Dragi români, este foarte important pentru țară să ieșiți la vot! – Cristina Olaru

Cei care de ani de zile îmi accesați revista și vă rugați pentru cei dragi și pentru dumneavoastră, vă mulțumesc și vă rog să aveți încredere că nu aș susține un demers necinstit! 

Pe buletinul de vot de la referendumul din 6-7 octombrie 2018 va fi înscrisă următoarea întrebare: „Sunteți de acord cu legea de revizuire a Constituției României în forma aprobată de Parlament?”.

De ce această întrebare şi nu alta?

Legea nr. 3/2000 privind desfășurarea în general a referendumurilor (legea cadru), la capitolul Referendumul pentru revizuirea Constituției precizează, la articolul 7: Cetățenii care participă la referendum au dreptul să se pronunțe prin „DA” sau „NU” la următoarea întrebare înscrisă pe buletinul de vot: „Sunteți de acord cu legea de revizuire a Constituției României în forma aprobată de Parlament?”.

Prin urmare, aceasta este formularea standard impusă de lege pentru întrebarea ce se pune la o revizuire constituțională și e prevăzută ca atare de lege, scrie Doxologia.

Legea la care face referire întrebarea din buletinul de vot

Întrebarea de pe buletinul de vot este perfect legală şi nu are nimic de ascuns, deoarece există o singură lege de revizuire a Constituției care este votată de Parlament.

42572500_10205227644728707_5039393009385340928_n

Legea de revizuire a Constituției României în forma aprobată de Parlament la care se va face referire pe buletinul de vot a fost publicată în Monitorul Oficial din data de 18 septembrie 2018 şi clarifică definiția Căsătoriei între un bărbat și o femeie la articolul 48, aliniatul 1 al Constituției.

„Art. I. –

Alineatul (1) al articolului 48 din Constituția României, revizuită prin Legea nr. 429/2003, aprobată prin referendumul național organizat în zilele de 18-19 octombrie 2003 și republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, se modifică și va avea următorul cuprins:

(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.

Apoi, se spune clar că:

Art. II. –

Revizuirea Constituției se supune aprobării prin referendum, organizat potrivit dispozițiilor art. 151 alin. (3) din Constituția României, republicată.”

și că:

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților și de Senat, cu respectarea prevederilor art. 151 alin. (1) din Constituția României, republicată.”

Prin urmare, românii cu drept de vot sunt chemați să aprobe sau nu, prin referendum, Legea adoptată de Parlament.

Ce efecte au opţiunile „DA” sau „NU”

Cetăţenii români care vor participa la referendumul din 6-7 octombrie 2018 au dreptul să-şi exprime votul prin „DA” sau „NU”.

buletin_vot_referendum_familie_2018_85628700

Votând „DA” cetăţenii îşi vor da acordul pentru modificarea art. 48 alin. (1) (schimbarea termenului de „soț” cu sintagma „un bărbat și o femeie”). Aceasta este singura modificare care se produce prin alegerea acestei opţiuni.

Votând „NU” vă exprimaţi dezacordul pentru modificarea legii de mai sus. Astfel, termenul de „soț” nu va fi înlocuit cu sintagma „un bărbat și o femeie”.

 

43260387_350420258836507_2704209575334117376_n

Referendumul:
– nu interzice iubirea între persoane de același sex;
– nu restrânge drepturile civile ale homosexualilor;
– nu este al PSD ori al lui Liviu Dragnea;
– nu este anti-Occident;
– nu ne exclude din Uniunea Europeana sau din NATO;
– nu ne aduce mai aproape de Maica Rusie;
– nu instaurează teocrația creștină;
– nu este contrar principiilor creștine;
– nu se adresează numai persoanelor cu convingeri religioase;
– este convocat legal, în baza semnăturilor a aproape 3 milioane de cetățeni ai României de toate convingerile politice și / sau religioase;
– este expresia libertății de asociere, a libertății de exprimare și a libertății de conștiință;
– întărește prevederile existente in Codul Civil;
– întărește definiția constituționala a căsătoriei ca uniune liber consimțită între un bărbat și o femeie;
– exclude interpretarea politicianistă a judecătorilor CCR: căsătoria este, fără echivoc, o uniune între un bărbat și o femeie;
– asigură că orice viitoare propunere de schimbare a definiției căsătoriei se va supune votului cetățenesc: Constituția se modifică NUMAI cu acordul exprimat prin referendum al cetățenilor cu drept de vot. 

Prezența buna la vot:

– împiedică PSD să își aroge merite politice pe care nu le are;
– reduce la minimum orice tentativa de fraudare;
– întărește legitimitatea democratică a rezultatului primului referendum convocat la cererea cetățenilor români;
– înlesnește drumul spre aprobare pentru orice alt referendum care întrunește condițiile legale: partidele vor constata ca interesul e real și pe viitor vor încerca să susțină inițiativele cetățenești, în loc sa le ignore ori să le pună bețe în roate.

Democrația: 

– dezbină – numai totalitarismul se construiește pe unitate de monolit;
– costă bani, timp și nervi – doar dictatura e ieftină

(via Vlad Modoran)

Lista secţiilor de votare din străinătate – Referendumul naţional pentru revizuirea Constituţiei din 6 şi 7 octombrie 2018

Nr.  Secție  Stat  Localitate  Adresa  sediu  secție  de  votare

1. Afganistan Kabul Ambasada României, Baza hotelieră militarizată Green Village, Jalalabad Road, Kabul
2. Afganistan Kabul Baza militară NATO, Hamid Karzai International Airport (HKIA), Kabul
3. Afganistan Kandahar Baza militară NATO, Kandahar Airfield (KAF), în vecinătatea orașului Kandahar, provincia Kandahar
4. Africa de Sud Pretoria Ambasada României, Strada Justice Mahomed nr. 877, Brooklyn, Pretoria 0181
5. Africa de Sud Cape Town Consulatul General al României, Helderberg House, 24 Highwick Drive, Kenilworth, Cape Town 7708
6. Angola Luanda Ambasada României, Rua Ramalho Ortigao nr.30
7. Arabia Saudită Riad Ambasada României, King Fahad Quarter, Amin al Rehany Street, Villa no.8, Riyadh, 11693, PO BOX 94319
8. Argentina Buenos Aires Ambasada României, Calle Arroyo 962-970, C1007AAD
9. Armenia Erevan Ambasada României, Str. Barbusse, nr.15, cartierul Arabkir, Erevan
10. Australia Canberra Ambasada României, 4 Dalman Crescent O Malley, ACT, 2606
11. Australia Sydney Consulatul General al României, Ground Floor/ 83 York Street Suite 4, New South Wales
12. Australia Melbourne Biroul Consular al României, 448 St. Kilda Road, floor 5, suite 5.05-5.06, 3004, Victoria
13. Australia Brisbane 4 Ponderosa Street, Hillcrest 4118, Queensland
14. Australia Adelaide Goodwood Community Center, 32-34 Rosa Street, Goodwood, South Australia
15. Australia Perth Duxton Hotel, 1 St.Georges Terrace, Perth, Western Australia 6000
16. Noua Zeelandă Auckland Europe House, Etajul 16 AUT Building, 56 Wakefield Street, Auckland
17 Azerbaidjan Baku Ambasada României, Blv. Hasan Aliev nr. 125 A (district Narimanov)
18. Belarus Minsk Ambasada României, Str. Kaliningradskii pereulok nr. 12, 220012, Minsk
19. Brazilia Brasilia Ambasada României, SEN Av das Nacoes Lote 6-Asa Norte -DF
20. Brazilia Rio de Janeiro Consulatul General al României, Rua Cosme Velho 526, Bairro Cosme Velho
21. Canada Ottawa Ambasada României, 655 Rideau Street, Ottawa, ON, K1N 6A3
22. Canada Montreal Consulatul General al României, 1010 Sherbrooke Ouest, etaj 6, birou 610, Montreal, QC, H3A 2R7
23. Canada Toronto Consulatul General al României, 789 Don Mills Rd., etaj 5, unit 510, Toronto, ON, M3C 1T9
24. Canada Vancouver Consulatul General al României, 555 Burrard Street, Two Bental Centre, Suite 855, Vancouver, BC, V7X 1M8
25. Columbia Bogota Ambasada României, Carrera 7, Nr 92A-58, Chico, Bogota
26. Republica Populară Democrată Coreeană Phenian Ambasada României, Munhung-dong, Pyongyang
27. Coreea de Sud Seoul Ambasada României, Yongsan-gu, Seoul, 140-809
28. Chile Santiago de Chile Ambasada României, Str. Benjamin 2955
29. Chile Copiapo Str.Vallejos 620, Condominio Villa Scola, Copiapo
30. China Beijing Ambasada României, 2, Ritan East Rd., Chaoyang District, Beijing, 100600
31. China Hong Kong Consulatul General al României, 03A Unit, etajul 21, 148 Electric Road, North Point, Hong Kong
32. China Shanghai Consulatul General al României, 502 Room, Honi International Plaza, 199 Chengdu North Road, Jing An District, 200041
33. Cuba Havana Ambasada României, Avenida 5ta A, nr. 4407, mun. Playa, prov. La Habana
34. Egipt Cairo Ambasada României, str. El Kamel Mohammed nr. 6, Zamalek

35. Emiratele Arabe Unite Abu Dhabi Ambasada României, 2nd Str., Villa no.9, W(14/1) plot no.13 at Al Rodha Area, P.O. Box 70416, Abu Dhabi
36. Emiratele Arabe Unite Dubai Consulatul General al României, Jumeirah 1, Community 332, Str.12B, Villa no.44, P.O.Box 333765
37. Etiopia Addis Abeba Ambasada României, Bole-03-649 street, B98-11
38. Filipine Manila Ambasada României, Str. Legaspi nr.150, G.C. Corporate Plaza, et. 6, Legaspi Village, Makati City, CP 1229
39. Georgia Tbilisi Ambasada României, str. Lvovi, nr. 7, cartier Saburtalo
40. Iordania Amman Ambasada României, Str. Al Madeenah Al Munawarah nr. 35
41. India New Delhi Ambasada României, Vasant Vihar D6/6
42. Republica Indonezia Jakarta Ambasada României, Jl.Teuku Cik Ditiro 42 A, Menteng
43. Islanda Reykjavik Borgartún 24, 105 Reykjavik
44. Irak Bagdad Ambasada României, Arassat Al-Hindia Street, Hay Babel Mahalla 929, Zuqaq 31, Nr. 452/A
45. Irak Erbil Biroul Consular al României, Gulan Street, Ster Tower, 7th Floor, Unit 702
46. Iran Teheran Ambasada României, Str. Shahid Meshki nr. 89
47. Japonia Tokyo Ambasada României, Minato-ku, Nishi-Azabu 3-16-19, 106-0031
48. Kazahstan Astana Ambasada României, Str. Saraișâk, nr.28
49. Kenya Nairobi Ambasada României, Eliud Mathu nr.1119
50. Kuwait Kuwait City Ambasada României, Kaifan, Block 4, Mina Street, villa 34
51. Liban Beirut (Baabda) Ambasada României, Presidential Palace Route, street 68, no 30, sector 3

52. Malaysia Kuala Lumpur Ambasada României, 114 Jalan Damai off Jalan Ampang, cod 55000
53. Maroc Rabat Ambasada României, Ouezzane nr.10, cartier Hassan, 10020
54. Mexic Ciudad de Mexico Ambasada României, Calle Sofocles, no. 311, Colonia Polanco, Delegacion Miguel Hidalgo, C.P. 11560, Ciudad deMexico
55. Nigeria Abuja Ambasada României, 76 Nelson Mandela Street, Asokoro, Abuja
56. Pakistan Islamabad Ambasada României, Casa nr.5, Strada nr.30, sector F-7/1, 44000, Islamabad
57. Palestina Ramallah Oficiul de Reprezentare al României, Clădirea PRICO House, etajul II, Cartier AlMasyoun, Ramallah
58. Peru Lima Ambasada României, Avenida Jorge Basadre, nr. 690, San Isidro
59. Qatar Doha Ambasada României, Str. 953, nr.102, zona 65, Dafna Area, Doha,P.O.Box
22511
60. Senegal Dakar Ambasada României, Point E, Rue A x 9A (Rue A Prolongée), Dakar
61. Singapore Singapore Ambasada României, 1 Claymore Drive # 08-10, Singapore 229594
62. Siria Damasc Ambasada României, Cartier Malki, str.Ibrahim Hanano, nr.8
63. Sri Lanka Colombo Ambasada României, 25/1 Horton Place-Colombo 07
64. Sudan Khartoum Ambasada României, Kafouri Area, Kassala Road 172-173, Khartoum North
65. Thailanda Bangkok Ambasada României, 3388/41 Sirinrat Office Building, 12th Floor, RAMA IV Road, Khlong Toei District, Bangkok 10110
66. Tunisia Tunis Ambasada României, Avenue Taieb Mhiri, nr.108, Gammmarth, La Marsa
67. Turkmenistan Ashgabat Ambasada României, Str. Myati Kosayew, nr. 122, Ashgabat
68. Uruguay Montevideo Ambasada României, Strada Cristobal Echevarriarza 3452, Pocitos, Montevideo
69. Uzbekistan Tașkent Ambasada României, Str. Zanjirbog (fostă Rejametov) nr. 44 A, Taşkent
70. Venezuela Caracas Ambasada României, 4-a Avenida de Altamira, entre 8-a y 9-a Transversal, Quinta Guarda tinajas, no 49-19, Chacao
71. Vietnam Hanoi Ambasada României, 5 Le Hong Phong Street, Hanoi
72. Zimbabwe Harare Ambasada României, 105, Fourth Street/Cnr. Chinamano
73. Albania Tirana Ambasada României, Strada Pandeli Evangjeli, nr.15
74. Algeria Alger Ambasada României, 24, Rue Arezki Abri , Hydra, 16035
75. Austria Viena 1 Ambasada României, Prinz Eugenstrasse 60, 1040 Viena
76. Austria Viena 2 Ambasada României, Prinz Eugenstrasse 60, 1040 Viena
77. Austria Viena 3 Institutul Cultural Român, Argentinierstrasse 39, 1040 Viena
78. Austria Viena 4 Institutul Cultural Român, Argentinierstrasse 39, 1040 Viena
79. Austria Viena 5 Misiunea Permanentă a României, Seilerstätte 17, 1010 Viena
80. Austria Graz Mariatroster Strasse 211, 8044 Graz
81, Austria Salzburg Gaisbergerstrasse 20, 5020 Salzburg
82. Austria Klagenfurt Bahnhofstrasse 7, 9020 Klagenfurt am Wörthersee
83. Belgia Bruxelles 1 Ambasada României, Rue Gabrielle 105, 1180 Uccle, Bruxelles
84. Belgia Bruxelles 2 Ambasada României/ Institutul Cultural, Rue Gabrielle 107, 1180 Uccle, Bruxelles
85. Belgia Bruxelles 3 Secția Consulară a Ambasadei României, Boulevard du Régent 47-48, 1000 Bruxelles
86. Belgia Bruxelles 4 Secția Consulară a Ambasadei României, Boulevard du Régent 47-48, 1000 Bruxelles
87. Belgia Bruxelles 5 Sediul RPUE, Rue Montoyer 12, 1000 Bruxelles
88. Belgia Bruxelles 6 Sediul RPUE, Rue Montoyer 12, 1000 Bruxelles
89. Belgia Anvers/Antwerpen Lange Gasthuisstraat 45, 2000 Anvers
90. Bosnia și Herțegovina Sarajevo Ambasada României, Cobanija, nr.28, 71000 Sarajevo
91. Bulgaria Sofia Ambasada României/ Secția Consulară, Str.Schipchenski Prohod nr.1
92. Republica Cehă Praga Ambasada României, str. Nerudova nr. 5, Praga 1, cod poștal 118 00
93. Republica Cehă Brno Sala Břetislava Bakaly, Žerotínovo nám. 6, Brno, cod poștal 602 00
94. Cipru Nicosia Ambasada României, Strada Piraeos, nr. 27, cartier Strovolos, cod poștal 2023
95. Cipru Limasol sediul Primăriei Municipale (Kitiou Kyprianou 23, Limassol 3036)
96. Croația Zagreb Ambasada României, Mlinarska 43, 10000 Zagreb
97. Danemarca Copenhaga Ambasada României, Strandagervej 27, 2900 Hellerup
98. Danemarca Århus Søren Frichs Vej 39, 8000 Århus C
99. Danemarca Odense 3F- Odense GOPS Skibhusvej 52 B, etaj 2, 5100 Odense C
100. Danemarca Ålborg Hadsundvej 184, 9000 Ålborg
101. Elveția Berna 1 Ambasada României, Kirchenfeldstrasse nr.78, 3005 Berna
102. Elveția Berna 2 Secția Consulară a Ambasadei României, Brunnadernstrasse 20, 3006 Bern
103. Elveția Geneva Misiunea Permanentă a României, Chemin de la Perriere nr. 6, 1223 Cologny,
Geneva
104. Estonia Tallinn Ambasada României, Ravala pst 5, et. 5, 10143 Tallinn
105. Finlanda Helsinki Ambasada României, Stenbackinkatu 24, 00250, Helsinki
106. Franța Paris 1 Ambasada României, 123, Rue Saint-Dominique, 75007 Paris
107. Franța Paris 2 Ambasada României, 123, Rue Saint-Dominique, 75007 Paris
108. Franța Paris 3 Institutul Cultural Român, 3, Rue de l’Exposition, 75007 Paris
109. Franța Paris 4 Secția Consulară a Ambasadei României, 3, Rue de l’Exposition, 75007 Paris
110. Franța Pantin L’Auberge du Cheval Noir, 2, Route de Noisy, 93500 Pantin
111. Franța Montrouge MERCURE PARIS PORTE D’ORLEANS 13, rue François Ory 92120 Montrouge
112. Franța Lille Chambre de Commerce et de l’Industrie Lille – 299, Boulevard de Leeds 59000 Lille
113. Franța Bordeaux 193, Cours de la Marne, 33800 Bordeaux
114. Franța Saint Herblain MJC de la Bouvardière, avenue Alain Gerbault, 44800 Saint Herblain
115. Franța Lyon Consulatul General al României, 29, Rue de Bonnel, 69003, Lyon
116. Franța Marsilia Consulatul General al României, 157 Boulevard Michelet, 13009 Marseillle
117. Franța Nisa 7, Rue Auber, Nice
118. Franța Toulouse Consulat Honoraire, 80, avenue de Lombez, 31300 Toulouse
119. Franța Strasbourg 1 Consulatul General al României, 41 Rue Schweighaeuser, 67000 Strasbourg
120. Franța Strasbourg 2 Consulatul General al României, 41 Rue Schweighaeuser, 67000 Strasbourg
121. Germania Berlin 1 Ambasada României, Dorotheenstrasse 62-66, 10117
122. Germania Berlin 2 Ambasada României, Dorotheenstrasse 62-66, 10117
123. Germania Berlin 3 Ambasada României, Dorotheenstrasse 62-66, 10117
124. Germania Bonn 1 Consulatul General al României, Legionsweg 14, 53117
125. Germania Bonn 2 Consulatul General al României, Legionsweg 14, 53117
126. Germania Bonn 3 Consulatul General al României, Legionsweg 14, 53117
127. Germania Munchen 1 Consulatul General al României, Richard-Strauss-Strasse 149, 81679 München
128. Germania Munchen 2 Consulatul General al României, Richard-Strauss-Strasse 149, 81679 München
129.

Germania Stuttgart 1 Consulatul General al României, Hauptstätterstrasse 68-70, 70178

130. Germania Stuttgart 2 Consulatul General al României, Hauptstätterstrasse 68-70, 70178
131. Germania Leipzig Markgrafenstrasse 2, 04109
132. Germania Hamburg Steinhöft 5, cod postal 20459
133. Germania Trossingen Löhrstr. 22, 78647 Trossingen
134. Germania Nürnberg Petersauracher Str. 47-49, 90449, Nurnberg
135. Grecia Atena Ambasada României, Emmanouil Benaki 7, 15452 Paleo Psychico
136. Grecia Salonic Consulatul General al României, Theagenous Charisi 78, cod poștal 54639
137. Grecia Patra Sala de Consiliu a Baroului din Patra, Filopoimenos 24, et.3, cod postal 26221
138. Irlanda Dublin 1 Ambasada României, 26 Waterloo Road, Dublin 4
139. Irlanda Dublin 2 Centrul de instruire voluntari IrishAid, 8 New Cabra Road Phibsborough Dublin
140. Irlanda Galway The Ardilaun Hotel, Taylors Hill, Galway, H91 H29F
141. Irlanda Limerick CB1, 51a O’Connell Street Limerick
142. Israel Tel Aviv 1 Ambasada României, str. Adam Hacohen, nr. 24
143. Israel Tel Aviv 2 Institutul Cultural Român, str. B-dul Shaul Hamelech nr. 8
144. Israel Ierusalim str. King David nr. 32
145. Israel Haifa Str. Nordau, nr. 10
146. Italia Roma 1 Ambasada României, Via Nicolò Tartaglia n. 36, 00197 Roma
147. Italia Roma 2 Secția Consulară a Ambasadei României, Viale Libano n. 40, 00144 Roma
148. Italia Roma 3 Secția Consulară a Ambasadei României, Viale Libano n. 40, 00144 Roma
149. Italia Roma 4 Institutul Cultural Român, Piazza Jose de San Martin n. 1, 00197 Roma
150. Italia Roma 5 Institutul Cultural Român, Piazza Jose de San Martin n. 1, 00197 Roma
151. Italia Ladispoli Piazza Falcone1, 00055 Ladispoli
152. Italia Napoli Via Vincenzo De Giaxa N. 5, 80144 Napoli
153. Italia Olbia Via Dante, N.1, 07026 Olbia
154. Italia Perugia Via A. Diaz, N. 150, 06128 Perugia
155. Italia Pescara Via Rio Sparto, 80, 65129 Pescara – Centro Polivalente Mons. Gustavo Britti
156. Italia Terni Piazza San Giovanni Paolo Ii, N. 1 05100, Terni
157. Italia Viterbo Piazza Dei Caduti N. 19, 01100 Viterbo
158. Italia Trieste Consulatul General al României, Via Udine, nr.11, Trieste 34132 TS
159. Italia Veneția Institutul Cultural Român, Palazzo Correr (Campo Santa Fosca), Cannaregio 2214, 30121 Venezia (VE)
160. Italia Treviso Via Terraglio, 140
161. Italia Pordenone Piazza della Motta, nr.4 (sediul bibliotecii comunale)
162. Italia Udine Via Pradamano, 21
163 Italia Padova Sala Consiliare, via Guasti 12/c
164. Italia Verona via Don Giacomo Trevisani, 3D
165. Italia Bologna Consulatul General al României, Via Guelfa, nr. 9
166. Italia Ancona Via Scrima, Nr. 19 (Circumscripția 2 Locală)
167. Italia Arezzo Piazza S.Domenico, 4 – 52100 – AR
168. Italia Ferrara Sala Polivalente Grattacielo – Centro Mediazione gestito dalla Coop Camelot – Viale Cavour 189
169. Italia Florența Saloncino Delle Murate, Via Dell’Agnolo, Nr. 1/A
170. Italia Livorno Via Piero Gobetti, 11 (Ex Circoscrizione 1)
171. Italia Piacenza Via Taverna 39
172. Italia Rimini Via Bidente, Nr. 1/P (Zona Villaggio 1’Maggio/
Circumscripția 6 Locală)
173. Italia Grosetto Via Unione Sovietica 44
174. Italia Milano 1 Consulatul General al României, Via Gignese 2, 20148 Milano (MI)
175. Italia Milano 2 Consulatul General al României, Via Gignese 2, 20148 Milano (MI)
176. Italia Milano 3 Consulatul General al României, Via Gignese 2, 20148 Milano (MI)
177. Italia Brescia Via Giovanni Cimabue 16, 25134 Brescia (Bs)
178. Italia Bergamo Largo Guglielmo Rontgen 3/4, 24128 Bergamo (Bg)
179. Italia Como Via Achille Grandi 21, 22100 Como (Co)
180. Italia Cremona Largo Madre Agata Carelli 5, 26100 Cremona (Cr)
181. Italia Mantova Piazza Diaz Armando 38, 46100 Formigosa (Mn)
182. Italia Monza Via Gabriele D’Annunzio 35, 20900 Monza (Mb)
183. Italia Pavia Piazza Del Municipio 2, 27100 Pavia (Pv)
184. Italia Trento Via Marco Pola, 2, 38121 Trento
185. Italia Torino 1 Consulatul General al României, Via Ancona nr. 7, 10152 Torino
186. Italia Torino 2 Consulatul General al României, Via Ancona nr. 7, 10152 Torino
187. Italia Aosta Viale Europa nr. 5
188. Italia Alessandria Via Feruccio Parri nr. 15- Zona Cristo
189. Italia Asti Palazzo Ottolenghi, Corso Alfieri nr. 350, Asti
190. Italia Novara Via Perazzi nr. 5/D, parter, Quartiere San Martino
191. Italia Verbania Centro sociale Via Renco nr. 36, 28923 Verbania
192. Italia Cuneo Via Carlo Sigismondo Leutrum nr. 7, 12100 Cuneo
193. Italia Genova Via Casaregis 50/15, 16129 Genova
194. Italia Sanremo Corso Cavallotti 59, Sala degli Specchi Sanremo
195. Italia La Spezia Centro Civico Nord, Largo Vivaldi, 19122 La Spezia, Fossitermi
196. Italia Vercelli Sala Sport Scuola Rodari Via Borsi, 13100 Vercelli
197. Italia Bari Consulatul General al României, Via Bruno Zaccaro, n.17/19, 70126;
198. Italia Foggia Via Ugo la Malfa, n.8
199. Italia Cosenza Via Roberto Caruso (fosta Via Bengasi), No.1, Biroul Electoral Municipal (Ufficio Elettorale Municipale)
200. Italia Reggio Calabria Via S. Anna II Tronco, Palazzo Ce.Dir. (Sala Versace)
201. Italia Catania Consulatul României, Via Misterbianco, No.1, Catania (Regiune Sicilia)
202. Italia Palermo Piazza Giulio Cesare nr. 52
203. Italia Canicatti Școala de Stat G. Verga (Istituto Comprensivo G. Verga), intrarea din Strada Largo Aosta (prin curte)
204. Lituania Vilnius Ambasada României, Str. Gaono, nr. 6
205. Luxemburg Luxemburg Ambasada României, 2, Rue de Pulvermuhl, L-2356 Luxembourg
206. Macedonia Skopje Ambasada României, Rajko Zinzifov nr. 42, Skopje
207. Malta Sliema Tigne Place, Office M4, Mezzanine Floor, Tigne Street, Sliema, SLM 3173, Malta
208. Republica Moldova Chișinău 1 Ambasada României, str. București nr. 66/1
209. Republica Moldova Chișinău 2 Secția Consulară a Ambasadei României, str. Grigore Ureche nr. 2
210. Republica Moldova Chișinău 3 Secția Consulară a Ambasadei României, str. Grigore Ureche nr. 2
211. Republica Moldova Chișinău 4 Secția Consulară a Ambasadei României, str. Grigore Ureche nr. 2
212. Republica Moldova Chișinău 5 Institutul Cultural Român, str. Vlaicu Pârcălab nr. 39
213 Republica Moldova Chișinău 6 Direcția ÎS ”Calea Ferată din Moldova, str. Vlaicu Pârcălab nr. 48
214. Republica Moldova Chișinău 7 Liceul ”Gheorghe Asachi”, str. București nr. 64
215. Republica Moldova Chișinău 8 Liceul ”Gheorghe Asachi”, str. București nr. 64
216. Republica Moldova Chișinău 9 Universitatea de Stat din Moldova, str. Mihail Kogălniceanu nr. 67/3
217. Republica Moldova Chișinău 10 Universitatea de Stat din Moldova, str. Mihail Kogălniceanu nr. 67/3
218. Republica Moldova Chișinău 11 Liceul Teoretic „Spiru Haret”, str. Maria Cebotari nr.53
219. Republica Moldova Chișinău 12 Liceul Teoretic „Spiru Haret”, str. Maria Cebotari nr.53
220. Republica Moldova Hîncești Primăria Hîncești, str. Mihalcea Hîncu nr. 132
221. Republica Moldova Ialoveni Casa de Cultură, str. Alexandru cel Bun nr. 86
222. Republica Moldova Nisporeni Școala de muzică, str. Ion Vodă nr. 8
223. Republica Moldova Orhei Școala de muzică, str. Chișinăului nr. 9
224. Republica Moldova Căușeni Casa de Cultură, str. Păcii nr. 18
225. Republica Moldova Anenii Noi Casa de Cultură, str. Suvorov 7
226. Republica Moldova Bardar Casa de Cultură, str. Aurel David 70
227. Republica Moldova Călărași Primăria Călărași, str. Mihai Eminescu nr. 19
228. Republica Moldova Cahul Consulatul General al României, str. B.P. Hașdeu nr. 11
229. Republica Moldova Cantemir Casa de Cultură, str. Ștefan Vodă nr. 1
230.. Republica Moldova Cimișlia Casa de Cultură, str. Ion Popușoi nr. 2
231. Republica Moldova Giurgiulești Primărie, str. Independenței nr. 24
232. Republica Moldova Leova Biblioteca Raională Leova, str. Ștefan cel Mare nr. 67
233. Republica Moldova Carabetovca Casa de Cultură, str. Ștefan cel Mare nr. 52
234. Republica Moldova Bălți 1 Consulatul General al României, str. Sf. Nicolae, nr. 51
235. Republica Moldova Bălți 2 Consulatul General al României, str. Sf. Nicolae, nr. 51
236. Republica Moldova Ungheni Biroul Consular al României, str.Mihai Eminescu, nr. 35
237. Republica Moldova Soroca Palatul de Cultură, str. Independenței, nr. 74
238. Republica Moldova Drochia Consiliul Raional Drochia, bd. Independentei, nr. 15
239. Republica Moldova Edineț Primăria Edineț, str. Octavian Cerempei nr.30, Edineț
240. Republica Moldova Florești Casa de Cultură, str. Sperantei nr. 1
241. Republica Moldova Fălești Liceul Teoretic ”Mihai Eminescu”, str. Alexandru Lăpușneanu, nr. 1
242. Republica Moldova Telenești Liceul ”Lucian Blaga”, str. Ciprian Porumbescu, nr. 3
243. Muntenegru Podgorita Ambasada României, Ulica Prve Proleterske, br. 5, 81000
244. Norvegia Oslo Ambasada României, Oscars Gate 51, 0258 Oslo
245. Norvegia Bergen Ambasadă, Nøstegaten 32, 5010 Bergen
246. Olanda Haga 1 Ambasada României, Catsheuvel 55, 2517 KA, Haga
247. Olanda Haga 2 Ambasada României, Catsheuvel 55, 2517 KA, Haga
248. Polonia Varșovia Ambasada României, Ul. Fr.Chopina 10, 00-559 Warszawa
249. Polonia Cracovia Biblioteca Publică Voievodală (camera 53, parter), strada Rajska nr.1, 31-124
250. Polonia Wroclaw Consiliul Județean, Piața Powstancow Warszawy nr.1, cod poştal 50-153, Wrocław
251. Portugalia Lisabona 1 Ambasada României, Rua de Sao Caetano no 5, Lapa, 1200-828 Lisboa
252. Portugalia Lisabona 2 Institutul Cultural Român, Rua do Barão nº 8-10, 1100-072 Lisboa
253. Portugalia Porto Praça General Humberto Delgado, 4049-001 Porto
254. Portugalia Almancil Rua Manuel dos Santos Vaquinhas, 8135-172 Almancil
255 Portugalia Setubal Casa do Largo – Pousada da Juventude, Largo José Afonso 24-25, 2900-650, Setúbal
256. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord Londra 1 Institutul Cultural Român, 1 Belgrave Square, SW1X 8PH
257. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord Londra 2 Institutul Cultural Român, 1 Belgrave Square, SW1X 8PH
258. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord Londra 3 Secția Consulară a Ambasadei României, 344 Kensington High Street, W14 8 NS
259. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord Londra 4 Secția Consulară a Ambasadei României, 344 Kensington High Street, W14 8 NS
260. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord Londra 5 (Harrow) Harrow Civic Centre, Station Road, Harrow HA1 2XY
261. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord Luton Dunstable Town Hall, High St N, LU6 1NF
262. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord Edinburgh Consulatul General al României, 7-9 North St David Street, EH2 1AW
263. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord Glasgow Renfield Centre, 260 Bath Street, Glasgow, G2 4JP
264. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord Aberdeen Committee Room 5, Town House, Broad Street, Aberdeen, AB10 1FY
265. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord Swansea Bruce Road, Swansea, SA5 4HS
266. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord Birmingham Magnet Centre, Park Approach, Birmingham B23 7SJ
267. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord Portsmouth Fratton Community Centre, Trafalgar Place, Fratton Portsmouth PO1 5JJ
268. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord Bristol 1 Redland Park, Bristol BS6 6SA
269. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de NordBelfast 1 Stranmillis Embankment, Belfast, BT7 1GB
270. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord Insula Jersey Primăria din Saint Helier – 50 York Street, JE4 8PA
271. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord Manchester Novotel Manchester Centre Hotel (21 Dickinson Street, Manchester, M1 4LX)
272. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord Newcastle Sediul Consiliului Local (Civic Centre, Newcastle upon Tyne, NE99 2BW)
273. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord Leeds Sediul Primăriei (Leeds Civic Hall, Portland Crescent Entrance, Calverley Street, Leeds West Yorkshire, LS1 1UR)
274. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord Liverpool Sediul Consiliului Local Liverpool (Venture Place, Sir Thomas St, Liverpool L1 6BW)
275. Federaţia Rusă Moscova Ambasada României, Moscova, str. Mosfilmovskaia nr.64
276. Federaţia Rusă Rostov pe Don Consulatul General al României, Rostov pe Don, str. Sedmaia Linia, nr. 18/39
277. Federaţia Rusă Sankt Petersburg Consulatul General al României, Sankt Petersburg, str. Gorohovaia, nr. 4
278. Serbia Belgrad Ambasada României, Uzicka 10, Belgrad, R. Serbia
279 Serbia Vârșeț Consulatul General al României, Trg Zelene Pijace nr 3A, Varset, R. Serbia
280. Serbia Zajecar Consulatul General al României, Kumanovska nr.45, 19000, Zaječar, R. Serbia
281. Serbia Priștina Biroul de Legătură al României în Kosovo, Azem Jashanica 44-46, Arberia, Pristina, Kosovo, R. Serbia
282. Slovenia Ljubljana Ambasada României, Smrekarjeva ulica 33a, 1107
283. Slovacia Bratislava Ambasada României, Zrinskeho 13, 811 03 Bratislava
284. Spania Madrid 1 Ambasada României, Avda. Alfonso XIII, nr. 157, 28016, Madrid
285. Spania Madrid 2 Ambasada României, Avda. Alfonso XIII, nr. 157, 28016, Madrid
286. Spania Madrid 3 Secția Consulară a Ambasadei României, Av. de la Albufera, nr. 319, 28031, Madrid
287. Spania Madrid 4 Secția Consulară a Ambasadei României, Av. de la Albufera, nr. 319, 28031, Madrid
288. Spania Madrid 5 Institutul Cultural Român, Plaza de la Lealtad, nr. 3 entreplanta dcha. 28014, Madrid
289. Spania Coslada Centro Cultural Margarita Nelken, Av. de los Principes de España s/n, 28821 Coslada
290. Spania Alcala de Henares Junta Municipal del Distrito IV , Calle Octavio Paz, 15
291. Spania Torrejon de Ardoz Colegio „El Buen Gobernador”, Avda. de la Constitución, nr. 9, 28850 Torrejon de Ardoz
292. Spania Arganda del Rey Ciudad deportiva „Príncipe Felipe”, C/ San Sebastian nr.6 şi 8, 28500 Arganda del Rey
293. Spania Mostoles Centro de Participación Ciudadana, C/ San Antonio, no. 2, 28934 Móstoles
294. Spania Fuenlabrada Junta Municipal de Distrito de Loranca, Plaza de las Artes 1
295. Spania Guadalajara Centro Social Municipal, Avenida de Venezuela 7, 19005 Guadalajara
296. Spania Las Palmas Calle Alférez Quintana Suárez 18, Telde, Las Palmas
297. Spania Ciudad Real Consulatul României, Calle Mata, no. 37, 13004 Ciudad Real
298. Spania Tomelloso C/ Juan Antonio López no.2 (Antiguo Hangar de la Estación), 13700 Tomelloso
299. Spania Toledo Centro Social de Santa María de Benquerencia C/ Rio Bullaque, no. 24 45007 Toledo
300. Spania Tarrancon Asociación hispano rumana de la provincia de Cuenca, Plaza Constitución 1, 16400 Tarancón, provincia Cuenca
301. Spania Albacete Centro Social, C/ Alcalde Conangla nr 7, 02006 Albacete
302. Spania Cuenca Asociación Hispano Rumana de Cuenca,
C/ Pedro Almodovar, s/n, 16002, Cuenca
303. Spania Zaragoza 1 Consulatul României, Calle Camino de Las Torres 24, 50008 Zaragoza
304. Spania Zaragoza 2 Consulatul României, Calle Camino de Las Torres 24, 50008 Zaragoza
305. Spania Sevilla Consulatul General al României, Avenida Manuel Siurot nr.30 41013, Sevilla
306. Spania Palos de la Frontera Plaza de Toros, 21810 Palos de la Frontera, Huelva
307. Spania Malaga Centro Ciudadano La Virreina, Etaj 2, Camino de la Virreina nr.7, 29011, Malaga
308. Spania Almendralejo Salón del Edificio municipal “Espacio Integra”, Parque Ramon y Cajal, 06200 Almendralejo (Badajoz)
309. Spania Lepe Alcaldía de Barrio, Calle Sevilla nr.8, 21440 Lepe
310. Spania Castellon de la Plana 1 Consulatul României, Avenida de Valencia nr. 144 (esq. con Rambla de la Viuda), Castellon de la Plana
311. Spania Castellon de la Plana 2 Consulatul României, Avenida de Valencia nr. 144 (esq. con Rambla de la Viuda), Castellon de la Plana
312. Spania Elche Centro Social Pla de San Josep, Calle Manuel Lopez Querer 2, 03204 Elche
313. Spania Almeria Consulatul României, Carretera Huércal de Almería 46, 04009 Almería
314. Spania Roquetas de Mar Universidad de Mayores, C/Victor Palomo,1, CP 04740, Roquetas de Mar
315. Spania Murcia Edificio Paraninfo, Espinardo, Avda. de los Rectores, nr.3, 30100 Murcia
316. Spania Motril C/ Galicia, s/n, Edificio Versalles, bajo 1, 18600, Motril
317. Spania Barcelona Consulatul General al României, Calle San Juan de la Salle 35 bis, 08022 Barcelona
318. Spania Lleida Centro Civico del Centro Historico, Plaça Ereta, s/n, 3era planta, 25002, Lleida
319. Spania Reus Centro Civico Ponent, Avda. dels Paisos Catalans, nr. 106, 43205, Reus
320. Spania Girona Centro Civico PLa de Palau, C/ Saragossa, nr. 27, 17003, Girona
321. Spania Palma de Mallorca Cultural Santa Catalina, C/ dels Sobreposats num. 3, 07014, Palma de Mallorca
322. Spania Tarragona AC Hoteles, Av. de Roma, 8, 43005 Tarragona
323. Spania Bilbao 1 Consulatul General al României, Plaza Circular 4, 48001 Bilbao
324. Spania Bilbao 2 Consulatul General al României, Plaza Circular 4, 48001 Bilbao
325. Spania Logrono 1 Colegio Los Boscos, C/ Doctor Múgica, 9, 26002 Logroño
326. Spania Logrono 2 Colegio Los Boscos, C/ Doctor Múgica, 9, 26002 Logroño
327. Spania Gijon Centro Municipal Integrado de El Llano, C/ Rio de Oro, 37, 33209 Gijón
328. Spania Santiago de Compostela Pazo de Raxoi, s/n, Praza do Obradoiro, 15705 Santiago de Compostela
329. Spania Pamplona C/ General Chinchilla, nr. 4, 31002 Pamplona
330. Spania Burgos Real Monasterio de San Augustín, C/ Madrid 24, 09002 Burgos
331. SUA District of Columbia, Washington Ambasada României, 1607 23rd Street NW, Washington, DC 20008
332. SUA Georgia, Atlanta 132-A Hurricane Shoals Road NE, Lawrenceville, Georgia 30046
333. SUA North Carolina, Hickory Hotel Marriott Courtyard, 1947 13th Avenue Drive SE, Hickory, NC 28602
334. SUA Texas, Houston 19927 Parsons Green Ct., Katy TX 77450
335. SUA Texas, Dallas West Dallas Multipurpose Center, 2828 Fish Trap Road, Dallas, TX 75212
336. SUA Ohio, Cleveland 23250 Chagrin Blvd, Suite 100, Beachwood, OH 44122
337. SUA Norfolk 3126 Racine Ave, Norfolk, VA 23509
338. SUA New York, New York Consulatul General al României, 200 E 38th St., New York, NY 10016
339. SUA Massachusetts, Wakefield 1 Audubont Road, Wakefield, MA 01880 Four Points by Sheraton Wakefield Boston Hotel& Conf. Center
340. SUA Pennsylvania, Philadelphia 1907, Spruce Street, Philadelphia, PA 19103
341. SUA Connecticut, Cromwell 4 Sebethe Drive Cromwell, CT 06416 – Courtyard Marriott Hotel, Connecticut Room
342. SUA New Jersey, Englewood 500 Grand Avenue, etaj 1, Englewood, NJ 07047
343. SUA Ilinois, Chicago 1 Consulatul General al României, 737 N Michigan Ave, Suite 2300, Chicago, IL 60611
344. SUA Ilinois, Chicago 2 6500 N Western Avenue, Chicago, IL 60645
345. SUA Ilinois,Chicago 3 3939 W Irving Park Road, Chicago, IL 60618
346. SUA Michigan, Detroit 31920 Van Dyke Ave, Warren, MI 48093
347. SUA Minnesota, Minneapolis 3030 West River Parkway South, Minneapolis MN 55406
348. SUA Ilinois, Niles 7631 N Caldwell Ave, Niles, IL 60714
349. SUA Illinois, Downers Grove 5003 Chase Ave., Downers Grove, IL 60515
350. SUA Illinois, Wood Dale 945 N Edgewood Ave, Wood Dale, IL 60191
351. SUA Indiana/Merrillville 750 W 61st Ave., Merrillville IN 46410
352. SUA Michigan, Plymouth 110 W Liberty st., Plymouth, MI 48170
353. SUA California, Los Angeles Consulatul General al României, 11766 Wilshire Blvd., #200, Los Angeles, CA 90025
354. SUA California, Sacramento 5306 Walnut Avenue, Building A, Sacramento, CA 95841
355. SUA California, San Francisco 14871 Bancroft Ave, San Leandro, CA 94578
356. SUA Nevada, Las Vegas 1350 Red Rock Street, Las Vegas, NV 89146
357. SUA Arizona, Phoenix Arizona State University – Downtown Phoenix Campus Mercado, 502 E Monroe Street Bldg. C, Room 145, Phoenix, AZ 85004
358. SUA Oregon, Portland 5544 SE 128th Ave, Portland, OR 97236
359. SUA Washington, Seattle 4202 33th Ave W. Seattle, WA 98199
360. SUA Utah, Salt Lake City 4180 Emigration Canyon Road, Salt Lake City, UT 84108
361. SUA Florida, Miami Consulatul General al României, 1101 Brickell Avenue, Suite N 600, Miami, Florida 33131
362. SUA Florida, Hollywood 2026 Scott Street, Hollywood, FL 33020
363. Suedia Stockholm 1 Ambasada României, Ostermalmsgatan 36, Cod 114 26
364. Suedia Stockholm 2 Institutul Cultural Român, Skeppsbron 20, Cod 111 30
365. Suedia Solversborg TREDENBORGSVÄ 16, Cod 29421, Solversborg, Blekinge
366. Suedia Göteborg Norra Hamngatan 14, Cod 411 14, Göteborg
367. Turcia Ankara Ambasada României, Bükres Sokak 4, Çankaya, 06680, Ankara
368. Turcia Izmir Consulatul General al României, 1479 Sokak no. 9, 35220, Alsancak, Izmir
369. Turcia Istanbul 1 Consulatul General al României, Yanarsu sok., Narin Sitesi, nr. 42, Etiler, Beşiktaş, Istanbul
370. Turcia Istanbul 2 Institutul Cultural Român, Sıraselviler Cad. 21, Taksim, Beyoğlu, Istanbul
371. Ucraina Kiev Ambasada României, Kiev, Mihaila Kotsiubinskogo nr. 8, cod 01030, raion Shevcenko
372. Ucraina Cernăuţi Consulatul General al României, Cernăuți, Şkilna nr. 16, cod 58000
373. Ucraina Odesa Consulatul General al României, Odesa, Bazarnaia nr. 31, cod 65011
374. Ucraina Solotvino Consulatul României, Solotvino, Sportivna nr. 112, cod 90575
375. Ungaria Budapesta Ambasada României, 1146 Budapesta, Thököly út 72.
376. Ungaria Szeged Consulatul General al României, 6720 Szeged, Kelemen László utca 5.
377. Ungaria Gyula Consulatul General al României, 5700 Gyula, Munkácsy M. utca 12a

Cuvânt către un prieten – Cristina Olaru

146dcb6b2e2f1fc5c18802c2c333b2b7

(Catharsis)

Mă întrebam ce să scriu,

fiindcă știam că,

oricât de dibaci am fi,

ne trădăm pe noi înșine

și spunem despre noi lucrurile mici,

care contează și ne strică reputația…

și-atunci mi-am amintit

cât l-am invidiat pe prințul Nehliudov,

pentru că s-a pedepsit,

de bună voie!

ce dulce e pedeapsa,

cum îți eliberează conștiința vinovată,

așa precum furtuna te eliberează

de tensiunea de dinaintea începerii ei!

că nici n-a început,

nu-i așa?

nici în gând nu te-am lăsat

să fii al meu;

nici în vis,

deși doar sfințenia

se poate apara de el.

dar, am învățat

cum ar putea fi

să fii sfânt,

apărându-mă

de viața,

pe care credeam

că am ucis-o!

dar Viața,

e …

Viață,

trăiește și izbucnește

cu puterea,

pe care numai ea

o are!

Să-ți spun:

credeam că am murit,

speram că…

toată lumea știe că patima este

ceea ce am crescut în noi

și că vine de la cel rău;

dar,

te-a îmbrățișat vreodată

un Înger?

cu-o simplă îmbrățișare

de rămas-bun,

în care te odihneai

de toată neodihna,

cu o potrivire ce nu poate veni

decât de la Dumnezeu

 și totuși,

nu e de la El!

Cum e să descoperi

femeia care ești,

în brațele cele mai puțin provocatoare?

cum e să înțelegi

că doar Intimitatea:

potrivirea adâncă

și de neînțeles,

face diferența între moartea

pe care ți-o doreai

și viața

pe care nu o cunoșteai,

deși credeai

că le-ai văzut pe toate?

cum e să ajungi

atât de umil,

încât să nu-ți mai dorești

decât să mângâi

în noapte

o frunte ostenită de gânduri,

să-i aduci la masă de lucru un ceai,

venind în vârful picioarelor,

sfioasă?

și, totuși,

să fii

neînchipuit de fericită!

credeați că e greu să fii fericit?

nu e:

doar să scapi de balastul

a ceea ce crezi că vrei

și să primești – cu smerenie

ceea ce-ți trimite El!

sau nu e El?

știi cum e să-ți fi dorit o Casă,

dar niciodată

să nu ți-o fi imaginat

cum arată,

cum miroase,

cum se unduiește podeaua ei

sub tălpile tale ostenite?

dar cum e să-ți apară

dintr-odată

în față,

să simți exact

cum ai trăi în ea,

cu ea?

și să știi că

Niciodată,

dar absolut Niciodată

n-o să pășești în ea?

și crezi că asta-i tragedie?

nu sunt atât de proastă

s-o fi trăit pe cea mai rea:

de a întra în ea

și de a ajunge să-i văd

vopseaua scorojită,

să văd că Îngerului meu

îi năpârlesc aripile,

că nu mă mai odihnește…

te-am purtat în freamătul

de neoprit al trupului

ani;

m-am urâțit;

voit și nevoit,

sperând să mă aperi

chiar tu,

de mine

dar, te-am văzut

și într-o clipă,

sufletul meu s-a așezat

într-o privire,

în care totul a fost spus!

n-o să știu niciodată ce-a fost,

dar încă mă dori,

încă te plâng,

cu amărăciune…

și-ți mulțumesc,

că încă mă aperi

de mine!

și-ți mai mulțumesc

că m-ai învățat

că nu sunt decât

un OM,

că m-ai smerit,

că era să mă ucizi,

dar m-ai învățat cine sunt

și să trăiesc

așa cum sunt,

cu mine însămi,

ca și cum Hristos

S-ar uita mereu

La mine.

”păduri ce ar putea să fie

și niciodată nu vor fi”

Cristina Olaru

Imaginea:

The Unknown, by Ben Will

Gânduri fugare despre autenticitatea sentimentelor – Cristina Olaru

cropped-13906988_1046338872069449_1193562138934830824_n

Între bigot şi ateu stă credinciosul:

– preotul, care te mustră, ca orice părinte bun, când copilul o ia razna, crezând că le ştie pe toate;
– fratele întru Hristos, care nu te lasă să cazi în prăpastie: te depărtează binişor de ea, şi-apoi îţi trage un perdaf de vezi cât de greşit eşti poziţionat faţă de veşnicie;
– mama (părintele), care te zdruncină, ca să vezi cât de departe eşti de ceea ce poate fi – în potenţă – un om;
– soţia / soţul, care-ţi arată că ai rătăcit cărarea dragostei, c-ai pus o intensitate trecătoare, deasupra a ceea ce este „dragostea ce niciodată nu cade”:
Toţi aceşti oameni ce ne lovesc, ne revoltă, ne scandalizează, vor fi mereu cei cărora le va păsa de noi!


Pledez pentru:

  • Sentimente Autentice, fie ca e vorba de Agape, Eros, Storge sau Philia – dragoste sa fie, că e prea frig în lumea asta;
  • Prietenie, că nu există ceva mai frumos şi mai curat, mai înălţător, decât această dragoste fără interes;
  • Dragostea necondiţionată a mamelor / parinţilor pentru copiii lor;
  • Dragostea soţilor, ce vor fi în eternitate în această comuniune;
  • Mânie, exprimată direct şi cât de cât raţional şi care să nu lovească în inimă; să existe replică, dar nu cea care duce la cel mai amar deznodământ! S-o punem în fata Lui: – Uite, Doamne, asta-i inima mea, plină de mânie şi ură; ia-o Tu şi vindecă-mi-o!
  • Frica – tot emoţie de bază, care este singura anticipatorie. Este un semn de sănătate emoţională să o simţim, pentru că ne poate face să acţionăm cumva pentru a ne salva viaţa sau integritatea fizică, dar există şi o frică iraţională, iar cel mai anxios este chiar cel rău. Acest fel de frică trece cu rugăciune.

https://multumesc.mobi/2015/08/23/psalmii-pentru-izbavirea-de-frica-ps-6-66-76/

  • Exprimarea Tristeţii, a acestei amărăciuni ce caută urechea şi umărul unui prieten (cel mai bun rămâne, însă Dumnezeu şi apoi părintele duhovnic): nu precupeţiţi să oferiţi acest sprijin, pentru că puteţi opri un om aflat pe buza prăpastiei şi care vă va purta, în inimă şi poate în rugăciune, toată viaţa.
  • Exprimarea şi împărtăşirea Bucuriei, chiar ţipând, urlând, dar permiţându-i inimii să trăiasca!

Acestea sunt sentimente autentice.

Lângă acestea, există Credinţa adevărată, cea care aduce bucurie în suflet, după: rugăciunea personală, la Sfânta Liturghie, la comuniunea între membrii vii, trăitori ai bisericii, după Sfânta Împărtăşanie, după ce ne-am pomenit pe cei dragi adormiţi  şi a tuturor celor adormiti din veac întru nădejdea Învierii !

Aş vrea să simţiţi sau să vă amintiţi cum, la pomenirea morţilor, se cânta „Veşnica Pomenire” şi toţi oamenii îşi închină colivioarele şi vinul; cei care nu au, sprijină şi ei coliva celorlalţi, sau măcar ating mâneca celui din faţă, pentru a fi şi ei parte din această dulce tristeţe a jelirii celor plecaţi la Domnul, dar şi pentru nădejdea învierii sufletelor şi a marii întâlniri cu cei dragi.

Acestea sunt bucurii mari şi minunate!

„Gustaţi şi vedeţi că bun e Dumnezeu!”

Cristina Olaru

„Mulţumesc”, ne-am făcut mari – avem 2 ani deja :)!

Vorbeam într-o zi cu prietena mea – Mihaela Cardiş şi îi spuneam că îmi doresc să am o revistă a mea. Publicasem în „Ortodoxia tinerilor”, în „Cronica veche” – revistă prestigioasă din Iaşi; aveam o cărticică, publicată la Editura Idaco – „Tradiţii şi obiceiuri de Paşti”, scriam şi eu pe pereţi, pe unde apucam. Iar Mihaela a zis: „păi, fă-o!” Întotdeauna mă uimeşte simplitatea lucrurilor: cum de nu mi-a dat prin cap :)?

Şi l-am rugat pe profesorul meu de Statistică şi Informatică de la Psiho , dl. Cristian Mihai Pomohaci – nu, nu e cântăreţul – să mă ajute s-o realizăm tehnic. Zis şi făcut, s-a şi apucat de treabă şi a conceput acest Ceva,  care pentru mine este al III-lea copil – Revista Mulţumesc.

Mulţumesc, Cristian – să fii sănătos şi bucuros mereu! 

Dar, haideţi să vă spun cum am cunoscut-o pe Mihaela – tot Facebook-ul, săracu’ :)! Erau două doamne pe FB, care vorbeau despre cum pot să ajute mai eficient copiii dintr-un orfelinat. Una era dna Dr. în Ştiinţe medicale – Mădălina Nour Ciuhodaru, iar cealaltă era Mihaela noastră, cadru didactic asociat la Facultatea de Medicină din Braşov. Am intrat în dialog cu ele şi cu Mihaela am ajuns să ne împrietenim, după o perioadă de tatonări. Mihaela mi-a semnalat cazul unui copil abuzat sexual – primul caz ce a ajuns la urechile mele, imediat ce am terminat Facultatea de Psihologie. Am căutat să-l ajut – indirect; am povestit  în revistă cum.

Imagini de la Cenaclul Monokeros, la care a participat, venind de la Braşov 🙂

Am pregătit împreună – reparaţie istorică – un tort aperitiv aniversar 😉

1238968_634275046603725_630494861_n

Cenaclul Monokeros, Ediţia a XII-a + tortul aperitiv

Artist decorator – Mihaela Cardiş

Prietenia noastră a cunoscut cutremure puternice; nu ne-am vorbit luni de zile, dar – ca în filmele siropoase – dragostea învinge întotdeauna :). Pacifiştii de serviciu sunt chiar colegii de revistă – Alex Povarnă, cu rugăciunea şi, surpriză – marele certăreţ de pe Facebook, doctorul Alex Amarfei, colegul nostru. Acum să nu credeţi cumva – dau tot din casă – că ei doi nu s-au ciondănit straşnic :D! Furcă! Dar şi ei se iubesc, cred, ca nişte frăţiori ce suntem.

Chiar dacă nu se vede în anumite poze, ea este cu noi, doar că era cea care poza.

Fata asta este un miracol al bunului Dumnezeu şi nu exagerez deloc, spunând asta. A răzbătut singură în lume, trecând printr-o Vale a Plângerii de mulţi ani de zile. A ieşit întărită, un om cu capul pe umeri, independent şi plin de demnitate. A ajuns să predea tinerilor studenţi; fiind o profesoară foarte severă şi dorind ca studenţii ei să înveţe cu adevărat meseria de Asistent medical, ea va fi emblematică, va rămâne în memoria lor, poate chiar după ce Mihaela nu va mai fi în UMF Braşov, aşa cum din păcate s-a cam decis. Nu am cum să-i schimb hotărârea, dar mă doare că ea şi prea mulţi alţi oameni de valoare sunt în situaţia de a renunţa la o muncă pe care o iubesc, la studenţii pe care – ca o mamă severă – îi îndrumă. Şi btw – e şi o mamă minunată :)! Este frumoasă, deşteaptă, cântă -împreună cu fiul ei uneori , compune muzică, e sensibilă, rea, când trebuie, când o calci pe codiţă ;); bună şi înţeleaptă, oricând ai nevoie de un prieten;  talentată, iar Rubrica Medicală, coordonată de ea este cea mai bine aspectată statistic din revistă. Te iubesc, Doamnă! Şi cred că suntem 4 frăţiori adevăraţi, noi ăştia, zăpăciţii!

Pentru că ieri a fost ziua ei de naştere, iar eu m-am supărat pe covoarele mele, în loc să scriu despre fiinţa asta caldă şi iubitoare, acest articol aniversar este şi un tribut şi un mic dar pentru Mihaela. Îmi dau lacrimile, când vorbesc despre tine, doamnă :)! Te aştept la un pahar de vin şi de vorbă! Iar băieţilor noştri le mulţumesc că ne-au împăcat!

Despre Alexandru Povarnă – cel mai tânăr prieten al nostru am mai scris – 5 eternităţi, dacă nu ne-am vedea, eu am locul meu, într-un anume buzunărel de la cămaşa lui :)! Iar eu nu port cămaşă, aşa că e direct pe-acolo, circulând prin distinsele mele vene, artere, autostrăzi sanguine. Este atât de frumos să ştii că eşti iubit, acceptat, validat, criticat delicat, dar tandru şi cu prietenie, că nu contenesc a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru această încredinţare totală în afecţiunea unui om, cu care nici măcar nu te-ai certat vreodată, lămuritor. Mai multe despre el în articolul dedicat lui. Ce este foarte curios la acest prieten drag al nostru, care ne poartă în rugăciune pe toţi, este faptul că numai eu îl cunosc – ceilalţi colegi şi prieteni nu l-au văzut niciodată în realitate. Asta pentru că el este un Zburător. Poetul Zburător. Dar ce pretenţii ar putea avea ei, când şi eu îl văd atât de rar. Ca poet, Alexandru mă uimeşte mereu. A evoluat, şi-a schimbat stilul, a devenit mai îndrăzneţ, masculin, separă planurile, astfel încât fireasca pietate să nu interfereze cu  o tinereţe vibrantă, pasională. Alex a devenit mult mai vizibil publicului şi sunt sigură că vom mai auzi de el şi ne vom mândri cu faptul că aici şi-a avut debutul.

Îţi mulţumesc – sunt sărace cuvintele; voi rosti doar cu inima Rugăciunea pentru prieteni. Pentru noi toţi.

Alexandru Amarfei

Ei, acum i-acum! Ce să mai spun despre el, când am scris mai mult decât despre oricare dintre colegi şi prieteni? Ne vedem atât de rar, încât nu mai reuşesc să iau pulsul prieteniei noastre :)! Poate că doar eu simt că nimic nu ne poate des-prieteni, decât noi înşine. Dar cred că totuşi aşa stau lucrurile. Şi sper să avem înţelepciunea de a preţui întâlnirea aceasta minunată între oameni atât de profunzi în prietenie, dar şi atât de distructivi, uneori. Dintre noi doi, la acest capitol, eu sunt campioana. În ciuda gurii lui mai mult decât bogate, Alex este un om plin de compasiune pentru cei aflaţi în suferinţă, cu o inimă fierbinte, dar o minte rece, lucidă, critică şi care analizează rapid situaţiile, cazurile medicale cu care se confruntă, iar dacă aţi devenit pacientul lui, mulţumiţi-I lui Dumnezeu. Face legături complexe, poate chiar filosofice între simptome, cauze ale lor, mod de viaţă, legătura cu Dumnezeu a pacientului, biochimia creierului şi a corpului acestuia, caracterul şi anduranţa lui fizică şi sufletească. Nu e un om obişnuit! Singurul lui defect îi este exterior 😉 – Facebook-ul! Dincolo de limbajul lui vehement stă o pedagogie, o scatoalcă ce urmăreşte să te trezească din înfumurare şi autosuficienţă, din scalda complacentă în balta plină de locuri comune, concepte nemestecate, d-apoi digerate, din impertinenţă, impoliteţe şi necunoaşterea lungului nasului. Este un om care-şi iubeşte Patria, dar cu luciditate, ferindu-se atât de platitudini reminiscente din vechea mult inflaţionată idee despre ea,  de sforăitoarele orgolii suprematiste, cât şi de complexele de inferioritate şi de autoflagelările respingătoare din mediile de socializare. Ţara, Mama, nu ţi-o alegi! Dumnezeu Însuşi te-a trimis anume în acea ţară! Şi nu ai voie să-ţi bălăcăreşti Mama! Am multe de spus despre generozitatea inimii lui, dar nu o s-o fac, pentru că nu vreau să-i iau plata cea mare de la Marele şi Veşnic Bunul Dumnezeu! Frăţioare, să ne ajute Bunuţul să nu-i risipim darul de a ne fi adunat împreună, oameni care-L iubim şi Îl slăvim pe Dumnezeu, după măsura micuţelor noastre puteri!

Ceea ce preţuiesc foarte mult la noi 4 este Adevărul, faptul că-l îndurăm, îl analizăm şi putem negocia oricând, orice situaţie. Ne-am văzut defectele, ne ferim să ne mai luptăm -ciiiică – aşa că ar trebui să înceapă Raiul încă de aici. Nu glumesc :)!

542824_10151351788438783_1903827029_n

Aici a început prietenia noastră – gaşca Cenaclul Monokeros

Alex este şi un soţ, un tată şi un fiu absolut deosebit, dar asta este taina vieţii lui personale, nu intru acolo! Doar îi îmbrăţişez oamenii dragi din viaţa lui, de la o distanţă respectuoasă, discretă, aşa cum îi şade bine unui prieten :)!

Mulţumim din suflet tuturor celor ce ne-au onorat cu gândurile şi sentimentele lor, împărtăşite în revista noastră – cât pot de curând voi scrie ceva special pentru Domniile Lor!

Chapeau bas!

Cristina Ghenof

https://www.facebook.com/Sprijinim-Casa-Sf-Iosif-din-Odorheiu-Secuiesc-274266215950658/

https://multumesc.mobi/2014/07/18/pentru-tine-madalin/

https://multumesc.mobi/2015/04/10/ziua-celui-mai-iubit-dintre-berbeci/

https://multumesc.mobi/2014/06/07/prietenia-lui-alex-amarfei-pentru-ziua-sa/

https://multumesc.mobi/2014/08/19/cum-mi-am-facut-rost-de-un-fiu-deja-mare-prezentare-alexandru-ivan/

https://multumesc.mobi/2015/07/10/cenaclul-monokeros/

 

România creștină, încotro? – Cristina Olaru (Ghenof)

10533251_944404565585763_8835250833885708720_ncimitir

Ni se atrage atenția din zeci de surse, vedem de ani de zile ce fac islamiștii – sigur, nu sunt toți niște ucigași – dar sunt cu creierele inflamate de o religie, de o ideologie ucigașă! Comunismul a făcut peste 100 de milioane de victime, dar nu este înfierat, scos în afara legii, ca o ideologie strâmbă și-n numele căreia au murit atâția oameni; sau nazismul, care a făcut de asemenea atâtea victime – nu sunt destule exemple că o condiționare ideativă naște monștri? Despre ce vorbim?

Dacă atâția oameni onești își vând suvenirurile în țările arabe, islamice, pe care le-am vizitat noi, oameni cu familii și probleme, asemănătoare cu ale noastre, ba chiar cu un nivel economic inferior celui al nostru, nu înseamnă că această cunoaștere a noastră poate rupe acest eșantion, poate reprezentativ, din întregul ce conține și fanatici, îndoctrinați religios de Coran, o carte ce invită explicit la uciderea ”necredincioșilor”.

E foarte cool și e în trend să ne arătăm open-minded la tot felul de ciudățenii, venite din alte spații culturale, când avem norocul de a ne fi născut în Ortodoxie, în creștinism, într-un spațiu al frumuseții, armoniei, al culturii și civilizației.

În afară de pigmeii care ne conduc, cumpărați sau doar stupizi maxim, cum putem înțelege epidemia de prostie sinucigașă, ce mai dă și o mână de ajutor la distrugerea acestei lumi frumoase, îngăduitoare și iertătoare, care, fără a-și relativiza valorile, așteaptă, ca și Mântuitorul, întoarcerea în sine a fiului rătăcitor; o lume amabilă și rafinată, democratică și neinvazivă, în care există o pace a vieții, dar și a plecării la Domnul, care este civilizația creștină?

Am văzut aseară o ”gașcă” LGBT, care aștepta cu mare bucurie să vină frații islamiști; deci, cât de inocenți mintal să fim, să negăm un spațiu ce ne-a tolerat, – cu delicatețe și destulă permisivitate – toate zburdălniciile și prostul gust vestimentar, indecența fățișă, pentru a promova, că e cool, venirea celor ce le vor tăia capetele, fiind categoric împotriva homosexualității, (deși o practică și ei, în ascuns)?

Ani de zile am evitat să mă înregimentez ca psiholog, pentru că din Psihologie este alungat ”Prietenul imaginar”, care n-ar obiectiva discursul ei științific (sic).

Sigur că înțeleg că nu am dreptul să influențez pe cel ce-mi vine în cabinet – acela are tot atâta libertate de alegere, ca și mine. Dar mă întristează să văd că Psihoterapia ortodoxă este ironizată; chiar dacă nu are o metodă clară atașată, ar putea fi luată spre lectură, pentru că este plină de bun simț și conferitoare de sens.

În discursul public și personal nu se evidențiază nicidecum libertatea deplină, la care ne-a invitat Dumnezeu, cumpănită de auto-limitarea, recomandată prin sfatul: ”Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva.”(Ep. 1, Cor. 6, 12), ci, fără urmă de cercetare, de studiu personal, se aruncă în derizoriu, chiar în ridicol, cea mai plină de iubire dintre religii – dovedită prin chiar sacrificiul iubitor al Mântuitorului.

Cum poți să te gândești la sacrificiul de Sine al Frumuseții, Adevărului și-al Vieții, dar să preferi un bărbos, murdar, incult, violator, agresiv, violent, ucigaș și care nu respectă pe nimeni și nimic – nici soțiile lor, d-apoi pe-ale voastre; nici fiicele lor, d-apoi pe-ale noastre; de toleranță, nici vorbă!

Vedem de ani de zile ofensiva împotriva creștinilor, dar nu ne îngrijorăm. Vedem (oare?) că se apropie extraordinar de mult de noi – e deja în Grecia.

Dar, hei, noi suntem liber cugetători, preoții fac și dreg, Biserica e nașpa, transportând astfel, ca un canal imund, zoaie și gunoaie, vărsate special acolo.

În ce profesie nu există și uscături? Și preoții sunt tot oameni, cu lipsuri și căderi, pe care însă le vor plăti în Instanța Supremă, mai abitir decât noi, ca unii ce ne-au smintit.

Dar noi suntem dotați cu Libertate și Responsabilitate, cu o minte ce poate lectura obiectiv evenimentele zilelor noastre și avem dreptul, dar și obligația – față de șansa mântuirii personale – să căutăm acel om, acel preot, care ne poate ajuta, fiindu-ne model prin curăția vieții și credinței lui.

Nu asta facem și cu doctorii? Nu asta facem și atunci când ne alegem soția/soțul?

Ne-am opărit maxim cu Catedrala Mântuirii Neamului, dar Arena Națională ce defect are? C-a înghițit 234 milioane de euro la construire, costuri de întreținere de 26 de milioane de lei, nu s-au deschis spațiile comerciale, să se poată  amortiza cheltuielile și nici nu se poate juca acolo.

Deci vorbim despre o influențare, o aburire a mentalului colectiv, o abatere pe trasee false a interesului celor ce-ar putea produce o schimbare.

Ca să scurtez: dragi bărbați, putem noi, femeile, să ne bazăm pe mințile și inimile voastre, pe puterea voastră de decizie, pe noblețea și discernământul vostru?

Dragi femei, se poate baza acest popor pe devotamentul, puterea voastră de sacrificiu, pe hărnicia, cumințenia, moralitatea și respectul vieții, care prin voi vine? Voi sunteți stâlpul casei! Bărbatul construiește, bazându-se pe structura de rezistență care sunteți voi! Doar împreună stă în picioare Familia, Neamul, Biserica, Valorile creștine!

Chiar dacă nu suntem încă la această înălțime, hai să ne propunem să devenim. Cei câștigați vor fi copiii noștri, care vor crește într-o familie în care se poate respira, într-o țară în care se poate rămâne, mângâind și prezentul, dar și bătrânețile noastre.

Haideți să vedem spre ce se îndreaptă lumea de azi, spre ce ne îndreaptă guvernanții noștri, pentru că pot fi ultimele clipe, în care mai putem interveni!

Haidem!

Doamne ajută!

Cristina Olaru (Ghenof)

Cenaclul Monokeros editia 40!

3721_10151332213713783_1372528414_n1

A început – așa cum vedeți – în 17 nov.2012.

Am fost acolo de la prima ediție, am fost aproape la fiecare dintre cele care-au urmat. Doar când am fost plecată rău de tot din București sau când eram supărată pe Alex Amarfei, inițiatorul acestui Cenaclu, nu am fost prezentă la aceste întâlniri. Au trecut mulți omuleți pe-acolo – ar fi, poate, interesant ce s-a întâmplat cu fiecare, dac-a existat vreo schimbare în viața lor, în urma acestui impact cu Zăpă, cum îi spun eu. Pentru noi, cei care-am rămas alături de el, au existat aceste schimbări. Pentru mine, de pildă, a însemnat prima relație autentică de prietenie cu un bărbat. Am mulți prieteni, dar în general ne protejăm, nu ne spunem și cele neplăcute. În acest caz, fiți siguri că au fost spuse! Și n-am murit și culmea, am rămas prieteni, cred 🙂 ! Alții au experimentat schimbări totale ale concepțiilor, ale receptării lui Dumnezeu, iar unii chiar s-au retras din lumea aceasta strâmbă și  înșelătoare. La scara unei vieți umane, a păși pe al IV-lea an înseamnă copilărie, dar pentru un eveniment cultural, deja înseamnă o tradiție. A XL-a ediție a avut loc în micuța, dar superba biserică „Sf. Stefan – Cuibul cu Barza”, unde am fost oaspeții minunatului, înțeleptului și atât de delicatului Părinte – Daniil Iacșa. Vă invit să ascultați înregistrarea, care este doar o mică parte din expunerea făcută de dl. doctor Alexandru Theodor Amarfei:

Alexandru Theodor Amarfei       Cristina Ghenof

Gândiți cu mintea, cu inima voastră; nu vă mai lăsați manipulați! – Cristina Olaru

12063783_1506623646303555_928271949646158114_n

N-ar trebui să mă mir, doar i-am văzut pe unii dintre coreligionarii noștri jubilând atunci când cei de la Charlie Hebdo au fost uciși – pedeapsa lui Dumnezeu, s-a spus! Deși detestam arta lor, oamenii care-au fost – amprentați cu chipul lui Dumnezeu -, nu puteau să-mi stârnească decât compasiune! Și revoltă, pentru că nu se știe dacă, la fel ca destul de mulți sfinți din Biserică, nu și-ar fi îndreptat viața, poate chiar atingând într-un final, sfințenia! E de presupus că nu așa s-ar fi întâmplat lucrurile, dar această dinamică, puțin probabilă, a fost oprită samavolnic. Apoi, ecourile violului de la Vaslui! O fetiță fusese supusă batjocoririi, siluirii, bunului plac al unor tineri fără niciun Dumnezeu, i se luase libertatea ființială, dăruită și respectată de Însuși Marele Dumnezeu, iar oamenii spuneau – ce mare lucru! Ne-am pierdut omenia, respectul pentru ființa umană? Iar acum, când alți tineri au murit în chinuri groaznice, când alții se zbat înfiorător între moarte și viață, cuprinși de-o suferință năpraznică, iar pronosticul lor este incert, îndrăznim să comentăm rece sau chiar defăimător? Suntem o societate profund bolnavă, dacă mereu găsim un țap ispășitor, lăsând însă liniștiți pe adevărații vinovați – acești corupți spurcați, care nu se mai satură de bani și cărora doar pământul le va putea închide gurile lacome și rapace! Am derulat mai multe afaceri, de care ne-am lăsat păgubași, până la urmă, pentru că trebuia să muncim mai mult pentru șpăgile pentru acei veșnici căutători de pureci în cochilia melcului, pe care-i și găseau – culmea – și te mai și amendau zdravăn pentru port ilegal de! Sau cădeau la pace, pentru o masă cu prietenii și cu tot neamul, măcar o dată pe săptămână. E în firea normală a omului să facă o afacere, să muncească pentru sine! Dar chiar nu ai cum s-o faci total, complet legal, că dai mai mulți bani la stat decât câștigi. Și spun asta nu pentru a-i scuza pe patronii clubului – ce-o fi și-n sufletele lor -, ci pentru că știu cum e cu lanțul slăbiciunilor, ca să zic așa. Specific, însă, găsirii țapului ispășitor – deci alt vinovat decât noi înșine și prostia noastră, care – prin vot și criminală îngăduință – i-am pus în funcții și poziții cheie pe acești nesătui, este faptul că ne simțim satisfăcuți, am rezolvat problema și ne retragem în starea noastră de joasă energie, la televizor și Facebook! Asta după ce am incriminat și condamnat strașnic VICTIMELE! Sunt rockeriță de când mă știu – așa rezonează sufletul meu, chiar dacă iubesc și muzica clasică, dar îmi repugnă muzica sentimentală, la fel cum îmi face rău un vin, o băutură dulce. Nu-s de mine dulcegăriile și sentimentalismele, ceea ce nu mă face insensibilă sau lipsită de omenie, dar sunt îndreptată spre eficiență, nu spre dat ochii peste cap. Nu condamn însă oamenii care structural sunt astfel. Am urmat două facultăți, cu profil foarte diferit, două Mastere, sunt mamă la zi, nu la fără frecvență, sunt gospodină și am, împreună cu prietenii mei o revistă online, am făcut tot ce mi-a sta în putință să-mi susțin soțul în afacerile derulate – partea de muncă grea, de femeie -, sunt creștină practicantă 100% și sunt rockeriță. Vi se pare că acest profil uman este de satanist? Fiindcă la fel de superficial au fost judecați și acei tineri ce-au pierit în flăcări. Împărțiți în mod foarte periculos societatea în două; în loc să fie acesta un timp al coeziunii și rugăciunii colective, al solidarității: creștinii (unii), cu patul lor procustian; ateii cu disprețul lor față de sfintele moaște și ”pupătorii” lor, dar care apără obiectiv memoria victimelor. Dragi creștini asumați, să activăm omenia și să cerem luminarea minții de la bunul Dumnezeu, că nu este al nostru a judeca, noi doar trebuie să vedem cu ce putem fi de folos. Rigiditatea mentală, judecata rece și fără sensibilitate nu e de folos nimănui, nici mântuirii personale. Avem responsabilitatea posibilei smintiri a aproapelui nostru, dacă noi, creștinii, oamenii Bisericii, dăm cu barda în frații noștri în suferință, iar adevărații vinovați își râd în barbă, că au scăpat și de data asta! Haideți să ne rugăm pentru iertarea păcatelor celor ce-au plecat, așa cum a făcut-o și o face Biserica în aceste zile, iar pentru cei vii vă propun această rugăciune, dorindu-vă să sporiți în cele bune, în compasiune și dragoste creștină:

https://multumesc.mobi/2015/11/03/rugaciune-pentru-cei-in-grea-suferinta-trupeasca-si-sufleteasca/

https://multumesc.mobi/2015/11/03/rugaciunea-apropiatilor-pentru-cei-aflati-in-suferinta-pentru-cei-bolnavi-2/

Să vă întoarcă bunul Dumnezeu la viață, la sănătate și la familiile voastre!

iar celor plecați la Domnul:

Dumnezeu să vă ierte și să vă odihnească, dragilor!

http://www.eva.ro/actualitate/cristi-hrubaru-a-scapat-ca-prin-urechile-acului-din-colectiv-nu-mai-pot-sa-tac-articol-88399.html?ref=yfp

Cristina Olaru

http://www.psihotrauma.ro/index.php/pentru-tine/tragedia-din-club-colectiv

http://www.psihotrauma.ro/index.php/pentru-tine/tragedia-din-club-colectiv/338-ce-pot-face-parintii-si-profesorii-pentru-copiii-expusi-evenimentului-traumatic

 

Transformarea interioară – Cristina Olaru (Ghenof)

12C_ Evans

Mi-a fost greu să mă apuc de această lucrare de finalizare a Cursului de Conștientizare, coordonat de Lect. Dr. Ovidiu Brazdău, pentru că nu-mi place să-mi încadrez în termeni stricți – admit că-s nuanțați – parcursul existențial. Mi se pare că o trăire este delicată și fugară, aproape fulgurantă și să-i dau un nume, când ea a fost precedată de alte culori ale sufletului și urmată de multe altele, seamănă cu a numi ceea ce i se întâmplă unei frunze în cădere. Chiar și infinitezimal, ne schimbăm; desigur că științific putem etapiza și, cumva, drumul fiecăruia se înscrie pe o traiectorie predictivă. Habar n-am dacă voi reuși să integrez în mărturia procesului meu interior termenii specializați, dar să purced la drum.

O zi în care aud că nu am venit chiar la momentul potrivit. Aud însă și că cineva m-a dorit. Plec totuși la drum cu conștiența faptului – probabil exagerată de lipsa de cunoștințe a copilului despre dinamica teribilă a proceselor emoționale ale oamenilor mari – că sunt o povară. Și, în mod inconștient, am tot încercat să plec. La 6 ani s-a declanșat un astm bronșic foarte agresiv, care era contracarat de o mare sete de viață, ce se manifesta, parcă fără controlul meu. Un eveniment aparte m-a determinat să nu mai fiu copilașul ce doar se bucură de libertățile vârstei lui, ci să devin atentă, lucidă, gata de luptă, de intervenție. De a apăra, de a schimba ordinea firească și a mă poziționa într-o postură pentru care nu eram pregătită, dar pe care-am asumat-o. Frica m-a făcut să conștientizez totul, să devin un foarte bun observator, duplicitară, manipulatoare, empatică – în sensul de a intui exact comportamentul care era așteptat de la mine. Doar că mereu mă poziționam – fizic și emoțional – în apărarea altcuiva. Mă mai amuz și astăzi uneori să exersez acest comportament, să văd dacă nu cumva mi-am pierdut abilitățile :). Am parte de oameni puternici în viața mea, care nu pricep cum de o piticanie nu se dă la o parte din fața lor, când sunt ei furioși :)! De, școală îndelungată, făcută cu cei mai buni! Am fost crescută ca un băiat, având și doar băieți în proximitatea mea și oricum plăcându-mi mai mult acțiunea și să mă așez în fruntea oștilor :). Când am crescut, nu înțelegeam de ce eram foarte bună camaradă, dar nu aveam nicio relație reușită în plan afectiv. Crescută în spiritul nobilului Winnetou, al mușchetarilor, al cavalerilor; cu o cultură destul de vastă, prilejuită de lungile nopți de insomnie< cu repere axiologice alese și împropriate, roade ale educației religioase primite; cu o dorință de puritate și absolut, nu aveam cum să găsesc omul ideal pe care-l căutam, dar nici nu înțelegeam că sufletul meu are un Animus puternic și căutam un om cu care să împărtășesc gânduri, trăiri, experiențe; doar în subsidiar și după ce erau trecute aceste bariere, puteam intra într-o relație de iubire. Cum eram de copil obișnuită să intuiesc adevărul sub aparența unui comportament dezirabil social, nu era ușor să fiu mințită, iar dacă mai mă jucam să văd până unde merge cineva cu teatrul la microfon, era pentru propriul amuzament. Uneori mă întrista să văd dinainte jocul, pentru că nici măcar nu mai puteam să-mi fac iluzii, ceea ce nu era prea plăcut. Mi-au trebuit ani, destul de multă amărăciune și un proces de vindecare personală, pentru a primi oamenii așa cum sunt, fără a-i mai judeca, fără a-i mai sili să corespundă patului procustian al pretențiilor mele. Și-atunci, oamenii au înflorit! Simțindu-se acceptați și priviți cu drag, cu simpatie și înțelegere omenească, ei s-au deschis și mi-au arătat propria-le frumusețe, dar și sensibilitate. Între timp aflasem că le doresc doar prietenia și am primit-o din plin, ceea ce reprezintă una dintre cele mai mari bucurii ale mele. Asta în privința relațiilor mele interpersonale.

Cu mine însămi, cu propria-mi schimbare, a fost și mai complicat. Obișnuită să disimulez, ceea ce n-a fost greu datorită faptului că se integra bine și în restricțiile impuse unui comportament civilizat, când am vrut să fac pasul înapoi spre autenticitate, duritatea reală (dobândită?) a ființei mele venea ca o palmă peste fața umedă. Oamenii se dădeau la o parte, surprinși. Totuși, am găsit câțiva oameni care nu s-au ferit, ci au stat în fața mea, zâmbitori și binevoitori – duri la nevoie -, care mi-au oferit o oglindă onestă, dar prietenoasă. Aceștia sunt prietenii mei. Ei au reprezentat mediul safe, în care am putut să exersez întoarcerea la mine însămi; m-am putut readuce în propria-mi ființă, la propria-mi realitate. Când m-am simțit destul de sigură cu fața neacoperită de măștile civilizației, am revenit între semenii mei, care nici nu știau cât am lipsit :D! Ascult Metallica și sunt fericită; indiferent ce va urma, autenticitatea și unicitatea ființei noastre trebuie să fie asumată și vom atrage oameni la fel de curajoși și care nu se tem de inerenta suferință a luptei fără armură :)!

Cristina Olaru (Ghenof)

 Imaginea: Patrick Evan’s Art – Transformations of the Inner Self’

Scrisoare către părinți: fiul vostru este un violator? – Cristina Olaru

Pablo-Picassso-Le-Viol-Sothebys-Impressionist-and-Modern-Sale-20121

Pablo Picasso, Le Viol (1940)

Dragi prieteni,

Nu vă scriu doar ca o femeie ce a lăsat în urmă neliniștile acelea, de a găsi un ”prieten”, un iubit, un soț; vă scriu ca părinte și ca observator al lumii în care trăim. După cum bine știți, violul este o traumă existențială, ce nu poate fi vindecată. Vă amintesc anomalii ale societății noastre, ce au pregătit și au permis apariția violurilor de tot felul: fizic, mental, sufletesc, spiritual, al intimității, al libertății, al siguranței vieții, al stimei de sine, al încrederii în sine, etc.:

Femeile: au dus viața cum au crezut, cum au putut. Cred cu adevărat că ar fi putut fi mai bună, dacă speranțele lor că ”această relație este ultima și vom trăi fericiți, până la adânci bătrânețe” s-ar fi îndeplinit. Dar, după ce-au fost folosite, după ce floarea frumuseții, a tinereții s-a dus, au fost aruncate ca niște obiecte, ce nu mai sunt de niciun folos.

Bărbații aceia cinici or avea și ei un rol la acreala ființei acestor femei, dar și mai sigur la starea lor de umilință și foarte scăzută stimă de sine. Dar, așa au fost învățați de o societate aproape primitivă: ”bărbatul să aibă cât mai multe experiențe sexuale, că altfel nu-i bărbat” și ”bărbatul își ridică pălăria de jos și tot bărbat este”.

Iar femeia se alege cu oprobriul lumii, cu judecata rece a acelorași bărbați: ”nu ne însurăm noi cu de-alea de le-a înșirat cine-a vrut și cine n-a vrut! Noi vrem fete cuminți, că oricum le înșelăm și pe alea, că așa s-a obișnuit mușchiu’ nostru!”

Care-a fost mai ”șmecheră”, ”și-a tras” un bărbat, un soț, devenind virtuoasa șefă, moralista de la radio-șanț și tocătoarea/ forfecătoarea tuturor celorlalte fete și femei. Acestea alcătuiesc cea mai consistentă otravă a lumii! Câte hotărâri devastatoare pentru viețile fetelor ”care-au greșit” n-au fost luate pentru a închide gura lumii! Câte căsnicii nepotrivite nu s-au încheiat la presiunea unei mentalități de comună primitivă.

Și cum-necum – mai cu dragoste și mai mult fără -, apar niște amărâți de copii, care cresc într-o atmosferă de frustrări zilnice, de certuri de oameni înnebuniți, de părinți iresponsabili, care își fac din copil un aliat împotriva celuilalt părinte! Evident, discreditându-l.

Apoi încep educația: mama se sprijină pe micuța ei fiică – suntem prietene noi două -, aruncând în spatele ei delicat și fragil tot ce-i face ei, mama, bestia de bărbată-său! Ca variație, îi povestește cu foc și aventurile tinereților ei zbuciumate! Copilul e confuz, pentru că mai ales  la vârsta mică, învață prin exemplu, nu prin contra exemplu! Nu prin: ”Așa, nu!”

Hai că vine și tatăl, cu bagajul lui imens de cunoștințe despre lume și viață: să nu faci nimic, după ce vii de la serviciu – hai, treacă-meargă să-l facă și ăla; să stai la televizor; să mai răcnești câte-o comandă să ți se aducă apă, bere, mâncarea la pat; să râgâi satisfăcut și să te crezi amuzant ca Birlic. Apoi să-l înveți pe băiat cum să devină bărbat: ”…tot ce prinzi; respect pentru fete/femei 0; responsabilitate – minus infinit; ba, hai, că-l învață să folosească prezervativ, ca să nu-l ia de prost fo’ una și să-i trântească vreun plod în brațe. A, și ca să nu ia cine știe ce, că, cu fetele din ziua de azi…!”

Mai este și pitorescul personaj: soacraunele, doar, of course -, care-și bagă nasul și sub plapuma nurorii. Ba chiar cunosc un caz, în care soacra a stat 3 săptămâni în aceeași cameră cu tânăra pereche, imediat după căsătoria lor! Iar fiii, nu de puține ori, ascultă competentul sfat matern, iar soacra hotărăște totul în viața tânărului menaj, adăugând la frustrarea deja existentă, prin repetata ei implicare în viața lor.

Nu se poate să nu știți femeile acelea, care stau toată ziua și toacă tot ce mișcă – la mine-n sătuc, stau pe bănci, la poartă sau pe parapete de piatră, care deja au luat forma posteriorului lor și foarfecă pe toți cei care trec. Și știu tot, și judecă și etichetează tot și habar n-am când or face mâncare, cum de n-au murit de foame bărbații și copiii lor! Ce să mai vorbim de educație! Și ele fac regulile într-o comunitate rurală! Dacă te-au încondeiat ele, adio!

Deși sunt femei și știu cât de grea este condiția femeii, tot ele le judecă și condamnă pe suratele lor. Tot femeile sunt vinovate, de la Eva până mâine! Nu mai țin minte că o Fecioară a mijlocit exonerarea de vină, prin nașterea dumnezeiescului ei Fiu, ce ne-a răscumpărat cu sângele propriu și ne-a adus Botezul prin apă și prin Duh, ce ne-a spălat de păcatul strămoșesc.

Bun înțeles că nu generalizez, vorbesc doar de ”o anumită parte a societății noastre”!

Apoi, televiziunea! Premiez în mod special Pro TV-ul și știrile de la ora 5! N-am știut că în România se înfăptuiesc atâtea crime, că babele au cea mai bogată viață sexuală, chiar dacă nu tocmai cu voia lor, până la apariția acestui post, respectiv ediții a știrilor. După ce-am aflat asta, nu m-am mai uitat, dar sunt oameni care iau taxiul, să nu le piardă. Așa am învățat să ne disprețuim nația, dar și să ne anesteziem simțul moral, ajungând la o toleranță a răului impresionantă. Negativ.

Din nou televiziunile: reclamele sunt din ce în ce mai mult cu tentă sexuală; niște femei se laudă că merită nuș’ ce produs. Creștinul, însă, nu crede că merită mila și bunătatea lui Dumnezeu, dar are nădejde și-o cere în rugăciune.

Vedetele de televiziune – promovează modelul femeii cu excesivă grijă de aspectul exterior, ”tunată”, îmbrăcată extravagant și indecent, cu o viață amoroasă publică și foarte variată de la o lună la alta, trecând rapid de la un partener sexual la altul; căsătorii ale fetelor tinere cu bărbați bogați, dar mult mai în vârstă, fără iubire, vânzându-și tinerețea și frumusețea, neștiind că cele care pierd sunt tot ele – bătrânețea ”se ia”; bărbatul înflorește, dar ea pălește.

Telenovele, ce paralizează populația feminină, în special; pline de drame existențiale, de țipete și lacrimi, toate cu happy-end fericit (sic)! Începe să se contureze un model de femeie, cu gura mare, rea și răzbunătoare, seducătoare, care fură soțul/iubitul prietenei, îl aiurește cum vrea; – apare timid și-un model de bărbat, condus de propria-i instinctualitate, manevrată expert de o ea.

Pornografia – consumul excesiv conduce la: sex solitar; aprinderea imaginației și dorința de a pune-n practică cele vizionate; adicția de pornografie; adicția de sex; insatisfacția într-o relație normală, pentru că cele petrecute în singurătate și în imaginație, deja l-au condiționat reflex pe consumatorul de pornografie de un alt fel de satisfacție, mergând până la  impotență; violența sexuală.

Mai multe despre aceste subiecte aici:

https://multumesc.mobi/2014/07/17/deturnarea-dragostei-in-sex-sub-influenta-ideologiei-consumeriste-i/ şi următoarele

Publicații cu conținut explicit sexual, ce pot fi cumpărate de orice puști, de la orice chioșc de ziare.

 Filmele – ce nu mai sunt atent selecționate, care chiar și în prime-time afișează scene de o senzualitate violentă, pasională – chipurile, modelând în copiii ce ajung să privească la vârste foarte nepotrivite aceste secvențe, un viitor comportament sexual violent, considerându-l pasional, pătimaș, irezistibil!

Tații, cei care-ar trebui să vorbească cu ei, n-o fac, poate și pentru că ei înșiși sunt nepricepuți, egoiști, indiferenți la satisfacția fizică a femeii; eventual doar se felicită ce amanți buni sunt, față de chiar fiii lor!

Despre discuții, comunicare, sesizarea momentului propice, cadru emoțional cald și apropiat, preludiu, stăpânire de sine și efortul de a ajuta și partenera să trăiască un act sexual reușit, postludiul – care aduce o și mai mare satisfacție și apropiere, mai puțini bărbați vorbesc. Iar femeile mint ca o gazetă :)! Ce de aaaah! și ohhhh!, când de fapt nici nu știu când a început și când s-a terminat! Și cei doi nu vorbesc, nu comunică, nu sunt sinceri, nu încearcă să aranjeze lucrurile. Un consilier psihologic, specializat pe probleme de cuplu, poate fi de ajutor, dacă între cei doi există iubire! Dacă nu, doar Dumnezeu poate să-i ajute, dar nici El nu intervine nechemat!

Un duhovnic bun este și mai potrivit. Căutați un duhovnic mirean, pentru că este cel mai aproape de problemele vieții de familie, având el însuși una. Desigur, sunt și mari duhovnici printre ieromonahi. Căutați-i pe cei cu o mare putere de pătrundere, dar și de cunoaștere a suferinței umane.

Violența casnică și violența sexuală în familie; copiii văd! Ei învață mai curând prin imitație, decât prin educație; nu o dată acestea două fiind complet diferite.

Alcoolismul

Drogurile

Răzbunarea: a spus și acea fetiță: nu a cedat cererii prietenului ei, iar acesta s-a răzbunat, prin acest viol colectiv! Inuman!

Toleranța excesivă a societăți față de aceste cazuri teribile. 

Relativismul moral și tot mai marea îngăduință pentru manifestările anormale, publice ale sexualității umane.

Neaplicarea legii în caz de viol, pentru că victimele știu că tot ele vor fi condamnate și ascund cele întâmplate.

RUȘINEA – o altă cumplită piedică în calea destăinuirii celor întâmplate, teama de izolare socială, ba chiar de dezgustul celor ce aud povestea.

Sentimentul că ești degradat, murdărit, neputincios, impur, VINOVAT.

FRICA – ce paralizează orice acțiune.

Atitudinea de neîncredere și părtinitoare a chiar organelor abilitate să facă dreptate: nu ai strigat, nu ai urlat, nu ai gâtul tăiat – înseamnă că ai consimțit! Nu există cazul în speță!

Lipsa duhovniciei, lipsa unei educații religioase, care i-ar trasa copilului niște repere axiologice, punându-l într-o perspectivă universală, eternă, a iubirii hristice; nu doar una conjuncturală – morala sau etica societății, cea care penalizează legal sau prin oprobriu, lipsit de empatie, de compasiune umană.

Ereditatea duhovnicească: copiii noștri moștenesc nu doar o ereditate biologică, ci și apucături de-ale părinților lor.

Lipsa atitudinii de părinți ai tuturor copiilor – copiii României sunt toți ai noștri, pe toți trebuie să-i ocrotim, cu toții!

Copiii sunt simptomele bolilor cuplului! Violatorii de azi sunt roadele reclamelor deșănțate, filmelor erotice, pornografiei, insuficientului timp de calitate, acordat copiilor, educației aleatorii, exemplelor parentale, dar și ale societății. Noi toți suntem co-autorii acestor monștri – noi am îngăduit ca toate acestea să se întâmple, n-am protestat, n-am pretins CNA-ului o mai bună filtrare – nu cenzură – a programelor în timpul zilei, cercetarea programelor copiilor, o atmosferă de familie ce respectă puritatea minții și suflețelelor copiilor, care conferă siguranță, pace și continuitate. Ar mai fi, dar ajunge zilei răutatea ei!

https://multumesc.mobi/2015/03/07/acatistul-preotesei-olga-michael-tamaduitoare-celor-raniti-si-abuzati/

Cristina OLARU (Ghenof)

Articolul a fost preluat și de către ”Active News  – știri nefiltrate”:

http://www.activenews.ro/stiri-social/EXTRAORDINARA-scrisoare-a-unei-mame-catre-parinti-dupa-violul-de-la-Vaslui-Fiul-vostru-este-un-violator-122133

11.11.2015: 

Pedepse definitive pentru violatorii Vaslui:
Burada Silviu – de la 8 ani si 4 luni, pedeapsa marita la 10 ani
Avadanei Silviu, de la 7 ani la 8 ani
Bolboceanu Petrica, de la 7 ani la 8 ani si 6 luni
Burlacu Paul, de la 7 ani la 8 ani si 8 luni
Boicu Ionut, de la 5 ani si 8 luni la 6 ani si 6 luni
Rotaru Alin, de la 5 ani si 8 luni la 6 ani si 4 luni
Surleac Ioan, de la 5 ani si 8 luni la 6 ani

Cenaclul Monokeros

3721_10151332213713783_1372528414_n1

542824_10151351788438783_1903827029_n

A fost o perioadă din viața mea de ”feisbucistă” în care polemizam de zor, de multe ori lăsându-mi partenerii de conversație fără posibilitatea unei replici, pentru că simțeau la mine hotărârea de a mă lupta cu ei până la capăt! Al lor :)! Temele mele de încăierare erau: Ortodoxia, trăire și valori creștine, Dreapta politică, economia privată, abuzurile fundamentaliștilor islamiști, cultura, combaterea exagerărilor de la stânga sau de la dreapta față de Calea Domnească. Provenind din Moldova și bucurându-mă de o familie cu o bibliotecă  clasică, având la loc de cinste clasicii ruși,  iar apoi îndrăgostindu-mă de filmografia rusă, am crescut cu o mare admirație față de cultura lor, cu evlavie față de Sfinții ruși, dar – ca toată zona Moldovei -, cu destulă animozitate istorică față de primitivismul soldaților ruși ce ne-au călcat meleagurile, ne-au ucis bărbații, ne-au violat fetele și femeile, ne-au luat și cenușa din vatră. Ne-au adus apoi comunismul – cel mai urât coșmar al Istoriei recente.

Am observat pe Facebook un domn – Dr. Alexandru Amarfei, care avea cam aceleași opinii, pe care le susținea chiar mai dur decât mine. Semnalizam prin Like concordanța acestor opinii. Când într-o zi, acest domn m-a invitat la Cenaclul Monokeros, inițiat de el. Am mai scris într-o altă postare cum a început pentru mine participarea la acest Cenaclu:

 https://multumesc.mobi/2014/08/19/cum-mi-am-facut-rost-de-un-fiu-deja-mare-prezentare-alexandru-ivan/  🙂

Toate edițiile au fost uimitoare: hermeneutică, o bogăție de informații, asocieri de idei inedite, poezii personale – prezentate și ”dez-incifrate”, ce-au devenit apoi materiale publicate în revista noastră -, o efervescență, o emulație culturală și spirituală, un mediu vesel, prietenos, deschis și spontan. Nu știu când ne-am împrietenit cu toții, dar acest lucru s-a întâmplat. De multe ori eram singura Doamnă 🙂 în grup, dar mă simțeam grozav.

Interpretările făcute de Alexandru cuprind o bogăție de sensuri, ba chiar resemnifică poezii din autori foarte cunoscuți și îndrăgiți. Dar prezentările pe teme alese de el sau cerute de noi sunt fastuoase, denotând și un bagaj cultural impresionat, însă, pentru a mai dilua elogiul, evoc gluma unui prieten comun: ”Dacă-l întrebi pe Alex cât e ceasul, începe să-ți povestească de la Platon” :).

Să vă evoc puțin atmosfera:

500_138106473026962_485087276_n 44856_10151644054443783_46683417_n 74178_10151453660168783_1322519913_n 404444_10151525275353783_343986681_n 528991_10151468700918783_1972254245_n 534057_10151375127468783_672769891_n 550101_10151468704663783_737906970_n 555015_138106803026929_622257312_n 556938_138107093026900_596400146_n 579009_138105463027063_1215664729_n 734795_551522198206363_1740757349_n 941822_467933626622339_618256554_n 972033_626728164005363_1916482489_n 994588_648317995179713_938290301_n 999122_634275856603644_797555077_n 1003520_738793486151880_1728512161_n 1069187_632281580116688_546692845_n 1098335_188891531281789_1135518826_n 1157738_634275049937058_1084100422_n

10410382_679151132156909_770178830484799125_n  1234568_634275296603700_792112838_n1234175_634275353270361_2129496785_n1959370_738786152819280_1316319219_n10422961_679145328824156_1561281143909784630_n

Dar, din păcate, doar de la Ediția a XXVIII-a am început să înregistrăm. Aveți aici un fragment din Show-ul lui Alex Amarfei :)!

(Va urma)

Alex Amarfei    Cristina Ghenof

Tradiții și obiceiuri de Sfintele Paști (II) – Cristina Olaru

93910873_2581808545410301_2785396345697992704_o

Cultura spirituală a poporului român este foarte bogată în ceea ce priveşte tradiţia ouălor roşii de Sfântul Paşti. Simpla constatare a faptului şi încadrarea fiecărei generaţii în practica obiceiului, erau departe de a mulţumi spiritul popular, atât de iscoditor. Ca în întreg ansamblul vieţii, şi acest obicei cerea o justificare, un răspuns asupra originii lui. Răspunsul a îmbrăcat haina LEGENDELOR, care-au fost multe în cultura noastră populară.

Acestea au circulat în variante diferite de la o zonă la alta. Ele ar putea fi concentrate în trei categorii:

  • cele din timpul vieţii MÂNTUITORULUI
  • cele de după răstignirea, îngroparea şi Învierea Sa
  • cele în legătură cu MAICA DOMNULUI

Din prima categorie sunt demne de remarcat două tipuri, fiecare cu câteva variante:

Unul dintre ele plasează desfăşurarea evenimentelor la templu şi-n prejma lui. Iisus dezvăluia în acest templu cuvântul lui Dumnezeu unei mulţimi, care nu se mai sătura să-L asculte. În acest timp, câţiva cărturari şi farisei, şuşoteau într-un colţ. Iisus s-a întors spre ei şi-n cuvinte aspre, le-a condamnat ipocrizia, făţărnicia. Furioşi, aceştia s-au înţeles să-L prindă chiar atunci, dar Mântuitorul le-a intuit gândurile şi pentru că nu sosise încă timpul patimilor Sale, a părăsit templul în grabă. Cărturarii şi fariseii L-au urmat, dar pentru că nu-L mai puteau prinde, au început să arunce cu pietre. Atunci Iisus s-a oprit, a făcut un semn, şi toate pietrele s-au făcut ouă roşii.Văzând minunea, urmăritorii s-au înfricoşat şi-au început să fugă în toate părţile. Iar Iisus şi Apostolii Săi şi-au continuat liniştiţi drumul.

Al doilea tip e în legătură cu drumul Mântuitorului, sub povara crucii, spre Golgota.

Variantele acestei legende nu ţin seama de adevărul spuselor evangheliştilor, astfel:

“Şi ieşind, au găsit pe un om din Cirene, cu numele Simon, pe acesta l-au silit să ducă crucea Lui” (Matei-27,32)

“Şi au silit pe un trecător care venea din ţarină, pe Simon Cirineul, tatăl lui Alexandru şi-a lui Ruf, ca să ducă crucea Lui.” (Marcu-15,21)

“Şi pe când ÎL duceau,oprind pe un oarecare Simon Cirineul, care venea din ţarină, I-au pus crucea,ca s-o ducă, în urma lui Iisus.” (Luca-23,26)

Ele vorbesc despre un Simon Cirineul, înduioşat şi plin de milă pentru suferinţa lui Iisus,

I-a luat crucea, din proprie iniţiativă şi purtând-o până la locul răstignirii. S-a dus apoi la ţarina lui şi după ce a lucrat câteva ore, s-a aşezat  să mănânce. Avea în traistă ouă fierte şi pâine. Când a desfăcut-o însă, ouăle erau roşii, iar pâinea se transformase în pască.

Legendele dintr-a doua categorie, se pot grupa în două tipuri, cu mai multe variante – de după  răstignire şi din timpul pazei momântului.

În primul tip se imaginează o plauzibilă masă comună a fariseilor cu cărturarii, mulţumiţi că Îndreptătorul unei legi care le asigura lor supremaţia şi exploaterea poporului, era răstignit pe cruce. În timpul mesei, unul dintre ei şi-a adus aminte că Iisus a anticipat prinderea, judecarea, răstignirea şi moartea Lui, dar şi Învierea Sa, a treia zi.

Cel din capul mesei I-a răspuns râzând – “Va învia când ouăle astea albe se vor face roşii”.

Nici n-a terminat de vorbit şi toate ouăle s-au înroşit.

biserica-maria-magdalena-ierusalim-0

Eroii celui de-al doilea tip sunt paznicii mormântului. Fiind avertizaţi că Apostolii ar putea încerca să fure trupul Mântuitorului, în afară de arme, ei au adunat o mulţime de pietre.

Nu le-au putut folosi decât în noaptea Învierii. Văzînd lumina în care se apropia Îngerul Domnului, înveşmântat în alb, au pus mâinile pe pietre, ca să-L alunge. Dar, minune! Pietrele deveniseră ouă roşii, iar ei au împietrit şi aşa au rămas, pentru totdeauna acolo.

În sfârşit, o a treia categorie de legende. Sunt în legătură cu MAICA DOMNULUI.

După naşterea lui Iisus, aflând că se urmăreşte uciderea pruncului, a căutat să-L salveze, fugind. A fost urmărită, aruncându-se asupra ei cu pietre, dar toate s-au transformat în ouă roşii. Urmăritorii şi-au simţit picioarele tăiate de frică şi au renunţat.

Alte variante – Maica Prea sfântă a fost alungată cu pietre, acestea transformându-se în ouă roşii – dăruia ouă de sufletul Fiului Ei, toate înroşindu-se în mâna primitorului.

În ziua crucificării Fiului Său, Maica Domnului ar fi luat un coş cu ouă, apoi a urcat pe Golgota. Ajungând sub cruce, ar fi încercat să le spună oştenilor să nu-I mai chinuie Fiul.

Aceştia, fără milă, au continuat să-L batjocorească, L-au împuns cu suliţa şi I-au dat să bea oţet. Preacurata a îngenunchiat lângă cruce, şi-a lăsat capul în palme şi a început să plângă.

Când a ridicat capul, Fiul Ei murise, dar a văzut că ouăle din coş se înroşiseră de sângele scurs din trupul Lui. Le-a împărţit atunci Apostolilor şi ucenicilor, ca să poarte fiecare câteva picături din sângele nevinovat al Învăţătorului Lor.

Aceştia au hotărât apoi ca, în amintirea sfântului sânge de pe ouă, an de an , cât va fi lumea, creştinii să înroşească altele, cu prilejul Sfintelor Paşti. Aşa consideră poporul român că s-a născut obiceiul ouălor roşii.

Dincolo de legendă, vedem adânca religiozitate a poporului român, îmbrăcată în haina împărătească a poeziei.

Obiceiuri de Paşte:

Ouăle roşii simbolizează mormântul purtător de viaţă al Domnului nostru Iisus Hristos, care s-a deschis la Învierea Sa din morţi. De aceea, când sparg ouăle prin ciocnire, dar şi când se întâlnesc unii cu alţii, creştinii îşi spun : ”Hristos a înviat!”.

“Adevărat a-nviat!”. Aceste formule se folosesc numai 40 de zile, până la Înălţarea

Domnului. Culoarea roşie a ouălor simbolizează sângele lui Iisus,care s-a scurs

pe cruce pentru mântuirea lumii. Ciocnitul ouălor se face “cap la cap”.

Există credinţa că cei care ciocnesc, se întâlnesc pe lumea cealaltă. Cel care sparge oul ce-

luilalt, are voie să i-l ia. Dacă acesta refuză,se spune că îl va mânca pe lumea cealaltă, stri-cat şi uns cu păcură.

Ouăle pot avea diferite ”modele”, pot fi pictate. În funcţie de zona în care se fac, ele se numesc “ouă încondeiate”, ”închistrite”, ”muncite”, ”picate” (cu ceară) etc.

Ouăle “muncite”nu se dau de pomană, căci nu le primeşte Dumnezeu.

Să ne ocupăm de ouăle încondeiate. Ceea ce este specific ouălor încondeiate româneşti este faptul că, oricare ar fi motivele ce se desenează, nu se reprezintă niciodată un obiect în întregime, ci se alege partea caracteristică, distinctivă,a fiecărui obiect.

Astfel, dacă-i vorba de un copac, se desenează frunza – care este caracteristică.

La fel, dacă se reprezintă un animal, se alege partea corpului prin care se deosebeşte de celelalte animale – urechea iepurelui, copita calului, laba broaştei, etc. Pentru a se reprezenta un plug, se desenează fierul plugului.

Toate desenele sunt mici frânturi din viaţa şi activitatea săteanului.

Sunt şi obiecte ce se desenează integral, de pildă vârtelniţa, grebla, furca.

Peştele este figurat, fără detalii, printr-un simplu contur.

Tipul clasic al artei populare româneşti, în ceea ce priveşte ornamentaţia ouălor de Paşti,

Este reprezentarea în alb, pe fond roşu, în mod foarte simplu, a părţilor caracteristice şi distinctive ale znor anumite obiecte. Desenul se face prin linii şi puncte, obiectul rerezentat fiind repetat pe acelaşi ou, chiar până şi de opt ori.

Se împarte prin linii drepte oul în două compartimente, prin mijlocul dintre vârful şi dosul oului, de jur împrejur,ceea ce face să apară 4 compartimente şi dacă se mai trage o linie la fel,care să unească vârful oului cu dosul lui, pe celelalte părţi laterale ale oului, se obţin 8 despărţituri, aproape egale, pe fiecare desenându-se elementul simbolic ales. Aceasta nu este o regulă generală, totul depinde de fantezia “artistei”care închistreşte oul.

Sunt motive de ornamentaţie care  se pot face pe toată suprafaţa oului, cum ar fi desenele numite “calea rătăcită“, ”desagii popii“, ”lănţuşul “, alteori oul e împărţit doar în două compartimente, pentru a desena , de pildă, foaia de stejar sau răduşca, şi chiar calea rătăcită.

Execuţia ornamentelor prezintă diferenţe  din punctul de vedere al tehnicii, determinate de gradul de cultură diferit al artistului.

Astfel,o tărancă ale cărei cunoştinţe n-au trecut dincolo de hotarul satului ei, se mulţumeşte să tragă pe ou linii grosiere, cu chişiţa, manevrată cu stângăcie, să deseneze figuri cunoscute-o greblă, un fier de plug, o sapă, o roată, o frunză,etc.

În acelaşi sat,”coana preoteasă” sau soţia învăţătorului, femei cu o oarecare cultură, vor trage linii mai fine, desenele sunt mai îngrijite, fantezia lor va evada din tradiţional, dorind să se distingă, făcând inovaţii.

Civilizaţia urbană a determinat şi ea deteriorarea datinilor din sate, sătencele nu mai cunosc – sau nu mai practică – meşteşugul vopsitului cu buruieni, folosind produse industriale, cumpărate “de la oraş”: apar motive ornamentale necunoscute, străine de sufletul nostru, legat de natură şi ancorat în tradiţie.

Ca fineţe a ornamentaţiei şi-a coloritului, amintim ouăle încondeiate în Ardeal, pe fond

negru, cu linii delicate, culori armonioase, compoziţia desenelor, ele sunt adevărate obiecte de artă, cu influienţe săseşti. La fel,în Bucovina, se încondeiază ouă foarte frumoase,dar sufletul femeii simple, cu mâinile bătătorite de muncă, nu mai există în ele. Şi nici elementul tipic românesc.

Pentru a termina această scurtă prezentare , se impune a face şi-o clasificare.

Prima clasificare făcută este aceea a d-lui Leonida Bodnărescu, încă din 1908, în

lucrarea sa “Câteva datini de Paşti la români”. Domnia sa clasifică desenele şi motivele cele mai des întrebuinţate în cinci serii:

1.Regnul animal – albina, broasca, şarpele, melcul,etc.

2.Seria motivelor vegetale-diferite plante: frunza bradului, garoafa, spicul grâului etc.

3.Unelte agricole, casnice – grebla, lopata, fierul plugului etc.

4.Ornamente industriale, motive luate din industria casnică – se citeză doar două-

-clinul ce se formează croirea cămăşilor

-mânecile

5.Diversele, precum : desagii, brâul popii, calea rătăcită, crucea paştelor.

-De la colorarea oului în roşu – simbolul focului, s-a trecut în mod firesc la ornamentarea lui cu simbolul soarelui, dătător de viaţă,originea focului, soarele,pe care primul om în a cărui minte a încolţit primul sâmbure de cugetare, a trebuit să-l adore.

-Un alt simbol este,desigur,al Lunii.

-Apoi Zvastika, sau crucea încârligată, sau crucea ruptă, se compune din patru cârlige, care pornesc din acelaşi centru şi formează câte un unghi drept.

Dechelette,documentează că zvastika are ca origine un cerc, semn al soarelui, care se prezintă sub mai multe forme, dar având toate acelaşi prototip.

-TRIQUETRUM-este un ornament compus din trei cârlige, care ies din centru şi se între-

taie, centru care este uneori imaginar, dar care se poate reconstitui, dacă se prelungesc cele trei linii componente.Se poate reprezenta şi sub forma dublă.

– ROZETA -se poate combina din două zvastici sau din două triquetre,are 8 ramuri sau mai puţine şi apare ca ornament chiar din epoca bronzului.

Dincolo de frumuseţe, de bucurie, de simbol, Dumnezeu este iubire manifestată în suspine negrăite, însă iubirea îndurerată rodeşte bucurie.

Totuşi,o bucurie limitată de faptul că nu toţi voim să beneficiem de roadele Învierii, limitată de însăşi limitele cunoaşterii şi fiinţei omeneşti.

Păstrarea frumoaselor tradiţii pascale, participarea la Sfânta biserică, trăirea în duhul dragostei Învierii este o datorie a fiecăruia dintre noi.

Voievozii noştri, pe care istoria îi va cinsti cât vom mai păstra în fiinţa neamului iubirea pentru cei ce au apărat graniţeleţării şi credinţa strămoşească cu sabia ,cu sângele lor şi-al atâtor români ce şi-au iubit copiii româneşte, care-au lăsat plugul şi ţarina în grabă, pentru a apăra ţara de invazia atâtor lacomi ce ne-au călcat pământurile, ne cheamă acum la datoria de a ne păstra ceea ce am primit cu atâta dragoste-limba, obiceiurile, hotarele ţării, fiinţa acestui neam îndurerat, care, poate, a trecut cu capul plecat sub vremuri, dar nimeni nu I-a putut schimba sufletul, credinţa; ne-a predat intacte toate simbolurile trăirii româneşti.

Avem datoria de a nu lăsa copiiilor noştri “Sf.Valentin” şi Hallowen , ci Paşte, Crăciun, Bobotează, o credinţă activă şi lucrătoare, onoare, demnitate, educaţie, bun simţ, mândrie şi nu ruşine că suntem români.

“Moldova nu-i a mea şi nu-i a voastră, ci a urmaşilor urmaşilor voştri” – ar fi spus drept credinciosul domnitor Ştefan cel Mare şi Sfânt, arătându-ne că răspundem de tot ce vom lăsa celor ce ne vor urma.

Brâncovenii au păstrat credinţa strămoşească cu preţul martiriului lor – ca şi pe Stefan cel Mare, Biserica I-a canonizat.

Şi noi? Noi spunem ca Sfântul Apostol Petru:

“ QUO VADIS, DOMINE ?“

Cristina Olaru

Bibliografie

” Sfânta Scriptură”

”Obiceiuri populare de peste ani – dicționar” – Ion Ghinoiu

„Ouăle de Paște” – Artur Gorovei

„Sărbătorile la români” – S. Fl. Marian

„Predici la sărbatori împaratești și cuvinte de laudă la sfinți”-Sf.Ioan Gura de Aur

„Cartea de Paște”-colectiv

Colecția ziarului „Telegraful Roman”

„Predici la praznice împăratești – Arhimandrit Ilie Cleopa

Frica – Cristina Olaru

302281_279581148739785_1522433088_n1-e1418505934269Noaptea de sânziene…! Aș putea să scriu despre lucruri frumoase – au fost câteva, dar ceea ce reverberează în mintea mea e o amintire mai pregnantă decât toate. A fost odată ca niciodată o fetiță foarte mică. Avea doar 6 ani și era foarte bolnavă: un astm bronșic agresiv o făcea să nu poată dormi nopțile; putea doar să citească sau să se roage, respirînd cu neînchipuit de mare dificultate. Totuși într-o noapte a adormit. Pentru că ai ei o ungeau cu tot felul de unturi, doar-doar i-or ușura suferința, avea în loc de pijama un cearșaf vopsit bleumarin, cu o gaură la mijloc, prin care scotea un căpușor ciufulit, dar cu niște ochișori foarte vii și veseli. Somnul i-a fost întrerupt de țipetele disperate ale unei femei, pe care cineva o bătea cu sălbăticie. Așa micuță cum era, s-a aruncat la picioarele bărbatului, rugându-l să nu omoare acea femeie. Poate întrucâtva rușinat, bărbatul a lăsat-o. Dar pentru fetiță viața nu a mai fost la fel. Siguranța, pacea și dulceața copilăriei au dispărut pentru totdeauna. Tot timpul era trează, atentă, se supraveghea în tot ce spunea, tot ce făcea. A crescut cu frica pentru viața oamenilor din jurul ei. Boala devenise insuportabilă. Fără a-și dori moartea, ajunsese atât de des în proximitatea ei, încât nici nu se mai temea de ea. Iubea, însă spitalele, cu pereții lor albi, cu perfuziile salvatoare; ba chiar ar fi amânat un pic senzația de ușurare, ca să-i savureze mai profund dulceața. Citea enorm; simțirea și înțelegerea i se armonizau și deveneau din ce în ce mai delicate și mai profunde. Suferința o înnobila, n-o înrăise. O  înțelegere, plină de omenie, o făcea să-și privească semenii cu multă compasiune. Dar fără iluzii – îi văzuse de ce sunt în stare. Ca măsură instinctivă de protecție, ajunsese să radiografieze dintr-o privire fiecare persoană, pentru a-i sesiza potențialul de agresivitate. Apoi, își rafinase cercetarea oamenilor, până la a le sesiza trăsături esențiale de personalitate. Devenise empatică și se conecta uneori atât de mult cu suferința oamenilor, încât își revenea cu greu, ca dintr-o boală. Prelua curajoasă și nechibzuită suferința lor, până când aceasta era s-o doboare. Căuta înțelegere,  comuniune cu oamenii, dar mulți trăiau fără prea multe gânduri și cu greu găsea puntea de comunicare, bogată în semnificații și trăiri, așa cum și-o dorea. Obosită de căutare și într-o descurajare de moment, acceptă să se căsătorească. Măștile cădeau una după alta, dar când acel om, aproape necunoscut, a lovit-o prima oară, se dădea cu capul de pereții băii, în care plângea și urla, deznădăjdută și revoltată că se băgase în cursa căsniciei, într-o relație abuzivă, de care se ferise ca de moarte. Șantaje sentimentale, încercări – mimate – de sinucidere, au făcut-o să mai continue căsnicia aceea, care era clar un fiasco. Ceea ce nu înseamnă că nu a durut, ca atunci când smulgi un plasture de pe rană, când s-a terminat. Să experiezi împărțirea prietenilor a fost unul dintre șocuri. Apoi, distanțarea colegelor, ca nu cumva să fie soțul lor atras de femeia tristă, ce-și căuta locul în Univers; amabilitatea bărbaților, ce se ofereau, consolator. La toate fricile trăite până atunci, s-a adăugat o alta: va avea vreodată o familie normală, un soț iubitor, copii, o casă, pe care s-o iubească, s-o îngrijească? Detesta ochiul critic și aspru cercetător al lumii, care-o judeca, fără a ști nimic din cele întâmplate. Acea familie a primit-o în dar de la Doamne-Doamne, care i-a trimis în cale un om la fel de harnic, de gospodar, de puternic și hotărât. Personalitățile lor aprige s-au armonizat cu greu, iar ea, chiar dacă uneori forța lui fizică îi dădea fiori, nu dădea nici moartă înapoi. Știa că, dacă nu depășește teama de foc din chiar mijlocul lui, nu va scăpa niciodată de ea. Plină de arsuri, dar din ce în ce mai puternică, fata aceea curajoasă s-a ridicat din sclavia fricii și nu a pierdut nici dragostea de oameni, nici privirea tandră și amuzată asupra căutărilor lor. Acea fată sunt eu.

Cristina Olaru

30 Aprilie – O zi doar pentru mine

10180_3025779059548_941577213_n

1908423_535194073292499_277580668522942573_n

E noapte, mi-am terminat treburile, mi-am luat cățelul bolnăvior cu mine în dormitor ca să-l supraveghez, dar și pentru că așa se va simți iubit și ocrotit. Motanul fiicei mele tronează în mijlocul patului. M-am băgat în plapumă, după toaleta de seară, iar el s-a cuibărit în brațele mele, așa cum stau pe burtă, cu laptopul în față, încât trebuie să-i dau uneori coada la o parte, ca să scriu. Am fost în seara asta la Ovidiu, la Cursul de Conștientizare. Îmi place omul ăsta, înțeleg ceea ce spune, pentru că accesează mai mereu ceva ce și eu am parcurs; mă interesează cursul, dar simt o apăsare și  disconfort în timpul lui. Sunt un om care vorbește, comentează, are păreri, dar cumva mi se pare că sunt din alt film aici. Am lipsit de câteva ori, iar ieri am ajuns cu greu, pe o ploaie torențială. Doar încăpățânarea mea berbecească mă face să duc până la capăt ceva ce mă face să sufăr, inclusiv fizic. Am mereu sentimentul că privirea mea, fixată asupra celui care vorbește nu e prea ok; că remarcile mele, care vin din spiritualitatea creștin ortodoxă sunt deplasate aici – dar înțeleg că sunt folosite concepte din diferite spiritualități, care au un conținut mai apropiat de ideea pe care dorește să ne-o transmită; mai simt că ceea ce spun pare că ar dori să atragă apreciere. Conștientizez, însă, că pot fi doar gândurile și temerile mele, izvorâte dintr-o dorință reală de a fi validată, vizibilă. Am fost mulți ani destul de izolată și mi-a trebuit ceva timp și destui oameni care să mă facă să mă simt iarăși actualizată și că ceea ce spun sunt gânduri cuminți, adânc trecute prin cultura – atâta câtă este – și experiența mea de până acum. Simt apăsătoare tristețea de a fi destul de antipatică; chiar unii prieteni îmi spun că mă iubesc, deși sunt antipatică! Dar, în general sunt o ființă prietenoasă și relaționez foarte ușor, nu simt această respingere, sau nu-mi pasă. De ce continui – totuși – să mă duc la curs, dacă simt toate astea? Pentru că este ceva în mine, care vrea să fie descoperit și în acest mediu de disconfort personal poate ieși la iveală. Dar de ce mai mult am lipsit decât am venit, de ce o ciudată sincronicitate mi-a adus evenimente pe care nu voiam să le ratez, la aceleași ore? Oare pentru că fug de neplăcerea acelor conștientizări ce-ar putea să apară? Poate e aceeași facere cu dureri, pe care o întâlnești în terapie, când scormonești în adâncuri și privești cu ochii deschiși la tot ceea ce te-a afectat; poate că e ca la Constelațiile Familiale, pentru care mi-au trebuit ani, ca să am curajul de a mi le lucra. Era teama de ceea ce voi descoperi. Poate este ca la Sand Play, când am început – înciudată –cu un copăcel și fiind sigură că altceva nu mă atrage, dar apoi am alcătuit o poveste minunată în cutiuța fermecată. Oare nu cumva doar fug de teama de a afla ceva nou, autentic despre mine, care mă va obliga la schimbări majore, la ieșirea din zona de confort? Și-atunci, încep să văd; gândurile mele acoperă alte gânduri. Înfășor îngrijorările mele, din sursă foarte apropiată, cu altele, care nu pot fi la fel de apăsătoare. Îmi pleacă – mi-au plecat, deja – copiii la casele lor. Mai vin să mai mănânce uneori. Eu și soțul meu ne vom muta de asemenea. Nu am mai fost doar noi doi într-o casă dinainte de venirea copiilor. Simt o ușoară teamă de intimitatea aceasta, pe care nu am mai exersat-o de mult. Ne-am  străduit să facem, cât de bine am putut, meseria de părinți, de gospodari, de soți, de gazde și ce-om mai fi fost. Și toate astea cu prezență 100%. Am renunțat la carieră, la ani buni de muncă și învățătură, în lipsuri, frig și maratoane după cărți. Dar, a avut sens? Orice pot să îndur, dacă știu că are un rost, un sens! Ei sunt  investiția mea cea mai mare, cea mai importantă, cum va fi în continuare viața lor? Copiii noștri  au crescut; cu dragostea noastră un pic sufocantă pentru ei, cu grija permanentă față de ei și par niște adulți puternici și capabili să-și facă viața lor. Oricum, de-aici încolo nu mai am ce să adaug; ce a fost de spus s-a spus, educația – cum m-am priceput – le-am făcut-o; principii de viață le-am sădit – sper ca sămânța să dea rod bogat. Sună telefonul ca la camera de gardă, trebuie să fac mâncare, vine soțul meu o fuguță, mă duce să iau ceva de papa,  fac cumpărături, vorbesc cu copiii un pic, stau cu ei la masă, dar în gând îmi scriu jurnalul – o idee brilliant! Într-adevăr, am ales să fiu în situația de a nu mai evita și să forez în adâncuri și să admit, să recunosc de ce nu vreau să merg la cursul lui Ovidiu, deși eu i-am cerut să mă accepte – pentru că intuiam că va trebui să accesez adevărul personal. Un alt motiv pentru care am venit la curs este că uit și, în afară de suportul fiziologic, simt că mai e ceva, un motiv subtil, care-mi scapă, se ascunde. Mai e de lucrat pe șantierul ăsta. Dar, să conștientizez unde sunt acum: o etapă importantă din viața noastră a luat sfârșit; puii noștri au zburat din cuib. Cu emoție și cu un pic de teamă voi privi cum vor ști să zboare. Apoi, mă voi întoarce și înspre mine, un personaj pe care nu l-am prea băgat în seamă, dar a venit vremea să nu mă mai ascund în spatele copiilor. Ceva va fi de făcut și cu viața mea. Voi face curat, no problem; voi găti – absolutely și-mi voi aștepta oricând copiii să vină la mami a lor! Dar și scăfârliei pe care mi-a dat-o bunul Dumnezeu voi să-i sporesc  talanții, să-i extind ”fișa postului”. Până acum am văzut că tot ce mi-am propus am făcut și încă foarte bine. Și tot mi-a rămas un grăunte de teamă de schimbare. Am însă încredere în bunul Dumnezeu, dar și în mine! În puterea și rezistența mea, în mintea asta uitucă, dar care face față la orice sarcină, până la urmă; în hotărârea mea; în suplețea și adaptabilitatea mea; în simțul umorului (care mă mai și trădează, că m-apucă râsul când mi-e lumea mai dragă), în capacitatea de relaționare cu tinerii, cu copiii – cred că mi-ar umple inima de bucurie să lucrez cu ei! Încă nu știu de unde să încep, Doamne, dar eu îmi fac partea mea și îmi conștientizez nevoia de a ieși între oameni, cu căldură și bucurie; Te rog Tu să mă ajuți să întâlnesc oamenii potriviți, cărora să le fie de folos ceea ce le pot eu oferi, iar ei să mă ajute să cresc ceea ce este în potență bun în mine,  pentru ca la sfârșit să zâmbesc și să-Ți pot spune: a fost frumos, Boierule! Îți mulțumesc!

Cristina Ghenof

Acest text va apărea într-o carte la Editura Ascendent. Este ideea Clarei Toma ca 200 de persoane să-și scrie jurnalul aceleiași zile, 30 aprilie. Cum propunerea a venit în cadrul Cursului de Conștientizare, condus de Lect. Dr. Ovidiu Brazdău, proiectul a surprins conștientizările noastre din acea zi :).

Ziua celui mai iubit dintre Berbeci :)!

994446_807829965914898_4360654645388996684_n

Zile grele am ajuns, de mă (auto)citez, dar tare mare adevăr am spus 🙂

Nu vreau să vă repet mereu și mereu cât de mult îmi iubesc prietenul/prietenii, dar mi-e cu neputință să n-o fac :)! În afară de tot ceea ce știu despre ei, calități ce m-au făcut să-i iubesc; de mici abateri de la ceea ce le cerem cu impertinență semenilor noștri, lipsuri pentru care nu putem să nu-i mai iubim, îi mai și admir pentru ceea ce mințile lor libere de constrângere, pot să dăruiască! În mod particular, m-am referit acum la prietenul meu drag Alexandru Povarnă, Berbecul meu frate, care are jumătate din vârsta mea, dar pe care nicio secundă nu mi-a trecut prin cap să-l privesc matern, de la mica mea înălțime de mare doamnă – întotdeauna relația noastră a fost între doi oameni maturi (sanchi 😀 ) sau doi copii mari, care se joacă, râd, glumesc, se bucură total de viață 🙂! El este Poetul Zburator, frățiorul sufletului meu :)!

Am fost colegi la Master – Teologie; doi outsideri – el absolvent de Sociologie, eu politehnistă, old lady și studentă – în paralel – la Psihologie; el mai rău, urmând – tot în paralel – un alt master. N-aș fi putut să fac două Disertații, nici cu pistolul la tâmplă – pentru una singură am făcut un fel de Zona zoster de stres și oboseală, dar el a putut, a făcut, a susținut și tot vesel și ferice a rămas! El nu s-a plâns niciodată, dar mie îmi venea să urlu, atât de greu mi s-a părut să-i ajung din urmă pe colegii noștri – excepționali -, care urmaseră și studiile de Licență. Ați construit, măcar în joacă, o casă cu câte-o cărămidă duplo ici-colo, cu acoperiș, care se sprijină pe niște piloni destul de rezistenți, dar structura pereților e ca un șvaițer? Ei, așa eram eu – poate noi? Doar că noi suntem Berbeci și dacă eu nu am fost după admitere printre cei zece colegi la fără taxă, aflați că am trecut în anul II la :)! Eu chiar le-am spus – mai în glumă, mai în serios – colegilor: aveți grijă, că nu am bani de două facultăți – voi face tot posibilul să iau unuia dintre voi locul la fără taxă – și le-am luat amândoi – el chiar de la admitere!

Nu ne-am simțit de la început bine între colegi, pentru că ei erau deja de mult împreună, acumulaseră, trăiseră atât de multe, iar noi eram foarte …noi :)! Pe mine cred că mă priveau uimiți – aveam 47 de ani! El era atât de tânăr, dar atât de discret și diplomat. A devenit în foarte scurt timp Șeful nostru de an – Marele Șef Alb, cum îi spuneam eu, programând toate examenele, discutând cu profesorii și descurcând toate problemele noastre. Nu pare, când te uiți la el, dar are o autoritate dulce, dar clară, fermă, transmisă cu zâmbete, glume, râs – dar rămâne cum a stabilit! La cât de variate și puternice personalități aveam toți, nu ar fi fost aceste calități suficiente, dacă nu ar fi fost însoțite de calități sufletești și intelectuale remarcabile. Ceea ce ne unea pe toți, însă, era Credința – împărtășeam aceleași valori, aceeași ținută – cumva anacronică, în ochii cetățenilor patriei, aveam același ritual, la venirea la școală; treceam întâi pe la Sfânta Ecaterina și Sf Ioan Gură de Aur, în bisericuța Facultății de Teologie, ne închinam, luam binecuvântare de la minunatul părinte Costea Tănăsache și apoi intram în școală ca într-o altă lume, deosebită mai ales pentru noi, care veneam din alte facultăți, total diferite.

A fost între noi doi un moment anume, pe care-l putem considera începutul oficial 🙂 al prieteniei noastre. Un moment intermediar a fost cel în care – cu talentul meu nativ de stalkeriță, i-am găsit blogul de poezie – Poetul Zburător :)! A râs când i-am spus. Îmi amintesc că la un seminar am ajuns mai târziu; i-am spus sărut mâna părintelui profesor, mi-am cerut scuze pentru întârziere, iar lui Alexandru i-am pus mâna pe inimă, în trecere, spre locul pe care mi l-a oferit lângă el. Nu vă lăsați înșelați de aparența mea dulce și suavă, ca de garofiță – greu intră cineva la inima mea și bine-ar face să nu facă greșeli grave, de nemilă față de alții, de desconsiderare sau jignire a altor prieteni, că fac prăpăd :)! Ei, atunci am înțeles și eu că l-am primit în inima mea, realizând că în mod spontan am simțit nevoia să-l ating. Dar momentul precis de început al prieteniei noastre – eterne, sper 🙂 – a fost cel în care – așteptând – ca la Teologie, cu îndelungă răbdare -, să începem un examen – noi, care aveam 2 sau chiar 3 examene într-o zi, fiind la două facultăți – ne-am dus la cantina facultății și am luat masa împreună. Ce-am discutat atunci e taina noastră, dar am înțeles – din puține cuvine – că gândim la fel, vedem lucrurile la fel și l-am respectat cu atât mai mult, cu cât era cu atât de mult mai tânăr. Am ajuns să fim o grupă foarte unită. Nu mai lipseam de la școală nici morți – ne plăceau profesorii – ce frumos era, când ne binecuvântau, ne îmbrățișau -, ne plăcea să fim împreună, iar Alexandru este un om care ajută la crearea unității în grupul în care este. E meritul lui că a sudat colectivul grupei noastre! Iată cum arătam după sesiune, la o pizza de post și un fresh – din păcate, nu sunt toți colegii (poate găsești pozele celelalte, Alex):

10411796_792628127435082_4568299957272145705_n

Mi-aș dori ca odată, când vrei tu, să povestești cum au stat lucrurile și din perspectiva ta.

Pentru că acuși se termină ziua ta, voi scurta povestea și voi evoca doar un episod – două din ceea ce-am trăit împreună:

Am fost în pelerinaj la Crasna, la finalul Masterului – a fost minunat!

17626_545955735435657_563326865_n

560191_545954105435820_1449588527_n150788_545953888769175_1727116642_n537135_545953365435894_1305514659_n382371_545954238769140_1715254191_n538337_545954218769142_1466569202_n

 Pozele astea rămân emblematice pentru noi :)! Am mulți prieteni mult mai tineri decât mine, dar mereu mă mir, deși văd că legătura între noi se face foarte firesc și ușor! Cu tine, nu mă mir – doi Berbeci – mereu vom ști chestii unul despre altul, datorită marii asemănări și faptului că unii nu se maturizează veci ;)!

Apoi, cursul de un an: ”Dialogul Teologie – Știință – Filosofie” – unul lângă altul, ca întotdeauna 🙂

10487450_807854425912452_96589923356603043_n

Menționez așa, en passant, lucrarea de absolvire a cursului interdisciplinar, prezentată de mine… :D! 140 de teologi – preoți și profesori de Religie, cei 5 profesori ai noștri și doamna director de la, doesn’t matter :), rămăseseră înțepeniți, ascultând prezentarea celei mai atipice lucrări :D. Recunosc că, în ciuda emoției, aveam un chicotit interior teribil :)!

http://www.ortodoxiatinerilor.ro/pornografie/18737-deturnarea-dragostei-in-sex-sub-influiena-ideologiei-consumeriste

https://multumesc.mobi/2014/07/17/deturnarea-dragostei-in-sex-sub-influenta-ideologiei-consumeriste-i/

http://www.pravoslavie.ru/jurnal/71215.htm

Picnicul grozav din Parcul tineretului; ascunși  toți trei mușchetarii (suntem c-o prietenă minunată, dar căreia nu-i place publicitatea 🙂 ) – noi suntem cu prime time-ul 🙂 ) după o salcie plângăreață, folosind un trunchi căzut drept scaun și păpând pe o mușama nou-nouță – piesă pe care am putut întotdeauna conta c-o vei avea tu, că eu sunt cu papa și cu alte chestii, am glumit și-am râs de mă dureau toți mușchii faciali!

540023_411075755590323_1609801927_n

Abia peste un an ne-am mai văzut – dar încă era o frecvență bună – tot la un picnic, dar, atenție – cel mai original picnic: pe covor, în casă :D! Tot noi trei – cu iubita noastră Adriana 🙂

522178_411023685595530_608502005_n

1044437_602430173121546_463473126_n

Masa oferită de voi a fost magnifică și parcă am fi fost pe-un covor fermecat – poate că chiar este – care ne-a transportat într-o lume în care bosumflarea și morocănoșii nu sunt agreate/ți, ba chiar sunt interzise/și! Am fost ore-n șir fericită cum nu vă pot explica într-un miliard de cuvinte! Firea ta/voastră veselă, stimulatoare, face ca oamenii să scoată la suprafață de prin tainițele sufletelor lor tot ce au mai bun, mai senin, mai sprințar, mai autentic! Nu știi ce mult înseamnă asta :)!

Apoi, faptul că ai venit să mă susții la prezentarea vieții Sfintei Maria Egipteanca – sfânta mea atât de dragă -, pe care am făcut-o la biserica Sf. Ilie Grant, în cadrul cercului duhovnicesc ce poartă numele Sfintei. Sticluța de vin, de la Mănăstirea Sfintei Cristina, pe care ni-ai dăruit-o, așteaptă neatinsă, pentru că nu se poate bea decât în trei. Și nu oricare 3, ci doar noi 3 :)! howgh :)!

Uită-te și tu cum am scris: numai ”vorbind” singură și virtual cu tine și m-am umplut de bucurie și veselie! Tu-ți dai seama ce apă vie de om ești? Habar n-ai :)! Te iubesc, Bro și scriind mi s-a făcut și mai dor de tine, dar aștept și eu cuminte la rând, să ne sinconizăm programele toți 3! Ascultă-mă, că am darul de a intui anumite lucruri: vei fi un om providențial, nu știu dacă în lume, dar vei umple de căldură și lumină orice alt om se va atinge cât de cât de viața ta! Mulțumesc bunului Dumnezeu că te-a trimis în viața mea, la fel pe Adriana noastră și pe toți oamenii minunați, care-mi fac cinstea de a-mi fi prieteni! Te îmbrățișez cu toată căldura și vei fi mereu în rugăciunea și-n dragostea mea și-ți doresc să nu scapi niciodată de mine :)! Așa să ne-ajute Dumnezeu!

Cristina Ghenof

Tradiții și obiceiuri de Sfintele Paști (I) – Cristina Olaru

 Untitled

                                                                           Ţie, Doamne, cu dragoste!

 Cuvânt la Sfintele Paști de Sfântul Ioan Gură de Aur

Vreme potrivită este astăzi ca toţi să strigăm cuvintele fericitului David: “Cine va grăi puterile Domnului şi va face auzite toate laudele LUI?(Psalm 105,2). Iată a venit la noi praznicul cel dorit şi mântuitor, ziua Învierii Domnului nostru Iisus Hristos,temeiul păcii, pricina împăcării, îndepărtarea războaielor, nimicirea morţii, înfrângerea răului. Astăzi oamenii s-au amestecat cu îngerii, iar cei îmbrăcaţi cu trup, înalţă împreună cu cei fără de trupuri, cântări de laudă. Astăzi surpată este tirania răului. Astăzi s-au dezlegat legăturile morţii şi biruinţa iadului a dispărut. Astăzi este iarăşi vreme potrivită să rostim acel cuvânt profetic: ”Unde-ţi este moarte, boldul? Unde-ţi este, iadule,biruinţa?” (Osea 13,14;Cor.15,55). Astăzi porţile cele de aramă le-a sfărâmat Stăpânul nostru Hristos şi a pierdut iarăşi faţa morţii. Dar pentru ce spun faţa? A schimbat numirea ei, că moartea nu se mai numeşte moarte, ci adormire şi somn. Mai înainte de venirea Domnului nostru Iisus Hristos şi de cruce, chiar numele morţii era înfricoşător. Dar după ce Hristos, Dumnezeul nostru, s-a adus jertfă pe cruce şi au sporit cele ale Învierii, Stăpânul nostru iubitor de oameni a adus în viaţa noastră o vieţuire nouă si străină, căci mutarea din această viaţă se numeşte adormire si somn.

– Şi de unde se vede aceasta?

Ascultă ce spune Însuşi Mântuitorul: ”Lazăr, prietenul nostru a adormit, dar merg să-l deştept!”(Ioan 11,11)

Iar dascălul lumii, fericitul Pavel, scriind catre Tesaloniceni, zice: ”Nu voim să nu ştiţi despre cei ce-au adormit, ca să nu vă întristaţi ca şi ceilalţi care n-au nădejde.” (I Tes.4,13)

Şi: ”Căci dacă credem că Iisus a murit şi a înviat,aşa şi Dumnezeu,pe cei adormiţi îi va aduce împreună cu El. ”Căci toate s-au săvârşit in vederea mântuirii noastre; deşi numai Stăpânul nostru a suferit cruce şi moarte, totuşi,veselia şi bucuria ne este comună .”

Prin acelea prin care răul ne-a învins, prin acelea şi Hristos a învins răul. Şi cum? Ascultă!

Fecioară – căci Eva nu cunoscuse încă bărbatul;

Lemn – pomul cunştinţei binelui şi răului; şi

Moarte – pedeapsa dată lui Adam pentru nerespectarea dumnezeieştii porunci.

Deci, prin acestea venise moartea pe pământ, prin Adam pentru tot neamul omenesc. Prin aceleaşi a venit şi biruinţa:

– Prin Prea Sfânta Fecioară Maria, din al cărei prea curat pântec de nouă Evă, s-a născut noul AdamDomnul nostru Iisus Hristos.

– Şi prin lemn: în locul pomului cunoaşterii binelui şi răului – lemnul Crucii.

– Şi prin moarte – în locul morţii lui Adam, moartea Stăpânului.

Ai văzut că prin  acelea prin care răul a înşelat pe părinţii noştri – Adam şi Eva – prin aceleaşi a fost înfrânt şi moartea biruită. De aceea, la slujba Sfintei Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos, cântăm:

                                      ”Hristos a Înviat din morţi

                                      Cu moartea pe moarte călcând

                                      Şi celor din mormânturi

                                      Viaţă dăruindu-le.’’

De unele din marile noastre sărbători – praznice împărăteşti – cum se mai numesc ele în limbaj  bisericesc, reflectate atât în cult, cât şi în viaţa particulară a creştinului ortodox, sunt legate anumite tradiţii.

– Astfel, la Paşti, în noaptea de Înviere, care adună în biserica foarte mulţi creştini, fiecare dintre ei poartă în mână o lumânare,pe care-o aprinde, la miezul nopţii,din lumina adusă de preot de pe masa Sfântului Altar, acesta rostind îndemnul:

                                                                       ”Veniți  de luați lumină!

descărcare

Această lumânare este simbolul Învierii, al biruinţei vieţii asupra morţii şi a luminii lui Hristos asupra întunericului păcatului. Mulţi păstrează lumânarea de Paști, aprinzând-o la rugăciune  în clipe de necaz în casă, de furtună, de vreme rea.

Învierea Domnului este, deci, sărbătoarea luminii.

– O altă tradiţie se referă la salut, deosebit de salutul obişnuit, salut ce se foloseşte 40 de zile, acesta fiind: “Hristos a înviat!”, până la Înălţarea Domnului.

Dar de “sărbătoarea sărbătorilor”, cum e definită Învierea Domnului, este legată şi o foarte bogată tradiţie culinară.

Mielul: este o reminiscenţă din ritualul Paştelui la evrei, perpetuat de evreii creştinaţi. El nu mai face însă parte din ritualul ce se ţinea, cu străşnicie, de către aceştia, când fiecare familie consuma carnea friptă, cu ierburi amare, a unui miel de un an, fără să-i zdrobească oasele. Aceasta se făcea în amintirea scoaterii lor din robia Egiptului.

În creştinism, mielul era simbolul Mântuitorului, care se jertfeşte “pentru noi şi pentru păcatele noastre”. Sfântul Ioan Botezătorul L-a arătat mulţimilor pe Mântuitorul, zicând: “Iată Mielul lui Dumnezeu” (In.1, 36), în conformitate cu profeţia, care sublinia, printre altele: ”ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu şi-a deschis gura Sa” (Isaia – %3, 7).

Denumirea de Paşti – Pesah – o întâlnim prima dată la Ieşire (12,11), care înseamnă trecere; evreii scoşi din robia egipteană, au fost trecuţi, în mod minunat, peste Marea Roşie.

Şi Mântuitorul, prin jertfa de pe Cruce şi apoi prin Înviere, ne-a trecut din robia păcatului la libertate. Sfântul Atanasie cel mare spune: “a ales acest fel de moarte fiindcă e singurul fel de a muri cu braţele deschise, semn că a îmbrăţişat tot neamul omenesc”. El a transformat Crucea din unealtă de blestem, în altar – semn de iubire.

Paştele este o sărbătoare a bucuriei, pentru că primul cuvânt adresat sfintelor femei mironosiţe, de către Domnul Hristos înviat, a fost:”Bucurați-vă!”

Paştele este şi ”ziua iertării”, după cum îndeamnă o cântare – “să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi, să iertăm toate pentru Înviere”. Astfel, creştinii noştri, întâmpină sărbătoarea Paştelui împăcaţi cu cei ce le-au greşit şi cu cei cărora le-au greşit, se spovedesc la părintele lor duhovnicesc şi împărtăşindu-se cu sfială şi emoţie cu prea Sfântul trup şi sânge al Celui ce ne-a iubit mai mult decât propria-I viaţă, primesc în suflet bucuria şi lumina Sfintei Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos.

Specific Sfintelor Paşti este Paștele – o pâine mare, frământată de către o femeie curată: bătrână sau văduvă, pe care părintele o sfinţeşte cu vin la ”Îngerul a strigat…

“Când vorbim despre datina Paştelui în biserica românească, în duminica Învierii Mântuitorului, înţelegem că fiecare creştin va primi mai întâi în biserică – pâine şi vin  – binecuvântat de preot şi numai după aceea să mănânce alte bucate

(Din S. Fl. Marian – “Sărbătorile la români”)

În Moldova, ca şi-n alte ţinuturi, praznicul Învierii a fost şi este ”praznic al curăţiei”, exprimat  în “straiele” curate, în florile culese de pe câmpurile de pe care s-a dus zăpada iernii, în lumânarea aprinsă la chemarea: “Veniţi de luaţi lumină!”  -lumina lui Hristos luminează tuturor.

În zilele marii bucurii pascale, nu se uită legătura cu cei adormiţi. Mormintele sunt îngrijite încă din săptămâna patimilor, aşteptând cuminţi Învierea.

9336775

Cimitirele sunt pline de lumină în noaptea Învierii, rudele aprind lumânări pentru cei dragi, ce-au adormit întru nădejdea Învierii. Şi-n noaptea aceea simţi că nimic nu este iremediabil pierdut, că sensul nvieţii  este ”dobândirea Duhului Sfânt”- cum spune Sf Serafim de Sarov, că mântuirea nu este imposilă, că nu trebuie niciodată să disperi, că moartea nu este un sfârşit, ci un început, că scumpii noştri adormiţi întru Domnul, sunt “în locuri luminoase, în locuri răcoroase,în locuri de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinul”.

Cum să disperi, când Stăpânul nostru şi-a jertfit – din dragoste pentru noi – pe Însuşi Fiul Său iubit? Cum ne-ar putea lăsa în adâncul deznădejdii, El, care doar prin cuvânt a creat tot Universul, doar pe OM l-a creat cu propriile Sale sfinte mâini? Doar să-L strigăm din prăpastia nefericirii noastre:

Doamne, sunt fiul /fiica Ta; Iartă-mă, nu mă lăsa!

În noaptea Învierii, creștinii vin la slujbă în straie curate, iar copiii chiar cu hăinuțe noi.

”Pasca este cea mai însemnată coptură din aceste zile de sărbătoare, ”fiind făcută numai din făină curată de grâu ales, cernută prin sita deasă”. Se face întâi ”pămădeala” – drojdie frecată cu zahăr, până se lichefiază și se pune și un pic de făină; se pune apoi plămădeala crescută în aluat, se lasă la dospit până crește – acoperită c-un ștergar curat – și dă să iasă din chiersinul sau covata în care s-a frământat, afară”

936337_577058348992062_1163428655_n

Cea mai îndătinată şi  cea mai răspândită formă ce i se dă paştei  este cea rotundă, pentru că se crede că scutecele cu care a fost Domnul nostru înfăşat au fost rotunde; apoi cele în patru colţuri, pentru că şi mormântul Mântuitorului a fost pătrat.

524582_577860158911881_1003961942_n

Paştile Paştilor, adică acelea ce se înfrumuseţează cu o cruce diametrală împletită sau simplă, sunt menite să se ducă în ziua de Paşte la biserică, pentru a fi sfinţite – cele simple se mănâncă în familie, iar păscuţe mititele se fac anume pentru bucuria copiilor, unde sunt de aceştia, sau spre a da săracilor, care stau la uşile bisericii, pentru că nu trebuie, în bucuria mesei noastre încărcate, să uităm de fraţii noştri nefericiţi, de “sărmăneii lui Dumnezeu”.

Pasca fiind nelipsită de pe masa de Paşte a românului, că ce-ar mai fi Paştele fără pască, dăm aici o”reţetă”, că poate n-om mai cumpăra de la cofetărie, ci vom lăsa şi noi copiilor noştri nostalgia pufoaselor arome de pască şi cozonaci, că ce, numai Proust să ne zăpăcească  cu madelainele lui? Aţi văzut ce puternică, ce răscolitoare emoţie ne trezeşte amintirea unui miros, ce icoane luminoase ne evocă;  a unei prea blânde bunici, cu mâinile pline de făină, ce ne mângâia obrăjorul micuţ, liniştindu-ne cu o vorbă molcomă pofta noastră neîmpăcată:

– “Este săptămâna patimilor, puiule, d-apoi ce, noi suntem păgâni? Ia să vezi tu ce bune-or fi toate după aste 7 săptămâni de post, când oi fi mărturisit şi cuminecat!

Iacătă:  Rețeta

– se face un aluat de cozonac:

Pentru 1 kg de făina:

½ l lapte

200 ml ulei, unt topit şi răcorit sau amândouă, dar nu mai mult de 200 ml/kg

50-60 g drojdie

4 ouă,

300 g zahăr

– Se cerne făina (chiar cu 2,3 zile înainte, să se usuce bine),

– se pune zahărul, se amestecă,

– se toarnă laptele clocotit, se amestecă şi se lasă la răcorit, până rămâne doar călduţ,

– se face o gaură la mijloc,

– se pune ”maiaua”, ”plămădeala”, cum vreţi să-i ziceţi (adică-se dizolvă drojdia, amestecând-o cu puţin zahăr, se adaugă un pic de făina, apoi se lasă la crescut).

– Se încorporează progresiv, frământând continuu.

– La fel cu ouăle – pui unul frămânţi şi mai zici ”cine m-a pus să mă apuc!”, frămânţi, mai pui un ou,… 🙂

– fel cu uleiul; se pune câte un pic, se frământă, apoi mai pui câte puţin unt topit şi răcorit, mai…

– Se pun arome, după gust – zahăr vanilat, coajă rasă de lămâie, de portocală, peste care s-a pus puțin zahăr, stafide, apoi laşi la crescut, până te sperii de el – faci cruce peste el, ca ţărăncile de pe vremuri şi te rogi să fi meritat să nu te duci la coafor în ziua aceea.

– Din ½ din cantitate se face pasca, astfel (din cealaltă ½ faci un cozonac)

– Se întinde o foaie rotundă, cam de 1 cm înălţime (că mai creşte); din restul de aluat faci 2 suluri cât mai egale, se răsucesc şi se pun pe marginea tăvii; o altă “împletitură” se aşează în formă de cruce; în braţele crucii se pune umplutura.

Cum vă place – brânză dulce cu (sau fără) brânză sărată, zahăr (şi vanilat), gălbenușuri de ouă la bunul dv. simţ gospodăresc, stafide.

Cam asta-i! Nu ştiu dacă merită, ştiu însă că aşa făcea mamaia mea, care cocea câte-un cuptor de pască și cozonaci, aşa face mama mea, aşa fac cumnatele mele, aşa-şi învaţă fetele,…! Chiar, reţeta de cozonac e de la cumnata mea – doamna Elena Sava, Dumnezeu să-i dea sănătate, că multe lucruri bune am învăţat de la ea…! Aşa făcea soacra mea, care lucra bărbăteşte 12 ore pe zi,…şi tot neamul nostru.

Apoi, campioanele frumuseţii Paştelui – OUĂLE ROŞII, care se vopsesc în Joia Mare.

Când oamenii n-or  mai înroşi ouă la Paşti, atunci şi lumea se va potopi

946852_577058465658717_769023877_n

936203_577058362325394_1522775056_n

Cristina Olaru (Ghenof)

Sfârșitul părții I

(Va urma)

Cum m-am luat, lăsat și re-lăsat eu de fumat!

champix

Eram puștoaică, în tabără la Mamaia, cu colegii și profesorii de la școala mea, acum tare mulți ani…! Stăteam la un camping, lângă restaurantul ”Hanul piraților”, în corturi, la doi pași de plajă. Profesorii aveau grijă de noi, dar nu într-un mod invaziv, ci discret și protector! Mâncam pe la o cantină, cred, dar seara, ne cumpărau ei, profesorii, mâncarea! Nu am să uit niciodată cât de bună a fost una dintre aceste cine: un sfert de baghetă – caldă și crocantă, telemea de Medgidia – bună rău și două roșii! Era cald, soarele apunea roșu și seara se lăsa ușor, plină de emoții, pentru că urma să mergem și noi la restaurant, de unde veneau valuri de muzică, cu vocea pasională a lui Demis Russos:

Ne spălasem strașnic la dușurile comune ale campingului, ne parfumasem, iar eu m-am îmbrăcat cu cea mai bună rochiță – una roz, cu buchețele discrete de flori, cu săndăluțe și o beretă, pusă într-o parte! Mă credeam cea mai elegantă și eram sigură că toată lumea se uită la mine :)! Era un loc magic, neobișnuit, față de localurile banale, pe care le văzusem până atunci. Pânze de corăbii, chelneri îmbrăcați în pirați, frumoși de picau, sucurile nemaivăzute, în culori absolut unice – eu mi-am luat unul verde, cu nuș’ ce în el – 7 lei! Ne simțeam mari și importanți – toți eram emoționați, de parcă am fi participat la o ceremonie inițiatică. Am dansat și noi prin colțuri, pe după pânzele acelea din materiale diafane. Eram sfioși, nu cum sunt acum tinerii – dezinvolți și adaptându-se rapid la orice mediu :)! Am mers pe plajă, îndepărtându-ne ușor și tăcând un timp, pentru a nu risipi boarea amintirii acelei seri. Profesorii erau relaxați – ne dăduseră de mâncare, ne duseseră la restaurant, erau mulțumiți de munca lor! Dar, când pisica nu-i atentă, atunci fac nebunii șoriceii! Ete ce apăruse de nicăieri un pachet de țigări Amiral cu filtru,Amiral_filtru_ks_20_s_roumania un chibrit, era noapte, un timp parcă magic…! Eram de la 6 ani astmatică, dar asta nu mă oprea să fiu de acord cu orice trăznaie interzisă, să nu experimentez orice ni se spunea că nu e bun! Și așa am fumat prima țigară! Nu știau profesorii ce-i cu noi de ne spălăm așa energic și fără invitație pe dinți, de ce suntem așa tăcuți, atunci când ne apropiem de ei, noi care eram atât de gălăgioși, de glumeți și guralivi! Ar fi fost uimiți! Venită acasă, am și luat de la primul și cred singurul chioșc din minusculul meu orășel un pachet de – ghiciți – Amiral! I-am spus vânzătoarei că e pentru tatăl meu, dar să nu cumva să-i spună, că e o surpriză…! De la un timp, aveam foarte multă treabă în grădină, care se întindea printr-un deal, spre pădure! Cum eram eu fiica lui Eminescu, fată fiind, păduri cutreieram, nu prea s-au mirat ai mei! Urcam dealul, ieșeam din grădină în imaș și mă îndreptam spre pădure! În marginea pădurii era un trunchi de copac retezat – un ciot putred, din care puteai scoate fragmente de lemn – numai bun pentru o ascunzătoare! Pusesem pachetul de țigări și o cutie de chibrituri într-o punguță de plastic, să nu le ude ploaia și apoi scosesem câteva bucățele de lemn din trunchiul retezat, le-am adăpostit acolo și, oricând voiam, veneam să pufăi ca o locomotivă cu aburi, foarte plină de importanță! De multe ori, când proprii mei copii făceau câte-o trăsnaie, oscilam între severitate și-un râs nebun, amintindu-mi de toate năzbâtiile din propria-mi copilărie. Asta se întâmpla pe la vreo 13-14 ani! La liceu, ehei, la liceu eram mari! Aveam chiar lângă școală o cofetărie; intrasem ”pe felie” cu doamna cofetăreasă și, în pauza mare, ne beam cafeluța la ”séparé”, însoțite de o țigară, ținută cu gesturi alambicate, cică elegante – în fapt, eram caraghioase ca niște maimuțele! Folosesc pluralul pentru că viciul solitar nu are haz , așa că ne strânsesem câteva ”nebune” și alcătuisem un fel de enclavă între ”copiii” de vârsta noastră! Pe atunci se mergea la muncile agricole – obligatoriu! O lună întreagă răpită școlarizării, instruirii noastre, pentru a culege recoltele lui ceașcă! Ei, dar boala cronică are și avantaje; fiind astmatică, eram scutită de sport, dar și de aceste munci agricole. Și petreceam această lună, cât colegii noștri culegeau cartofi în ploaie, în noroaie, în frig, în bătaia soarelui, stând în bărăci, fără posibilitatea de a se spăla, făcând ”lucru manual”. O lună întreagă! Pentru că nu mă suporta profesoara de specialitate de la fete, m-am mutat la prietenii vieții mele – băieții, la pilă, menghină,  bomfaier, tarod (făceam șuruburi, de pildă) și alte cuvinte misterioase pentru fetele obișnuite, ceea ce noi nu eram :). Sigur că trasam și noi liniile, după care apoi colegii noștri gentili tăiau de zor metalul cu bomfaierul! Apoi, era rândul nostru să dăm de zor la pilă, să rotunjim profilul respectiv și, cu tarodul, făceam filetul șurubului – eram…meseriașe :)! După atâta muncă de concepție, de execuție, sigur că eram extenuate și mergeam și noi și luam țigări și…o sticlă cu lichior de cacao! Ne închideam în centrala termică a liceului, unde ne păzea domnul fochist, râzând amuzat de trăsnăiile pe care le făceam noi! Glumeam, râdeam, treceam sticla de la o guriță la alta – care mai de care mai nevinovate -, la fel țigara, dacă nu existau destule, pentru a ne fuma fiecare țigara proprie și ne plăcea tare mult să venim la școală. Odată a venit profesorul nostru de ”Atelier”, dl Varduca Traian – Dumnezeu să-l ierte, am aflat că a plecat la Domnul 😦 – să ne caute la centrală…! Fochistul i-a strigat că face baie – era un robinet acolo, la care chiar puteai să faci un fel de duș tărzănesc, dar profesorul nu l-a crezut: ”Cu fetele mele acolo faci baie?” În sfârșit, nici vorbă să-i dăm drumul, ne-am spălat cu sodă pe mâini – asta avea fochistul în dotare, rău de tot pe dinți – că eram dotați și, încercând să vorbim cu gura închisă, cu ochii cam strălucitori, plini de cumințenie, plecați, ne luam papara, bucuroși că scăpam doar cu ”teoria” și nu ne spune și părinților. Era un tip super profu’ ăsta – a făcut un cerc de radio amatori, ne-a învățat alfabetul morse; deja căpătasem dexteritate la emisie și recepționam cu destulă acuratețe mesaje la viteză mare, când s-a terminat practica agricolă și a început școala pe bune. Acasă – că deja devenisem dependentă de tutun – fumam noaptea, la gura sobei, cu ușița sobei deschisă, pentru ca tirajul să absoarbă fumul. Îmi plăcea și jocul flăcărilor, culoarea focului, limbile de foc ce închipuiau mereu un alt desen, atmosfera de taină și pericol. Poate ar fi trebuit să mă fac pirat, așa cum visa fiica mea, când era mai mică – bună ereditate ți-ai ales, iubita mea :)! Au trecut anii, am terminat liceul și am început seria destul de multelor mele (feluri de) școli, departe de casă toate, deci, liber la hogeagul de fum, vorba Părintelui Cleopa. Fumam ”șerpește”; trăgeam fumul din țigară cu așa o sete, încât obrajii aproape că mi se atingeau, iar fumul îl trăgeam în plămânii mei prăpădiți, torturați de boala grea din copilărie – astmul bronșic -, dar și de medicația foarte agresivă, existentă la acea vreme. Abia târziu, când am aflat că fetița mea venise la mine, am renunțat brusc, fără nicio greutate, la fumatul dăunător pentru puiul meu! Tot la fel de simplu a fost în perioada când copiluța mea o păpa pe mami; ei, dar aceste perioade mai și trec! Cine stătea apoi la geamul deschis al bucătăriei, pufăind în aerul înghețat, cu mare grijă să nu mă prindă soțul meu, care mă amenințase că-mi vinde mașina, dacă mai fumez. Mă rog, Doamne-Doamne a ajutat ca și un băiețel să vină la mami a lui și iar m-am făcut o fată foarte cuminte! Copiii erau încă foarte mărunței, un pic mai sus de genunchiul meu, când m-am dus într-o fugă să le iau niște ”bizincă topită”, care le plăcea și pâiniță, când, stând pe trotuar, în fața unei florării, unde o femeie tare amărâtă vindea niște pătrunjel, o mașină, venind ușor și fără zgomot din spate, m-a călcat pe picior. Oamenii strigau la el, el se blocase de spaimă, pentru că nu știa cât de mare este răul făcut și s-a dat jos într-un târziu de pe piciorul meu. Era un vietnamez și se uita și el după o fată frumoasă, nemaivăzând ce mai era prin jur. Și-a cerut iertare, m-a întrebat dacă vreau să mă ducă la medic – am refuzat, spunându-i că mă așteaptă copiii  acasă, trebuie să fug, cum oi putea. Până aici, totul a fost cumva ok, până când a scos niște bani din buzunar, să-mi plătească ”daunele”. I-am aruncat banii și l-am luat la bătaie; la prima palmă, dată cu putere și revoltă, i-au sărit ochelarii cât colo prin zăpadă. Îi strigam: ”Și cam cât crezi tu că ar costa o mamă, cum te-ai gândit tu să plătești pentru o mamă ce putea să nu-și mai vadă copiii, iar ei – singuri acasă – să pățească cine știe ce?” Apoi, mi-am luat sacoșele și, șontâc-șontâc, m-am dus la copiii mei. I-am luat în brațe c-o dragoste fără margini, dar dramatismul momentului a fost întrerupt de soacra mea, care a murit de râs, când a auzit ce bătaie i-am tras ghietului vietnamez și era foarte mândră de mine! Ca să-mi treacă furia, mi-a dat o țigară…Și-așa a reînceput Mandea să fumeze. Dar, oricât de ”îndreptățită” eram să fumez, când soțul meu m-a văzut cu țigara, mi-a vândut mașina – un Peugeot 407. Căruia-i cam trosnisem o retrovizoare, în încercarea mea expertă de a o băga în garaj, după ce fusese cât pe ce să pic examenul pentru carnetul de șofer, tot pentru marche arrière, pe care instructorul meu îl considerase prea banal să-l exerseze cu mine mai mult de o dată! Mergeam în marche arrière, cam cum se unduiește Shakira, când dansează. Noroc că i-am zis cu tupeu polițistului că ”nu are de ce să nu-mi dea carnetul, din moment ce nu l-am pus deloc în pericol, conduc bine, am prezență de spirit, iar afurisitul ăla de marche arrière o să-l exersez, căz doar n-o să bag mașina în garaj de-a latul”. Din păcate, chiar asta am încercat să fac și i-am spus mașinii ca Demis Roussos – Dumnezeu să-l ierte, chiar azi am aflat că va cânta la Îngeri – ”Goodbye, my love, goodbye!” Apoi, chiar m-am lăsat pentru totdeauna de fumat. Am intrat cu toată ființa mea în viața Bisericii, am început să mă spovedesc regulat, să mă împărtășesc și nu puteam să-l amestec pe Dumnezeu cu concurența. Opt luni m-am chinuit groaznic, însă! Dacă primele două abandonuri au fost incredibil de ușoare, pentru că era pentru binele copiilor mei, această ultimă bătălie m-a umplut de suferință! Aveam o stare de nervozitate cumplită, i-aș fi bătut chiar și pe proprii mei copii, eram ca o grenadă, care abia așteaptă să-i tragi un pic inelul de siguranță. Dar, altfel decât total și brusc nu cred că se poate face, cel puțin nu un om pătimaș ca mine, fumător înrăit. Dacă tot reduceam, cred că lungeam boala, să se coacă poama! Voi cum aveți de gând să vă lăsați de fumat, de ”iarba celui rău”? Că tămâie în fiecare zi, la rugăciune, nu-i oferim ca mică jertfă Domnului, dar pe stăpânul întunericului îl ”cinstim” zilnic, de zeci de ori, batjocorind tămâierea plăcută lui Dumnezeu. Cu rugăciune la bunul Dumnezeu pentru sprijin și ajutor, putem trece, fără prea mari ”damages” această dificilă perioadă.

Sora voastră, Cristina 🙂

Cristina Olaru

Arpad Racz, artistul bistrițean – un român la Kallmünz

arpy

Unul dintre cei mai interesanţi artiști bistriţeni este Arpad Racz, fratele poetului Atila Racz  – Arpy, cum îi spuneau prietenii, pictează atât în culori tari, – frizând zări expresioniste -, cât și suave, delicate, evocând un filigran; este foarte activ și a rămas dedicat pasiunii de tinereţe – arta, fie ea pictură10007031_721388157897516_4859706930134934390_n  sau sculptură.10858537_779900125379652_103179127537836762_n

Din ciclul “Pământul, câmpul oamenilor”, amintim lucrările: “Casa părinţilor” (care poate fi cea a părinţilor de la Tonciu), “Crucea pământului”, “Lumânări pe pământ”, “Prima carte a pământului”, “Prima poartă a pământului”, “Pasărea neagră”, “Brazde”, “Crăciun la Kallmunz”, “Primăvara în Transilvania”, ”Nostalgie des Frühlings” şi altele. Artistul român obişnuieşte să lucreze pe cicluri, unul fiind “Copacii”, altul “Lumea” sau “Zyklus 5”, cu toate purtând amprenta stilistică personală ce dă unitate demersului artistic al bistriţeanului din diaspora, care se arată inspirat, tenace, harnic în cucerirea lumii pe cicluri picturale (extras din articolul ”Arpad Racz şi cucerirea lumii”, al publicației ”Mesagerul de Bistrița”).

Cristina Ghenof, despre Arpad Racz

 

Poveste de Craciun

colindatori2
A fost odată ca niciodată o fetiță tare mică și bolnăvicioasă. Dar, era un copil vesel și energic și bolea doar atâta cât scria la carte, apoi fugea de-i sfârâiau călcâiele la săniuță, la joacă, la chiote  haiducești – la care era mare meșteră -, că nu mai putea să țină-n pieptul ei micuț atâta bucurie și-o împărtășea fericită și celorlalți tovarăși de joacă. Copiii o primeau cu drag, pentru că era curajoasă și îi însoțea în toate aventurile lor îndrăznețe, se dădea cu săniuța de pe cele mai înalte dealuri și, mai ales, era tare iute la născocit jocuri noi, pentru că citea și le povestea tot ce citise și apoi se jucau de-a toate cele cu care ea le aprindea închipuirea lor bogată, de ființe mititele, dar pline de curiozitate și de dor de lumi noi, fermecate. Și-acum își amintește,  cam stânjenită, cum se juca de-a Winnetou cu ceilalți copii și cum uitase să-și dea penele jos din cap – jumulite de la o sărmană orătanie  –  și o văzuseră niște fete mari, de liceu, cu podoaba de mare căpetenie apașă! Tare ar fi vrut să știe o vrajă, care să le facă pe cele două fete să uite înfățișarea ei caraghioasă. Cât era ziulica de lungă, străduța pe care mai trecea câte-o mașină răzleață, răsuna de gurițele lor! Chiuiau pe-ntrecute, când coborau dealul, cu săniuța zburând de abia o vedeai și se întreceau, mergând pe burtă și dirijând-o cu picioarele în curbe. De mult căzuse seara, văcuțele se întorseseră cuminți acasă, mergând domol si rumegând, ca și cum ar fi cugetat la cine știe ce adevăruri eterne.

Bătrânele satului le mulgeau, după ce le spălau ugerele și le vorbeau ca și cum ar fi fost oameni. Fetița lăsase tot și se luase după mamaia ei, că tare-o mai iubea, și urcau dealul înspre grajdul ce adăpostea în podul lui, fânul muncit de ele toată vara. După ce tatăl ei cosea iarba, cu o furcuță, fetița îl împrăștia, îl lăsa să-l usuce soarele și apoi îl strângeau în căpițe, îl urcau în pod când se usca bine de tot, iar acum, iarna dădeau văcuțelor sa mănânce, împreună cu lucerna bună si plăcut mirositoare. Frigul, fetița nici nu-l simțea, din dragoste pentru mamaia ei. Întunericul era bun și blând și parcă torcea ca un motan, atât era de adâncă pacea și dragostea ce unea acele ființe, atât de depărtate  ca vârstă, dar atât de unite prin sufletele lor . În acel întuneric intim al grajdului, luminat doar de un muc de lumânare înfipt în bălegarul uscat, se auzeau animalele cum își mâncau fânul, molcom și fără grabă, suflând ușor, ca și cum iarăși s-ar găsi în ieslea lor un Prunc sfânt, nou născut din veac! Așezată pe un scăunel de lemn, cu piciorușe foarte scurte, fetița aștepta cănița cu lapte proaspăt muls, pe care mamaia ei întâi o închina și-abia apoi i-o da să-și facă mustăți de spumă și să râdă zglobiu, alungând tăcerea din toate ungherele grajdului. După ce mulgea tot laptele într-o doniță, bătrânica –mărunțică și energică – închina văcuța, apoi închidea grajdul, îl închina și pe el și coborau dealul abrupt înspre casă. Parcă erau două umbre în noapte; doar vorbele vesele și sprintene le vădeau că nu sunt niște arătări.

În multe locuri i-au umblat pașii fetei, când s-a făcut mare, dar dragostea aceea adâncă, nu a mai întâlnit-o nicăieri!

Ajunse acasă, lumina parcă le rănea, întâi, dar apoi le descoperea  ochii  plini de dragoste, cu care se priveau una pe alta. Mamaia  facea un foc strașnic, punea apa la incălzit pe plita sobei cu lemne și-apoi îi făcea fetiței baie intr-o balie de lemn, mare si rotundă. La puțin timp, au facut baie, cu cadă, cu robinete strălucitoare, dar amintirea aceea a scaldei de fiecare seară, spălată de mânuțele obosite și muncite ale bunicii ei, dar atât de dulci și iubitoare, parcă a rămas în memoria cărnii copilei. O îmbrăca apoi de noapte, dupa ce-o ungea cu tot felul de unturi, după cum auzea că face vreuna bine la astmul bronșic de care suferea fetița. Știa să se îmbrace și singură, dar îi placea s-o ia pe mamaia ei în brațe – cât ea o îmbrăca -, s-o necăjească și s-o gâdile, pentru ca scăpa totul din mâini, atât de rău se gâdila și râdeau amandouă, de întreba tatăl ei: ce-i? Apoi, o sarutau cu toții: mamica, taticu și mamaia, care-o și închina, după ce își faceau rugăciunea împreună: ”Tatăl nostru”, ”Îngerașul”, ”Doamne, Doamne, ceresc Tată”, rugăciunea pentru somn și a Sfintei Cruci. Închinau perna și patul, apoi ochii copilului se inchideau ușor si adormea zâmbind. Așa era o zi de iarnă obișnuită din viața unui copil. Am uitat să vă spun că, la începutul postului, mamaia fierbea în leșie toate oalele, toate vasele, tacâmurile și le pregătea astfel de post: ”să nu ne spurcăm”! Și se postea la noi în casă, fără discuții. Și-apoi, se apropia o noapte sfântă, mai sfântă decât toate! În preajma Crăciunului, tot cu mamaia de mâna, pentru că așa a fost toată copilăria mea, de mâna cu ea, ne duceam la biserică și stăteam cuminți și răbdătoare la rând, la parintele Atanasie, să ne spovedim, că incepusem și eu a mă spovedi, pe la 7 ani. Stăteam și mă gândeam la toate năzbâtiile pe care le făcusem sau le gândisem: cum o invidiasem eu pe Rodica, fata doctorului veterinar, că era mare și frumoasă și citea cu voce tare, dintr-o carte uriașă, rugăciunile de dinainte de spovedanie, de după spovedanie si de înainte de Împărtășanie; cum facusem eu baie în pârâu, astă vară – deși nu aveam voie, că răceam groaznic, apa de munte fiind foarte rece și ajungeam direct la spital, cum uitasem să-mi iau slipul, pus la uscat pe un gard de lemn și mă prinseseră părinții și aflaseră și ei, în sfârșit, cum de răcește așa un copil de cuminte și bun…

În sfârșit ne venea rândul și-i spuneam părintelui, de sub ”patrafir”, cu obrajii roșii de rușine, câte aveam și eu pe suflețel. Părintele mă mustra ușor, îmi dadea sfat și cuvânt de folos, îmi dădea canon: atâtea rugaciuni, atâtea metanii,…! După ce ne spovedea, dacă postisem și nu mâncasem nimic pâna la acea oră, părintele ne și împărtășea, că slabe șanse erau ca noi, copiii, să rezistăm in noaptea ajunului să nu mâncăm, pentru a ne putea împărtăși în chiar ziua de Crăciun. Și plecam de-acolo cu sufletul ca un fulg de nea: curat, ușor si proaspăt!

Îmi aduc aminte cum, la facultate în Iași fiind, îmi mâncaseră niște rozătoare de prietene toată mâncarea – și era multă! Mi-a fost rușine să le spun alor mei că am rămas atât de repede fără mâncare, iar fetelor nu le-am cerut niciodată nimic, dar nici nu mi-a trecut prin cap să le fur ceva, într-atât de adânc era conștiința de prezentă în viața mea, datorită acelui exercițiu îndelungat al cercetării sufletului, al spovedaniei si al controlului gândurilor!

Pe 24 decembrie, venea parintele cu Ajunul și nu mâncam nimic până la venirea lui, iar atunci îl serveam și pe el și pe nenumărații copii, ce veneau cu el, cu ”Scutecele lui Iisus”, după ce părintele le binecuvânta.  Aceste scutece sau pelinci ale lui Iisus sunt niste foi, făcute din apă, făină și puțină sare, coapte pe o tablă, si apoi însiropate cu apa, fiartă cu zahar, miere, coaja de lămâie sau cu rom, iar intre foile însiropate puneam nucă măcinata, cu zahăr si zahăr vanilat.

000083

Și-apoi, începea emoția cea mare, așteptam noaptea pe care-o visam tot anul: aceea a venirii  lui Moș Crăciun. Era musai ca noi copiii să dormim un pic, pentru că altfel, nu venea Moșul. Ne străduiam, dar emoția și curiozitatea erau atât de mari, incât nu puteam dormi, dar, cum-necum, Moșu venea; odată vedeam ca pâlpâiau niște luminițe în întuneric și știam că, acea clipă magică, pe care-o așteptasem un an întreg, venise, in sfârșit! Intram în acea cameră, cu inima bătând să-mi spargă pieptul, cu obrăjorii roșii de emoție, tremurând ca Moșul să nu se fi supărat pe mine pentru năzbâtiile pe care le făcusem! Dar, nu; el era drăguț și bun și nu punea la răboj nimic! Bradul arăta magnific, era mare și bogat, plin de portocale, care erau puse ca și globurile, cu ațe frumos colorate, cu bomboane de pom din fondant si acoperite cu un strat subțire de ciocolată, cu coșulețe pline cu nuci învelite în staniol colorat, cu beteala strălucitoare, de toate culorile, cu artificii, care faceau steluțe și cu lumânărele adevărate, în suporturi metalice, care palpâiau delicat în întuneric. Și la poalele bradului, erau niște cutii ce faceau să-ți stea inima; cadouri secrete de la Moșu! Hăinuțe, ghetuțe, cizmulițe, fulărel, căciuliță…! Și jucării! Puteai să mori, de-atâta bucurie! Îmi amintesc de singura mea păpușă – Liliana, cu părul scurt, negru și ochii albaștri, pe care am pus-o în geam și acolo a rămas! Cum eu mă cățăram în toți copacii – mai ales intr-un fag bătrân, mă jucam numai cu băieții, pentru că fete nu aveam în generația mea; cine-a avut timp de păpuși, când eroii din Rezistența franceză, trupele de Comando, antrenate in Anglia, parașutiștii și spionii erau mult mai interesanți? Stateam acolo, în întunericul pâlpâitor, alungat discret de luminițele lumânărelelor de ceara și sufletul îmi era plin de o atât de desăvârșită bucurie, incât parcă toată viața mi se adunase in acea clipă, desprinsă din eternitate! În curte se auzeau colindătorii, toată casa mirosea a brad și-a cozonaci! Nădăjduiesc să le fi prilejuit și eu copiiilor mei atâta bucurie, câtă am primit și eu, în îndepărtata mea copilărie! Pentru că, din bucuria și din dragostea aceea, ne hrănim în toată viața de adult și – dacă am primit – știm și noi să dăruim, la rândul nostru! Dar, sarbatoarea cea mare abia incepea! A doua zi, cu hăinuțe noi și cu sufletul plin de bucurie, ne duceam cu toții la Biserică! După ce ascultam Sfanta Liturghie, – unii mai vrednici se impărtășeau abia acum, printre care si mamaia -, iar apoi se punea masă mare, la care participau toate rudele: părinți, copii, nepoti, gineri, nurori, prieteni, uneori! Se asezau toate pe masă, iar mamaia, ca un adevărat Preot al familiei, făcea rugaciunea de mulțumire pentru că bunul Dumnezeu ne ajutase să ținem postul, pentru că ajunsesem la limanul lui si pentru bucate – pe care le binecuvânta -, pentru sanatatea și viața noastră. Apoi ne așezam, fiecare la locul lui si Il chemam pe Domnuțul la masă: ”Doamne, Iisuse Hristoase, poftește cu noi la masă!” Să trăiți și să fiți sănătoși, frați români de pretutindeni și nu uitați că nu e nevoie de tare mulți bani, pentru a fi fericiți! Adevăratele bucurii nu  costă nimic, ci sunt daruri: o privire, o vorbă bună, o strângere de mâna, o invitație în casă și în inimă…! Pe-acestea să le primim și să le dăruim! Crăciun cu pace și cu masă îmbelșugată, dragii mei! Doamne ajută!

Cristina Ghenof

Imaginea: Gheorghe Ciobanu  http://satul-suri.blogspot.ro/2011/05/interviu-satul-rominesc.html

Articolul a apărut în „Cronica Veche”, nr. 12(35), decembrie 2013, la pagina 10.
Revista o puteti descarca direct de pe site: http://cronicaveche.wordpress.com

Poveste de Crăciun – Cristina Olaru

996521_605145826183314_1245638987_n

A fost odată ca niciodată o fetiţă tare mică şi bolnăvicioasă. Dar, era un copil vesel şi energic şi bolea doar atâta cât scria la carte, apoi fugea de-i sfârâiau călcâiele la săniuţă, la joacă, la chiote haiduceşti – la care era mare meşteră – că nu mai putea să ţină-n pieptul ei micuţ atâta bucurie şi-o împărtăşea fericită şi celorlalţi tovarăşi de joacă.

Copiii o primeau cu drag, pentru că era curajoasă şi îi însoţea în toate aventurile lor îndrăzneţe, se dădea cu săniuţă de pe cele mai înalte dealuri şi, mai ales, era tare iute la născocit jocuri noi, pentru că citea şi le povestea tot ce citise şi apoi se jucau de-a toate cele cu care ea le aprindea închipuirea lor bogată, de fiinţe mititele, dar pline de curiozitate şi de dor de lumi noi, fermecate.

Şi-acum îşi aminteşte, cam stânjenită, cum se juca de-a Winnetou cu ceilalţi copii şi cum uitase să-şi dea penele jos din cap – jumulite de la o sărmana orătănie – şi o văzuseră nişte fete mari, de liceu, cu podoaba de mare căpetenie apasă! Tare ar fi vrut să ştie o vraja, care să le facă pe cele două fete să uite înfăţişarea ei caraghioasă.

Cât era ziulica de lungă, străduţa pe care mai trecea câte-o maşină răzleaţă, răsuna de guriţele lor! Chiuiau pe-ntrecute, când coborau dealul, cu săniuţă zburând de abia o vedeai şi se întreceau, mergând pe burtă şi dirijând-o cu picioarele în curbe.

De mult căzuse seara, văcuţele se întorseseră cuminţi acasă, mergând domol şi rumegând, că şi cum ar fi cugetat la cine ştie ce adevăruri eterne. Bătrânele satului le mulgeau, după ce le spălau ugerele şi le vorbeau ca şi cum ar fi fost oameni.

Fetiţa lăsase tot şi se luase după mamaia ei, că tare-o mai iubea, şi urcau dealul înspre grajdul ce adăpostea în podul lui fânul muncit de ele toată vara. După ce tatăl ei cosea iarba, cu o furcuţă, fetiţa îl împrăştia, îl lăsau să-l usuce soarele şi apoi îl strângeau în căpiţe, îl urcau în pod când se usca bine de tot, iar acum, iarna dădeau văcuţelor să mănânce, împreună cu lucerna bună şi plăcut mirositoare.

Frigul, fetiţa nici nu-l simţea, din dragoste pentru mamaia ei. Întunericul era bun şi blând şi parcă torcea ca un motan, atât era de adâncă pacea şi dragostea ce unea acele fiinţe, atât de depărtate ca vârstă, dar atât de unite prin sufletele lor . În acel întuneric intim al grajdului, luminat doar de un muc de lumânare, înfipt în bălegarul uscat, se auzeau animalele cum îşi mâncau fânul, molcom şi fără grabă, suflând uşor, ca şi cum iarăşi s-ar găsi în ieslea lor un Prunc sfânt, nou născut dinainte de veac! Aşezată pe un scăunel de lemn, cu picioruşe foarte scurte, fetiţa aştepta căniţa cu lapte proaspăt muls, pe care mamaia ei întâi o închină şi-abia apoi i-o dădea să-şi facă mustăţi de spumă şi să râdă zglobiu, alungând tăcerea din toate ungherele grajdului. După ce mulgea tot laptele într-o doniță, bătrânica –mărunţică şi energică – închina văcuţa, apoi închidea grajdul, îl închină şi pe el şi coborau dealul abrupt înspre casă. Parcă erau două umbre în noapte; doar vorbele vesele şi sprintene le vădeau că nu sunt nişte arătări.

În multe locuri i-au umblat paşii fetei, când s-a făcut mare, dar dragostea aceea adâncă, nu a mai întâlnit-o nicăieri!

Ajunse acasă, lumina parcă le rănea, întâi, dar apoi le descoperea ochii plini de dragoste, cu care se priveau una pe alta. Mamaia făcea un foc straşnic, punea apă la încălzit pe plita sobei cu lemne şi-apoi îi făcea fetiţei baie într-o balie de lemn, mare şi rotundă. La puţin timp, au făcut baie, cu cadă, cu robinete strălucitoare, dar amintirea aceea a scaldei de fiecare seară, spălată de mânuţele obosite şi muncite ale bunicii ei, dar atât de dulci şi iubitoare, parcă a rămas în memoria cărnii copilei. O îmbrăca apoi de noapte, după ce-o ungea cu tot felul de unturi, după cum auzea că face vreuna bine la astmul bronşic de care suferea fetiţa. Ştia să se îmbrace şi singură, dar îi plăcea s-o ia pe mamaia ei în braţe – cât ea o îmbraca -, s-o necăjească şi s-o gâdile, pentru că scapa totul din mâini, atât de rău se gâdila şi râdeau amândouă, de întreba tatăl ei: ce-i? Apoi, o sărutau cu toţii: mămica, tăticu şi mamaia, care-o şi închina, după ce îşi făceau rugăciunea împreună: ”Tatăl nostru”, ”Îngeraşul”, ”Doamne, Doamne, ceresc Tată”, Rugăciunea pentru somn şi a Sfintei Cruci. Închinau perna şi patul, apoi ochii copilului se închideau uşor şi adormea zâmbind. Aşa era o zi de iarnă obişnuită din viaţă unui copil.

Am uitat să va spun că, la începutul postului, mamaia fierbea în leşie toate oalele, toate vasele, tacâmurile şi le pregătea astfel de post: ”să nu ne spurcăm”! Şi se postea la noi în casă, fără discuţii.

Şi-apoi, se apropia o noapte sfânta, mai sfânta decât toate! În preajma Crăciunului, tot cu mamaia de mâna, pentru că aşa a fost toată copilăria mea, de mâna cu ea, ne duceam la biserică şi stăteam cuminţi şi răbdătoare la rând, la părintele Atanasie, să ne spovedim, că începusem şi eu a mă spovedi, pe la 7 ani. Stăteam şi mă gândeam la toate năzbâtiile pe care le făcusem sau le gândisem: cum o invidiasem eu pe Rodica, fata doctorului veterinar, că era mare şi frumoasă şi citea cu voce tare, dintr-o carte uriaşă, rugăciunile de dinainte de spovedanie, de după spovedanie şi de înainte de Împărtăşanie, cum o ascultau cu respect și cu colțul basmalei la gură toate bătrânele; cum făcusem eu baie în pârâu, astă vara – deşi nu aveam voie, că răceam groaznic – apa de munte fiind foarte rece – şi ajungeam direct la spital; cum uitasem să-mi iau slipul, pus la uscat pe un gard de lemn şi mă prinseseră părinţii şi aflaseră şi ei, în sfârşit, cum de răceşte aşa un copil de cuminte şi bun…

În sfârşit ne venea rândul şi-i spuneam părintelui, de sub ”patrafir”, cu obrajii roşii de ruşine, câte aveam şi eu pe sufleţel. Părintele mă mustră uşor, îmi dădea sfat şi cuvânt de folos, îmi dădea canon: atâtea rug1004459_605145606183336_312158308_năciuni, atâtea metanii,…! După ce ne spovedea, dacă postisem şi nu mâncasem nimic până la acea ora, părintele ne şi împărtăşea, că slabe şanse erau ca noi, copiii, să rezistăm în noaptea ajunului să nu mâncăm, pentru a ne putea împărtăşi în chiar ziua de Crăciun. Şi plecăm de-acolo cu sufletul ca un fulg de nea: curat, uşor şi proaspăt!
Îmi aduc aminte cum, la facultate în Iaşi fiind, îmi mâncaseră nişte rozătoare de prietene toată mâncarea – şi era multă! Mi-a fost ruşine să le spun alor mei că am rămas atât de repede fără mâncare, iar fetelor nu le-am cerut niciodată nimic, dar nici nu mi-a trecut prin cap să le fur ceva, într-atât de adânc era conştiinţa de prezentă în viaţa mea, datorită acelui exerciţiu îndelungat al cercetării sufletului, al spovedaniei şi al controlului gândurilor!

Pe 24 decembrie, venea părintele cu Ajunul şi nu mâncăm nimic până la venirea lui, iar atunci îl serveam şi pe el şi pe nenumăraţii copii, ce veneau cu el, cu ”Scutecele lui Iisus”, după ce părintele le binecuvânta. Aceste scutece sau pelinci ale lui Iisus sunt nişte foi, făcute din apă, făină şi puţină sare, coapte pe o tablă, şi apoi însiropate cu apă, fiartă cu zahăr, miere, coajă de lămâie sau cu rom, iar între foile însiropate puneam nuca măcinată, cu zahăr şi zahăr vanilat.
6cu-steaua Şi-apoi, începea emoţia cea mare, aşteptam noaptea pe care-o visam tot anul: aceea a venirii lui Moş Crăciun. Era musai ca noi copiii să dormim un pic, pentru că altfel, nu venea Moşul. Ne străduiam, dar emoţia şi curiozitatea erau atât de mari, încât nu puteam dormi, dar, cum-necum, Moşul venea. Maria-Margos-Sania-lui-Mos-Craciun-795x413Odată vedeam că pâlpâiau nişte luminiţe în întuneric şi ştiam că, acea clipă magică, pe care-o aşteptasem un an întreg, venise, în sfârşit! Intram în acea cameră, cu inima bătând să-mi spargă pieptul, cu obrăjorii roşii de emoţie, tremurând ca Moşul să nu se fi supărat pe mine pentru năzbâtiile pe care le făcusem! Dar, nu; el era drăguţ şi bun şi nu punea la răboj nimic! Bradul arăta magnific, era mare şi bogat, plin de portocale, care erau puse ca şi globurile, cu aţe frumos colorate, cu bomboane de pom din fondant şi acoperite cu un strat subţire de ciocolată, cu coşuleţe pline cu nuci învelite în staniol colorat, cu beteală strălucitoare, de toate culorile, cu artificii, care făceau steluţe şi cu lumânărele adevărate, în suporturi metalice, care pâlpâiau delicat în întuneric. Şi la poalele bradului, erau nişte cutii ce făceau să-ţi stea inima; cadouri secrete de la Moşu! Hăinuţe, ghetuţe, cizmuliţe, fulărel, căciuliţă…! Şi jucării! Puteai să mori, de-atâta bucurie!

Îmi amintesc de singura mea păpuşă – Liliana -, cu părul scurt, negru şi ochii albaştri, pe care am pus-o în geam şi acolo a rămas! Cum eu mă căţărăm în toţi copacii – mai ales într-un fag bătrân, mă jucam numai cu băieţii, pentru că fete nu aveam în generaţia mea; cine-a avut timp de păpuşi, când eroii din Rezistenţa franceză, trupele de Comando, antrenate în Anglia, paraşutiştii şi spionii erau mult mai interesanţi?

Stăteam acolo, în întunericul pâlpâitor, alungat discret de luminiţele lumânărelelor de ceară şi sufletul îmi era plin de o atât de desăvârşită bucurie, încât parcă toată viaţă mi se adunase în acea clipă, desprinsă din eternitate! În curte se auzeau colindătorii, toată casă mirosea a brad şi-a cozonaci! Nădăjduiesc să le fi prilejuit şi eu copiiilor mei atâta bucurie, câtă am primit şi eu, în îndepărtata mea copilărie! Pentru că, din bucuria şi din dragostea aceea, ne hrănim în toată viaţa de adult şi – dacă am primit – ştim şi noi să dăruim, la rândul nostru! Dar, sărbătoarea cea mare abia începea!6nasterea-la-saivan A două zi, cu hăinuţe noi şi cu sufletul plin de bucurie, ne duceam cu toţii la Biserica! După ce ascultăm Sfânta Liturghie, – unii mai vrednici se împărtăşeau abia acum, printre care şi mamaia -, iar apoi se punea masă mare, la care participau toate rudele: părinţi, copii, nepoţi, gineri, nurori, prieteni, uneori! Se aşezau toate pe masă, iar mamaia, ca un adevărat Preot al familiei, făcea rugăciunea de mulţumire pentru că bunul Dumnezeu ne ajutase să ţinem postul, pentru că ajunsesem la limanul lui şi pentru bucate – pe care le binecuvânta -, pentru sănătatea şi viața noastră. Apoi ne aşezam, fiecare la locul lui şi Îl chemam pe Domnuțul la masă: ”Doamne, Iisuse Hristoase, pofteşte cu noi la masă!”

Să trăiţi şi să fiţi sănătoşi, fraţi români de pretutindeni şi nu uitaţi că nu e nevoie de tare mulţi bani, pentru a fi fericiţi! Adevăratele bucurii nu costă nimic, ci sunt daruri: o privire, o vorba bună, o strângere de mâna, o invitaţie în casă şi în inimă…! Pe-acestea să le primim şi să le dăruim! Crăciun cu pace şi cu masă îmbelşugată, dragii mei! Doamne ajută!

Cristina Olaru

Articolul a apărut în „Cronica Veche”, nr. 12(35), decembrie 2013, la pagina 10.
Revista o puteti descarca direct de pe site: http://cronicaveche.wordpress.com/