N-ar trebui să mă mir, doar i-am văzut pe unii dintre coreligionarii noștri jubilând atunci când cei de la Charlie Hebdo au fost uciși – pedeapsa lui Dumnezeu, s-a spus! Deși detestam arta lor, oamenii care-au fost – amprentați cu chipul lui Dumnezeu -, nu puteau să-mi stârnească decât compasiune! Și revoltă, pentru că nu se știe dacă, la fel ca destul de mulți sfinți din Biserică, nu și-ar fi îndreptat viața, poate chiar atingând într-un final, sfințenia! E de presupus că nu așa s-ar fi întâmplat lucrurile, dar această dinamică, puțin probabilă, a fost oprită samavolnic.
Apoi, ecourile violului de la Vaslui! O fetiță fusese supusă batjocoririi, siluirii, bunului plac al unor tineri fără niciun Dumnezeu, i se luase libertatea ființială, dăruită și respectată de Însuși Marele Dumnezeu, iar oamenii spuneau – ce mare lucru!
Ne-am pierdut omenia, respectul pentru ființa umană?
Iar acum, când alți tineri au murit în chinuri groaznice, când alții se zbat înfiorător între moarte și viață, cuprinși de-o suferință năprasnică, iar pronosticul lor este incert, îndrăznim să comentăm rece sau chiar defăimător?
Suntem o societate profund bolnavă, dacă mereu găsim un țap ispășitor, lăsând însă liniștiți pe adevărații vinovați – acești corupți spurcați, care nu se mai satură de bani și cărora doar pământul le va putea închide gurile lacome și rapace!
Am derulat mai multe afaceri, de care ne-am lăsat păgubași, până la urmă, pentru că trebuia să muncim mai mult pentru șpăgile pentru acei veșnici căutători de pureci în cochilia melcului, pe care-i și găseau – culmea – și te mai și amendau zdravăn pentru port ilegal de! Sau cădeau la pace, pentru o masă cu prietenii și cu tot neamul, măcar o dată pe săptămână.
E în firea normală a omului să facă o afacere, să muncească pentru sine! Dar chiar nu ai cum s-o faci total, complet legal, că dai mai mulți bani la stat decât câștigi. Și spun asta nu pentru a-i scuza pe patronii clubului – ce-o fi și-n sufletele lor -, ci pentru că știu cum e cu lanțul slăbiciunilor, ca să zic așa.
Specific, însă, găsirii țapului ispășitor – deci alt vinovat decât noi înșine și prostia noastră, care – prin vot și criminală îngăduință – i-am pus în funcții și poziții cheie pe acești nesătui, este faptul că ne simțim satisfăcuți, am rezolvat problema și ne retragem în starea noastră de joasă energie, la televizor și Facebook! Asta după ce am incriminat și condamnat strașnic VICTIMELE!
Sunt rockeriță de când mă știu – așa rezonează sufletul meu, chiar dacă iubesc și muzica clasică, dar îmi repugnă muzica sentimentală, la fel cum îmi face rău un vin, o băutură dulce. Nu-s de mine dulcegăriile și sentimentalismele, ceea ce nu mă face insensibilă sau lipsită de omenie, dar sunt îndreptată spre eficiență, nu spre dat ochii peste cap. Nu condamn însă oamenii care structural sunt astfel.
Am urmat două facultăți, cu profil foarte diferit, două Mastere, sunt mamă la zi, nu la fără frecvență, sunt gospodină și am, împreună cu prietenii mei o revistă online, am făcut tot ce mi-a sta în putință să-mi susțin soțul în afacerile derulate – partea de muncă grea, de femeie -, sunt creștină practicantă 100% și sunt rockeriță.
Vi se pare că acest profil uman este de satanist? Fiindcă la fel de superficial au fost judecați și acei tineri ce-au pierit în flăcări.
Împărțiți în mod foarte periculos societatea în două; în loc să fie acesta un timp al coeziunii și rugăciunii colective, al solidarității: creștinii (unii), cu patul lor procustian; ateii cu disprețul lor față de sfintele moaște și ”pupătorii” lor, dar care apără obiectiv memoria victimelor.
Dragi creștini asumați, să activăm omenia și să cerem luminarea minții de la bunul Dumnezeu, că nu este al nostru a judeca, noi doar trebuie să vedem cu ce putem fi de folos.
Rigiditatea mentală, judecata rece și fără sensibilitate nu e de folos nimănui, nici mântuirii personale.
Avem responsabilitatea posibilei smintiri a aproapelui nostru, dacă noi, creștinii, oamenii Bisericii, dăm cu barda în frații noștri în suferință, iar adevărații vinovați își râd în barbă, că au scăpat și de data asta!
Haideți să ne rugăm pentru iertarea păcatelor celor ce-au plecat, așa cum a făcut-o și o face Biserica în aceste zile, iar pentru cei vii vă propun această rugăciune, dorindu-vă să sporiți în cele bune, în compasiune și dragoste creștină:
https://multumesc.mobi/2015/11/03/rugaciune-pentru-cei-in-grea-suferinta-trupeasca-si-sufleteasca/
Să vă întoarcă bunul Dumnezeu la viață, la sănătate și la familiile voastre!
iar celor plecați la Domnul:
Dumnezeu să vă ierte și să vă odihnească, dragilor!
Cristina Olaru
http://www.psihotrauma.ro/index.php/pentru-tine/tragedia-din-club-colectiv
Mulțumesc 