Canon de rugăciune la Sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul – 24 iunie

149311_nastereasfioaninaintemergatorul

Troparul Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, glasul al 4-lea:

Proorocule şi Înaintemergătorule al venirii lui Hristos, după vrednicie a te lăuda pe tine nu ne pricepem noi, cei ce cu dragoste te cinstim; că nerodirea celeia ce te-a născut şi amuţirea părintelui tău s-a dezlegat, întru slăvită şi cinstită naşterea ta şi Întruparea Fiului lui Dumnezeu lumii se propovăduieşte.

Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Deschide-voi gura mea…

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Se împodobeşte acum Biserica cu harul Duhului şi se luminează şi se înfrumuseţează ziua naşterii Înaintemergătorului, cu veselie cinstind şi lăudând.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Propovăduitorul darului şi cel mai luminos decât Luceafărul, pe Soarele slavei l-a vestit astăzi şi strălucirea Lui care avea să se arate, mai înainte o a propovăduit acum marginilor tuturor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Noaptea necredinţei de pe pământ se goneşte, întru naşterea ta, Înaintemergătorule şi razele harului la marginile lumii se revarsă, că tu vesteşti pe Soarele cel Neapus.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cunoştinţa zămislirii tale o a arătat naşterea celei sterpe, Preacurată, mai înainte vestind şi însemnând naşterea ta cea fără de sămânţă, că rod din pântece neroditor a adus.

Cântarea a 3-a. Irmos: Pe ai tăi cântăreţi…

0624nativityofjohn

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Glasul ieşirii tale din cea stearpă, dezlegând legătura glasului părintesc, slăvite, ai propovăduit limpede acum dumnezeieştile mai înainte însemnări ale pogorârii lui Hristos, celei mai presus de minte.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din cea stearpă neroditoare răsărind vestitorul bunei rodiri celei întru Hristos, a tăiat cu securea propovăduirii neînţelepţirea cea stearpă şi neroditoare a iudeilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Razele harului celui nou au strălucit astăzi luminat întru naşterea ta, Înaintemergătorule şi vorbele întunecate cele de demult şi chipurile Scripturii celei umbroase a trece au început.119857_nasterea-ioan-botezatorul

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dezlegat-a naşterea ta, Fecioară, legătura osândirii omeneşti şi printr-însa ne-a adunat pe noi cu harul, binecuvântând pe toţi, cei ce te cinstim pe tine, de Dumnezeu Născătoare.

Cântarea a 4-a. Irmos: Sfatul cel neurmat…

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Râurile îşi gătesc curgerile şi Iordanul mai înainte îşi împodobeşte apele, văzând astăzi născut din cea stearpă pe sluga Stăpânului său.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Darurile bunătăţii Făcătorului se arată de sus, răsărind Luceafărul pe pământ şi propovăduind strălucirea şi venirea Lui.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Trâmbiţa cea cu mare glas, Sfântul Ioan, astăzi se naşte pe pământ din cea stearpă şi vesteşte oamenilor pe Domnul, Împăratul, Cel Ce S-a născut în chip de negrăit din cea Curată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine, ca pe Ceea ce eşti Plinirea chipurilor şi asemănărilor celor din umbră, Preacurată, toţi proorocii te laudă cu glasuri, mai înainte vestind tuturor slăvirile şi minunile tale.

Cântarea a 5-a. Irmos: Spăimântatu-s-au toate…

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Se întăreşte firea, cea care slăbise mai înainte, spre rodirea de fii a celor buni, din pântece sterp născându-te tu şi celor muritori se propovăduieşte viaţa, întru naşterea ta, preamărite Înaintemergătorule.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făclia cea nestinsă din cea stearpă ieşind, a vestit pe Soarele slavei, Cel Ce avea să răsară din Fecioară, Care pe toţi oamenii a luminat cu lumina pogorârii Sale prin har.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Se leagă limbile cele mult grăitoare ale necredinţei, iar buzele credincioşilor se lărgesc spre slava şi cântarea Domnului tuturor, Înaintemergătorul aceasta pe pământ astăzi vestind-o şi limpede mai înainte propovăduind-o.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu graiuri prooroceşti Elisabeta slava ta, Preacurată, slăvind, măririle naşterii tale celei dumnezeieşti, bucurându-se, le-a propovăduit în chip vădit, că tu eşti Veselia tuturor şi Lauda.

Cântarea a 6-a. Irmos: Înţelepţii de Dumnezeu…

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sabie cu două ascuţişuri, naşterea ta, Înaintemergătorule, vrăjmaşul cel oştitor a luat, că tu ai propovăduit omorârea lui şi învierea oamenilor.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeiasca bogăţie din dumnezeiasca înălţime s-a arătat spre toate în chip luminat, a moştenirii fieşti şi a darului oamenilor, născându-se astăzi propovăduitorul lui.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Miruri cu bună mireasmă pustia izvorăşte cu înţelegere, vestirile cele din naşterea ta, din cea stearpă prelăudate, luând din Mirul Cel Nedeşertat Hristos.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cunoscându-te pe tine numai, Stăpână, a fi Maică a lui Dumnezeu, mai înainte a săltat dumnezeiescul Înaintemergătorul în pântecele maicii sale, Curată şi slăvirile tale mai înainte le-a propovăduit.

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi…

Ceea ce mai înainte era stearpă, astăzi pe Înaintemergătorul lui Hristos naşte şi el este plinirea a toată proorocia. Că pe Care proorocii mai înainte L-au propovăduit, pe Acesta în Iordan mâna punându-şi, s-a arătat Cuvântului lui Dumnezeu, Prooroc Propovăduitor, împreună şi Înaintemergător.

Cântarea a 7-a. Irmos: N-au slujit făpturii…

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce a făcut toate cu Duhul ca un Domn şi Făcătora toate, din maică stearpă rod a adus astăzi pe Înaintemergătorul şi cu firea omenească cea neroditoare va rodi cele dumnezeieşti.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Precum a înviat cu naşterea ta pântecele maicii tale cel omorât de viaţă Dătătorul Hristos, aşa prin propovăduirea ta a sculat şi a întărit, Înaintemergătorule, nădejdile oamenilor cele omorâte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mai presus decât soarele pe tine dumnezeiesc luminător pustiul primindu-te, prealăudate, frumos prin tine se luminează şi se împodobeşte şi împreună cu toate, binecuvântează pe Domnul şi Dumnezeu în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Drepţii de demult căutau, Preacurată, a vedea slava ta pe care o vedem noi şi cu credinţă te cinstim pe tine şi strigăm, Preaslăvită: Binecuvântat este rodul pântecelui tău, Stăpână.

Cântarea a 8-a. Irmos: Tinerii în dreapta credinţă…

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prieten şi apostol al Făcătorului şi Propovăduitor şi Botezător şi dumnezeiesc Înaintemergător, Mărturisitor şi Învăţător, Mijlocitor şi Înger şi Slujitor şi Rugător al nostru a fi, prealăudate, din cea stearpă ai ieşit, acestea mai înainte însemnându-le cu cuvintele şi cu faptele.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Deschisu-s-au visteriile darurilor Legii Noi, Înaintemergătorule al lui Hristos şi obişnuinţa jertfelor celor de demult întru naşterea ta s-a oprit şi a încetat, iar poporul cel nou cântă şi preaînalţă pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Ca nişte flori frumoase ale dumnezeiescului Cuvânt împletind cu laude cunună, ţie astăzi o aducem, Înaintemergătorule prealăudate şi cu mulţumită strigăm lui Hristos, Dătătorului de cununi: pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Legătura amuţirii mai înainte s-a dezlegat Fecioară, prin naşterea ta şi buzele s-au deschis spre lauda Celui Născut al tău, ale noastre celor ce te lăudăm pe tine şi strigăm către Dânsul: pe Domnul lăudati-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a.Irmos: Tot neamul pământesc…

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Porţile dumnezeieştii lumini astăzi încep a se deschide şi mai înainte se vesteşte închiderea cămărilor întunericului; că Propovăduitorul şi Înaintemergătorul lui Hristos la lumina vieţii ieşind, acestea le-a propovăduit şi prin glasul părintesc le-a întărit.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ploaia cea înţelegătoare, cea din norul şi rădăcina cea neumedă, Înaintemergătorul, tuturor a propovăduit că urmează să vină curgerea cea cerească a izvorului păcii, spre înnoirea firii omeneşti întru Duhul, ca să înmulţească rodurile harului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un cer cu stele se luminează şi se împodobeşte Biserica astăzi, cu dumnezeieştile haruri ale Înaintemergătorului şi laudă naşterea lui, slăvind şi lăudând pe Domnul tuturor, ca pe un solitor al darurilor celor mai bune.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Apa vieţii, Domnul, din tine a izvorât Dumnezeiască Mireasă şi ne-a spălat şi ne-a sfinţit pe noi cei ce L-am primit pe Dânsul cu credinţă şi moştenitori împărăţiei Sale ne-a arătat pe noi, cei ce lăudăm bunătatea Lui şi pe tine cu dragoste fierbinte te slăvim.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…

Ca un soare luminos din pântecele Elisabetei, a răsărit nouă fiul lui Zaharia şi a dezlegat amuţirea părintelui său şi tuturor popoarelor cu îndrăznire multă a strigat: îndreptaţi căile Domnului, pentru că Acesta va slobozi şi va mântui pe cei ce aleargă la dânsul. Pe Acesta pe care L-ai propovăduit, Sfinte Ioane, roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Spăimântatu-s-a Iosif…

Spăimântatu-s-au, Curată, toate cetele îngereşti de înfricoşătoare Taina naşterii tale, cum Cel Ce ţine toate numai cu voia, în braţele tale ca un Om s-a ţinut şi a luat început Cel mai înainte de veci şi cu lapte s-a hrănit, Cel Ce hrăneşte toată suflarea cu negrăita bunătate; şi pe tine ca pe o Maică a lui Dumnezeu după adevăr lăudându-te, te slăvesc.

Reclame

Canon de rugăciune către Sfânta Muceniţă Cecilia – 22 Noiembrie

sf_cecilia3

Troparul Sfintei Muceniţe Cecilia, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Cecilia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul 1. Irmos: Hristos Se naşte, slăviţi-L…

Stih: Sfântă Muceniţă Cecilia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Locaş preasfânt al lui Hristos, sălăşluire cu chip de lumină a lui Hristos, Templu preacurat al lui Hristos, Mărită şi Cinstită Muceniţă Cecilia, cu rugăciunile tale luminează-ne pe noi cei ce te lăudăm pe tine.

Stih: Sfântă Muceniţă Cecilia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind de frumuseţea lui Hristos, întărindu-te de dragostea lui Hristos, supunându-te poruncilor lui Hristos, ai devenit moartă pentru lume şi pentru toţi cei din lume, muceniţă cinstită şi te-ai învrednicit de viaţa cea veşnică.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Purtând suflet neîntinat şi trup curat şi neprihănit, te-ai făcut mireasă lui Hristos Dumnezeu, Care te păzeşte curată şi fără prihană, muceniţă, în veci, în Cămara Mirelui cea înţelegătoare, de Dumnezeu fericită.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Roagă-te, Fecioară fără prihană, Domnului şi Stăpânului tău neîncetat, să ne mântuim noi robii tăi de stăpânirea patimilor, pe Care L-ai Întrupat, Preacurată, din sângiurile tale şi S-a împărtăşit cu noi.

Catavasie:

Hristos Se naşte, slăviţi-L, Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L, Hristos pe pământ, înălţaţi-vă. Cântaţi Domnului tot pământul şi cu veselie lăudaţi-L, popoare, că S-a preaslăvit.

Cântarea a 3-a. Irmos: Fiului, Celui Născut…

Stih: Sfântă Muceniţă Cecilia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Căutând pe Hristos Dumnezeu, Care S-a Întrupat din Fecioară în chip de negrăit, cu cuget curat strigai către Dânsul: după Tine am alergat, Stăpâne şi de dragostea Ta mi-am legat sufletul meu.

Stih: Sfântă Muceniţă Cecilia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având Cămară Cerească şi zestre stătătoare, ai nesocotit pe cea de pe pământ şi pieritoare, ca vremelnică, Curată Muceniţă Cecilia, pentru Hristos păzindu-ţi fecioria neîntinată şi nemicşorată.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu dragostea cea nematerialnică, ai veştejit dragostea cea materialnică şi pe logodnicul tău, cu cuvinte de viaţă şi preaînţelepte, l-ai înduplecat să păzească fecioria împreună cu tine, cu care dimpreună te-ai adunat cu cetele îngerilor, muceniţă vrednică de laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce ca un Pământ Nelucrat şi ca o Vie foarte Roditoare, Preacurată, luând în pântece şi născând Strugurele Cel fără de stricăciune, pe Hristos, din Care curge vinul cunoştinţei de Dumnezeu, roagă-L pe Dânsul ca pe un Dumnezeu să ne mântuiască pe noi.

Irmosul:

Fiului, Celui Născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci şi mai pe urmă din Fecioară Întrupat mai presus de fire, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm: Cel Ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti Doamne.

Cântarea a 4-a. Irmos: Toiag din rădăcina lui Iesei…

Stih: Sfântă Muceniţă Cecilia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înger luminos stând lângă tine şi dându-ţi-se ţie păzitor, te-a luminat cu Lumină Dumnezeiască, izbăvindu-te de tot potrivnicul şi păzindu-te nestricată, curată, plăcută lui Hristos cu credinţă şi cu harul, Mărită Cecilia.

Stih: Sfântă Muceniţă Cecilia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Plecându-se sfintelor tale învăţături, o, Muceniţă Cecilia, Valerian cel cu gând viteaz a părăsit întunericul cel foarte adânc, venind cu bucurie către Botezul cel făcut de Dumnezeu şi luminându-i-se sufletul, a strălucit cu lumina muceniciei.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cămara cea de mire ai schimbat-o cu cămara de mire cea curată, pe cea pământească cu cea cerească, ceea ce eşti vrednică de laudă, întru care locuieşti cu bucurie, luminată cu frumuseţile fecioriei şi cu razele muceniciei, Strălucită Muceniţă Cecilia, mireasă a lui Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Toiag Odrăslit fără de umezeală te-a închipuit Aaron pe tine, Fecioară, că ai înflorit pe Săditorul a toată lumea. Pe Care roagă-L totdeauna să sădească frica Sa în minţile tuturor binecredincioşilor, Stăpână cu totul fără de prihană.

Catavasie:

Toiag din rădăcina lui Iesei şi Floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai odrăslit, Tu Cel Lăudat, din Muntele cel cu umbra deasă. Venit-ai Întrupându-Te din cea Neispitită de bărbat, Cel fără de trup şi Dumnezeu, Slavă Puterii Tale, Doamne!

Cântarea a 5-a. Irmos: Dumnezeu fiind păcii…

Stih: Sfântă Muceniţă Cecilia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Căutând tu Valerian baia cea Dumnezeiască, ţi s-a arătat înger, luminându-ţi cugetul şi inima cu descoperire de cuvinte sfinţite şi învăţându-te să te uneşti cu cetele cele cereşti, nevoindu-te pe pământ.

Stih: Sfântă Muceniţă Cecilia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Trimisu-v-a vouă Hristos cununi văzute de trandafir dulce mirositor, căci v-aţi păzit cu fecioria şi trupul şi gândul şi aţi fost legaţi împreună întru Dumnezeiescul Duh. Că a lui Hristos bună mireasmă sunteţi, prin credinţă cu adevărat, prealăudaţilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Părăsind rătăcirea cea urâtă Tiburtie, ai primit miros de Dumnezeiască cunoştinţă şi cu osârdie ai mers pe calea care duce către viaţa cea adevărată, crezând cu tot sufletul în Sfânta Treime şi luptând pentru Ea cu toată râvna.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai, Fecioară Curată, mai Aleasă decât sfinţii îngeri, că ai Născut pe Îngerul Sfatului Celui Mare, pe Dumnezeu Emmanuel, Care a făcut pe oameni cereşti, cu pogorârea Sa, Fecioară, pentru milostivirea Sa cea nespusă.

Catavasie:

Dumnezeul păcii fiind şi Tată al îndurărilor, pe Îngerul Sfatului Tău Celui Mare dăruindu-ni-L, Pace L-ai trimis nouă. Deci, povăţuiţi fiind la lumina cunoştinţei de Dumnezeu, de noapte mânecând, Te slăvim, Iubitorule de oameni.

Cântarea a 6-a. Irmos: Din pântece pe Iona…

Stih: Sfântă Muceniţă Cecilia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ridicând cu osârdie mâinile către Dumnezeu, au surpat capiştile cele idoleşti şi le-au sfărâmat şi îngâmfările demonilor le-au aruncat în adâncul pierzării mucenicii cei foarte tari. Pentru aceea au luat cununile de biruinţă cuvenite şi strălucite.

Stih: Sfântă Muceniţă Cecilia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Miei cugetători fiind, sfinţilor, nu v-aţi îngrozit de pornirile fiarelor, nu aţi dat cinste nesocotită demonilor, nu aţi adus jertfă de piericiune. Ci, mai vârtos pe voi înşivă v-aţi adus jertfe curate lui Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dorirea de Dumnezeu şi dragostea de la inimă şi Dumnezeiasca iubire te-a aprins pe tine cu totul şi te-a făcut înger cu trup, mărite, că ai plecat cu grăbire grumajii la sabie şi pământul l-ai sfinţit cu sângiurile şi văzduhul cu sufletul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Până la tine se ridica moartea, Fecioară, că ai purtat în pântece pe Hristos Viaţa; pe Cel Ce dăruieşte celor ce cred cu curăţie în El Veselia cea Nemuritoare şi Dumnezeiască. Pe Acela roagă-L, Preasfântă Fecioară, să izbăvească pe robii tăi de primejdii.

Irmosul:

Din pântece pe Iona ca pe un prunc l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit; şi în Fecioară sălăşluindu-Se Cuvântul şi Trup luând, a ieşit, păzind-o Nestricată. Că Cel Ce nu a pătimit stricăciune, pe Ceea ce L-a născut, a păzit-o Nevătămată.

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat…

Pe Sfânta Cecilia, care s-a făcut mireasă lui Hristos de bună voie şi şi-a împodobit inima cu virtuţi, cu sfântă cuviinţă să o lăudăm mulţimea credincioşilor. Că ea a ruşinat semeţia lui Almachie, strălucind ca soarele în mijlocul celor ce o căutau şi după aceea s-a arătat celor de pe pământ Dumnezeiesc sprijin, întărind credinţa.

Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii în dreapta credinţă…

Stih: Sfântă Muceniţă Cecilia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cuptorul l-au prefăcut tinerii în rouă cu dreapta credinţă, iar tu, Sfântă Cecilia, răcorindu-te cu baia Botezului, nu te-ai ars în baia cea arzătoare, strigând: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfântă Muceniţă Cecilia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tiburtie părăsind rătăcirea, cu învăţăturile tale cele nerătăcite, preaînţelepte, se îmbracă cu podoaba nestricăciunii cea Dumnezeiască. Şi se numără împreună cu pătimitorii lui Hristos, strigând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh (a Preasfintei Treimi).

Mărturisind cu dreaptă credinţă, pătimitorilor, Raza Cea în Trei Sori a Dumnezeirii, aţi risipit negura cea cu mulţi dumnezei, făcându-vă luminători şi luminând cugetele credincioşilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucură-te, strigăm ţie, Ceea ce ai Născut Bucuria, Preacurată şi ne-ai izbăvit de blestem, cu mijlocirea ta, Curată, Ceea ce eşti Neispitită de nuntă, pe noi pe toţi care cântăm: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Catavasie:

Tinerii în dreaptă credinţă fiind crescuţi, păgâneasca poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au înspăimântat, ci, în mijlocul văpăii stând, au cântat: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel răcorit…

Stih: Sfântă Muceniţă Cecilia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Dumnezeieştile ploi ale minunilor tale speli necurăţia patimilor noastre, pe cei topiţi de arsura durerilor îi răcoreşti, Cinstită Muceniţă Cecilia, pururea pomenită, pe cei care strigă cu credinţă, cântând: să binecuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Stih: Sfântă Muceniţă Cecilia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu osârdie călduroasă ai intrat în văpaia cea vâlvâietoare, cugetătoare de vitejie şi nu te-a ars nicidecum, ci ai ieşit ca dintr-o baie de nestricăciune, Sfântă Cecilia, cântând lui Hristos Împăratul tuturor: să binecuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

De răbdarea Dumnezeiescului Valerian s-au înspăimântat mulţimile îngerilor, că fiind izbit de toiege din toate părţile, mulţime de chinuri a răbdat cu mare tărie, sfărâmând pe vrăjmaşi şi cântând preaales: să binecuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Năstrapă care porţi Mana Dumnezeirii te cunoaştem pe tine, Fecioară. Chivot şi Masă şi Sfeşnic, Scaun al lui Dumnezeu şi Cămară şi Pod care duci către Viaţa cea Dumnezeiască pe cei ce cântă: să binecuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul minunii celei mai presus de fire, că nu a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici Focul Dumnezeirii nu a ars pântecele Fecioarei în care a intrat. Pentru aceasta, cântând să strigăm: să binecuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe pe Dânsul întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Chipul naşterii tale…

Stih: Sfântă Muceniţă Cecilia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Grădină închisă eşti, izvor pecetluit, frumuseţe păstrată, mireasă aleasă, locaş cu chip luminos, rai bine înflorit şi Dumnezeiesc al Împăratului Puterilor, cugetătoare de Dumnezeu, Sfântă Muceniţă Cecilia.

Stih: Sfântă Muceniţă Cecilia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ajuns-aţi la limanul cel lin, povara dreptei credinţe aţi adăpostit-o şi cu Razele Dumnezeirii Celei în Trei Luminători vă luminaţi, sfinţindu-vă după har, vitejilor pătimitori, pururea lăudaţi, de Dumnezeu fericiţi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh (a Preasfintei Treimi).

Părinte şi Fiule şi Duhule, Treime Nedespărţită, dă Dumnezeiască Luminare celor ce cu credinţă cer de la Tine iertare de păcate, prin rugăciunile înţelepţilor Tăi mucenici, ca după datorie neîncetat să Te slăvim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Firea noastră cea lepădată, prin Strălucirea Naşterii tale a văzut Lumină, Ceea ce eşti cu totul fără prihană şi a scăpat din noaptea necunoştinţei şi din tulburarea cea întunecoasă a patimilor. Pentru aceea, ca pe o Pricină a mântuirii noastre, pe tine te cinstim.

Irmosul:

Chipul naşterii tale celei Curate l-a arătat rugul cel ce ardea nears. Şi acum te rugăm să stingi cuptorul ispitelor cel sălbătăcit asupra noastră, ca să te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, neîncetat.

Catavasie:

Taină Străină văd şi Preaslăvită, cer fiind peştera, Scaun de Heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care s-a culcat Cel Neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe Care lăudându-L Îl mărim.

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău…

Având pe Hristos Mire Adevărat, ai urât dragostea mirelui celui pământesc şi l-ai adus şi pe el la Dumnezeu, prin credinţă pătimind tare împreună cu tine, Sfântă Muceniţă Cecilia şi luând cununa biruinţei, adu-ţi aminte de noi împreună cu el.

SEDELNA Praznicului Intrării în Biserică a Maicii Domnului, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău…

Roada drepţilor, a Sfinţilor Ioachim şi Ana, este adusă lui Dumnezeu în Templul cel Sfânt, cu trupul Pruncă fiind, Hrănitoarea Vieţii noastre, pe care a binecuvântat-o Sfinţitul Zaharia. Pe aceasta toţi pământenii cu frică, întru credinţă, să o fericim.

Canon de rugăciune la vreme de necazuri

10592626_1125654094131986_6870741592805576217_n
Cântarea 1:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Adeveritu-s-au cuvintele Tale, Mântuitorule, căci ne-ai spus mai înainte despre greutăţile prin care vom trece, dar ne-ai şi învăţat să stăm împotriva lor cu bărbăţie: „În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea”. O, sfântă îndrăzneală care dai putere iubitorilor de Hristos şi ruşinezi lumea iubitoare de plăceri!

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând strigăm către Tine: Scoate din stricăciune vieţile noastre, Mult-Milostive!

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Adame, Adame, de ce ai căzut? De ce ai ales neascultarea? Vai nouă, să plângem şi să ne tânguim, că suntem următori căderii sale. Degrab să alergăm, fraţilor, la milostivul Dumnezeu, singurul care poate să ne izbăvească.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Icoană a răbdării zugrăvită de Dumnezeu se descoperă Dreptul Iov celor ce caută în Sfânta Scriptură mărgăritare duhovniceşti. Că fiind cel mai slăvit dintre semenii săi, nu a hulit când a pierdut bunătăţile ce le avea, ba încă a ajuns să şadă plin de bube pe mormanele de gunoi, ca unul dintre cei loviţi de mânia cerească. Şi Dumnezeu,  văzând credinţa sa, i-a făcut parte de bogăţii mai mari decât cele pe care le pierduse prin pizma diavolului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, acoperă-ne pe noi de tot răul cu cinstitul tău Acoperământ! Să salte inimile noastre simţind ocrotirea ta, să prindă putere cei slăbiţi şi cei deznădăjduiţi să capete nădejde.

Cântarea a 3-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

„Adevărat grăiesc vouă: dacă veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.” Şi iarăşi ne-ai zis: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide.” Unde este credinţa noastră când ne plângem că nu suntem ascultaţi? Poate cineva să spună că a cerut cu umilinţă cele de folos şi nu le-a primit? Să nu fie.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Întăreşte-ne, Doamne, cum i-ai întărit pe sfinţii Tăi care s-au aflat în încercări mai grele decât ale noastre. Luminează-ne, sfinţeşte-ne şi ne miluieşte Tu, Cel ce ai făgăduit că vei fi cu robii Tăi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

„Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme”, ne învaţă Dreptul Solomon, picurând în sufletele noastre razele înţelepciunii. Oare avem
priceperea să vedem în încercările prin care trecem dragostea lui Dumnezeu? Căci de nu vom vedea-o pe aceasta, înseamnă că ne îndoim de purtarea Sa de grijă pentru noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

L-a biruit David pe Goliat! Cel slab l-a biruit pe cel tare, pe sângerosul uriaş! Şi tot aşa fiecare dintre creştinii care au nădejde în Dumnezeu vor birui viforul necazurilor, căci neputinţele lor vor fi acoperite de dumnezeiescul har.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Izvorul minunilor tale, Împărăteasă de Dumnezeu Născătoare, curge neîncetat spre bucuria poporului creştinesc; bolnavii se vindecă, morţii înviază, cei aflaţi în primejdii se izbăvesc. Arată-ţi şi de această dată milele tale, Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim din pricina păcatelor noastre.

Cântarea a 4-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

„Voi să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi să nu fiţi îngrijoraţi, căci toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de acestea.
Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate acestea se vor adăuga vouă”. Aşa ne-a poruncit Hristos, iar de vom căuta mai întâi cele ale lumii, în care se desfată vremelnic sufletele noastre, atunci Împărăţia se va lua de la noi, şi ne aşteaptă osânda veşnică.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Doamne, Cel ce ai înmulţit pâinile şi peştii în pustie, săturând mii de oameni, Care poţi să ne dăruieşti toate cele de care avem nevoie şi de care ai îngăduit să fim lipsiţi pentru încercarea credinţei noastre, arată şi acum milele Tale şi plineşte toate lipsurile noastre.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Zece leproşi au luat vindecare minunată, dar numai unul a ştiut să aducă mulţumire pentru ea. Peste mulţime de oameni se revarsă binefacerile lui Dumnezeu, dar numai puţini ştiu să mulţumească pentru ele.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfinte Ierarhe Nicolae, păstorule al Mirelor Lichiei, roagă-te Milostivului Dumnezeu ca ori de câte ori ne lipsesc cele de trebuinţă să le primim prin mijlocirile tale, de care
s-au folosit cele trei fete sărace pe care le-ai îndepărtat de păcatul nelegiuitei împreunări.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Veacuri întregi creştinii au trecut prin greutăţi fără număr, dar ori de câte ori ţi-au cerut ocrotirea nu au rămas fără răspuns, Maica noastră. Chiar şi atunci când nu se vede nici o lumină, când totul pare că s-a năruit, mijlocirea ta dărâmă zidurile potrivnice şi dăruieşte credincioşilor toate cele de trebuinţă.

Cântarea a 5-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Greu este cuvântul Tău, Iubitorule de oameni, când spui ucenicilor Tăi: „Veţi fi daţi şi de părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi de prieteni, şi vor ucide dintre voi, şi veţi fi urâţi de toţi, pentru numele Meu. Şi păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre”.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Cel ce ai binecuvântat nunta din Cana Galileii, Cel ce binecuvântezi în chip minunat înţelegerea şi iubirea frăţească dintre oameni, adu pacea Ta în familiile creştine,  alungând de la ele toată tulburarea, toată mânia, toată neînţelegerea, ca astfel familiile să fie mici biserici, şi nu adunări idoleşti, cum unelteşte neruşinatul diavol.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Mucenicie este să fim prigoniţi de unii pe care îi purtăm în inimile noastre, de cei pentru întoarcerea cărora Îţi înălţăm fierbinţi rugăciuni. Tu, Doamne, l-ai scăpat pe dreptul Iosif de moartea pe care i-o pregătiseră fraţii lui şi mai pe urmă ai rânduit chiar ca aceştia să nu poată trăi fără ajutorul său; noi credem Ţie că orice suferinţă îşi are roada ei, că nici o rugăciune nu rămâne neauzită.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfinte Mucenice Iacob Persul, ai lepădat dreapta-credinţă şi ai jertfit idolilor, dar maica ta şi femeia ta ţi-au stat împotrivă şi te-au mustrat pentru aceasta. Iar tu, venindu-ţi în fire, L-ai mărturisit cu tărie pe Hristos, şi pentru aceasta ai suferit dureri de neînchipuit, căci prigonitorii ţi-au tăiat pe rând toate mădularele. Te rugăm, sfinte al lui Dumnezeu, ai grijă de toţi cei pe care iubirea acestei lumi îi ţine departe de mântuire şi întoarce-i pe calea cea bună pe care tu însuţi ai fost întors.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ceea ce cu înţelepciune ai mijlocit în chip minunat împăcarea dintre Sfântul Chiril, luminătorul Alexandriei, şi Sfântul Ioan Gură de Aur, care ai gonit vrăjmăşia şi neînţelegerea dintre creştinii care ţi-au cerut aceasta, care ai adus pacea în familiile ce stăteau să se destrame, adu liniştea cea binecuvântată în vieţile noastre, ale celor ce suntem încercaţi de răutatea oamenilor şi a îngerilor căzuţi.

Cântarea a 6-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Să luăm aminte la povaţa Sfântului Pavel, Apostolul neamurilor, care a trecut prin încercări mai grele decât ne putem închipui: „Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui să fiţi ispitiţi mai mult decât puteţi, ci odată cu ispita va aduce şi scăparea din ea, ca să puteţi răbda”.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Vezi, Doamne, durerea noastră, vezi tulburarea care ne-a cuprins. Dă-ne putere să ne ridicăm degrabă şi să lepădăm de la noi duhul întristării şi al necredinţei. Înmulţeşte-ne credinţa, sporeşte-ne dragostea, dăruieşte-ne răbdare şi nădejde, ca la trecerea din această viaţă să putem gusta din bunătăţile pe care le-ai pregătit
aleşilor Tăi.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

„Din nimic nu avem noi mai mult de câştigat decât din suferinţe şi pătimiri”, mărturisea dumnezeiescul Ioan Gură de Aur împotriva celor care credeau că pot merge pe calea mântuirii fără să cunoască poticnirile. Cum dar vom lepăda noi calea cea strâmtă, când duce la odihna veşnică? Cum vom părăsi lupta, dacă vrem să primim nestricăcioasa cunună?

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Precum stăteau coroanele pe capetele împăraţilor, aşa stătea Duhul Sfânt peste Sfântul Alexie, omul lui Dumnezeu. Să înţelegem dar că nici sărăcia, nici foamea şi nici  setea nu pot fi piedică pentru cei pe care încercările îi arată următori sfinţilor; şi pe aceştia Domnul îi va răsplăti cu prisosinţă, aşezându-i la loc de cinste în curţile Sale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Fecioară, izgoneşte toată mâhnirea, întristarea şi toată ispita de la noi, păcătoşii tăi robi, şi îndeamnă cugetele noastre spre săvârşirea celor bineplăcute lui Dumnezeu, ca să te mărim cu credinţă şi cu dragoste.

Cântarea a 7-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

„N-au trebuinţă de doctor cei sănătoşi, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă”, a spus şi ne spune cu blândeţe Mântuitorul Hristos, aşteptând pocăinţa noastră. Cine poate zice că nu este păcătos? Cine poate crede că nu are nevoie de pocăinţă? Numai cei mândri, pe care iubirea de sine îi ţine departe de Dumnezeu.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Preabunule Doamne, alungă de la noi duhul mândriei, duhul lăcomiei, duhul desfrâului, duhul răutăţii şi duhul deznădejdii, şi dăruieşte-ne darurile Duhului Sfânt: duhul înţelepciunii, duhul înţelegerii, duhul sfatului, duhul puterii, duhul cunoştinţei, duhul temerii de Dumnezeu şi duhul bunei-credinţe.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Iubitori de plăceri precum locuitorii Sodomei şi ai Gomorei sunt astăzi cei care trăiesc departe de Biserică, şi noi în loc să vedem păcatele noastre ne mulţumim să credem că suntem mai drepţi decât ei, asemănându-ne fariseului din Evanghelie. Dar îndreptăţirea noastră nu este şi nu poate fi socotită drept pocăinţă, ci ne este cale a pierzării.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sfinte Mare Mucenice Cipriane, care de la slujirea diavolilor ai venit la cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, cu Sfânta Maria Egipteanca, desfrânata care a devenit înger în trup omenesc, şi cu David, care mai înainte a fost tâlhar, rugaţi-vă pentru noi dimpreună cu toţi cei care părăsind păcatul au urcat pe culmile sfinţeniei, ca să luăm desăvârşit dezlegare de păcate şi să trecem în caldă pocăinţă această viaţă trecătoare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cu dragoste i-ai adus pe mulţi la pocăinţă, Maică Sfântă, îndreptându-i să primească prin Taina Spovedaniei dezlegare de păcate şi dându-le putere în războiul duhovnicesc. Vezi, dar, greşelile noastre cele multe, şi roagă-te înaintea Fiului tău preaslăvit să ne dăruiască iertare de fărădelegile care ne apasă, făcându-ne părtaşi cetei celor care prin îndelunga răbdare a lui Dumnezeu s-au mântuit.

Cântarea a 8-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Dar nepreţuit sunt pentru neamul creştinesc fericirile pomenite în Evanghelie, şi în vreme de ispită ne aducem aminte cum ne-ai binevestit: „Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia”. Vom muri, fraţilor, la vremea rânduită de Dumnezeu, şi bine le va fi celor care se vor învrednici de veşnica mângâiere.

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Miluieşte-ne, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu! Miluieşte-ne, Cel ce Te-ai răstignit entru noi, după ce ai primit bătăi şi batjocuri ca mulţumire pentru dragostea pe care ne-ai arătat-o!  Miluieşte-ne, Cel ce vei veni să judeci viii şi morţii, mântuieşte-ne!

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Chip al morţii sunt necazurile prin care trecem, căci ne îndeamnă să cugetăm la înfricoşătoarea osândă a păcătoşilor. Mai bine ne este nouă a suferi o vreme pe pământ decât a răbda dincolo chinuri fără sfârşit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Să nu zăbovim a cere ajutorul de la cei care au murit lumii acesteia pentru a trăi pentru Hristos! O, Sfinţilor Apostoli, dimpreună cu ceata Arhiereilor, Cuvioşilor şi Drepţilor, cu Sfinţii doctori fără de arginţi şi cu ceilalţi Mucenici, cu toţi Sfinţii ştiuţi şi neştiuţi, rugaţi-vă Atotputernicului Dumnezeu să ne lumineze ca să punem început bun mântuirii noastre, lepădând de la noi toată minciuna şi păcatul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sfârşit creştinesc dăruieşte-ne nouă, Fecioară Preacurată, izbăvindu-ne de moartea năprasnică şi de celelalte primejdii pe care diavolul vrea să le abată asupra noastră.

Cântarea a 9-a:

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

„Mare bucurie să socotiţi, fraţii mei, când treceţi prin diferite ispite”, ne-a spus Sfântul Apostol Iacov, care multe a pătimit pentru numele Tău, arătând şi răsplata celor care au răbdat fără să cârtească: „Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieţii pe care Dumnezeu a făgăduit-o celor care Îl iubesc pe El.”

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Slăvindu-Te, Îţi mulţumim Ţie, Doamne, căci nu treci cu vederea puţina noastră rugăciune, pe care Te rugăm să o primeşti ca pe cei doi bani ai văduvei. Nu ştim să ne rugăm Ţie cu zdrobire de inimă, nu ştim să ne arătăm mulţumitori pentru toate binefacerile arătate şi cu atât mai puţin pentru cele ascunse minţii noastre, dar recunoaştem înaintea Ta că suntem neputincioşi de nu ne vei întări, slabi de nu ne vei face îndrăzneţi. Miluieşte-ne, Doamne, că fără mila Ta pierim!

Doamne, fie voia Ta, nu voia noastră!

Să ducem lupta cea bună, ca să auzim şi noi glasul cel preadulce: „Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, de moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc, însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine”.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

O, dumnezeieşti Stăpânii, Heruvimi, Serafimi, Domnii, Îngeri, Scaune, toate Căpeteniile şi preamărite Puteri şi Sfinţilor Arhangheli, dimpreună cu soborul tuturor Sfinţilor, apăraţi-ne de tot răul, de toată ispita şi necazul, şi rugaţi pe Stăpânul tuturor să ne mântuiască pe noi, cei cuprinşi de multe păcate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea apărătoare a celor ce se roagă ţie şi Maică a nenumăratelor milostiviri arătate neamului omenesc. Ceea ce eşti mai sfântă decât toţi sfinţii şi mai grabnică în ajutor decât suntem noi în rugăciune, pe tine ceea ce eşti cu adevărat ocrotitoare a creştinilor te mărim.

Apoi se face otpustul.