Troparul Sfintei Mari Muceniţe Anastasia, glasul al 4-le

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Anastasia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 8-lea. 

Irmos: Cântare să înălţăm popoare Minunatului nostru Dumnezeu, Celui Ce a izbăvit pe Israel din robie, cântare de biruinţă cântând şi strigând: să-Ţi cântăm Ţie, Celui Ce eşti Însuţi Stăpân.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Laudă să aducem lui Dum­nezeu, Celui Ce vine să Se nască cu Trup din Fecioară în cetatea Betleemului şi să Se aşeze în iesle ca un Prunc în­făşat, ca să mântuiască neamul omenesc.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Căutând numai Frumuseţea lui Hristos cea dorită, Mărită Anastasia, ai trecut cu vederea frumuseţile lumii, cu minte sta­tornică şi te-ai învrednicit de Moştenirea Cea Nemuritoare, muceniţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Biruit-ai noaptea întuneri­cului rătăcirii înţelepţeşte, cin­stită, luminându-te cu Lumina Duhului; şi acum te-ai sălăşluit, unde este Lumina Cea Dumnezeiască a Treimii Celei Ne­zidite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-S-a Dumnezeul Cel Nevăzut, din multă milosti­vire, născându-Se din Maică Fecioară mai presus de fire şi Cel Bogat a sărăcit, ca să îmbogăţească neamul omenesc cu nemurirea.

Cântarea a 3-a.

Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra bolții cerești și ai zidit Biserica, Tu, pe mine, mă întărește intru dragostea Ta; că Tu ești marginea doririlor și credincioșilor întărire, Unule Iubitorule de oameni.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Doamne, Prunc înfăşat, culcat în iesle, Te vor ve­dea pe Tine, Cel Nepipăit. Munţi, săltaţi şi dealuri îmbrăcaţi-vă cu Dumnezeiască bu­curie, umplându-vă de lumină.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu îndrăzneala dreptei cin­stiri de Dumnezeu fiind îmbo­găţită şi cu mântuitor cuvânt,ai tocit săgeţile cuvintelor pri­gonitorilor, Sfântă Anastasia, cu Dum­nezeiască dragoste îndreptându-ţi mişcările sufletului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Numai pe Domnul Îl caut, numai de dragostea Lui mi-am legat sufletul, strigai, muceniţă. Mă grăbesc cu inimă curată să mă luminez din belşug cu Prea­curatele Tale Străluciri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Tânără Neispitită de nuntă, porţi în pântece, întrupat, pe Cel Ce poartă în mână toată zidirea; pe Care şi născându-L Îl culci în iesle, arătându-Se Prunc Cel mai înainte de veci.

Irmosul:

Doamne, Cel Ce ai făcut cele ce sunt deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica; Tu Care eşti Marginea Doririlor şi credincioşilor Întărire, mă întăreşte, întru dragostea Ta, Unule Iubitorule de oameni.

Cântarea a 4-a. Irmos: Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Acum se împlinesc graiurile celor ce proorocesc cu Dumnezeiesc Duh: că Fecioara merge să nască în peşteră pe Cel cu totul Desăvârşit.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Căutând cu dragoste mări­rea mucenicilor, ai dobândit-o luptându-te cu multă tărie, cu credinţă neîndoielnică, ceea ce ai bărbătească îndrăzneală.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Îmbrăcatu-te-ai în adevăr cu haină ţesută din harul cel de sus, cu dezbrăcarea de trup, muceniţă prealăudată, purtă­toare de biruinţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Iese purtând Trup din pânte­cele tău Cel Purtător de Lumină Împăratul Cel Ceresc, culcându-Se în iesle ca într-un Scaun.

Cântarea a 5-a. Irmos: Dis de dimineaţă strigăm Ţie, Doamne: izbăveşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Răsărit-a Steaua din Iuda, punând în mişcare spre închinare pe cititorii în stele din ţara Haldeii, precum este scris.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

După Lege te-ai luptat, muceniţă pururea pomenită, pu­nând pe fugă pe cei fărădelege, cu Puterea Duhului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Învierea lui Hristos o închipuieşti cu numirea, care surpă pe vrăjmaşii cei nevăzuţi, prealăudată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

În peşteră sub pământ merge să Se nască Hristos din Fecioară; să se veselească toată făptura!

Cântarea a 6-a. 

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul și Lui voi spune scârbele mele; că s-a umplut sufletul meu de răutăți și viața mea s-a apropiat de iad, și ca Iona mă rog: ”Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă”.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Milostivul, luând firea noastră, Se arată ca un Prunc; Cel Ce zămisleşte pe prunci în pântece este înfăşat şi în iesle este culcat şi-mi dez­leagă, cu bunătatea Sa, lanţu­rile patimilor cele cu multe împletituri.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Urmând cu tărie luptele sfin­ţilor mucenici, cele pentru Hristos, slujind trebuinţelor lor şi ştergându-le sângele lor cel în­chegat, te-ai îmbogăţit cu ade­vărat cu mărirea, care străluceşte pentru ei.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Picături de vindecări verşi din ploaia Dumnezeieştilor da­ruri şi râurile patimilor opreşti şi ajuţi celor ce cumplit se primejduiesc, Prealăudată, Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, ceea ce eşti a lui Hristos şi care porţi numele Dumnezeieştii Învieri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Vindecând firea oamenilor, cea stricată prin călcarea Po­runcii celei de demult, Se naşte Prunc Tânăr, fără de stricăciune şi şade ca pe un Scaun în sânurile tale, Ceea ce nu ştii de mire, fiind Nedepărtat de Părinteasca împreună şedere a Dumnezeirii.

Irmosul:

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune întristările mele; că s-a umplut de răutăţi sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat; şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, scoate-mă din stricăciune.

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând de tot necazul ne izbăvim, de Dumnezeu Născătoare! Pomenirea strămoşilor lui Hristos să o prăznuim, cerând cu credinţă ajutorul lor, ca să se izbăvească de tot necazul toţi cei ce cântă: Dumnezeul nostru fii cu noi, Cel ce ai preaslăvit pe aceştia precum ai binevoit!

Cei ce sunt întru ispite şi în necazuri, alergând la biserica ta, primesc cinstite tămăduiri din Dumnezeiescul har, care locuieşte întru tine, Sfântă Muceniţă Anastasia; că tu izvorăşti pururea lumii tămăduiri.

Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii evrei în cuptor au călcat văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, strigând: Binecu­vântat eşti Doamne, Dumnezeule, în veci!

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În cer Cetele celor fără de trup doxologesc şi pe pă­mânt oamenii ne închinăm, văzându-Te pe Tine, Hristoase, Dumnezeul tuturor, asemănându-Te cu noi şi culcat în iesle.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prefăcut-ai focul înşelăciunii în cenuşă, arătând, de Dum­nezeu înţelepţită, dragostea cea fierbinte pe care o aveai pentru Stăpânul şi Mirele tău.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ploi de vindecări verşi, înce­tând arşiţa bolilor; şi totdeauna pregăteşti pe popoare a cânta: Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Minunea care se săvârşeşte cu tine, Fecioară Maică, înspăimântează tot cugetul: că vii să naşti pe Dumnezeu şi în iesle să culci pe Cel Neapropiat de Heruvimi şi Neîncăput cu Firea.

Cântarea a 8-a. Irmos:

Tinerii cei grăitori de Dumnezeu în cuptor împreună cu focul şi văpaia călcând, au cântat: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului!

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Acela, Căruia în cer Îi stau înainte mii de îngeri şi pe care zeci de mii Îl poartă pe umeri, Se naşte în peşteră; pe Acela Binecuvântaţi-L neîn­cetat lucrurile, ca pe Domnul.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Locaş Treimii te-ai arătat, Sfântă Anastasia, zăbovind în rugăciuni şi în posturi, în Locaşurile Dumnezeieşti. Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Întărindu-te cu îndemnurile cele prea tari ale purtătorului de biruinţă Hrisogon, ai călcat în picioare semeţia cea fără de putere a idolilor, luptându-te vitejeşte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

O, Fecioară de Dumnezeu Dăruită, tu vei naşte Prunc acum pe Făcătorul veacurilor şi Domnul Cel Neschimbat, în cetatea Betleemului, pentru nespusa sa milostivire.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmosul

Tinerii cei grăitori de Dum­nezeu, călcând în cuptor văpaia cea de foc, au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul!

Cântarea a 9-a.

Irmos:

Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată, noi cei izbăviți prin tine, slăvindu-te cu cetele cele fără de trup.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Săltaţi munţi, de bucurie şi dealuri, încingeţi-vă cu veselie! Fecioara acum se apro­pie să nască pe Domnul.

Stih: Sfântă Mare Muceniţă Anastasia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Zi de veselie îţi prăznuieşte ţie lumea, Sfântă Muceniţă Anastasia, mărindu-ţi pomenirea Cuvântul, pe Care L-ai preaslăvit cu cântările tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu Preacurata Lumină stră­lucind acum, cere cu rugăciuni­le tale, muceniţă binevoitoare, să ne luminăm de sus, noi toţi, cei ce te lăudăm pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Toată zidirea să se bucure acum cu veselie, că Născătoa­rea de Dumnezeu vine să nască pe Dumnezeu Cuvântul, Cel din Dumnezeu, făcându-Se Om.

Irmosul:

Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine, noi, cei mântuiţi prin tine, Fecioară Preacurată; cu Cetele cele fără de trup mărindu-te pe tine.

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul tău, Mântuitorule, ostaşii păzindu-l, morţi s-au făcut de strălucirea îngerului ce s-a arătat, care a vestit femeilor învierea. Pe Tine Te mărim, pierzătorul stricăciunii; la Tine cădem, Cel ce ai înviat din mormânt, la singurul Dumnezeul nostru.

Ca pe o mireasă a lui Hristos te lăudăm, fecioară; ca pe Cin­stita Muceniţă Tecla, după vrednicie, te cinstim; pentru că întru pome­nirea ta se revarsă ape de tămă­duiri. Că tu ai primit harul vindecărilor, ca ceea ce ai păzit Poruncile Domnului, cu Puterea Duhului.