Acatistul Sfintei Cruci

Ascultă Acatistul Sfintei Cruci aici.

Troparul Sfintei Cruci

Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta; biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește și cu Crucea Ta păzește poporul Tău.

Condac 1:

O, de trei ori fericită și Preacinstită Cruce, ție ne închinăm credincioșii și te mărim, veselindu-ne de dumnezeiasca ta înălțare; ci ca o pavăză și armă nebiruită, ocrotește și acoperă cu darul tău pe cei ce cântă: „Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!”

Icos 1:

Îngerii din cer, în chip nevăzut, înconjoară cu frică Crucea cea de viață purtătoare și, văzând-o că dă credincioșilor acum har de lumină dătător, cu strălucire, se spăimântează și stau zicând către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a lumii; Bucură-te, slava Bisericii;
Bucură-te, că izvorăști tămăduiri cu îndestulare;
Bucură-te, că luminezi marginile lumii;
Bucură-te, lemn de viață mirositor și vistieria minunilor;
Bucură-te, preafericită și de daruri dătătoare;
Bucură-te, că ești dumnezeiesc așternut picioarelor;
Bucură-te, că te-ai așezat spre închinarea tuturor;
Bucură-te, pahar plin de curată băutură;
Bucură-te, luminător al strălucirii celei de sus;
Bucură-te, prin care se binecuvintează zidirea;
Bucură-te, prin care este închinat Ziditorul;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 2:

Văzându-se Elena pe sineși întru dorire, a zis împăratului cu îndrăznire: „Lucrul cel preadorit sufletului tău se arată prea de bucurie osârdiei mele”. Căutând însă arma cea biruitoare pentru tine, precum zici, cântă: Aliluia!

Icos 2:

Cunoștința cea necunoscută mai înainte împărăteasa cunoscând-o, a strigat către cei ce slujeau: „Din sânurile pământului siliți-vă în grabă a afla și Crucea a mi-o da”, către care privind cu frică a zis, cântând așa:
Bucură-te, semnul adevăratei bucurii;
Bucură-te, izbăvirea vechiului blestem;
Bucură-te, comoară, pentru zavistie în pământ ascunsă;
Bucură-te, ceea ce te-ai arătat cu stele închipuită;
Bucură-te, Cinstită Cruce cu împătrite raze în chipul focului;
Bucură-te, scară pe înălțime rezemată, mai înainte oarecând arătată;
Bucură-te, lumina îngerilor cea cu alinare închipuită;
Bucură-te, rana demonilor cea mult suspinată;
Bucură-te, odor veselitor al Cuvântului;
Bucură-te, stingătoarea focului rătăcirii;
Bucură-te, Cinstită Cruce, apărătoare a deznădăjduiților;
Bucură-te, tare apărătoare a celor ce bine călătoresc;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 3:

Puterea Lemnului s-a arătat atunci, spre adevărata încredințare a tuturor, și pe cea fără de glas și moartă spre viață a sculat-o: înfricoșătoare privire celor ce vor a culege mântuire, când cântă așa: Aliluia!

Icos 3:

Având Elena arma cea nebiruită, a alergat către fiul său, iar el, săltând îndată, Crucea cea prea mare cunoscând-o, se bucura, și cu săltările ca și cu niște cântări, zicea către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, Cinstită Cruce, vasul luminii;
Bucură-te, Cinstită Cruce, vistierul vieții;
Bucură-te, dătătoarea darurilor Duhului;
Bucură-te, limanul cel neînviforat al celor ce călătoresc pe mare;
Bucură-te, masă care ții ca pe o Jertfă pe Hristos;
Bucură-te, viță ce porți Strugurele cel copt care dă vinul cel tainic;
Bucură-te, că păzești sceptrele împăraților;
Bucură-te, că zdrobești capetele balaurilor;
Bucură-te, strălucită cunoștință a credinței;
Bucură-te, păzitoarea a toată lumea;
Bucură-te, binecuvântarea lui Dumnezeu către muritori;
Bucură-te, mijlocirea către Dumnezeu a celor muritori;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 4:

Dumnezeiasca râvnă întru sineși luând Elena, cu osârdie a căutat și a aflat Crucea care în pământ era ascunsă și pe cer împăratului se arătase, pe care lăudând-o a zis: Aliluia!

Icos 4:

În chipul soarelui s-a arătat Crucea în lume, și toți de luminare umplându-se, și ca spre o stea alergând, o văd pe aceasta ca pe o pricinuitoare de bunătăți, în mâinile cele sfinte, înălțată, pe care lăudând-o au zis:
Bucură-te, raza Soarelui celui gândit;
Bucură-te, izvorul Mirului celui nedeșertat;
Bucură-te, chemarea lui Adam și a Evei;
Bucură-te, omorârea stăpânitorilor iadului;
Bucură-te, că înălțându-te, împreună acum, pe noi ne înalți;
Bucură-te, că închinându-te, pe suflete le sfințești;
Bucură-te, lauda apostolilor cea în lume propovăduită;
Bucură-te, tăria nevoitorilor cea preaiubită;
Bucură-te, Cinstită Cruce, mustrarea evreilor;
Bucură-te, lauda credincioșilor;
Bucură-te, prin care s-a surpat iadul;
Bucură-te, prin care a răsărit Darul;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 5:

Lemnul cel de Dumnezeu dăruit privindu-l toți, la acoperământul lui acum să alergăm, și ca pe o armă ținându-l, printr-însul să biruim taberele vrăjmașilor și, pipăind pe Cel nepipăit, cu bucurie să cântăm Lui: Aliluia!

Icos 5:

Văzut-a lumină din cer marele Constantin, arătându-se semnul Crucii cu stele, întru care și biruind mulțimea vrăjmașilor, s-a sârguit de a descoperit lemnul Crucii și a zis către dânsul unele ca acestea:
Bucură-te, marginea sfatului celui negrăit;
Bucură-te, tăria poporului celui binecuvântat;
Bucură-te, cel ce înfrângi taberele vrăjmașilor;
Bucură-te, cel ce arzi cu văpaia pe demoni;
Bucură-te, sceptrul ceresc al împărăteștii oști;
Bucură-te, armă nebiruită a iubitoarei de Hristos oști;
Bucură-te, ceea ce dobori sprânceana barbarilor;
Bucură-te, ceea ce ocârmuiești sufletele oamenilor;
Bucură-te, izbăvitoarea multor răutăți;
Bucură-te, dăruitoarea multor bunătăți;
Bucură-te, prin care saltă purtătorii de Hristos;
Bucură-te, prin care iudeii se tânguiesc;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 6:

Scară până la cer s-a făcut Crucea Domnului, pe toți suindu-i de la pământ către înălțimea cerului, ca să locuiască împreună și totdeauna cu cetele îngerilor, lăsând pe cele ce sunt acum ca pe cele ce nu sunt și știind ei a cânta: Aliluia!

Icos 6:

Lumină, Mântuitorule, strălucind peste toți cei din iad, ai luminat pe cei ce zăceau jos, iar portarii iadului, nesuferind raza Ta, ca niște morți au căzut, și cei ce s-au izbăvit de dânșii, acum, văzând Crucea, cântă așa:
Bucură-te, învierea celor omorâți;
Bucură-te, izbăvirea celor ce se tânguiesc;
Bucură-te, deșertarea vistieriilor iadului;
Bucură-te, câștigarea desfătării raiului;
Bucură-te, toiag care ai afundat oastea egipteană;
Bucură-te, că iarăși pe poporul israelitean l-ai adăpat;
Bucură-te, lemn însuflețit, a tâlharului mântuire;
Bucură-te, trandafir bine mirositor, a binecredincioșilor mireasmă;
Bucură-te, hrana celor ce flămânzesc întru Duhul;
Bucură-te, pecetea pe care oamenii au luat-o;
Bucură-te, Cinstită Cruce, ușa tainelor;
Bucură-te, prin care se revarsă râuri dumnezeiești;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 7:

Moise, voind a izbăvi din stricăciune preamult truditul neam, te-ai dat lui ca un toiag, dar te-ai arătat lui și semn dumnezeiesc. Pentru aceea s-a înspăimântat, Cruce Cinstită, de tăria ta, cântând: Aliluia!

Icos 7:

Cel ce de demult a dat lege văzătorului de Dumnezeu în Sinai, de voie pe Cruce S-a pironit pentru cei fără de lege, de bărbații cei fără de lege și blestemul cel vechi al legii l-a dezlegat, ca puterea Crucii văzând-o, toți acum să cânte:
Bucură-te, ridicarea celor căzuți;
Bucură-te, îndreptarea celor robiți de patimile lumești;
Bucură-te, înnoirea Învierii lui Hristos;
Bucură-te, dumnezeiască desfătare a monahilor;
Bucură-te, copac bine înfrunzit sub care se adăpostesc credincioșii;
Bucură-te, Lemn de prooroci vestit a fi pe pământ sădit;
Bucură-te, ajutorul împărăției împotriva vrăjmașilor;
Bucură-te, apărare tare a cetății;
Bucură-te, a Dreptului Judecător arătare;
Bucură-te, a greșiților osândire;
Bucură-te, Cinstită Cruce, sprijinirea sărmanilor;
Bucură-te, Cinstită Cruce, îmbogățirea săracilor;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 8:

Străină minune văzând, nouă viață să viețuim, mintea la cer înălțând-o, că pentru aceasta Hristos pe Cruce S-a pironit și cu trupul a pătimit, vrând a-i ridica spre El pe cei ce cântă Lui: Aliluia!

Icos 8:

Tot a venit din înălțime, avându-și Dumnezeirea, singur Cuvântul cel mai înainte de veacuri și născându-Se din Fecioară Maică și lumii arătându-Se om smerit și Crucea primind, a făcut vii pe cei ce cântă Lui:
Bucură-te, Cinstită Cruce, arma păcii;
Bucură-te, semnul călătorilor;
Bucură-te, înțelepciunea și întărirea celor ce se mântuiesc;
Bucură-te, nebunia și sfărâmarea celor ce prigonesc;
Bucură-te, sad bine rodit, nemuritor și de viață purtător;
Bucură-te, floare, care ai înflorit mântuirea noastră;
Bucură-te, că unești pe cele de pe pământ cu cele de sus;
Bucură-te, că luminezi inimile celor de jos;
Bucură-te, prin care stricăciunea s-a stricat;
Bucură-te, prin care mâhnirea s-a pierdut;
Bucură-te, bogăția bunătăților celor înmiite;
Bucură-te, lauda credincioșilor cea de mii de ori numită;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 9:

Acăzut tabăra demonilor cea cu tot felul de săgeți întrarmată și neamul evreilor s-a rușinat, văzând ei că, de către toți, cu dor Crucea este închinată și că de-a pururea izvorăște tămăduiri celor ce cântă: Aliluia!

Icos 9:

Râurile cugetelor celor de rea-credință s-au oprit, fiind pironit pe lemn Tu, Hristoase; căci, cu adevărat, nu se pricep cum și cruce ai suferit și de stricăciune ai scăpat, iar noi, Învierea slăvind-o, cântăm:
Bucură-te, înălțimea înțelepciunii lui Dumnezeu;
Bucură-te, adâncimea Proniei Lui;
Bucură-te, necunoștința necuvântătorilor bârfitori;
Bucură-te, pierderea nebunilor în stele cititori;
Bucură-te, că arăți Învierea lui Hristos;
Bucură-te, că pătimirile Lui le înnoiești;
Bucură-te, ceea ce călcarea de poruncă a celor dintâi zidiți ai dezlegat-o;
Bucură-te, ceea ce intrările Raiului le-ai deschis;
Bucură-te, Cinstită Cruce, cea de toți cei dreptcredincioși cinstită;
Bucură-te, a neamurilor celor necredincioase potrivnică;
Bucură-te, Cinstită Cruce, doctorul celor ce bolesc;
Bucură-te, de-a pururea ajutătoare a celor ce se roagă ție;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 10:

Lumea vrând a o mântui, Împodobitorul lumii la dânsa S-a pogorât în chip de negrăit și, întrupat fiind, Crucea a suferit, și pentru noi pe toate ca noi le primește. Pentru aceea, și izbăvindu-ne pe noi, de la toți aude: Aliluia!

Icos 10:

Zid nebiruit și dumnezeiesc al lumii te înțelegem, o, purtătoare de viață Cruce, că Făcătorul cerului și al pământului pe tine gătindu-te, își întinde mâinile – străină auzire – și pe toți învață a cânta:
Bucură-te, temeiul dreptei credințe;
Bucură-te, biruința creștinilor;
Bucură-te, că pe Amalec cel gândit l-ai înfrânt;
Bucură-te, că de mâinile lui Iacov mai înainte te-ai închipuit;
Bucură-te, că tu umbrele cele prea vechi le-ai înnoit;
Bucură-te, că tu cuvintele cele de prooroci vestite le-ai împlinit;
Bucură-te, că ai purtat pe Mântuitorul tuturor;
Bucură-te, că ai stricat pe stricătorul sufletelor;
Bucură-te, prin care cu îngerii ne-am unit;
Bucură-te, prin care cu lumina ne-am strălucit;
Bucură-te, că cinstindu-te, ție ne închinăm;
Bucură-te, că strigând ție glăsuim;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 11:

Cântarea toată se micșorează, vrând a lăuda mulțimea minunilor tale, fiindcă de-ți vom aduce ție, o, preacinstită Cruce, mulțime de laude, nimic vrednic nu împlinim, față de cele ce ai dat nouă, dar cântăm: Aliluia!

Icos 11:

Strălucire de lumină dătătoare, celor ce sunt întru întuneric se dăruiește Crucea aceasta de viață dătătoare. Că lumina cea nematerialnică a primit-o și spre cunoștință dumnezeiască pe toți povățuiește și, înălțându-se acum, mintea noastră o înalță a cânta acestea:
Bucură-te, luminătorul ce te arăți celor ce sunt întru întuneric;
Bucură-te, stea care luminezi lumea;
Bucură-te, fulger care orbești pe ucigașii lui Hristos;
Bucură-te, trăsnet care slăbești pe cei necredincioși;
Bucură-te, că ai strălucit cetele dreptmăritorilor;
Bucură-te, că ai risipit templele idolilor;
Bucură-te, cea al cărei chip din cer s-a arătat;
Bucură-te, cea al cărei dar vicleșugurile le-a gonit;
Bucură-te, ceea ce însemnezi omorârea trupului;
Bucură-te, ceea ce omori pornirea patimilor;
Bucură-te, Lemn pe care Hristos S-a răstignit;
Bucură-te, Lemn prin care toată lumea s-a mântuit;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 12:

Har voind Hristos a da oamenilor, mâinile pe lemn Își întinde și neamurile toate împreună le cheamă, și Împărăția cerurilor o dă tuturor celor ce cu vrednicie și cu credință cântă cântare: Aliluia!

Icos 12:

Cântând cântarea ta, te lăudăm cu dor pe tine, Lemnul Domnului, ca pe un însuflețit. Că pe tine pironindu-Se cu trupul Cel ce stăpânește peste puterile cele de sus, ne-a sfințit, ne-a mărit și ne-a învățat a zice acestea:
Bucură-te, Cinstită Cruce, arma cea înțelegătoare;
Bucură-te, sfântă privire a sfinților;
Bucură-te, înainte-propovăduirea proorocilor și a drepților;
Bucură-te, purtătoare de lumină, meșteșugire a lui Hristos;
Bucură-te, frumusețea și cununa dreptcredincioșilor cârmuitori;
Bucură-te, stăpânirea și întărirea cuvioșilor preoți;
Bucură-te, podoaba cea prealăudată a adevărului;
Bucură-te, începutul cel preabun al mântuirii;
Bucură-te, strălucirea cea luminată a tuturor;
Bucură-te, izgonirea agarienilor;
Bucură-te, făclie a luminii celei nestricate;
Bucură-te, veselia sufletului meu;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 13:

O, întru tot cântat Lemn pe care a fost răstignit Hristos, Cuvântul cel mai sfânt decât toți sfinții, primind rugăciunile noastre, de toată primejdia pe toți izbăvește-ne și de chinurile veșnice scapă pe cei ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)


Apoi se zice iarăși Icosul întâi: Îngerii din cer… și Condacul întâi: O, de trei ori fericită…

Icos 1:

Îngerii din cer, în chip nevăzut, înconjoară cu frică Crucea cea de viață purtătoare și, văzând-o că dă credincioșilor acum har de lumină dătător, cu strălucire, se spăimântează și stau zicând către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a lumii; Bucură-te, slava Bisericii;
Bucură-te, că izvorăști tămăduiri cu îndestulare;
Bucură-te, că luminezi marginile lumii;
Bucură-te, lemn de viață mirositor și vistieria minunilor;
Bucură-te, preafericită și de daruri dătătoare;
Bucură-te, că ești dumnezeiesc așternut picioarelor;
Bucură-te, că te-ai așezat spre închinarea tuturor;
Bucură-te, pahar plin de curată băutură;
Bucură-te, luminător al strălucirii celei de sus;
Bucură-te, prin care se binecuvintează zidirea;
Bucură-te, prin care este închinat Ziditorul;
Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!

Condac 1:

O, de trei ori fericită și Preacinstită Cruce, ție ne închinăm credincioșii și te mărim, veselindu-ne de dumnezeiasca ta înălțare; ci ca o pavăză și armă nebiruită, ocrotește și acoperă cu darul tău pe cei ce cântă: „Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creștinilor!”

După aceea se citește această

Rugăciune către Domnul Hristos

Doamne Iisuse Hristoase, dulce Mântuitorul sufletelor noastre, mărturisim înaintea Ta, întru această zi a răstignirii Tale, în care ai pătimit și ai primit moarte pe Cruce pentru păcatele noastre, că noi suntem cei ce Te-am răstignit cu păcatele noastre cele multe și cu fărădelegile noastre cele rele. De aceea, ne rugăm bunătății Tale celei nemărginite să ne faci și pe noi părtași sfintelor Tale Patimi, cinstitelor răni și morții Tale celei de viață făcătoare, pentru ca să ne învrednicim, prin darul Tău, să câștigăm și noi asemenea Ție, pentru dragostea Ta, precum Tu, Cel Milostiv, le-ai răbdat pentru mântuirea noastră, întărindu-ne pururea cu aceeași putere și răbdare ce ai avut când Te-au răstignit nemulțumitorii evrei.

Și ne înviază simțirile noastre cele sufletești, ca să cunoaștem moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut și zidirile cele neînsuflețite, care s-au mișcat la răstignirea Ta, cum Te-a cunoscut tâlharul cel credincios și, rugându-Ți-se, l-ai primit în Rai. De aceea întărește-ne, Doamne, ca să putem ridica cu bucurie, de astăzi înainte, Crucea Ta cu deplină pocăință. Întristarea morții Tale să o simțim, precum au simțit-o Preasfânta Ta Maică, ucenicii Tăi și mironosițele femei.

Dă-ne, Doamne, și nouă, darul Tău, precum ai dat atunci tâlharului celui rău, și iartă păcatele noastre pentru sfintele Tale Patimi, și ne primește prin pocăință împreună cu el în Rai, ca un Dumnezeu și Ziditor ce ne ești. Asemenea fă cu toți creștinii, vii și morți, precum se roagă Ție, în toate zilele, Sfânta Biserică și le iartă lor toate păcatele și-i învrednicește pe ei de Împărăția Ta ca să vadă lumina Ta și să mărească slava Ta. Ne închinăm Crucii Tale, Hristoase, și zicem către dânsa: mărire ei pentru dragostea Ta.

Bucură-te, Preacinstită Cruce a lui Hristos, că prin tine s-a mântuit lumea, ridicând asupra ta pe Iisus țintuit. Bucură-te, pom preamărit, pentru că Tu ai ținut Rodul vieții Ce ne-a mântuit din moartea păcatului.

Bucură-te, toiagul cel tare care ai sfărâmat ușile iadului. Bucură-te, cheia împărătească ce ai deschis ușa Raiului. Ne bucurăm și noi pentru că vedem pe vrăjmașii Tăi surpați jos, iar pe prietenii Tăi împărățind în ceruri, pe vrăjmașii Tăi biruiți de puterea Ta, iar pe creștinii ce Ți se închină, înarmați cu puterea Ta. O, Răstignitul meu Hristoase, câte ai pătimit pentru noi, câte răni, câte scuipări, câte batjocuri și câtă necinste ai răbdat pentru păcatele noastre, pentru ca să ne dai pildă de adevărată răbdare! De aceea, cum putem noi să fugim de Cruce, văzând pe Hristos că este ridicat pe ea? Cum să ne pară grele chinurile, văzând pe Stăpânul nostru că le iubește și le cere și le socotește Lui de mare cinste? Rușine ne este, cu adevărat, de ne vom întrista de relele ce ne pricinuiesc oamenii sau de ispitele ce ni le aduc diavolii, trupul și gândurile noastre cele rele, sau pentru sărăcia și bolile ce ne vin din voia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre, deoarece acestea toate le trimite pentru ca să ne apropie mai mult de El, pentru ca să-L slăvim și să ne pedepsim în această viață pentru binele nostru, pentru ca să ne odihnim cu mai multă mărire întru Împărăția Lui cea veșnică. Și, de vreme ce este așa, înmulțește-ne, Doamne, ostenelile, ispitele și durerile, dar să ne înmulțești împreună și să ne prisosești și răbdarea și puterea, ca să putem răbda toate câte ni s-ar întâmpla. Pentru că recunoaștem că suntem neputincioși de nu ne vei întări, orbi de nu ne vei lumina, legați de nu ne vei dezlega, fricoși de nu ne vei face îndrăzneți, răi de nu ne vei preface în buni, pierduți de nu ne vei ierta, robi de nu ne vei răscumpăra cu bogata și dumnezeiasca Ta putere și cu darul Sfintei Tale Cruci, căreia ne închinăm și o mărim, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Acatistul Sfântului Ierarh Iacob Putneanul, mitropolitul Moldovei – 15 Mai

Condacul 1

Cu fapte luminate fiind împodobit şi harul arhieriei primind după vrednicie, de Dumnezeu înţelepţite, Sfinte Ierarhe Iacob, la tronul cel dumnezeiesc cu îndrăznire stai, rugându-te neîncetat pentru noi toți, cei ce cu mulțumire îți cântăm: Bucură-te, Sfinte Iacob, părinte și ierarh mult-milostiv al Moldovei!

Icosul 1

Mlădiță roditoare a lui Hristos fiind, Sfinte Ierarhe Iacob, cu evlavie te cinstim noi, credincioşii, că ne dăruieşti îmbelşugat bucuriile harului şi ne înveţi să ne rugăm Dătătorului a tot binele, pentru care, cu dragoste de fii cântăm ţie:
Bucură-te, cel ce te odihneşti în lumina şi pacea Preasfintei Treimi;
Bucură-te, moştenitor al făgăduințelor Domnului;
Bucură-te, chip al slujirii şi al smereniei;
Bucură-te, cel ales între ierarhi;
Bucură-te, vestitor al adevărului;
Bucură-te, lucrător al rugăciunii;
Bucură-te, fiu după har al Părintelui ceresc;
Bucură-te, vas preacurat al Duhului Sfânt;
Bucură-te, rază a lui Hristos în noaptea necazurilor;
Bucură-te, cârmă a Bisericii la vreme de restriște;
Bucură-te, dascăl al milostivirii;
Bucură-te, învăţător al pocăinţei aducătoare de har;
Bucură-te, Sfinte Iacob, părinte şi ierarh mult-milostiv al Moldovei!

Condacul 2

„Numai întru Domnul bucuraţi-vă” ai îndemnat pe monahi, Sfinte Iacob, că tu însuţi ai gustat bucuria vieţii duhovniceşti și ai fost cercetat de Domnul întru lumină negrăită, pentru care Ii cântăm: Aliluia!

Icosul 2

Din vârsta copilăriei, Sfinte Părinte Iacob, ai iubit vieţuirea cea curată a monahilor și, cu inima plină de râvnă, sufletul ţi l-ai pus în mâinile Domnului Hristos în Sfânta Mănăstire Putna, unde ai cunoscut urcuşul pe treptele virtuţilor, pentru care îţi cântăm aşa:
Bucură-te, cel ce L-ai iubit pe Hristos din pruncie;
Bucură-te, copil aşezat sub acoperământul Maicii Domnului;
Bucură-te, cel ce ai intrat pe poarta mănăstirii cu râvnă deplină;
Bucură-te, cel ce ascultării cu totul te-ai predat;
Bucura-te, cel ce ai ucenicit la dascăli luminaţi de har;
Bucură-te, primitor al învăţăturii celei mai presus de minte;
Bucură-te, cel hrănit cu nectarul rugăciunii;
Bucură-te, cel ce lumii ai murit şi lui Hristos te-ai dăruit;
Bucură-te, cel ce ai învățat taina smeritei cugetări;
Bucură-te, cel în care rodul dragostei ai odrăslit;
Bucura-te, rug al rugăciunii, aprins de Dumnezeu;
Bucură-te, revărsare de iubire peste fraţii tăi şi peste întregul popor;
Bucură-te, Sfinte Iacob, părinte și ierarh mult-milostiv al Moldovei!

Condacul 3

Cunoscătorul inimilor te-a cunoscut din pântecele maicii tale, Sfinte Iacob, şi precum poartă mama pe prunc, te-a purtat din putere în putere, sfințit fiind în cinul monahal, apoi ca preot, ierarh, iar mai în urmă ca mitropolit, spre purtarea de grijă a credincioşilor, pentru care Îi cântăm: Aliluia!

Icosul 3

Precum lumina nu se cuvine a sta ascunsă sub obroc, nici lumina sufletului tău nu a fost lăsată de Dumnezeu tăinuită, ci a pus-o în sfeşnicul slujirilor, de unde ai luminat tuturor ca un alt Vasile cel Mare, pentru care îți strigăm așa:
Bucură-te, cel ce de tânăr ai primit harul preoţiei, ca un văzător al celor nevăzute;
Bucură-te, cel ce te bucurai cu îngerii şi Sfinţii de dumnezeiasca Jertfă;
Bucură-te, rugător pentru toți înaintea Domnului;
Bucură-te, cel ce ai ştiut să legi şi să dezlegi cu înţelepciune turma lui Hristos;
Bucură-te, povăţuitor înţelept al fraţilor din obştea Putnei;
Bucură-te, veghetor plin de dragoste asupra sfântului lăcaş și a aşezămintelor lui;
Bucură-te, cel ales de Dumnezeu ca arhipăstor în scaunul Rădăuţilor;
Bucură-te, cel ce ai adus bucurie păstoriţilor;
Bucură-te, cel ce ai înmulţit râvna ta pentru Hristos;
Bucură-te, cel ce ai tipărit învăţături şi rugăciuni spre folos duhovnicesc;
Bucură-te, cel ce pe românii din Transilvania i-ai alinat prin trimiterea de cărţi sfinte;
Bucură-te, cel pe care Dumnezeu l-a iubit și l-a înălțat;
Bucură-te, Sfinte Iacob, părinte și ierarh mult-milostiv al Moldovei!

Condacul 4

Virtute după virtute şi har după har ai adunat, albină a Duhului Sfânt, iar din mierea ta cea duhovnicească pe toţi ai hrănit, când în scaunul de mitropolit al Ţării Moldovei te-a înălțat Dumnezeu, Căruia Ii cântăm: Aliluia!

Icosul 4

Păstorul cel bun îşi pune viaţa pentru oile sale, iar tu, Sfinte Ierarhe Iacob, ai însetat şi ai flămânzit ca dreptatea lui Dumnezeu cea luminătoare de oameni să se sălăşluiască în mijlocul turmei creştineşti a Moldovei, pentru care îți cântăm așa:
Bucură-te, păstor însetat de mântuirea tuturor;
Bucură-te, stea care pe toţi i-ai călăuzit;
Bucură-te, cel milostiv spre cei bolnavi;
Bucură-te, ctitor al spitalului şi al bisericii închinate Sfântului Spiridon;
Bucură-te, cel ce pe înaintaşi cu iubire smerită de fiu i-ai cinstit;
Bucură-te, cel ce pomenirea lor cu râvnă ai rânduit;
Bucură-te, iubitor al casei lui Dumnezeu;
Bucură-te, ziditor şi sprijinitor al multor biserici și mănăstiri;
Bucură-te, povăţuitor şi păstor al multor suflete;
Bucură-te, chip al lui Hristos pentru toţi;
Bucură-te, cel ce ai rămas pildă pentru ierarhi;
Bucură-te, mână a lui Dumnezeu care binecuvintează întreg poporul;
Bucură-te, Sfinte Iacob, părinte şi ierarh mult-milostiv al Moldovei!

Condacul 5

Mergând din slavă în slavă, Hristos te-a rânduit părinte al fraţilor tăi, până când aripile purtării tale de grijă le-ai întins peste Biserica Moldovei, Sfinte Ierarhe Iacob, iar Duhul Sfânt s-a revărsat în inimile celor păstoriți, pentru care împreună cu ei strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5

Şi către tine, Sfinte Iacob, ucenicii au zis „Avva, Părinte”, că Duhul Sfânt i-a învățat cine i-a născut întru Hristos, iar toţi cu evlavie te-au ascultat şi te-au urmat, precum şi noi ne silim să facem și îți cântăm:
Bucură-te, cel ce ai ştiut să zideşti pe temelia bună pusă de înaintaşi;
Bucură-te, cel ce ai unit în inima și în mintea ta vieţuirea de obşte și cea sihăstrească;
Bucură-te, cel ce cârmuitor și povăţuitor ai fost amândurora;
Bucură-te, cel ce Cuvioşilor Sila, Paisie şi Natan le-ai fost părinte;
Bucură-te, cel ce binecuvântare roditoare ai dat pentru multe lucrări;
Bucură-te, cel sub a cărui purtare de grijă Mănăstirea Putna şi sihăstriile sale au înflorit;
Bucură-te, cel ce, împreună cu egumenii acestora, lucrarea lui Dumnezeu ai înfăptuit;
Bucură-te, cel ce spre dragoste i-ai povăţuit pe toţi;
Bucură-te, cel ce te-ai făcut pildă de răbdare şi smerenie;
Bucură-te, toiag înverzit al mănăstirii;
Bucură-te, râvnitor pentru orice lucrare a lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce, prin faptă şi cuvânt, ți-ai înscris numele în cartea vieţii;
Bucură-te, Sfinte Iacob, părinte și ierarh mult-milostiv al Moldovei!

Condacul 6

Râvna casei lui Dumnezeu având în sufletul tău, ai înnoit şi împodobit Mănăstirea Putna, pe care ai numit-o maică și moștenitoare a ta, pentru care ÎI slăvim pe Dumnezeu, Cel ce te-a însufleţit spre tot lucrul bun, cântându-I: Aliluia!

Icosul 6

Dragostea ta cea dintâi nu ai uitat-o când Dumnezeu te-a aşezat în alte slujiri, ci cu smerenie şi râvnă te-ai întors şi ţi-ai îngrijit mănăstirea de metanie ca pe o maică duhovnicească, iar apoi ai înfățișat-o înnoită întâiului ei ctitor, Sfântului Voievod Ştefan, pentru care îţi cântăm toţi cei ce ne bucurăm de râvna ta:
Bucură-te, fiu recunoscător al mănăstirii tale;
Bucură-te, că refacerea ei ți-a fost încredinţată;
Bucură-te, vrednic urmaş al întâiului ei ctitor;
Bucură-te, cel ce dintru început cu smerenie spre aceasta te-ai plecat;
Bucură-te, cel ascultat de părinţi cu dragoste;
Bucură-te, cel ce ai ferecat cu argint icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni;
Bucură-te, cel ce Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel lăcaş nou le-ai zidit;
Bucură-te, cel ce, ca un proroc, ai prevăzut primejdia ce avea să vină asupra mănăstirii;
Bucură-te, cel ce ai pregătit-o pentru a înfrunta vremuri grele sub stăpânire străină;
Bucură-te, cel ce pe cele văzute le-ai înfrumuseţat şi pe cele nevăzute le-ai sfințit cu lucrarea ta;
Bucură-te, cel ce ai făcut din Putna o grădină a Maicii Domnului;
Bucură-te, cel ce pe toţi i-ai ajutat după putere;
Bucură-te, Sfinte Iacob, părinte și ierarh mult-milostiv al Moldovei!

Condacul 7

Cine a fost întristat, iar tu să nu fii întristat, cine a plâns, iar tu să nu fi plâns cu el, cine a fost sărac, iar tu să nu îţi pui sufletul pentru el? De aceea, pentru a uşura poporul credincios, care nu avea odihnă sub robia cea amară, milostivul Dumnezeu te-a ales pe tine, Sfinte Iacob, care Îi cântai pururea: Aliluia!

Icosul 7

De suferinţa aproapelui te-ai rănit cu rană adâncă și nu ai răbdat nedreptatea şi lacrimile celor asupriţi, ci ca un Moise te-ai ridicat împotriva răului şi l-ai oprit cu râvna ta şi cu darul lui Dumnezeu care a fost în tine, pentru care îţi cântăm aşa:
Bucură-te, inimă de aur în care au încăput toţi păstoriţii;
Bucură-te, cel ce te-ai milostivit de suspinul văduvelor şi de plânsul copiilor;
Bucură-te, nou Gură de Aur, care ai înfruntat pe mai-marii lumii pentru cei mici şi necăjiţi;
Bucură-te, mult-milostiv următor al Sfântului Nicolae;
Bucură-te, cel ce nu te-ai înspăimântat de ameninţări;
Bucură-te, cel ce în faţa prigoanei nu te-ai plecat;
Bucură-te, cel ce nu te-ai lăsat înduplecat să calci blestemul asupra dării nedrepte;
Bucură-te, cel ce ai pus slujirea aproapelui mai presus decât slava lumii;
Bucură-te, cel ce, după ce ai lăsat cinstea arhieriei, ca un părinte al ţării ai fost cinstit;
Bucură-te, cel pe care poporul nu l-a uitat pentru binele făcut;
Bucură-te, ales lucrător a milei lui Hristos;
Bucură-te, al săracilor ajutător;
Bucură-te, Sfinte Iacob, părinte și ierarh mult-milostiv al Moldovei!

Condacul 8

În Moldova, cărţile de învăţătură lipsind, tu ai tipărit cărţi spre folosul de obşte, Sfinte Iacob, și astfel cu credinţa și iubirea de Dumnezeu pe mulţi ai împodobit, pentru care, mulţumind lui Dumnezeu, Îi cântăm: Aliluia!

Icosul 8

Ai primit, Sfinte Iacob, darul înţelepciunii omeneşti, şi l-ai înmulțit, dăruindu-l și altora cu multă râvnă şi osteneală, dar tuturor le-ai spus că cele netrecătoare sunt mai de preţ decât cele trecătoare şi că cele de aici sunt scară pentru cele veşnice şi cu adevărat veselitoare, pentru care îți cântăm:
Bucură-te, cel dăruit cu știința din afară si cu cea dinlăuntru;
Bucură-te, cel ce ţi-ai chivernisit darurile cu înţelepciune, pe fiecare după rostul său;
Bucură-te, cel ce cu duioasă inimă ai dorit mântuirea tuturor creştinilor ortodocşi;
Bucură-te, cel ce pentru aceasta hrana cuvântului te-ai ostenit a le-o da;
Bucură-te, cel ce la buna lucrare a tipăririi de cărţi sfinte te-ai silit mereu;
Bucură-te, cel ce ai căutat luminarea sufletelor copiilor şi buna lor creştere în Hristos;
Bucură-te, învățător al cuvintelor duhovniceşti ale rugăciunilor și virtuților;
Bucură-te, cel ce ai întemeiat prima şcoală pentru copiii de la sat;
Bucură-te, cel ce pe toţi copiii la Hristos Domnul i-ai chemat;
Bucură-te, cel ce ai povăţuit pe părinţi să îşi crească pruncii spre mântuire;
Bucură-te, cel ce învăţăturile Sfinţilor Părinţi le-ai dăruit neamului tău în limba lui;
Bucură-te, cel ce ai socotit ştiinţa de carte lumină spre lauda lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Iacob, părinte și ierarh mult-milostiv al Moldovei!

Condacul 9

Cine va putea spune dorul tău pentru vieţuirea sihăstrească, Sfinte Iacob, cine va putea cunoaşte dragostea ta pentru sfinţita rugăciune, cine ţi-a primit întristarea inimii în taina pocăinţei şi a învierii sufletului prin iertare, decât numai unul Dumnezeu, Căruia Ii cântăm: Aliluia!

Icosul 9

Iubitor de viaţă sihăstrească ai fost, Sfinte Iacob, din tinereţea ta, dar Duhul cel Preasfânt te-a purtat acolo unde Părintele ceresc a ştiut că este de folos pentru a împlini gândul Său cu tine. Iar spre sfârşitul vieţii ţi-a dăruit haina desăvârșită a smereniei şi a liniştii, pentru care îţi cântăm așa:
Bucură-te, cel ce inima ţi-ai dăruit-o lui Hristos;
Bucură-te, cel ce nu ai iubit nimic mai mult decât pe El;
Bucură-te, cel ce ți-ai hrănit sufletul cu numele Domnului;
Bucură-te, cel ce cu smerenia te-ai împodobit ca şi cu o platoşă;
Bucură-te, cel ce cu ascultarea ai înfrânt pe cel potrivnic;
Bucură-te, cel ce ai sfințit pământul cu lacrimile tale cele de umilinţă;
Bucură-te, minte ridicată la ceruri încă din această viaţă;
Bucură-te, tainic săvârșitor al rugăciunii celei neîncetate;
Bucură-te, cel ce, simţindu-ţi trecerea aproape, la Sihăstria Putnei ai mers;
Bucură-te, cel ce acolo ai primit marea schimă de la duhovnicul tău, Cuviosul Natan;
Bucură-te, foc al iubirii sfinte din focul adus de Hristos pe pământ;
Bucură-te, cel ce încălzeşti și inimile noastre cele reci;
Bucură-te, Sfinte Iacob, părinte și ierarh mult-milostiv al Moldovei!

Condacul 10

Întreaga viaţă ai cugetat la întâlnirea cu Hristos, dorirea ta, Sfinte Iacob, că facerea lumii și a omului, întruparea şi Pătimirile Domnului, învierea şi toate cele ce El a făcut pentru noi le-ai avut mereu înaintea ochilor și cu lacrimi Îl slăveai, cântându-I: Aliluia!

Icosul 10

Mlădiță dintr-o viță sfântă de părinţi duhovniceşti care a odrăslit o floare aleasă, te-ai arătat, Sfinte Ierarhe Iacob, tuturor în vremea vieţuirii tale, iar purtarea ta de grijă pentru popor ca pe un nou Avraam duhovnicesc te-a arătat, lăcaş ceresc dobândind în lumina Preasfintei Treimi, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, fiu după duh al mitropolitului Antonie şi al vrednicilor lui înaintaşi;
Bucură-te, cel ce viaţa sfinţilor strămoşi ai cinstit-o;
Bucură-te, părinte iubit şi cinstit de ai tăi fii duhovniceşti;
Bucură-te, iubitor al curăției şi al întregii feciorii;
Bucură-te, următor al Sfântului Eftimie cel Mare;
Bucură-te, cel ce bine te-ai pregătit pentru întâlnirea cu Mirele Hristos;
Bucură-te, cel pe care gândul la moarte nicicând nu te-a părăsit;
Bucură-te, cel ce la Putna ţi-ai pregătit din vreme mormântul;
Bucură-te, cel al cărui trup în chip smerit a fost pus în pământ;
Bucură-te, cel ce te-ai odihnit la sânul maicii duhovniceşti, în biserica Mănăstirii Putna;
Bucură-te, cel ce ai fost plâns de ucenici și de popor;
Bucură-te, cel al cărui mormânt s-a făcut loc sfânt de rugăciune;
Bucură-te, Sfinte Iacob, părinte și ierarh mult-milostiv al Moldovei!

Condacul 11

Hristos Domnul, Mirele cel iubit al sufletului tău, te-a primit în braţele Sale, vas curat și plin de har, iar tu porţi acum şi ruga noastră, mijlocind pentru noi toți în fața Treimii Celei de o fiinţă şi nedespărţite, Dumnezeului Celui viu şi adevărat, pe Care ÎI slăvim, cântând: Aliluia!

Icosul 11

Pentru dragostea ta de Dumnezeu și de semeni, monahii și binecredinciosii creştini te-au păstrat în inimile lor, cinstindu-te ca pe un Sfânt Părinte, iar când a binevoit Părintele Ceresc, lumina ta a strălucit Bisericii, pentru care într-un glas îţi cântăm:
Bucură-te, cel ce la vremea potrivită sfintele tale moaşte ni le-ai arătat;
Bucură-te, cel ce, de părinţii mănăstirii, cu evlavie, în raclă ai fost aşezat;
Bucură-te, izvor de bucurie pentru obştea ta;
Bucură-te, cel ce împodobeşti cerul Sfinţilor cu chipul tău cel sfințit;
Bucură-te, cel a cărui smerenie pe mulţi i-a îndreptat;
Bucură-te, cel ce dai sfat potrivit celor ce se roagă ţie;
Bucură-te, inimă înfrântă şi smerită în mijlocul lumii;
Bucură-te, cel ce ne înveţi să nu ne plecăm duhului lumii, ci să rămânem credincioşi Domnului;
Bucură-te, cel ce ai unit prin rugăciune cerul cu pământul, iar acum uneşti pe cei dezbinaţi;
Bucură-te, cel ce ai povăţuit oameni feluriţi, făcându-te tuturor toate;
Bucură-te, cel ce iertarea ne-ai învățat;
Bucură-te, chip al blândeţii şi al înţelepciunii;
Bucură-te, Sfinte Iacob, părinte și ierarh mult-milostiv al Moldovei!

Condacul 12

Fericit eşti, Sfinte Iacob, cel ce mari daruri ai primit în viaţa pământească şi de mai mari şi duhovniceşti daruri te învredniceşti în împărăţia lui Dumnezeu, spre care te rugăm să ne călăuzeşti şi pe noi, cei ce cântăm: Aliluia!

Icosul 12

Viață îngerească pe pământ ai trăit, iar acum împreună cu cetele Sfinţilor în lăcaşurile cele veşnice te veselești, revărsând har de sus asupra noastră, a celor care îţi aducem, cu inimă smerită, cântare de laudă:
Bucură-te, cel ce aduci vindecare de boli trupeşti şi sufleteşti;
Bucură-te, ocrotitor al copiilor și al tinerilor creştini;
Bucură-te, stâlp de foc al dascălilor celor evlavioși;
Bucură-te, întărire a păstorilor credincioşi;
Bucură-te, cel ce împreună cu ceata Sfinţilor Ierarhi mijloceşti;
Bucură-te, nădejde a monahilor;
Bucură-te, liman al sihaștrilor;
Bucură-te, învățător al răbdării și al înfrânării;
Bucură-te, cel ce aduci curăţia şi înţelepciunea de sus;
Bucură-te, cel ce lucrezi împreună cu noi talanţii pe care ni i-a încredințat Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce aduci pacea celor învrăjbiţi;
Bucură-te, rugător pentru mântuirea noastră;
Bucură-te, Sfinte Iacob, părinte și ierarh mult-milostiv al Moldovei!

Condacul 13

O, fericite Părinte, păstor al neamului tău, mărturisitor al lui Hristos, stâlp neclintit al Bisericii, la tine venim cu umilinţă și cu toată nădejdea te rugăm: cere milostivire pentru noi la Părintele Cel milostiv, la Fiul Său Cel ce S-a răstignit şi a înviat pentru noi, la Preasfântul și de viață făcătorul Duh, Dumnezeul nostru, Căruia Îi cântăm din inimă: Aliluia! (de trei ori)

Icosul 1

Mlădiță roditoare a lui Hristos fiind, Sfinte Ierarhe Iacob, cu evlavie te cinstim noi, credincioşii, că ne dăruieşti îmbelşugat bucuriile harului şi ne înveţi să ne rugăm Dătătorului a tot binele, pentru care, cu dragoste de fii cântăm ţie:
Bucură-te, cel ce te odihneşti în lumina şi pacea Preasfintei Treimi;
Bucură-te, moştenitor al făgăduințelor Domnului;
Bucură-te, chip al slujirii şi al smereniei;
Bucură-te, cel ales între ierarhi;
Bucură-te, vestitor al adevărului;
Bucură-te, lucrător al rugăciunii;
Bucură-te, fiu după har al Părintelui ceresc;
Bucură-te, vas preacurat al Duhului Sfânt;
Bucură-te, rază a lui Hristos în noaptea necazurilor;
Bucură-te, cârmă a Bisericii la vreme de restriște;
Bucură-te, dascăl al milostivirii;
Bucură-te, învăţător al pocăinţei aducătoare de har;
Bucură-te, Sfinte Iacob, părinte şi ierarh mult-milostiv al Moldovei!

Condacul 1

Cu fapte luminate fiind împodobit şi harul arhieriei primind după vrednicie, de Dumnezeu înţelepţite, Sfinte Ierarhe Iacob, la tronul cel dumnezeiesc cu îndrăznire stai, rugându-te neîncetat pentru noi toți, cei ce cu mulțumire îți cântăm: Bucură-te, Sfinte Iacob, părinte și ierarh mult-milostiv al Moldovei!

Rugăciune

O, Sfinte Ierarhe Iacob, cu inimi înfrânte, cu cugete smerite, înaintea ta venim şi te rugăm să mijloceşti pentru sufletele noastre. În viața ta pilda răbdării necazurilor şi a apărării dreptăţii, pilda slujirii şi a curăţiei le aflăm deplin. Cu smerenie şi credinţă, cu dragoste de aproapele şi cu fierbinte râvnă pentru Dumnezeu, ți-ai chivernisit viaţa de aici, câştigând şi pe cea veşnică, în care, împreună cu Maica Domnului și cu toți Sfinţii te bucuri acum. Caută şi spre noi, nevrednicii, care din mijlocul neputinţelor şi al neştiinţei, din adâncul păcatului şi din nerodirea vieţii îţi strigăm: Precum viaţa ţi-ai pus-o pentru turma ta, şi acum mijloceşte pentru noi! Conducătorilor dă-le înţelepciune, păstorilor de suflete iubire jertfelnică, familiilor multă credinţă, copiilor dragoste de Dumnezeu şi de învăţăturile cele sfinte, tinerilor cumpătare şi curăţie, bătrânilor răbdare şi tuturor celor singuri şi deznădăjduiţi, celor tulburaţi de răutățile lumii, celor ce se luptă cu valurile ispitelor, dă-le putere cerească şi mângâiere sufletelor! Precum în vremea vieţii tale ai ajutat pe cei săraci, şi acum ajută-ne cu puterea ta pe noi, cei săraci de virtuţi şi fapte bune! Precum atunci milostivirea ta ai revărsat-o peste popor, şi acum cere milă de la Domnul nostru Iisus Hristos, pentru rugăciunile Preasfintei Sale Maici şi pururea Fecioarei Maria și ale tuturor Sfinţilor, ca împreună să fim miluiţi şi să cântăm în Împărăţia Cerurilor: Slavă Ţie, Treime Sfântă, Dumnezeul nostru, slavă Ție în vecii vecilor!

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.

https://doxologia.ro/vietile-sfintilor/viata-sfantului-iacob-putneanul-mitropolitul-moldovei

Acatistul Sfântului Apostol Simon Zilotul -10 Mai

Nunta din Cana Galileii

Troparul Sfântului Apostol Simon Zilotul, glasul al 4-lea:

Apostole Sfinte Simone, roagă pe milostivul Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.

Condacul 1

Pe cel ce cu râvnă apostolească a aşezat în sufletele oamenilor învăţăturile înţelepciunii, cu laude să-l fericim pe Simon de Dumnezeu grăitorul, că înaintea Scaunului slavei stă şi împreună cu ceilalţi Apostoli în ceruri se veseleşte, rugându-se neîncetat pentru noi, cei ce-l cinstim şi ne închinăm sfintelor sale moaşte cântându-i: Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Icosul 1

Împreună cu Domnul Hristos, din Galileea ai fost, Apostole Sfinte, iar înainte de chemarea ta la apostolat, buna învăţătură primind şi legea cu frică respectând, ai făcut parte din tagma zeloţilor. La vârsta căsătoriei ajungând, mireasă ţi-ai ales şi nuntă în Cana Galileii ai făcut, unde Domnul împreună cu Maica Sa şi Ucenicii Săi au venit, iar apa în vin a prefăcut, minune pe care văzând-o L-ai urmat pe Hristos, pentru care noi te lăudăm, zicând:
  Bucură-te, cel ce din Cana Galileii împreună cu Domnul ai fost;
  Bucură-te, cel ce dintre zeloţi la apostolat ai fost chemat;
  Bucură-te, cel ce, ca mire, pe Mirele Hristos L-ai primit;
  Bucură-te, cel mai cinstit dintre toţi câţi în Cana Galileii au fost;
  Bucură-te, cel ce i-ai bucurat pe toţi cei ce la nuntă au venit;
  Bucură-te, pricinuitorule al celei dintâi minuni a lui Hristos;
  Bucură-te, cel ce din vinul cel minunat ai gustat;
  Bucură-te, că atunci bucuria minunii dumnezeirii ai aflat;
  Bucură-te, cel dintâi grăitorule al minunilor lui Hristos;
  Bucură-te, cel ce nunta, prin venirea lui Hristos, taină ai arătat;
  Bucură-te, între miri cel dintâi de Hristos binecuvântat;
  Bucură-te, că la nunta ta şi pe Apostoli i-ai chemat;
  Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 2-lea

Sfinte Simone, cel ce ai fost numit Cananeul de către Evanghelistul Matei, fiind din Cana Galileii, de Hristos Domnul apostol ai fost ales, iar după nuntă, împreună cu ceilalţi ucenici pe Domnul L-ai urmat, pentru care-ţi aducem laude, cântând împreună lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Minunată râvnă având, Simone, înţelepţeşte Evanghelistul Ioan „Zelotul” te-a numit, pe tine, mirele cel din Cana Galileii, că văzând pe Hristos binecuvântând şi prefăcând apa în vin, de dumnezeiască dragoste te-ai umplut şi apostol şi prieten al Domnului ai devenit. Pe tine însuţi lucrător de dumnezeieşti minuni Mântuitorul te-a arătat, dându-ţi putere cu milostivirea bunătăţii Sale. Pentru aceasta, noi, cei ce ne închinăm sfintelor tale moaşte, îţi cântăm unele ca acestea:
  Bucură-te, Apostole, cel ce cu nume de râvnă ai fost numit;
  Bucură-te, cel ce la nunta ta pe Hristos L-ai chemat;
  Bucură-te, cel ce pe Hristos întâia oară în casa ta L-ai primit;
  Bucură-te, mire fericit, că Mântuitorul în casa ta dumnezeieştile Sale minuni întâi le-a arătat;
  Bucură-te, cel ce, minunea văzând, de apostolească râvnă te-ai umplut;
  Bucură-te, cel ce îndată pe Hristos L-ai urmat;
  Bucură-te, cel ce Apostol al Domnului ai fost ales;
  Bucură-te, al învăţăturilor lui Hristos propovăduitorule;
  Bucură-te, cel ce pentru Hristos casa şi prietenii ai lăsat;
  Bucură-te, cel ce împreună cu ceilalţi apostoli în ogorul Domnului ai lucrat;
  Bucură-te, al tainelor lui Hristos vestitorule;
  Bucură-te, al nostru către Domnul Dumnezeu rugătorule;
  Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 3-lea

Simone cel minunat, lauda Apostolilor, învăţătorul cel luminat al păgânilor, care cu învăţăturile primite de la Hristos i-ai adăpat pe toţi cei ce doreau cu căldură cunoştinţa de Dumnezeu, mulţumire aducem ţie, iar Mântuitorului nostru cântarea: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Strălucirea Duhului peste tine s-a pogorât în chip de foc şi dumnezeiesc vas te-a făcut pe tine, Apostole, cel ce cu osârdie ai alungat negura păgânătăţii, iar lumea ai luminat cu învăţătura lui Hristos şi cu strălucirea preaînţeleptelor tale cuvinte la adevărata credinţă pe mulţi i-ai adus. Pentru aceea şi noi te lăudăm pe tine, cântând:
  Bucură-te, Simone, de Dumnezeu înţelepţite şi preafericite;
  Bucură-te, cel ce, prin viaţă curată, ales al Domnului te-ai arătat;
  Bucură-te, propovăduitorule al tainelor lui Hristos;
  Bucură-te, retorul cel binegrăitor al Bisericii;
  Bucură-te, mare învăţător al neamurilor;
  Bucură-te, al credincioşilor născător, prin râvna propovăduirii;
  Bucură-te, prin cuvântul căruia întunericul s-a alungat;
  Bucură-te, prin care lumea s-a luminat;
  Bucură-te, lumina celor întunecaţi cu păgânătatea;
  Bucură-te, luminătorul cereştilor cunoştinţe;
  Bucură-te, lumină mai strălucitoare decât soarele;
  Bucură-te, primitorul Duhului Sfânt, Care ţi-a dăruit strălucirea;
  Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 4-lea

La Cana Galileii, Apostole, Născătoarea de Dumnezeu era alături de tine, iar la nuntă au fost chemaţi şi Iisus şi ucenicii Săi şi pentru că nu mai era vin, Maica lui Dumnezeu L-a rugat pe Hristos să facă minunea; drept pentru care te socotim pe tine mare şi întâi rugător al Maicii Domnului. Pentru aceasta împreună cu toţi cei ce te cinstesc pe tine, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

După porunca Maicii lui Dumnezeu, cei ce slujeau au adus vasele cele făcute din piatră, din care luau fiecare câte două sau trei vedre, şi, după cum le-a zis, cu apă pe toate până sus le-au umplut. Apoi, după ce Mântuitorul apa în vin a prefăcut, început al minunilor s-a făcut, drept pentru care pe tine pricinuitorul minunii te lăudăm, zicând:
  Bucură-te, mirele sufletelor curate;
  Bucură-te, cel ce pe Hristos la nuntă L-ai primit;
  Bucură-te, mirele din Cana, cel pururea binecuvântat;
  Bucură-te, cel ce, la cererea Maicii Domnului, primitor al minunii te-ai arătat;
  Bucură-te, cel ce nunta cu alai dumnezeiesc ai primit;
  Bucură-te, cel ce, ca mire, de Născătoarea de Dumnezeu ai fost ocrotit;
  Bucură-te, cel ce mire preacinstit te-ai arătat;
  Bucură-te, cel ce împreună cu naşii te-ai minunat;
  Bucură-te, că împreună cu naşii vinul cel dumnezeiesc aţi gustat;
  Bucură-te, cel ce dai binecuvântarea ta celor ce pentru bucuria nunţii ţie cu credinţă se roagă;
  Bucură-te, cel ce ocrotitor al mirilor te-ai arătat;
  Bucură-te, cel ce dezlegi inimile celor ce prin tine se roagă pentru nuntă cinstită;
  Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 5-lea

Sfinte Apostole, după ce Mântuitorul a săvârşit la Cana Galileii minunea, inima ta s-a lipit de dragostea Lui şi te-ai învrednicit a-I fi ucenic cu mult zel pentru toată viaţa şi ţi-ai arătat râvna şi strădania de a-I sluji prin cuvânt şi cu viaţa ta bineplăcută, pentru care noi cei ce ne plecăm genunchii înaintea sfintelor tale moaşte, mulţumind, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Râvnitor propovăduitor Apostol al lui Hristos, înaintea păgânilor şi tiranilor ai predicat pe Dumnezeu Cuvântul, ajungând până în Egipt şi Mauritania, şi ai aprins în sufletele oamenilor candela nestinsă a mărturisirii lui Hristos. Drept aceea toţi te socoteau pe tine mare ucenic al Domnului, pentru care noi te cinstim şi ne închinăm sfintelor tale moaşte, zicând:
  Bucură-te, cel ce pe locuitorii Egiptului i-ai încreştinat;
  Bucură-te, cel ce în Mauritania Cuvântul lui Dumnezeu cunoscut L-ai făcut;
  Bucură-te, cel ce peste tot, ca un cunoscător al minunilor lui Hristos, ai propovăduit;
  Bucură-te, cel ce familii de creştini ai format;
  Bucură-te, cel ce peste tot pe miri i-ai binecuvântat;
  Bucură-te, cel ce aduci binecuvântarea în familii;
  Bucură-te, cel ce eşti ocrotitorul familiilor creştine;
  Bucură-te, cel ce pretutindeni ai insuflat nădejdea mântuirii;
  Bucură-te, cel ce pe părinţi şi pe copii la Hristos i-ai adus;
  Bucură-te, cel ce ai descoperit oamenilor pe Hristos;
  Bucură-te, cel ce ai izbăvit pe oameni de închinarea la idoli;
  Bucură-te, al minunilor lui Dumnezeu bun lucrător;
  Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 6-lea

Cu darul dat ţie de Dumnezeu, întru tot lăudate Apostole Simon, duhurile cele rele care învrăjbesc pe oameni cu cuvântul tău se izgonesc şi toate neînţelegerile din familii se izbăvesc, bolile fug, mulţimea patimilor sufleteşti se îndepărtează, drept pentru care cântăm lui Dumnezeu alături de tine: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Prin darul dat ţie de Dumnezeu, Sfinte Apostole Simon, ţi-a poruncit să vesteşti Cuvântul până în Britania, după care, întorcându-te în părţile Răsăritului, în ţara perşilor ai propovăduit pe Dumnezeu Cel din Treime mărit, pentru care-ţi cântăm unele ca acestea:
  Bucură-te, cel ce până în Britania Cuvântul lui Dumnezeu L-ai făcut cunoscut neamurilor;
  Bucură-te, cel ce în limbi noi ai grăit;
  Bucură-te, cel ce peste şerpi şi scorpii ai călcat;
  Bucură-te, cel ce neamurile le-ai botezat;
  Bucură-te, cel ce bolnavi ai tămăduit;
  Bucură-te, cel prin care durerile sufleteşti s-au tămăduit;
  Bucură-te, cel ce pe cei din întuneric i-ai izbăvit;
  Bucură-te, cel ce pe demoni cu puterea lui Hristos i-ai izgonit;
  Bucură-te, că în numele lui Hristos alese minuni ai făcut;
  Bucură-te, cel prin care lumea de cel rău s-a mântuit;
  Bucură-te, cel prin care întunericul necredinţei s-a risipit;
  Bucură-te, că împreună cu îngerii eşti lui Dumnezeu lăudător;
  Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 7-lea

Văzând că numărul creştinilor creştea în a lor ţară, persanii ce nu cunoşteau adevărata credinţă, prinzându-te, Apostole, te-au supus la nenumărate chinuri şi pătimiri, pe care le-ai răbdat cu multă bărbăţie în timp ce slăveai pe Dumnezeu şi cântai: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Mărgăritarul cel de mare preţ, cel ascuns al inimii tale, în lume l-ai pus înainte, Sfinte Apostole Simon, şi tuturor l-ai propovăduit, că Născătoarea de Dumnezeu, fiind alături la nunta ta din Cana Galileii, ţi-a pricinuit minunea prefacerii apei în vin, învăţându-i pe toţi că mult poate rugăciunea Maicii înaintea Stăpânului, pentru care şi noi aducem cântare, grăind:
  Bucură-te, al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cinstitor;
  Bucură-te, că împreună cu Apostolii pe Maica lui Dumnezeu ai cinstit;
  Bucură-te, cel ce cu Apostolii Născătoarei de Dumnezeu împreună te-ai rugat;
  Bucură-te, cel ce Fecioarei Maria cântări de mulţumire i-ai adus;
  Bucură-te, cel ce ai arătat că Maica Stăpânului pe cele în lipsă le împlineşte;
  Bucură-te, cel ce pe Maica Domnului ca pe izvorul bunătăţilor ai vestit;
  Bucură-te, cel prin care lumea pe Stăpâna Cerurilor a cunoscut;
  Bucură-te, cel prin care credinţa s-a răspândit;
  Bucură-te, cel ce la răstignirea Fiului pe mama lui Iisus ai sprijinit;
  Bucură-te, cel ce, galileean fiind, de Sfânta Fecioară apropiat ai fost;
  Bucură-te, cel ce ai arătat oamenilor folosul rugăciunilor făcute către Maica Domnului;
  Bucură-te, părtaşule al tainelor lui Dumnezeu;
  Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 8-lea

Între cei de sus stând înaintea Stăpânului, Celui ce te-a preamărit pe tine şi luminat ucenic al Său te-a arătat, Apostole Simon, îndreptează viaţa noastră cu puterea rugăciunilor tale şi luminează-i pe toţi cei care se închină sfintelor tale moaşte şi săvârşesc cu credinţă pomenirea ta, lăudând pe Dumnezeu cu cântarea: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Arătat te-ai făcut marginilor lumii cu lumină strălucind şi focul Duhului Sfânt luând, în chip luminos oamenilor te-ai arătat, Apostole al lui Hristos, Simon, cel ce ai zis celor ce te chinuiau: „Râvnind patima Ta, Hristoase, sufăr moarte pe cruce, răstignire răbdând”; pentru care cu umilinţă cântăm:
  Bucură-te, cel ce ai urmat şi în pătimire pe Hristos Domnul;
  Bucură-te, întâiule mire care mărturisind pe Hristos ai fost răstignit;
  Bucură-te, cel ce şi în Africa ai fost prigonit;
  Bucură-te, cel ce pe Hristos în Britania L-ai vestit;
  Bucură-te, cel ce în Răsărit te-ai întors;
  Bucură-te, cel ce în ţara perşilor prigoane ai răbdat;
  Bucură-te, cel ce peste tot mânia păgânilor ţi-ai atras;
  Bucură-te, cel ce în Persia ai fost pentru ultima oară întemniţat;
  Bucură-te, că în oraşul Snanir credincioşii te-au slăvit;
  Bucură-te, cel ce şi în temniţă pe Hristos L-ai vestit;
  Bucură-te, cel ce mulţi ucenici în Persia ai avut;
  Bucură-te, că mulţi dintre ei împreună cu tine au pătimit;
  Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 9-lea

Cel ce pe Hristos L-ai mărturisit, Apostole Simon, cel ce urmarea Lui în toată viaţa ta ai căutat, Evanghelia pretutindeni cunoscută făcând, ai fost întru totul urmaş al Domnului şi, ca şi ceilalţi ucenici, la moarte ai fost osândit, pe cruce răstignit şi apoi îngropat, ca unul ce ai avut râvnă fierbinte către Învăţătorul, pentru care te lăudăm şi împreună cântăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Să lăudăm, să binecuvântăm şi cu cântări să cinstim pe Apostolul şi ucenicul lui Hristos, pe preacinstitul Simon, care pretutindeni a slăvit minunile Domnului şi care cu moarte pe cruce s-a proslăvit, Stăpânului Său până la moarte urmând şi cale la ceruri făcându-şi, drept pentru care laude ca acestea îi aducem:
  Bucură-te, cel ce prin răstignirea ta ai urmat întru toate pe Domnul;
  Bucură-te, purtătorule al rănilor lui Hristos;
  Bucură-te, cel ce în cuie pentru credinţa în Hristos ai fost bătut;
  Bucură-te, că Domnul Hristos a pus pe capul tău cunună scumpă;
  Bucură-te, că dumnezeiescul tău suflet la cer s-a dus;
  Bucură-te, că cetele îngerilor te-au primit cu cântări;
  Bucură-te, că sufletul tău pe Domnul ca pe o jertfă L-a primit;
  Bucură-te, că apostolia prin mucenicie ţi-ai sfinţit;
  Bucură-te, al pătimirilor Domnului următorule;
  Bucură-te, că înainte de răstignire ai fost chinuit;
  Bucură-te, că toate chinurile Lui în trupul tău le-ai închipuit;
  Bucură-te, cel ce în afara cetăţii Snanir ai pătimit;
  Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 10-lea

Jertfind lui Dumnezeu preadesăvârşit jertfa cea fără de sânge, te-ai jertfit pentru Dânsul, Apostole Simon, făcându-te propovăduitor al neamurilor, apostol, învăţător şi cu râvnă cuvântător de Dumnezeu. Pentru aceasta, alături de Învăţătorul stai şi împreună cu cei ce te cinstesc şi se închină moaştelor tale, cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Racla moaştelor tale, cu dumnezeiescul dar, izvorăşte râuri de tămăduiri celor ce au trebuinţă şi izbăveşte de patimi, dezleagă suferinţele cele amare, curăţă de patimi şi îneacă duhurile cele necurate ale tuturor celor ce cu credinţă se roagă şi-ţi aduc laude ca acestea:
  Bucură-te, sfinte ucenice, al lui Hristos propovăduitorule;
  Bucură-te, cel ce prin minuni ţi-ai întărit propovăduirea;
  Bucură-te, că pentru propovăduire ţi-ai atras răstignirea pe cruce;
  Bucură-te, cel ce ai izgonit diavolii prin cuvântul tău;
  Bucură-te, că la răstignirea ta cununa lui Hristos ai primit;
  Bucură-te, cel ce pătimirile Domnului ai iubit;
  Bucură-te, că, văzând răbdarea ta, mulţimea în Hristos a crezut;
  Bucură-te, ziceau cei ce pătimirea ta au văzut;
  Bucură-te, cel ce te rogi pururea pentru noi;
  Bucură-te, al tinerilor căsătoriţi ocrotitor;
  Bucură-te, cel ce pentru familiile credincioşilor mijloceşti;
  Bucură-te, cel ce-i împaci pe cei învrăjbiţi;
  Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 11-lea

Ca un ucenic preaales al Celui ce de bunăvoie pe Cruce S-a pironit, Stăpânului tău până la moarte urmând, Sfinte Apostole, te-ai rugat pentru cei ce te prigoneau, întărind prin răbdarea ta pe cei ce cu tine lăudau şi cântau lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Sfinte Apostole Simon, dumnezeiescule râvnitor, cel ce ai strălucit cu lumina cununii tale când pe cruce ai fost răstignit, primind chipul cel luminos al muceniciei, ai luminat inimile celor ce împreună cu tine mărturiseau pe Hristos. Drept aceea tuturor celor ce se închină sfintelor tale moaşte puterea mărturisirii le-o dăruieşti şi-i înveţi pe toţi să-ţi cânte:
  Bucură-te, Apostole Simon, nume preascump şi de mare preţ al credincioşilor noştri;
  Bucură-te, ocrotitorul sfintelor lăcaşe;
  Bucură-te, că de mânia viitoare izbăveşti pe cei ce te cinstesc;
  Bucură-te, povăţuitorul tinerilor;
  Bucură-te, ajutătorul bătrânilor;
  Bucură-te, împlinirea rugăciunilor fecioarelor;
  Bucură-te, cel ce păzeşti şi călăuzeşti paşii pruncilor;
  Bucură-te, al celor lipsiţi ajutător;
  Bucură-te, al celor în necazuri sprijinitor;
  Bucură-te, alinarea cea blândă a bolnavilor;
  Bucură-te, îndreptător al celor rătăciţi;
  Bucură-te, cel ce dăruieşti celor legaţi slobozire;
  Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 12-lea

Bolile cumplite, neputinţele şi necazurile de tot felul alungă-le, Sfinte Apostole Simon, de la toţi cei ce te cheamă cu credinţă şi cinstesc sfintele tale moaşte, oprind năvălirile vrăjmaşilor, curăţind pe oameni de cumplitele lor patimi şi dând tămăduiri tuturor celor ce, lăudându-te pe tine, cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Între cei de sus stând înaintea Stăpânului, Celui ce te-a preamărit pe tine şi ucenic al Său luminat te-a arătat, Apostole Simone, cel ce ai milă şi îndurare de la Maica Dumnezeului nostru, cu dumnezeieştile tale rugăciuni străluceşti şi cu dumnezeiasca lumină, cea neapusă, luminezi pe toţi cei ce se închină şi cinstesc sfintele tale moaşte, lăudându-te pe tine aşa:
  Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, propovăduitorul veşniciei;
  Bucură-te, cel ce în chip de limbi de foc pe Duhul Sfânt ai primit;
  Bucură-te, cel ce din izvorul dumnezeiesc ai băut;
  Bucură-te, cel ce adapi sufletele credincioşilor;
  Bucură-te, cel ce eşti podoabă preacinstită a Apostolilor;
  Bucură-te, mijlocitorule şi folositorule al tuturor credincioşilor;
  Bucură-te, sănătatea trupească a celor bolnavi;
  Bucură-te, curăţenia gândurilor noastre celor rele;
  Bucură-te, pricinuitorul nunţii celei tainice;
  Bucură-te, nădejdea tinerilor ce aşteaptă binecuvântarea nunţii;
  Bucură-te, podoaba Bisericii noastre;
  Bucură-te, cel ce ajuţi şi aperi sfintele lăcaşuri;
  Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 13-lea

O, întru tot lăudate Sfinte Apostole Simon, cel cu nume de râvnă numit, având fierbinte dragoste pentru Hristos, ai răbdat prigoana, chinurile şi răstignirea pe cruce. Pentru aceasta, alături de Domnul Hristos fiind şi cu cetele cele înalte locuind, ucenice al Mântuitorului şi al nostru păzitorule, roagă-te neîncetat să ne izbăvească pe noi din nevoi, cere pace la toată lumea, iertare de greşeli, mântuire şi biruinţă asupra celui rău, iar pe noi toţi, cei ce ne închinăm icoanei tale şi sfintelor moaştelor tale, ne învredniceşte veşnicei Împărăţii, ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Împreună cu Domnul Hristos…, Condacul 1: Pe cel ce cu râvnă apostolească…,

Icosul 1

Împreună cu Domnul Hristos, din Galileea ai fost, Apostole Sfinte, iar înainte de chemarea ta la apostolat, buna învăţătură primind şi legea cu frică respectând, ai făcut parte din tagma zeloţilor. La vârsta căsătoriei ajungând, mireasă ţi-ai ales şi nuntă în Cana Galileii ai făcut, unde Domnul împreună cu Maica Sa şi Ucenicii Săi au venit, iar apa în vin a prefăcut, minune pe care văzând-o L-ai urmat pe Hristos, pentru care noi te lăudăm, zicând:
  Bucură-te, cel ce din Cana Galileii împreună cu Domnul ai fost;
  Bucură-te, cel ce dintre zeloţi la apostolat ai fost chemat;
  Bucură-te, cel ce, ca mire, pe Mirele Hristos L-ai primit;
  Bucură-te, cel mai cinstit dintre toţi câţi în Cana Galileii au fost;
  Bucură-te, cel ce i-ai bucurat pe toţi cei ce la nuntă au venit;
  Bucură-te, pricinuitorule al celei dintâi minuni a lui Hristos;
  Bucură-te, cel ce din vinul cel minunat ai gustat;
  Bucură-te, că atunci bucuria minunii dumnezeirii ai aflat;
  Bucură-te, cel dintâi grăitorule al minunilor lui Hristos;
  Bucură-te, cel ce nunta, prin venirea lui Hristos, taină ai arătat;
  Bucură-te, între miri cel dintâi de Hristos binecuvântat;
  Bucură-te, că la nunta ta şi pe Apostoli i-ai chemat;
  Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul 1

Pe cel ce cu râvnă apostolească a aşezat în sufletele oamenilor învăţăturile înţelepciunii, cu laude să-l fericim pe Simon de Dumnezeu grăitorul, că înaintea Scaunului slavei stă şi împreună cu ceilalţi Apostoli în ceruri se veseleşte, rugându-se neîncetat pentru noi, cei ce-l cinstim şi ne închinăm sfintelor sale moaşte cântându-i: Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

şi această

Rugăciune către Sfântul Apostol Simon Zilotul

Sfinte Apostole Simon, cel ce de dumnezeiască dragoste te-ai umplut şi prin viaţa ta cea sfântă şi prin sfârşitul tău de chinuri muceniceşti, batjocoriri şi moarte ai primit, ţie, Sfinte, cu umilinţă şi cu căldură, înălţându-ne gândurile, ne rugăm: caută din înălţimea cea plină de slavă a cerurilor, unde alături de Stăpânul şi Domnul nostru Hristos sălăşluire veşnică ţi-ai dobândit, izbăveşte de la noi patimile, necazurile şi bolile noastre sufleteşti şi trupeşti. Pe tine, cel ce ai îndrăznire la Maica Domnului, te rugăm: mijloceşte pentru toţi cei ce au trebuinţă de milă şi ajutor. Ascultă rugile noastre, fii nouă după nevoile noastre ale fiecăruia: celor neliniştiţi – liniştitor; celor asupriţi – apărător; celor în primejdii – izbăvitor; celor învăluiţi în păcate – îndreptător; bolnavilor – deplin vindecător; tinerilor – îndrumător şi luminător al minţilor; celor săraci – bogăţie neîmpuţinată; şi tuturor celor ce se roagă ţie fii grabnic ajutător. Roagă-te pentru noi, Sfinte Apostole, Iubitorului de oameni, Dumnezeu, ca să nu ne lase să rătăcim în păcate, ci să ne lumineze mintea şi inima, cu lumina harului Său, pentru ca, întăriţi fiind cu acest har, să ne învrednicim în cealaltă parte a vieţii noastre să sălăşluim în lăcaşurile drepţilor.

Sfinte Apostole Simon, cel ce ai propovăduit izbăvirea de sub păcat prin unirea cu Hristos, arătând că cel care nu este mânat de păcat, acela nu este robit de patimile sufleteşti şi trupeşti, pe tine dar te rugăm: întăreşte-ne în această luptă a fiecăruia dintre noi cu patimile, încredinţându-ne prin ajutorul tău că nu suntem singuri.

Sfinte Apostole, tu, mirele cel din Cana Galileii, ocroteşte prin puterea ta toate familiile şi îndepărtează toate neînţelegerile vieţii casnice, ajută-i pe tinerii care doresc să întemeieze familii creştine să scape de orice legătură pusă asupra lor cu răutate şi ură şi ascultă-i pe toţi cei ce se roagă pentru nuntă cinstită şi fără de păcat. Roagă-te lui Hristos să trimită familiilor noastre harul Său, ca să înceteze cugetele noastre cele rele, şi aprinde în noi evlavia primilor tăi credincioşi, ca astfel să biruim meşteşugirile diavoleşti şi, făcându-ne părtaşi dumnezeiescului har, să ne întărim familiile noastre şi să sporim în viaţa cea neprihănită.

Sfinte Apostole Simon, nădejdea credincioşilor noştri şi mijlocitorul nostru, apără-ne pe noi cei ce te cinstim pe tine şi nu încetăm a te ruga să domnească între noi pacea, unitatea şi înţelegerea; să fie între noi dragoste, între păstori şi oile duhovniceşti, între clerici şi mireni, între întâistătători şi supuşi; roagă-te, Sfinte Apostole, să se îndepărteze de la noi smintelile, tulburările, schismele, pentru că toate acestea sunt dăunătoare caselor noastre şi întregii vieţuiri creştineşti obşteşti.

Te rugăm, Sfinte Apostole Simon, ca pe toţi cei pe care Dumnezeu ni i-a dat spre călăuzire să-i ai întotdeauna spre mila ta cea îndurătoare, spre a gusta din slava cea neveştejită a sfinţilor şi drepţilor în Împărăţia lui Dumnezeu, cea gătită lor, după cuvântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinarea, împreună şi Celui fără de început al Său Părinte şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă Făcătorului Său Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.

Acatistul Sfântului Ierarh Partenie, Episcopul Lampsacului, Tămăduitorul cancerului şi al tuturor bolilor şi biruitorul demonilor – 7 Februarie

Condacul 1

Ca pe un arhipăstor preaîndumnezeit al  Lampsacului și ca pe un făcător de minuni și izvor îmbelșugat, te lăudăm pe tine, Ierarhe insuflat de Dumnezeu. Iar tu, ca unul care are îndrăzneală către Domnul, roagă-te să fie izbăviți de tot necazul cei care strigă către tine: Bucură-te, Părinte Partenie!

Icosul 1

Om fiind prin fire, înger prin purtări ai fost văzut, Ierarhe Partenie, și cu darurile îngerești faci să strălucească adunarea Bisericii; de aceea, minunându-ne de viața ta, strigăm cu glas mare:
Bucură-te, cel prin care Hristos este lăudat
Bucură-te, cel prin care dușmanul este alungat
Bucură-te, păstor preaîndumnezeit al Lampsacului
Bucură-te, făclie luminoasă a Helespontului
Bucură-te, culme a smereniei și comoară a dragostei
Bucură-te, adânc al curăției și făcător de minuni
Bucură-te, că te-ai umplut de lumină cerească
Bucură-te, că ai nimicit puterea amăgitorului
Bucură-te, slujitor înflăcărat al lui Hristos
Bucură-te, ocrotitorul și apărătorul nostru
Bucură-te, cel prin care credincioșii se aprind
Bucură-te, cel prin care dușmanii sunt surpați
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul al 2-lea

Viața curată din tinerețe având, te-ai umplut de darurile cerești și, făcător a multe minuni fiind, te-ai pus mijlocitor pe lângă harul Duhului, Partenie purtătorule de Dumnezeu, uimindu-i pe cei care strigă: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Viața ta a fost cunoscută tuturor și împodobită cu virtuți, și tuturor pildă arătându-te din tinerețe prin fapte sfinte, luminezi sufletele noastre, ale celor care cu dor strigăm către tine:
Bucură-te, vistierie a obiceiurilor fără pată
Bucură-te, icoană a adevărurilor sfinte
Bucură-te, pildă vieții folositoare
Bucură-te, comoară sfântă a liniștii sufletești
Bucură-te, că ai lipsit de lumină pe dușmanul puternic
Bucură-te, că L-ai slăvit pe Hristos, Împăratul tuturor
Bucură-te, omorâtorul patimilor răutății
Bucură-te, cel luminat de Lumina liniștii dumnezeiești
Bucură-te, cel ce ai urmat blândeții lui Hristos
Bucură-te, următorul bunătății Lui
Bucură-te, cel care ai disprețuit orice stăpânire a celor pieritoare
Bucură-te, cel care ai primit lumina de la Dumnezeu
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul al 3-lea

Primind din înaltul cerului putere în împlinirea faptelor și dumnezeiască voință insuflată de Dumnezeu, ai fost mai puternic decât tot ce este stricăcios prin alipirea de cerescul Duh, fericite Partenie, și strigai către Sfânta Treime: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Dumnezeiescul Filitos a cunoscut harul foarte strălucit al vieții tale, purtătorule de Dumnezeu, și te-a desăvârșit pentru preoție cu uleiul preasfânt al duhului, ca să aduci jertfă nesângeroasă pentru cei care strigă:
Bucură-te, jertfitor dumnezeiesc
Bucură-te, sfânt învățat în tainele Cuvântului
Bucură-te, slujitor al Tainelor dumnezeiești
Bucură-te, podoabă a Sfintei Biserici
Bucură-te, cel care luminezi cu lumină nevinovăția
Bucură-te, cel care ne înveți tainele cu darul Întreitei Lumini
Bucură-te, că ai fost primit preot purtător de Dumnezeu
Bucură-te, că ai strălucit ca preot cu vorbire de la Dumnezeu
Bucură-te, cel care ai tăiat spinul patimilor
Bucură-te, cel care ai curățat ogorul sufletelor
Bucură-te, vas al Luminii Celei cu trei raze
Bucură-te, izvor al sufletelor care s-au pocăit
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul al 4-lea

Cu înțelepciune dumnezeiască ai fost primit următor al Apostolilor și ai dobândit harul acestora; de atunci, sănătos l-ai făcut, Sfinte, pe cel orbit de taur, mult fiind lăudat tu, Partenie, și cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Aauzit de bogăția multelor tale binefaceri femeia care era greu suferindă și, venind la tine cu evlavie, a fost izbăvită de suferința cancerului, vestind harul tău și strigând către tine cu credință:
Bucură-te, tămăduirea celor bolnavi
Bucură-te, vindecarea celor în suferință
Bucură-te, dumnezeiască mângâiere a celor întristați
Bucură-te, însănătoșire grabnică a celor bolnavi
Bucură-te, că ai ucis puterea cancerului
Bucură-te, că ai vindecat-o imediat pe femeie
Bucură-te, cel care ai slujit fără pată Domnului
Bucură-te, cel care ai nimicit puterea lui Veliar
Bucură-te, laudă a preoților evlavioși
Bucură-te, sprijin al multor tulburați
Bucură-te, glas al milostivirii dumnezeiești
Bucură-te, vas al dragostei din belșug
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul al 5-lea

Vas ales văzându-te preafericitul întâistătător al Cizicului, cu dumnezeiască insuflare, te-a arătat ierarh dumnezeiesc și păstor al Lampsacului; de atunci, Partenie, cu smerenie ai strigat către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Cu putere dumnezeiască ai fost în stare să dobori și să omori pe dușmanul care a venit împotriva ta ca un câine turbat și cu evlavie ai păstorit turma ta, care cu bucurie strigă către tine, Sfinte arhipăstor:
Bucură-te, arhipăstorule al Lampsacului
Bucură-te, ierarhe îndumnezeit
Bucură-te, izvor nesecat de minuni
Bucură-te, învățător al dogmelor dumnezeiești
Bucură-te, chip preaneîntinat al Bunului Păstor
Bucură-te, oaie blândă a Mântuitorului Hristos
Bucură-te, că pe Veliar ca pe un câine l-ai nimicit
Bucură-te, că ai văzut slava Domnului
Bucură-te, următor al milostivirilor lui Dumnezeu
Bucură-te, chip al vieții fără pată
Bucură-te, cel din cauza căruia plânge Veliar
Bucură-te, cel prin care credincioșii dănțuiesc
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul al 6-lea

Nimicind, Ierarhe, puterea demonilor și prin aceasta toate vrăjitoriile, și făcând să piară, cu harul care ți-a fost dat, practicile magiei, dăruiești sănătate și izbăvire tuturor celor care strigă: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Lampsacul și țara Helespontului se bucură de tine și cântă toată Biserica pentru mulțimea minunilor tale, prin care nu ai încetat să faci bine tuturor, căci lucrurile bune le dăruiești celor care strigă cu credință:
Bucură-te, slava Bisericii
Bucură-te, făclia credinței
Bucură-te, comoară vie a Duhului Sfânt
Bucură-te, mare scăpare a celor bolnavi
Bucură-te, stâlp al faptelor dumnezeiești ale vieții în Duh
Bucură-te, unealtă călăuzită de Dumnezeu a viețuirii minunate
Bucură-te, că poți să stârpești viclenia idolilor
Bucură-te, că faci să strălucească dragostea lui Hristos
Bucură-te, comoară a vieții viitoare
Bucură-te, scânteiere vie a lumii imateriale
Bucură-te, lucrător al multor fapte minunate
Bucură-te, flacără a milostivirilor cerești
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul al 7-lea

Mare prin fapte minunate, ajuns ierarh, ai izbăvit de rătăcirea idolilor duhovniceasca ta turmă, care ți-a fost încredințată din mâinile lui Dumnezeu și ai hrănit cu dogmele credinței pe cei care strigă: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Vestind legile credinței și harul Evangheliei, purtătorule de Dumnezeu, i-ai întors să slujească lui Hristos pe cei care înainte erau fii ai pierzării și cu minuni îi întărești pe cei care cu evlavie strigă către tine:
Bucură-te, luminător al celor aflați în întuneric
Bucură-te, părinte al celor care s-au luminat
Bucură-te, cel care ai făcut de rușine zădărnicia idolilor
Bucură-te, cel care ai făcut cunoscută mila Mântuitorului
Bucură-te, îndumnezeitule cunoscător al învățăturilor dătătoare de viață
Bucură-te, vestitor al milostivirilor cerești insuflat de Dumnezeu
Bucură-te, că îndrumi spre calea mântuirii
Bucură-te, că risipești întunericul neștiinței
Bucură-te, cel care aprinzi flacăra sufletelor spre dragostea lui Hristos
Bucură-te, cel care rupi săgețile dușmanului
Bucură-te, cel care tai rădăcinile patimilor
Bucură-te, cel care aduci rodul virtuții
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul al 8-lea

Prin iconomie dumnezeiască ai făcut, Părinte, minuni neobișnuite spre mântuirea altora, ai nimicit puterea demonilor și ai vindecat boli grele, tămăduindu-i cu cuvântul tău, Partenie, pe cei care strigă: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu totul luminat de Împăratul cel Sfânt, ai venit la Constantin cel vestit, care, cinstindu-ți evlavia, ți-a dăruit o bogată răsplată, pentru care ai slăvit pe Hristos, îndemnându-i pe toți să strige către tine:
Bucură-te, cel mare printre minunați
Bucură-te, cel slăvit printre sfinți
Bucură-te, cel care ai bucurat pe Domnul cel Sfânt
Bucură-te, cel care ai făcut de rușine pe căpetenia întunericului
Bucură-te, prieten adevărat al Atotputernicului Hristos
Bucură-te, armă îndreptată împotriva dușmanului
Bucură-te, cel pe care l-a cinstit Constantin cel Mare
Bucură-te, că ai primit dar dăruit de Dumnezeu
Bucură-te, cel care strălucești cu lumina harului
Bucură-te, nimicitor al dușmanului blestemat
Bucură-te, cel care ai adus pe mulți la Hristos
Bucură-te, cel care ai îndepărtat nebunia dușmanilor
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul al 9-lea

Vindecând de rătăcire turma ta nestatornică, ai zidit, Sfinte Părinte, o biserică preafrumoasă Mântuitorului, ca templu viu al dumnezeiescului Duh, iar acum, înălțând cântări către Ierusalimul ceresc, cânți lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

La cuvintele rugăciunilor tale, ca din somn s-a trezit în chip minunat Eftihianos și de bogatul tău har, Sfinte, s-a rușinat dușmanul hulitor; iar noi, alergând către tine, cu credință fierbinte îți strigăm:
Bucură-te, vasul Mângâietorului
Bucură-te, cunoscătorule al vieții necunoscute
Bucură-te, cel care ai înviat prin rugăciune pe cel care a murit
Bucură-te, cel care ai ucis pe dușmanul care te vrăjmășea
Bucură-te, că ai vindecat pe foarte mulți care sufereau cumplit
Bucură-te, că armă cu adevărat te-ai arătat prin minuni
Bucură-te, nimicitorul duhurilor necurate
Bucură-te, tâlcuitor al învățăturilor dumnezeiești
Bucură-te, cel prin care sunt alungați demonii
Bucură-te, cel prin care sunt tămăduiți cei foarte nefericiți
Bucură-te, slujitor adevărat al lui Hristos
Bucură-te, biruitor al dușmanului
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul al 10-lea

Descoperit a fost, Părinte, duhul cel necurat, care se ascundea de mult timp în om; și când i-ai spus să se sălășluiască în tine a plecat gemând, iar cel vindecat, lăudându-te, Îi striga lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Când ai cunoscut, Părinte, boala care se ascundea în inima păstorului Iracliei, imediat pe acesta l-ai arătat milostiv, cu cuvântul tău, Partenie; de aceea, minunându-se de mărinimia ta, toți strigau:
Bucură-te, cunoscătorul celor ascunse
Bucură-te, cunoscătorule al celor care nu se pot spune
Bucură-te, învățător al milostivirii dumnezeiești
Bucură-te, fluviu plin de milă
Bucură-te, cel care urmezi mila Milostivului Dumnezeu
Bucură-te, lăcaș al blândeții și al Luminii care nu poate fi înțeleasă
Bucură-te, că l-ai vindecat pe păstorul Iracliei
Bucură-te, că ți-ai izbăvit turma de rătăcire
Bucură-te, icoană a bunătăților lui Hristos
Bucură-te, pârâu al multor veselii
Bucură-te, apărător al săracilor și smeriților
Bucură-te, cel care contempli Lumina cerească
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul al 11-lea

Aflând de la tine vindecare, fostul slăbănog L-a lăudat pe Mântuitorul și, îndreptat prin rugăciunea ta, vestea, preafericite Partenie, minunea ta cea mare, strigând: Aliluia!

Icosul al 11-lea

De harul tău dat de Dumnezeu s-a cutremurat mulțimea demonilor, prin rugăciunile tale cerul a dat ploaie pământului care era însetat, ogorul a dat rod foarte bogat, iar credinciosul arhidiacon ți-a zis cu uimire:
Bucură-te, cel plin de roade dătătoare de viață
Bucură-te, izbăvitor de patimi nevindecate
Bucură-te, cel care îl urmezi pe Ilie Tesviteanul
Bucură-te, cel care faci să sporească dragostea lui Hristos
Bucură-te, râu foarte limpede al milei dumnezeiești
Bucură-te, crin preafrumos mirositor al harului duhovnicesc
Bucură-te, că faci ploaia să coboare peste pământul însetat
Bucură-te, că ne duci la corabia mântuirii
Bucură-te, legătură a credincioșilor aduși lângă tine
Bucură-te, tămăduire a multora care erau bolnavi
Bucură-te, cel datorită căruia se bucură slăbănogul
Bucură-te, cel către care strigă mereu tot credinciosul
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul al 12-lea

Luminat cu darul proorociei, ai spus dinainte, Părinte, cele ce se vor întâmpla și pe Ipatianos, arhidiaconul Iracliei, l-ai văzut vas al Duhului, iar după ce ai proorocit aceasta, striga și el împreună cu tine către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântându-ți laude de despărțire, Ierarhe, cei care s-au adunat cu credință multă pentru călătoria ta la Dumnezeu au încredințat mormântului trupul tău, Sfinte, iar noi, lăudându-te, strigăm cu evlavie către tine:
Bucură-te, cel împreună cetățean cu îngerii
Bucură-te, sfinte biruitor cu cunună
Bucură-te, temelie de nezdruncinat a Bisericii
Bucură-te, cel plin de strălucirea Luminii necreate
Bucură-te, grădină foarte plăcut mirositoare a darurilor tainice
Bucură-te, zid nesurpat al creștinilor evlavioși
Bucură-te, ocrotitor care suferi împreună cu cei ce te cinstesc
Bucură-te, apărător și sprijinitor al ortodocșilor
Bucură-te, cel prin care voi fi curățit de patimi
Bucură-te, cel prin care voi fi izbăvit de nenorociri
Bucură-te, bucurie a sufletelor credincioase
Bucură-te, apărare adevărată și a mea
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul al 13-lea

O, prealuminate Părinte Partenie, Ierarhe al Domnului, revărsare de minuni uimitoare, primește rugăciunile noastre și, prin solirile tale către Dumnezeu, să primim iertare de greșeli toți care într-un glas Îi strigăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăși Icosul 1 și Condacul 1:

Icosul 1

Om fiind prin fire, înger prin purtări ai fost văzut, Ierarhe Partenie, și cu darurile îngerești faci să strălucească adunarea Bisericii; de aceea, minunându-ne de viața ta, strigăm cu glas mare:
Bucură-te, cel prin care Hristos este lăudat
Bucură-te, cel prin care dușmanul este alungat
Bucură-te, păstor preaîndumnezeit al Lampsacului
Bucură-te, făclie luminoasă a Helespontului
Bucură-te, culme a smereniei și comoară a dragostei
Bucură-te, adânc al curăției și făcător de minuni
Bucură-te, că te-ai umplut de lumină cerească
Bucură-te, că ai nimicit puterea amăgitorului
Bucură-te, slujitor înflăcărat al lui Hristos
Bucură-te, ocrotitorul și apărătorul nostru
Bucură-te, cel prin care credincioșii se aprind
Bucură-te, cel prin care dușmanii sunt surpați
Bucură-te, Părinte Partenie!

Condacul 1

Ca pe un arhipăstor preaîndumnezeit al  Lampsacului și ca pe un făcător de minuni și izvor îmbelșugat, te lăudăm pe tine, Ierarhe insuflat de Dumnezeu. Iar tu, ca unul care are îndrăzneală către Domnul, roagă-te să fie izbăviți de tot necazul cei care strigă către tine: Bucură-te, Părinte Partenie!

https://doxologia.ro/clipuri/video-sfantul-ierarh-partenie-din-lampsakos-vindecator-de-cancer-biruitor-al-demonilor

Acatistul Întâmpinării Domnului – 2 Februarie

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Condacul 1

Astăzi aleasa Maică merge de la Betleem la Ierusalim, iar dumnezeiescul Prunc Iisus în brațele ei ca un nor ușor este purtat. Iar noi, nevrednicii, întâmpinând pe Împăratul Slavei și pe Maica Fecioară Preasfântă, împreună cu bătrânul Simeon cântăm celei binecuvântate: Vino, Preacurată, Domnul este cu Tine și prin Tine împreună cu noi!

Icosul 1

Cetele cerești, plecate spre pământ, văd pe Cel Unul Născut, pe Făcătorul lor și Stăpânul a toată făptura, în brațele feciorești ale Maicii celei neispitite de bărbat, mergând la Ierusalim, purtat ca un Prunc, și bucurându-se, cântă Lui și Împărătesei Fecioare laudă de sărbătoare:
Vino, Împăratul cerului și al pământului, în cetatea Marelui Împărat, Sionul cel sfânt;
Vino, Dumnezeule Preaînalt, din înălțimile cerești în biserica pământească și făcută de mâini;
Vino, Fiule Unule Născut, și Te sălășluiește cu oamenii pe pământ;
Vino, Mielul Cel nevinovat și dumnezeiesc, să Te aduci Domnului, Cel din ceruri;
Vino, Preacurată Porumbiță, Mireasă fără de bărbat, a Sfântului Duh;
Vino, Mielușea neîntinată, Maica neprihănită a Mielului Hristos;
Vino, Pruncă de Dumnezeu aleasă, Fiica cea preadorită a lui Dumnezeu Tatăl;
Vino, Împărăteasa Cerului, Stăpâna cea bună a întregii lumi;
Vino, Preacurată, Domnul este cu Tine și prin Tine împreună cu noi!

Condacul al 2-lea

Preasfânta Fecioară pe sine s-a văzut fiind curată după Nașterea lui Iisus și nu i-a trebuit curățire, pentru că Hristos a trecut precum o rază de soare printr-un diamant, nestricând curăția feciorească a Preacuratei Maicii Sale. Totuși, fiind smerită și nemândrindu-se de neprihănirea curăției Sale, atunci când s-au împlinit zilele legiuite de curățire, a plecat de la Betleem, împreună cu Sfântul Iosif, logodnicul, și au adus pe dumnezeiescul Prunc, la Ierusalim, înaintea Domnului și împreună I-au cântat cu bucurie: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Văzându-te pe tine, printre veacuri, Fecioară, că porți în mâinile tale pe Dumnezeu întrupat, Isaia proorocul a glăsuit: „Domnul va ședea pe nor ușor”. Iar tu, o, Maică a lui Dumnezeu, mergând la Ierusalim și purtând dumnezeiescul Prunc în brațele tale, cugetai: „Cum, fiind mamă, am rămas fecioară?”. Totuși, văzând că această naștere a fost mai presus de fire, cu cutremur ai grăit întru sine: „Cum să Te numesc pe Tine, Fiul meu? Dacă Te numesc om, văd că ești mai presus decât omul, fecioria mea păstrând-o nestricată, pentru că zămislirea Ta a fost dumnezeiască. Dacă Te numesc Dumnezeu, văd că întru toate ești asemenea omului, afară de păcat. Pentru aceasta Te propovăduiesc pe Tine Dumnezeu adevărat și om adevărat”. Noi însă, întâmpinând venirea Ta, Hristoase, pe cea Curată o cinstim cântând așa:
Vino, Curată Fecioară, că ai născut curat pe Curatul Dumnezeu;
Vino, maică fără bărbat a lui Emanuel, care nu a cunoscut nunta;
Vino, ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii, că de a ta curăție s-a minunat Gavriil;
Vino, ceea ce ești mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, că ție ți s-a închinat firea îngerilor;
Vino, țarină nesemănată, că ne-ai răsărit nouă Spicul Vieții;
Vino, rug nears, că întru Naștere nu te-a ars focul dumnezeirii;
Vino, încăpere neîncăpută la care nu pot să privească cei cu câte șase aripi și cei cu ochi mulți;
Vino, masă cu chip de foc, pe care pământenii nu se pricep să te laude după cuviință;
Vino. Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 3-lea

Fiind purtată de putere dumnezeiască ai venit la Sfânta cetate, Ierusalim, Preasfântă Fecioară, ca o zi luminoasă, arătându-L întregii lumi pe Hristos, Soarele Dreptății. Pentru aceasta în chip vădit te-ai arătat prestol de Heruvimi, înălțat prin fecioreasca slavă, căci în mâna ta porți pe Împăratul Slavei, în fața Căruia stau în chip nevăzut Serafimii cei cu câte șase aripi, împreună cu toate puterile cerești cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Având Fecioara pântece primitor de Dumnezeu, a venit la biserică, ținând în mâna sa pe dumnezeiescul Prunc Hristos, și, plecând genunchii înaintea Domnului, cu bucurie și cu bună-cuviință a grăit: ,,O, Părinte Preaveșnic, Acesta este Fiul Tău, pe Care L-ai trimis să Se întrupeze dintru mine pentru mântuirea oamenilor. Acesta este Rodul pântecelui meu, zămislit întru mine prin Duhul Tău cel Sfânt. Acesta este întâiul meu Născut. Primește Cuvântul Tău cel Întrupat dintru mine, primește de la mine pe Fiul Tău, pe Care Ți-L aduc, ca prin Trupul și Sângele Lui, primit de la mine, să răscumpere neamul omenesc”. Iar noi pricepând această tainică rugăciune, Preacurată, cântăm Fiului Tău și Dumnezeului nostru așa:
Vino, Preadulce Iisuse, pogorând pe pământ blând și smerit precum ploaia pe pământ curat;
Vino, Viață Preadulce, precum picătura ce picură pe pământ, arătându-Te nevăzut în Întruparea Ta;
Vino, Mântuitorule atotmilostiv, să cauți și să mântuiești pe cei pierduți;
Vino, Păstorule preabun, Cel ce ai voit să porți pe umerii Tăi oile rătăcite;
Vino, Doctorul celor fără de nădejde, Cel ce ai binevoit să porți bolile și neputințele noastre;
Vino, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ai voit să iei asupră-Ți toate păcatele lumii;
Vino, Domnul Slavei, purtat pe nor ușor, că ai gonit ademenirile întunericului;
Vino, Împăratul păcii, Cel ce șezi pe tronul lui David, a Cărui împărăție nu este din lumea aceasta;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 4-lea

Având întru sine furtună de gânduri îndoite marele arhiereu al lui Dumnezeu, Zaharia, s-a tulburat văzând pe Sfânta Fecioară cu Pruncul la un loc cu femeile necurate, înaintea ușilor bisericii, cerând curățirea cea după lege; a dus-o în Sfânta Sfintelor și a înțeles cu duhul că această Maică și după naștere este Fecioară Curată. Pentru aceasta a așezat-o în locul fecioarelor, unde femeilor având bărbat nu li se cuvine să stea, și, întâmpinând-o, cu frică și cu bucurie a cântat lui Dumnezeu Cel ce S-a arătat: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzind Zaharia minunatele tale cuvinte în fața lui Dumnezeu, Preacurată, și văzând că așezi copilul tău preaiubit în brațele lui de arhiereu al lui Dumnezeu, precum în înseși mâinile lui Dumnezeu, și împreună cu acesta aduci jertfă, după cum spune legea, doi pui de porumbel, s-a umilit cu inima și cu credință și cu frică a primit pe dumnezeiescul Prunc, zicând așa:
Vino, Cel vechi de zile, Care de demult ai dat lui Moise legea în Sinai;
Vino, Prunc Tânăr, că ai intrat acum în biserică, vrând să împlinești legea;
Vino, că, sălășluire având cerul, ai vrut să umpli biserica pământească de slavă cerească;
Vino, că, întrupându-Te din Fecioară, ai dorit să îndumnezeiești firea omenească;
Vino, că Te-ai coborât până la chipul de rob, ca pe noi, robii păcatului, să ne faci robii Adevărului dumnezeiesc;
Vino, că ești strălucirea Ipostasului Părintesc, ca pe noi să ne arăți fiii Tatălui Ceresc;
Vino, Împlinitorul legii, Care ai adus lui Dumnezeu pui de porumbel, ca noi să zburăm la ceruri mai curați decât aceștia;
Vino, Dătătorule de milostivire, Care milă voiești, iar nu jertfă, ca și noi să Te ungem cu untdelemnul milei;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 5-lea

Steaua cea de Dumnezeu luminată a strălucit, când a venit la biserică Simeon, purtat de Duhul Sfânt. Acestuia, tânăr cu Duhul, dar îmbătrânit cu trupul, fiind drept și credincios trăind în credință și așteptând mângâierea lui Israel, i s-a făgăduit prin Duhul Sfânt să nu vadă moartea, până când nu va vedea pe Hristos Domnul venind în trup. Acesta, privind pe Preacurata Fecioară și pe Pruncul ținut de dânsa în brațe, a văzut harul lui Dumnezeu și, cunoscând cu Duhul că Acesta este Mesia Cel așteptat, în grabă s-a apropiat de Dânsul și, dând mulțumire lui Dumnezeu, cu frică și cu bucurie I-a cântat din inimă: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzând bătrânul Simeon în mâinile Fecioarei pe Cel ce a zidit pe om, purtat în chip de Prunc, s-a umplut de nespusă bucurie și, uitându-se pe sine, a grăit cu bucurie: Te doresc pe Tine, Dumnezeul părinților și Doamne al milei, la Tine privesc, Cel ce cuprinzi toate cu Cuvântul Tău, pe Tine Te întâmpin, Cel ce stăpânești viața și moartea, pe Tine Te aștept, Cel ce unești cerul și pământul. După Tine flămânzesc morții ce așteaptă învierea. După Tine însetează cei ce pătimesc și așteaptă mângâiere și Ție Îți cântă așa:
Vino, Cel așteptat de toți proorocii, să ne cercetezi cu mântuirea Ta;
Vino, Cel dorit de toate neamurile, să ne luminezi cu învățătura Ta;
Vino, Mântuitorul nostru, ca să izbăvești pe Adam și pe Eva de păcat, de vechiul blestem;
Vino, Cel ce Te-ai arătat pe pământ Mântuitorul nostru, ca să viețuiești cu oamenii și să-i scoți din întuneric și din umbra morții;
Vino, Luminătorul nostru, ca să binevestești anul plăcut Domnului;
Vino, Izbăvitorul nostru, ca să-i și slobozești pe cei zdrobiți cu inima;
Vino, Păstorule și Învățătorule, ca să propovăduiești robilor dezrobirea și celor orbi vederea;
Vino, Ziditorule și Stăpâne, să vestești celor umiliți mântuire și tuturor oamenilor iertare;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 6-lea

Propovăduitor minunat al venirii lui Hristos s-a arătat purtătorul de Dumnezeu Simeon, când mai ales umplându-se de Duhul Sfânt, primul dintre oameni L-a cunoscut pe Ziditorul său, venit cu trup, și primul a mărturisit dumnezeirea Lui, cântându-I în numele tuturor celor ce trăim pe pământ: „Ție ne închinăm, pentru că Tu ești Dumnezeul nostru; Ție ne rugăm, pentru că Tu ești biserica noastră, Ție Îți slujim, că Tu ești Făcătorul legii. Tu ești Unul Dumnezeu și nu este alt Dumnezeu afară de Tine și alt Fiu deoființă cu Tatăl. Prin Tine noi trăim și ne mișcăm și ființăm; Tu ești mai frumos decât toți fiii oamenilor, pentru că Tu ești Dumnezeu și om”. Pentru aceasta se bucură acum cerul, pentru că a miluit Domnul pe poporul său și saltă temeliile pământului și cei ce se află în iad, că s-a arătat celor morți învierea văzând acum pe Mântuitorul lumii și cântându-I: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Astăzi a strălucit la toată lumea lumina adevărului, că Preasfânta Fecioară a dat cu preacuratele sale mâini, bătrânului Simeon, pe dumnezeiescul Prunc, ca pe un cărbune făcător de viață, de la jertfelnicul Domnului, zicând: „Primește, cinstite bătrâne, pe Domnul tău, primește vistieria nesecată și puterea cea neajunsă. Spală necurăția și te înnoiește și te luminează de la Soarele Dreptății. Să nu ardă deci focul harului pe domnul meu, ci mai mult să-l lumineze, căci Acesta curăță păcatele și toată fărădelegea ta, ca să fii început al curățirii întregii lumi, și astfel te vei dezbrăca de toate cele vechi, ca să te îmbraci în toate cele noi”. Iar noi, pricepând această vestire milostivă, să-i cântăm Preacuratei unele ca acestea:
Vino, Fecioară, că strălucind de curăție cerească, ne-ai răsărit lumina cea neînserată;
Vino, Împărăteasă a preaminunatei lumi cerești, care ne-ai ridicat pe noi în locașurile cele de sus;
Vino, tainic rug, prin care, din înălțimile cerești, s-a aprins focul Dumnezeirii la toată lumea;
Vino, nor purtător de lumină, prin care dumnezeiescul Prunc Hristos S-a adus spre mântuirea tuturor;
Vino, masă de foc a Nevăzutului Împărat;
Vino, chivot ceresc, care ai încăput pe Hristos;
Vino, palat al Duhului Sfânt;
Vino, mireasă neprihănită a Împăratului cel fără de moarte;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 7-lea

Vrând Sfântul bătrân Simeon să primească o nouă curățire, precum Isaia cel de demult, s-a închinat Preacuratei Maicii lui Dumnezeu și, atingându-se de dumnezeieștile ei picioare, a zis: „Foc duci, Curată, mă tem să iau în brațe Pruncul Cel ce stăpânește lumea. Tu însă, cu mâinile Tale, precum cu niște aripi îngerești luminează-mă, dându-mi pe Cel ce Heruvimii cei înaripați se înfricoșează să-L poarte”. Astfel Simeon, întinzându-și mâna, L-a primit în cinstitele sale brațe și cu bucurie a cântat: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Onouă și preaslăvită minune s-a săvârșit astăzi: bătrânul Simeon primește în mâini stricăcioase pe Ziditorul omului, pentru ca Dumnezeu să trăiască cu oamenii, iar omul să devină ceresc. Primind pe Cel dorit și văzând împlinirea făgăduințelor Simeon, precum grâul cel copt, a cerut slobozirea de trup și la apusul viețuirii sale a cântat cu bucurie: „Au văzut ochii mei mântuirea Ta, ca pe o taină ascunsă din veac. Acum însă, slobozește, Stăpâne, pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, de această trupească legătură către viața cea neîntinată și neîmbătrânitoare, ca, plecând de aici, să duc veste de bucurie despre venirea Ta în lume”. Pentru aceasta Îți cântăm:
Vino, Iisuse, Dătătorul vieții, că ai dăruit viață și înviere tuturor credincioșilor Tăi;
Vino, Stăpâne, Biruitorul morții, că ai slobozit din veșnica moarte poporul Tău;
Vino, Împăratul cel fără de moarte, că din întunericul și din umbra morții ai slobozit pe cei legați din veac;
Vino, Preadulce Viață, că porțile raiului iarăși le-ai deschis lui Adam, spre viață veșnică;
Vino, Mire Preadorit, că sufletul meu tânjește și dorește curțile Domnului;
Vino, Lumină Sfântă, că Te-a aflat sufletul meu plângându-și păcatele;
Vino, Dumnezeule Preaveșnic, că aproape este mântuirea Ta pentru cei ce se tem de Tine;
Vino, Mântuitorule Preabun, căci cuvântul Tău a adus pacea mult dorită;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 8-lea

Străine cuvinte auzind de la bătrân, minunatul Iosif și Preacurata Fecioară s-au mirat de cele spuse, l-au văzut pe Simeon proorocind despre Prunc, dar nu ca despre un prunc, ci ca despre Cel vechi de zile, și rugându-se la Dumnezeu, ca la Cel ce are putere asupra vieții și asupra morții și Care poate să-l sloboadă la o altă viață, și punând toate acestea în inima lor, au cântat cu mulțumire lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu totul fiind întru Dumnezeu, Sfântul bătrân Simeon s-a umplut de duh proorocesc și a vorbit despre dumnezeiescul Prunc că va ajunge chiar și la iad să dea tuturor celor legați iertare, orbilor vedere și nu va vorbi ca alții. Și, întorcându-se la Maria, Mama lui Iisus, a proorocit: „Iată, Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va ridica împotriviri. Și prin sufletul tău, o, Maică, fără de moarte, va trece sabie, când vei vedea pe Fiul tău bătut în cuie pe cruce, ca să se descopere gândurile din multe inimi, întru iertarea păcatelor lor”. Iar noi, înțelegând această proorocie, îi cântăm Preacuratei:
Vino, Maică și Fecioară, care, întru nașterea ta feciorească, nu ai simțit durerile nașterii;
Vino, Maica Mielului și a Păstorului, care vei suferi dureri înfricoșătoare lângă Crucea Fiului tău;
Vino, bucuria noastră, care, împreună cu Fiul tău pătimind, cu toată lumea te vei bucura de arătarea Slavei Sale;
Vino, mângâiere în necazuri, care fiind încercată precum aurul în foc, ești grabnic ajutătoare celor ce sunt ispitiți;
Vino, cea preaveselă, care ai vrut să o bucuri pe Eva, cea care a adus femeilor mâhnire;
Vino, preaslăvită, care ai dorit ca prin durerile tale să eliberezi lumea de toate durerile;
Vino, Fecioară, mai cinstită decât toată făptura, care prin nașterea ta ai înnoit toată zidirea cea văzută;
Vino, Maică mai sfântă decât toți sfinții, care prin întâmpinarea ta ai unit pe îngeri cu oamenii;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 9-lea

Toată firea îngerilor s-a minunat de marea coborâre a lui Dumnezeu față de om zicând: minune preaslăvită, neînțeleasă și nespusă vedem astăzi, că Cel ce l-a făcut pe Adam încape în brațele bătrânului. Pline sunt marginile lumii de mila Lui, plină este făptura de lauda Lui, plină este omenirea de îngăduința Lui. Cele cerești, cele pământești și cele de dedesubt sunt pline de bunătatea Lui, sunt pline de darurile și binefacerile Lui. Plin este cerul și pământul de slava Lui! Pentru aceasta, toate neamurile, bateți din palme cântându-I: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Grăitorul și văzătorul de Dumnezeu Simeon, deși a spus multe și a lăudat pe Preanevinovata Maică a lui Dumnezeu, care a născut lumii pe Dumnezeu Omul, Mântuitorul sufletelor noastre, totuși nu a putut să o laude cu vrednicie pe aceea pe care mințile cele mai presus de lume nu se pricep să o cânte. Totuși, cuprins de iubire a slăvit-o zicând: Preasfântă și minunată cămară a lui Dumnezeu, tu ești începutul și sfârșitul prăznuirii noastre. Tu ne-ai răsărit Lumina Soarelui ne-ai deschis izvorul iubirii de oameni a Fiului tău. Pomenirea ta este mai presus de orice cuvânt și mărirea ta întrece neputința noastră. Te rugăm, pomenește-ne neîncetat pe noi, cei ce te lăudăm și îți cântăm:
Vino, bucuria noastră nesfârșită, care ai arătat lumii întregi bucuria lui Hristos;
Vino, dulceața noastră cea pururea fericită, care ții în mâinile tale focul dumnezeirii;
Vino, lumină pururea strălucitoare, care ai luminat biserica lumii vechi cu lumina harului;
Vino, făclie nestinsă, care întru întâmpinarea ta ai luminat sufletele credincioșilor cu lumina lui Hristos;
Vino, că porți cu mâinile Focul Ceresc, ca prin tine să se aprindă în locul cel sfânt frumusețea și sfințenia;
Vino, lumină neînserată, că ai născut în chip nestricat, fiind pururea Fecioară, ca prin tine să se vestească mântuirea până la marginile pământului;
Vino, chivot însuflețit și dumnezeiesc, că prin tine se arată întregii lumi harul cel mare și mântuitor;
Vino, cortul lui Dumnezeu și al oamenilor, că prin tine Dumnezeul dumnezeilor împărățește în Sion peste toți oamenii;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 10-lea

Propovăduitoare a mântuirii s-a arătat Ana, cea insuflată de Dumnezeu, că nu se depărta de biserica Domnului, slujind ziua și noaptea în post și în rugăciuni. Aceasta ieșind cu Dreptul Simeon în întâmpinarea Pruncului Iisus, a mărturisit că acesta este Ziditorul cerului și al pământului. Și îmbrățișând pe Hristos, L-a sărutat și Duhul S-a sălășluit întru ea și a grăit: „Tu ești Dumnezeu și Fiul Omului, Fiul împărăției și al umilinței. Tu auzi și taci, vezi și ești nevăzut, ești pretutindeni și ascuns”. Și a grăit și alte proorocii despre Pruncul adus, pentru cei ce așteptau izbăvirea în Ierusalim cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Împărate Preaveșnic și Cuvântul lui Dumnezeu, Tu acum în trup Te-ai arătat lumii întregi, ca un Prunc în biserică, purtat în brațe de Fecioara Maria, Maica Ta, ca să petreci cu oamenii și celor ce sunt din Adam să le vestești mântuirea. Adevărul Tău S-a pogorât din cer, mila Ta ne-ai trimis-o nouă și harul Tău împărățește pe pământ pentru că ai venit să cauți și să-i mântuiești pe cei pierduți. Pentru aceasta pe nimeni nu îndepărtezi, de la nimeni nu Te întorci, precum s-a întâmplat cu Uza, de demult, când s-a atins de chivotul Legământului Tău și a fost lovit de moarte. Acum însă desfrânata Îți cade la picioare și devine neprihănită, cea cu scurgerea de sânge se atinge de Tine și se vindecă, vameșii și păcătoșii stau împreună cu Tine și se fac prietenii Tăi, căci ai chemat la Tine pe toți cei trudiți și împovărați. Pentru aceasta cu bucurie și noi Te întâmpinăm și Îți cântăm așa:
Vino, o, Hristoase, împăratul tuturor, și scoală-Te întru întâmpinarea, noastră;
Vino, Iisuse, Doctorul inimilor noastre, și ieși întru ajutorul și mântuirea noastră;
Vino, Păstorul nostru Cel bun, Care Te-ai întrupat să cauți oile pierdute, și caută-ne și pe noi cei rătăciți;
Vino, Mângâietorule bun, Care ai căutat și ai găsit drahma cea pierdută, și află și sufletele oamenilor pierduți;
Vino, Atotbunule și Iubitorule de oameni, și ne primește și pe noi în brațele Tale părintești;
Vino, Atotmilostive și Îndurate, și ne sălășluiește și pe noi în cămările Tale cerești;
Vino, Mângâietorul celor întristați, ca să ne aperi și să ne cârmuiești pe noi, cei ce plutim pe marea acestei vieți deșarte;
Vino, Mântuitorul celor rătăciți, mântuiește-ne și ne scoate pe noi, cei ce ne înecăm în viforul păcatului;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 11-lea

Cântare de umilință au adus arătării Tale, Hristoase, purtătorul de Dumnezeu Simeon și dreapta Ana, arzând cu duhul și propovăduind cu buze de bucurie venirea Ta în lume tuturor celor ce așteptau izbăvirea. Iar cărturarii și fariseii, auzind astfel de mărturisiri despre Prunc, s-au mâniat și mai mult, l-au învinuit pe Zaharia, ca pe un vădit călcător de lege, că pe Maria a așezat-o în locul unde ședeau fecioarele, pentru care îndată l-au și ucis cu pietre. Iar Pruncul Iisus a fost dus în Egipt, din pricina lui Irod, ca și acolo, spre mărturie veșnică, Domnul să fie cunoscut egiptenilor și să I se aducă jertfă, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Lumină spre descoperirea neamurilor ai fost, Hristoase, Soarele dreptății, pe nor purtat, precum Simeon astăzi a proorocit că vei fi începătură de nou har, din Egipt și până la marginile lumii, că Tu ești Izvorul Vieții și Lumina oamenilor, pentru că lumina luminează întru întuneric și întunericul nu o cuprinde. Cu această lumină a dumnezeirii Tale luminează și întunericul sufletelor noastre, pentru ca toți să aprindem în inimă lumina virtuților și împreună cu Simeon și cu Ana să-Ți cântăm Ție și Preasfintei Maicii Tale unele ca acestea:
Vino, Iisuse, Lumina lumii, pentru ca în lumina Sfinților Tăi să ne luminezi pe noi;
Vino, Hristoase Mântuitorule, Care locuiești întru Lumina cea nepătrunsă, pentru ca în lumina Feței Tale să ne îndumnezeim;
Vino, Soarele Dreptății, pentru ca în zilele Tale să strălucească adevărul și pacea pe pământ;
Vino, Lumină Sfântă, pentru ca să ajungă în inimile noastre focul credinței și iubirii Tale;
Vino, Împărate ceresc, pentru ca binecuvântată și prealuminată să fie venirea Ta;
Vino, Ziditorule și Stăpâne, pentru ca având aprinsă făclia curăției să ieșim întru întâmpinarea Ta;
Vino, Lumină lină și neînserată, pentru ca în liniște și în pace să trăim toate zilele vieții noastre;
Vino, Fiule Unule Născut al lui Dumnezeu și Cuvinte, pentru ca întru bucurie și frică să lucrăm a noastră mântuire;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 12-lea

Vechea biserică a legii cu nou har s-a umplut, când ai intrat într-însa, Hristoase, ca un Prunc purtat în brațe, ca să se plinească proorocia lui Agheu: „Va veni Cel dorit de toate neamurile și voi umple de slavă templul acesta și slava acestui templu de pe urmă va fi mai mare decât a celui dintâi și în locul acesta voi împărți pacea”. Pentru aceasta să se înfrumusețeze cu lumina Ta Dumnezeiască și Biserica noastră ce se gătește să Te primească luminat ca pe un Mire, iar pe noi ne învrednicește în curăție să ieșim întru întâmpinarea Ta și cu veselie să-Ți cântăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând, o, Maica lui Dumnezeu, venirea întru întâmpinarea ta a întregii lumi în Biserica Domnului, lăudăm nespusa ta curăție feciorească, ne închinăm Soarelui Dreptății, Hristos, Ce a răsărit dintru tine, Îl privim împreună cu Simeon și Îl primim în brațele noastre. Împreună cu Ana mărturisim dumnezeirea Lui, cu Iosif Îi aducem în dar doi pui de porumbel, adică sufletul și trupul nostru, și precum fecioarele înțelepte, luminat înfrumusețăm candelele sufletelor noastre și făclii aprinse de fapte bune lui Hristos, Lumina cea Adevărată, Ce S-a arătat lumii, Îi dăruim, iar astăzi, împletind precum florile coroană de cântări, îți aducem aceste laude:
Vino, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca sub acoperământul Fecioriei Tale să ne păzești pe noi întru curăție și feciorie;
Vino, palat purtător de Lumină al Stăpânului, ca prin darul tău să ne faci pe noi locaș al Duhului Sfânt;
Vino, Fecioară mai luminoasă decât dimineața, ca să fim și noi fii ai zilei până la sfârșitul vieții;
Vino, soare care porți pe Tatăl Luminii, ca și pe noi să ne luminezi cu darul tău;
Vino, sfântă slujitoare a măreței taine, ca să ne înveți a sluji cu sfințenie pe Fiul tău și Dumnezeu;
Vino, bună ajutătoare a toată lumea, ca să ne păzești nevătămați de lume, de trup și de diavol;
Vino, o, Fecioară Marie, ca să luminezi sufletele noastre întunecate de patimi;
Vino, o, pruncă minunată, ca să călăuzești spre mântuire această lume orbită de păcate;
Vino, Preacurată, Domnul este cu tine și prin tine împreună cu noi!

Condacul al 13-lea

O, întru tot cântată Maică și Fecioară, care ai adus în locul cel sfânt al sfinților pe Cuvântul cel mai presus decât toți sfinții, întru întâmpinarea noastră și pentru mântuirea lumii; primește această rugăciune a noastră, acoperă-ne și ne păzește pe noi de tot necazul și întristarea și ne izbăvește de toate cursele vrăjmașului. Tu, cea fără de prihană, ceea ce ești ușă dumnezeiască, deschide-ne nouă, celor ce dorim mântuirea, ușile cerești, ca, izbăvindu-ne prin tine de veșnica muncă, să cântăm întru Întâmpinarea Domnului în văzduh: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăși Icosul 1: Cetele cerești, plecate spre pământ…, Condacul 1: Astăzi aleasa Maică merge acum de la Betleem la Ierusalim…, și aceste rugăciuni:

Icosul 1

Cetele cerești, plecate spre pământ, văd pe Cel Unul Născut, pe Făcătorul lor și Stăpânul a toată făptura, în brațele feciorești ale Maicii celei neispitite de bărbat, mergând la Ierusalim, purtat ca un Prunc, și bucurându-se, cântă Lui și Împărătesei Fecioare laudă de sărbătoare:
Vino, Împăratul cerului și al pământului, în cetatea Marelui Împărat, Sionul cel sfânt;
Vino, Dumnezeule Preaînalt, din înălțimile cerești în biserica pământească și făcută de mâini;
Vino, Fiule Unule Născut, și Te sălășluiește cu oamenii pe pământ;
Vino, Mielul Cel nevinovat și dumnezeiesc, să Te aduci Domnului, Cel din ceruri;
Vino, Preacurată Porumbiță, Mireasă fără de bărbat, a Sfântului Duh;
Vino, Mielușea neîntinată, Maica neprihănită a Mielului Hristos;
Vino, Pruncă de Dumnezeu aleasă, Fiica cea preadorită a lui Dumnezeu Tatăl;
Vino, Împărăteasa Cerului, Stăpâna cea bună a întregii lumi;
Vino, Preacurată, Domnul este cu Tine și prin Tine împreună cu noi!

Condacul 1

Astăzi aleasa Maică merge de la Betleem la Ierusalim, iar dumnezeiescul Prunc Iisus în brațele ei ca un nor ușor este purtat. Iar noi, nevrednicii, întâmpinând pe Împăratul Slavei și pe Maica Fecioară Preasfântă, împreună cu bătrânul Simeon cântăm celei binecuvântate: Vino, Preacurată, Domnul este cu Tine și prin Tine împreună cu noi!

Rugăciunea întâi, către Domnul nostru Iisus Hristos

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiule Unule Născut și Cuvântul lui Dumnezeu, Care mai înainte ai fost văzut de prooroci, ca prin oglindă, în ghicitură și mai pe urmă, în aceste zile, Te-ai născut nestricat cu trupul din Preasfânta Fecioară Maria și în a patruzecea zi, în locul cel sfânt, întru întâmpinarea întregii lumi, Te-ai arătat ca Prunc, purtat în brațele Dreptului Simeon pentru mântuirea tuturor celor din Adam! Cât de proslăvită și de prealuminată este aducerea Ta în brațele Născătoarei de Dumnezeu în biserica Domnului și Întâmpinarea Ta de către bătrânul Simeon. Astăzi cerurile se veselesc și pământul se bucură de venirea Ta, Dumnezeule, de venirea Dumnezeului și Împăratului nostru. De demult Moise s-a urcat în munte ca să vadă slava Ta, dar nu a putut să-Ți vadă fața Ta, pentru că i-ai arătat doar spatele. În această zi prealuminoasă a întâmpinării Tale, Tu Te-ai arătat pe Tine Om, strălucind de nespusă dumnezeiască Lumină, ca împreună cu Simeon să Te vedem față către față, să Te pipăim cu mâinile și să Te primim în brațele noastre ca să Te cunoaștem pe Tine ca Dumnezeu venit în trup. Pentru aceasta proslăvim nespusă coborârea Ta și marea Ta iubire de oameni, că prin venirea Ta ai dăruit acum bucurie cerească neamului omenesc căzut de demult în păcat. Că Tu prin dreapta Ta judecată ai izgonit pe strămoșii noștri din raiul desfătării în lumea aceasta, iar acum ne-ai miluit și iarăși ne-ai deschis locașurile cerești și ai prefăcut plânsul nostru întru bucurie, iar Adam nu se mai rușinează pentru neascultare și nici nu se va mai ascunde de la fața Ta, fiind chemat de Tine, pentru că Tu ai venit acum ca să iei asupră-Ți păcatele lui, să-l speli cu sângele Tău și să-l îmbraci pe el, gol fiind, în haina mântuirii, în podoaba veseliei și să-l înfrumusețezi pe el, ca pe un mire. Iar pe noi, pe toți, care prăznuim dumnezeiasca Ta întâmpinare, învrednicește-ne ca împreună cu fecioarele înțelepte să Te întâmpinăm pe Tine, Mirele nostru Ceresc, cu candelele credinței și curăției aprinse să privim cu ochii credinței dumnezeiasca Ta față, să Te purtăm în inimi, în toate zilele vieții noastre, ca să ne fii nouă Dumnezeu și noi să fim poporul Tău. Iar în slăvita și înfricoșătoarea zi a venirii Tale, când toți sfinții vor ieși în văzduh pentru marea Ta întâmpinare, învrednicește-ne și pe noi să Te vedem, și astfel pururea cu Domnul vom fi. Slavă milosârdiei Tale, slavă Împărăției Tale, slavă purtării Tale de grijă, Unule iubitorule de oameni, că a Ta este împărăția și puterea și slava, împreună cu Cel fără de Început al Tău Părinte și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a doua, către Preasfânta Stăpâna noastră Născătoare de Dumnezeu

O, Preasfântă Fecioară, care strălucești prin curăție cerească, porumbiță preablândă, mielușea neprihănită, ajutătoare bună a lumii, Maica lui Hristos Dumnezeul nostru, tu ești începutul și mijlocul și sfârșitul bucuriei noastre de acum, că dintru tine a strălucit Soarele Dreptății, Hristos Dumnezeul nostru, pe Care L-ai adus în sfintele tale brațe în a patruzecea zi, în locul cel sfânt, întru întâmpinarea noastră și spre bucuria și mântuirea întregii lumi. Pentru aceasta te fericim și te proslăvim, pentru că tu ești cortul lui Dumnezeu și prin tine S-a sălășluit între noi, pentru ca să fim poporul Lui. Tu ești ușa cerească vestită de Iezechiel, prin care iarăși ni s-a deschis intrarea în locașurile raiului. Tu ești scara cea înaltă văzută de Iacob, prin care Dumnezeu S-a pogorât pe pământ. Tu ești pod care duce de pe pământ la cer. Pentru aceasta te rugăm să privești spre noi, ca ceea ce ai intrat în locul cel sfânt purtând pe mâini Focul Dumnezeiesc, binecuvântată. Cu focul rugăciunii tale să arzi focul patimilor noastre, ca să ne izbăvim de focul cel veșnic al gheenei. În locul cel sfânt ai venit pentru curățirea cea după lege, ție netrebuindu-ți curățire, Fecioară Curată, și prin aceasta învață-ne cumse cuvine a ne păzi în neprihănire și curăție și cum să purtăm nevoința fecioriei, că tu, fiind mai presus decât Heruvimii, ai venit la biserică, laolaltă cu  femeile necurate. Tu, o, Maică Preasfântă, însăți fiind biserica lui Dumnezeu care ai adus la biserica legii pe Fiul tău, Hristos Dumnezeul nostru, învrednicește-ne și pe noi să iubim mai mult în lumea aceasta bisericile Fiului tău, să le cercetăm în toate zilele vieții noastre, acolo să vedem frumusețea Domnului, pentru că mai bine este să petrecem o zi în curțile Domnului, decât să locuim în locașurile păcătoșilor. Dăruiește-ne și nouă, Preacurată, precum lui Simeon, să purtăm neosândiți, în brațele inimii noastre, pe Fiul tău și Dumnezeul nostru, ca să fim părtași pururea Preacuratului Său Trup și Sânge, și ajută-ne să ne păzim în frica lui Dumnezeu și să nu întinăm biserica trupului nostru. Și așa întâmpinând totdeauna, o, Maica lui Dumnezeu, pe Fiul tău în inimile și în sufletele noastre, să ne învrednicim prin rugăciunile tale să dobândim și acea întâmpinare în văzduh a Domnului și așa vom slăvi și vom cânta împreună cu toți sfinții pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Apoi se face otpustul.

Paraclisul Sfântului Cuvios Patapie, tămăduitorul de cancer și multe boli – 8 Decembrie

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi(de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în Cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Că a Ta este Împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh.

Doamne miluiește (de 12 ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.

Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.

Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.

Psalmul 142:

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric, ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slaăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă, bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului. (de trei ori)

Troparele – glas 4:

Pe cei ce vin la cinstitele tale moaste și caută solirea cea fierbinte, făcătorule de minuni, Patapie, Părintele nostru, izbăvește-i de toată vătămarea si paguba si de toate necazurile si de bolile cele cumplite, si ne păzeste pe noi in pace ca un ocrotitor al nostru si impreună pătimitor.(de două ori)

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii, că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi, sau cine ne-ar fi păzit pe noi până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăvești pe robii tăi, pururea, din toate nevoile.

Psalmul 50:

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește intru mine, Dumnezeule și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

Canonul Sfântului Cuvios Patapie

Mănăstirea Sfântului Patapie, Loutraki, Grecia

Cântarea 1

Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din rău­tatea egiptenilor scăpând israeli­tea­­nul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nos­tru să-I cântăm.

Ocrotitor şi solitor al nostru fiind către Ziditorul, Patapie, roagă-te cu osârdie să ne izbăvim din primejdii şi din necazurile cele de multe feluri.

Ca unul ce în sfințenie ai săvârşit viaţa ta şi pe noi ne sfinţeşti şi ne izbăveşti de toată mânia, Părinte, cu harul cel purcezător din sfintele tale moaşte.

Ca un adevărat slujitor al Domnului, tămăduieşte, Părinte, durerile inimilor şi suferinţele trupurilor celor care cer fierbinte solirea ta.

Ceea ce eşti Maica Făcătorului tuturor şi vistieria milostivirii necheltuită, milostiveşte-te fecioară spre robii tăi şi mijloceşte-ne sănătate sufletelor şi trupurilor.

Cântarea a 3-a

Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din rău­tatea egiptenilor scăpând, israeli­tea­­nul striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nos­tru să-I cântăm.

În chip înţelegător privind ca un împreună-pătimitor, Cuvioase, spre binecredincioşii creştini ce caută pururea scăpare la tine, nu înceta, de Dumnezeu cugetătorule, a depărta toată sminteala de la dânşii.

Sfânta racla ta, Sfinte, sfinţenie izvorăşte prin Duhul Sfânt, sfinţindu-ne trupurile şi sufletele, de Dumnezeu purtătorule, de patimi şi de toată întinăciunea curăţindu-ne.

Nu înceta a te ruga pentru noi, Cuvioase, să se dăruiască iertare de greşeli şi izbăvire de toată strâmtorarea şi necazurile acestei vieţi celor ce aleargă cu credinţă la acoperământul tău.

Ceea ce ai născut fără de bărbat pe Pricinuitorul tuturor şi, după naşterea cea negrăită, Fecioară ai rămas, păzeşte-mă neîntinat cu sufletul, cu mintea şi cu inima, ceea ce eşti una pururea Fecioară, Ajutătoarea tuturor.

Izbăveşte de toată nevoia şi necazurile acestei vieţi pe cei ce cu credinţă aleargă la ajutorul tău, Patapie, de Dumnezeu purtătorule.

Caută cu milostivire, cu totul lăudată, Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu.

Sedealna, glasul al 2-lea:

Ceea ce eşti rugătoare caldă şi zid nebiruit, izvor de milă şi lumii scăpare, cu dinadinsul strigăm către tine, Născătoare de Dumnezeu: Stăpână, vino degrab şi ne mântuieşte din nevoi, ceea ce eşti una grabnic folositoare.

Cu credinţă fierbinte alergând turma ta la al tău ajutor, Patapie fericite, de cursele şarpelui şi de smintelile cele amare se slobozeşte; căreia dă-i bună statornicie a vieţii şi al dumnezeieştii dragoste foc fără de materie.

Cântarea a 4-a

lrmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din rău­tatea egiptenilor scăpând israeli­tea­­nul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nos­tru să-I cântăm.

Caută cu împreună-pătimire, Sfinte, pe cei ce cu evlavie stau la racla ta sfântă, Patapie, şi dăruieşte-le cererile lor.

Arşiţa patimilor şi văpaia neputinţelor stinge-o cu roua harului tău, Părinte, şi bucurie slugilor tale dăruieşte.

Alungă, Sfinte, pe vrăjmaşul cel gândit, cela ce se oşteşte împotriva turmei tale, dăruindu-i acesteia binecuvântarea ta.

Pe Dumnezeu, pe Cel Ce L-ai născut, Fecioară fără prihană, pentru bunătatea Sa roagă-L să dăruiască iertare greșelilor noastre.

Cântarea a 5-a

Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din rău­tatea egiptenilor scăpând israeli­tea­­nul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nos­tru să-I cântăm.

Pe noi, copiii tăi, Părinte Cuvioase, nu ne lăsa, căutând de sus părinteşte şi adu pace sufletelor noastre.

Plineşte cu împreună-pătimire, Părinte Cuvioase, cererile celor ce de pretutindeni aleargă pururea la tine cu credinţă, Patapie.

Tămăduire sufletelor şi trupurilor înnoire de la racla ta pururea primim; pentru aceasta ca pe un acoperitor te lăudăm pe tine.

Având multă îndrăznire spre Cel pe Care L-ai născut ca Maica cea Adevărată Acestuia, Fecioară, cere să se mântuiască sufletele noastre.

Cântarea a 6-a

lrmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din rău­tatea egiptenilor scăpând israeli­tea­­nul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nos­tru să-I cântăm.

Să ne izbăvim de ispitele acestei vieţi şi să ne învrednicim de linişte adâncă şi să ni se dea strop al milei celei dumnezeieşti roagă pe Ziditorul, Patapie, făcătorule de minuni, neadormite turn de veghe al binecredincioşilor.

Plin fiind de lumina cea cerească ca un slujitor al lui Dumnezeu, de Dumnezeu purtătorule, întunecarea patimilor noastre risipeşte-o şi ziua cea de bucurie a nepătimirii fă să răsară nouă, Înţelepte, cu rugăciunile tale cele purtătoare de lumină către Domnul.

Bună mireasmă cu adevărat cerească răspândeşte Sfintelor Tale moaşte şi goneşte putoarea patimilor necurate şi duhurile răutăţii. De aceasta apropiindu-ne cu evlavie culegem toată bucuria, Sfinte.

Izbăveşte de toată nevoia şi necazurile acestei vieţi pe cei ce cu credinţă aleargă la ajutorul tău, Patapie, de Dumnezeu purtătorule.

Curată, ceea ce prin cuvânt Cuvântul în chip netâlcuit în zilele cele mai de pe urmă ai născut, pe Acesta pentru noi roagă-L ca Ceea ce ai îndrăznire de Maică înaintea Lui.

Condac, glasul al 2-lea:

Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din rău­tatea egiptenilor scăpând israeli­tea­­nul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nos­tru să-I cântăm.

Spre ajutorul tău cel tare grăbind ca spre un liman de linişte, Cuvioase, din valurile vieţii ne izbăvim si de tot viforul cumplitelor necazuri; pentru aceasta harul tău propovăduim.

Prochimen: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Stih: Fericit bărbatul care se teme de Dumnezeu, întru poruncile Lui va voi foarte.

Evanghelia după Matei:

Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre căci jugul Meu e bun şi povara Mea e uşoară.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Pentru rugăciunile Cuviosului Patapie, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeul, miluiește-mă!

Glasul al 6-lea

Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din rău­tatea egiptenilor scăpând israeli­tea­­nul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nos­tru să-I cântăm.

Mare apărător şi ajutor întru nevoi avându-te pe tine, Cuvioase, pururea alergăm la harul tău, că tuturor le dai al tău ajutor, izbăvind din necazurile cele cumplite şi dureroase pe fiii tăi şi pe cei ce grăbesc la moaştele tale; ci nu trece cu vederea a ne izbăvi pe noi de năvălirea necazurilor, Patapie, ca un prea împreună pătimitor.

Cântarea a 7-a

Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din rău­tatea egiptenilor scăpând israeli­tea­­nul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nos­tru să-I cântăm.

Păzeşte, Patapie, cu totul fericite, mai presus de toată uneltirea cu primejdie a vrăjmaşului pe binecredincioşii creştini, ce se îmbogăţesc, înţelepte cu sfintelele moaşte ca şi cu un liman mare.

Pe cei ce vin cu credinţă deplină şi evlavie întreagă, Părinte, primeşte-i cu bunăvoinţă, ca un plin de bunătate şi dă-le lor, înţelepte, darurile tale cele părinteşti.

Omorât fiind cu răutatea, la tine scap, Fecioară, cu lacrimi fierbinţi; ci ca ceea ce ai născut, Viaţa, pe Hristos Dătătorul de viaţă, inima mea viază-o şi străluceşte mintea cu lumina pocăinţei.

Cântarea a 8-a

Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din rău­tatea egiptenilor scăpând, israeli­tea­­nul striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nos­tru să-I cântăm.

Laudă şi bogăţie şi vistierie de nestricăciune având moaştele tale, dreptslăvitorii capătă de la ele bucurie şi veselie.

Caută, Părinte, din cele de deasupra crugului ceresc şi auzi-ne pe noi, slujitorii tăi, cei ce căutăm ocrotirea ta.

Întărire dăruieşti sufletului şi trupului celor ce aleargă la dumnezeieştile tale moaşte şi cer Patapie, ajutorul tău.

Curată Fecioară, acoperitoare a toată lumea, nu înceta mijlocind pentru robul tău în tot ceasul, până la sfârşitul vieţii.

Cântarea a 9-a

Irmosul: Apa trecând-o ca pe uscat și din rău­tatea egiptenilor scăpând israeli­tea­­nul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nos­tru să-I cântăm.

Locuind în corturile cereşti dimpreună cu cetele îngereşti, Sfinte Patapie, roagă pentru noi pe Atotmilostivul.

Vindecă, Preafericite, inimile noastre cele străpunse de săgeţile şarpelui, veselindu-ne cu harul tău, Patapie.

Ca un părinte pe fiii săi, arată-ne cu rugăciunile tale şi pe noi, Părinte Patapie, după sfârşitul vieţii noastre, părtaşi ai Împărăţiei lui Hristos.

Marele nostru izbăvitor şi fierbinte apărător, Palapie cuvioase, nu înceta în tot ceasul a ne păzi pe noi, rugămu-ne.

Bucură-te, Maica Celui Preaînalt, ceea ce eşti plină de har; de bucuria veşnică învredniceşte-ne pe cei care privim neabătut spre tine, Preanevinovată.

Cuvine-se cu adevărat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si preanevinovata si maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.

Cununa şi cinstea ortodocşilor, tămăduitorule al hidropicei şi al cancerului, Patapie de Dumnezeu cugetătorule, a binecredincioşilor slavă, roagă-te Domnului pentru robii tăi.

Pe cel ce cu petrecere îngerească a strălucit în lume, ca pe o stea strălucitoare care a primit de la Dumnezeu harul minunilor, pe Patapie cel mare cu laude să-l cinstim.

Puterea vrăjmaşului călcând, prin nevoinţă multă şi cugetare bărbătească strălucit te-ai proslăvit, Patapie de trei ori fericite, şi mântuieşti din primejdii pe cei ce se apropie de tine.

Bucură-te, a Egiptului odraslă dumnezeiască, bucură-te comoara cea de Dumnezeu dăruită a ortodocşilor, bucură-te acoperământul şi slava celor ce te laudă pe tine, Părinte Patapie.

Har izvorăşte racla ta şi tămăduieşte patimile şi veseleşte sufletele toate; drept care apropiindu-ne de dânsa cu evlavie, de sfinţirea cea dumnezeiască, Părinte ne umplem.

Cu împreună pătimire dăruieşte cererile celor ce de pretutindeni vin cu credinţă fierbinte la cinstite moaştele tale, Patapie, de trei ori fericite, cela ce vindeci suferinţele sufletului şi trupului.

Mare apărător avându-te pe tine neamul creştinesc, Preafericite, de toată năvălirea vrăjmaşului se izbăveşte; pe care îl păzeşti nevătămat totdeauna de toată turbarea lui Veliar, Părinte Patapie.

Păzeşte şi acoperă pe binecredincioşii creştini de toată primejdia şi vătămarea şi nevoia, Părintele nostru iubitor Patapie.

Toate oştile îngereşti, Înaintemergătorul Domnului, cei doisprezece Apostoli şi toţi sfinţii, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, faceţi rugăciuni ca să ne mântuiască pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi(de trei ori).

Troparul:

Laudă a creştinilor şi apărător al monahilor te-ai arătat Patapie, părintele nostru. Prin nevoinţă, prin patimi şi rugăciuni ai acum îndrăznire către Dumnezeu a mijloci neîncetat pentru noi creştinii, cei păcătoşi şi vrednici de osândă. Slavă Celui Ce S-a proslăvit prin tine, slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere, slavă Celui Ce ne-a luminat pe noi prin nevoinţa ta.

Glasul al 2-lea: Când de pe Cruce…

De toată cursa vrăjmaşului şi de năvăliri şi de primejdii şi nevoi, Sfinte Patapie, păzeşte-ne fără de vătămare cu mijlocirea ta, cerând iertare de greşale pentru toţi de la Hristos Dumnezeu, ca cel ce ai îndrăznire către dânsul, Căruia nu înceta a te ruga ca să petrecem întru linişte viaţa noastră.

Toţi cei ce suntem necăjiţi cumplit de grele boli şi de tot felul de primejdii să alergăm acum unde tămăduirile moaştelor izvorâtoare de minuni ale lui Patapie izvorăsc precum apele Nilului şi să cădem plecându-ne genunchii şi strigând cu tânguire: izbăveşte pe robii tăi din ispite şi din boli şi de toate felurile de primejdii, Patapie.

Acatistul Fericitului între Voievozi Mihai Vodă – Viteazul

Condacul 1

Întregitorului de neam, fericitului şi marelui arhistrateg al lui Hristos, sfântului şi mucenicului apărător al Răsăritului creştin, fala Basarabilor şi pacea Bisericii; veniţi iubitorilor de prăznuire, pe Domnul Ţării Româneşti cu cântări sfinte şi alese stihiri să-l fericim. Că sufletul pentru credinţă şi ţară şi-a pus şi ca o făclie nestinsă pentru pace s-a aprins. Acestuia laudele noastre şi prinosul de recunoştinţă să ne stea zălog, cu cântare: Bucură-te, Mihaile, fericite Voievod! 

Icosul 1

Din tinereţile tale ţi-ai închinat viaţa slujirii şi ocrotirii neamului celui românesc atât de încercat. Dorul de ţară cu rugăciuni stropite cu lacrimi de nădejde la umbra sfintelor icoane din Muntele Maicii Domnului l-ai potolit. Iar amarul potir al pribegiei şi înstrăinării de ţară cu stihuri din Psaltire l-ai răcorit. Bărbăteşte răbdând şi vitejeşte luptând, te fericim cu laude ca acestea:
Bucură-te, fala Basarabilor după înrudire,
Bucură-te, piatra credinţei după vieţuire,
Bucură-te, cel ce pentru dragostea de ţară te-ai înstrăinat,
Bucură-te, cel ce în Muntele Maicii Domnului te-ai închinat,
Bucură-te, că dorul nu te-a biruit,
Bucură-te, cel ce cu nădejdea în Dumnezeu te-ai întărit,
Bucură-te, cel ce stihirile Psaltirii te-au răcorit,
Bucură-te, că laudele noastre îţi stau zălog,
Bucură-te, Mihaile, fericite, voievod! 

Condacul al 2-lea

Celui ce cu numele arhistrategului ceresc numit şi cu puterea din „Cine este ca Dumnezeu” pecetluit, fiul lui Pătraşcu cel Bun după trup şi în neamul Basarabilor născut. Buna ta maică, cu dragoste te creşte ca pe un izbăvitor al ţării de nădejde şi poporului celui credincios apărător. Însemnându-te vrednic domnitor şi lui Mircea cel Bătrân următor. Pentru dumnezeiasca rânduială slavă şi lui Dumnezeu cântare: Aliluia!

Icosul al 2-lea 

Ca într-un alt Egipt purtându-te, maica ta, apărându-te de uneltirile şi vitregiile necredinciosului Socol. Te-a încredinţat spre îndrumare prea iubitului tău unchi Epirotul Iani, care în palatele Vlahernei te-a crescut de Dumnezeu alesule. Urmaşii Basarabilor bine te-au primit şi cinste domnească ţi-au dat, întărindu-te cu laudele acestea:
Bucură-te, domn şi lui Pătraşcu fiu,
Bucură-te, cel crescut în cetatea marelui Constantin,
Bucură-te, din Calinichia Doamna vlăstar,
Bucură-te, cu Mircea Voievod de un neam,
Bucură-te, de neamul românesc cinstit,
Bucură-te, de întreaga creştinătate iubit,
Bucură-te, tinere şi viteazule,
Bucură-te, împărătescule rod.
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod!

Condacul al 3-lea

Cum voi cânta cântarea Domnului în pământ străin, Preabunule Doamne? Şi cum voi putea uita neamul românesc şi ţara şi moartea tatălui meu? Cu blândeţea lui David mă voi îmbrăca, cu înţelepciunea lui Solomon mă voi într-arma şi cu binecuvântarea lui Dumnezeu mă voi acoperi, cântându-I neîncetat, îngerescul: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Nu s-au bucurat duşmanii ţării şi nici nemulţumitorii agareni de întoarcerea ta. Tu întărindu-te cu puterea credinţei în biruitoarea Cruce, cum odinioară împăratul Constantin, ai învins pe Alexandru cel Rău, vrăjmaşul ţării şi prigonitorul poporului. Căci el prinzându-te spre moarte te-a dat. Dar rugându-te Sfântului Nicolae, îngenuncheat în faţa icoanei din Albă Postăvari ai scăpat nevătămat. Pentru o credinţă atât de mare te lăudăm, Sfinte, cu laude ca acestea:
Bucură-te, izbăvitor al neamului românesc,
Bucură-te, aspru judecător al celor ce asupresc,
Bucură-te, al Crucii smerit închinător,
Bucură-te, la Mihai Vodă mare ctitor,
Bucură-te, cel ce prin credinţă te-a izbăvit de rău,
Bucură-te, cel ce cu rugăciunea l-ai învins pe călău,
Bucură-te, că Dumnezeu te-a izbăvit de eşafod.
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod! 

Condacul al 4-lea

 Mihai, stăpân al Severinului şi Mare Ban al Craiovei, te-ai ridicat cu bărbăţie împotriva vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi ai ţării, pe care i-ai biruit cu credinţa şi dreptatea, cu dragostea de neam şi jertfirea. Iar pe agareni cu înţelepciunea îmblânzindu-i, Dumnezeu te-a înălţat vrednic domnitor al Ţării Româneşti şi izbăvitor al Răsăritului Ortodox, pentru care cinste cânţi neîncetat cu sfinţii: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Ctitorii falnice se înalţă astăzi bisericile şi mânăstirile ce numele îţi poartă. Dar cea mai falnică este Biserica Sfântului Nicolae, ce odinioară pe dealul ce numele-ţi purta se înălţa ca mărturie a făgăduinţei tale pentru izbăvirea de moarte. Astăzi sfânta ctitorie a ta scăpând de furtuna vitregiilor odihneşte cu strălucirea icoana bărbătescului tău chip şi frumuseţea Doamnei Stanca. Iară noi smeriţii slujitori te purtăm în neîncetate rugăciuni, cu laude ca acestea:

Bucură-te, al făgăduinţelor împlinitor,
Bucură-te, de sfinte biserici şi mânăstiri ctitor,
Bucură-te, falnică ctitorie la Mihai Vodă,
Bucură-te, îţi cântă la Severin şi Calafat,
Bucură-te, îţi înălţăm în Braşov şi în Banat,
Bucură-te, Făgăraşul şi cu Sibiul îţi cântă,
Bucură-te, mânăstirea Clococioc şi cu monahii laudă,
Bucură-te, la Alba Iulia ctitor şi unificator.
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod! 

Condacul al 5-lea

 La Simon Petru în Muntele cel Sfânt al Maicii Domnului ctitorie ai înălţat şi sub icoana cea votivă cu litere greceşti ai însemnat că „aceasta ridicat-am din cenuşă”. Iar de la Bari, din cetate, odorul sfânt, mâna celui de la Mira, în mănuşă de mărgean în ţară o ai adus. Rugă sfântă pentru pace, biruinţă şi credinţă celor ce o vor săruta, şoptind serafimicul: Aliluia!

  Icosul al 5-lea

 Pe Dunăre şi la Călugăreni, pe Câmpia de la Turda şi-n cetatea la Bălgrad, mâna Sfântului Nicolae cu credinţă o ai purtat. Şi ca domn al biruinţei neîncetat din Psaltire stihuri sfinte ai înălţat, rugându-te pentru ţară şi a neamului biruinţă sub sceptrul Preasfintei Treimi. Astăzi, poporul nostru ca pe un purtător de biruinţă cu laude smerite te cinsteşte:
Bucură-te, viteazule credincios,
Bucură-te, al sfinţilor cinstitor,
Bucură-te, al Prea Sfintei Treimi închinător,
Bucură-te, neîncetat al Psaltirii rostitor,
Bucură-te, la Simon Petru mare ctitor,
Bucură-te, cu Sfântul Dimitrie al mândriei surpător,
Bucură-te, cu Sfântul Gheorghe de biruinţă, purtător,
Bucură-te, cel în credinţă aducător de rod,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod! 

Condacul al 6-lea

 Drumul spre culmi, falnic te-a purtat prin Argeşul nemuritorilor Basarabi. Şi aici cu evlavie la mormintele strămoşilor din Biserica Domnească îngenunchind le-ai sărutat cu evlavie, rugându-te pentru pacea ţării ai întărit daniile. Iar în cetatea de la Alba cu Sfinţii Voievozi, ocrotitorii tăi, ca un izbăvitor intrând, ai cântat cântare de biruinţă: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Ca un purtător de biruinţă ai mustrat pe vrăjmaşii neamului, pe Bathori cu dragostea de ţară şi adevărata credinţă l-ai mustrat, iar pe Basta vărsătorul de sânge, ca pe un alt Irod cu semnul Sfintei Cruci l-ai însemnat şi poporul lui Dumnezeu, binecuvântându-l cu libertate şi pace l-ai îmbrăţişat. Iar noi ca pe un Înaintemergător de ţară întregitor şi iubitor de pace, te lăudăm cu cântări ca acestea:
Bucură-te, Sfinte şi liberatorule,
Bucură-te, voinicule şi biruitorule,
Bucură-te, al strămoşilor cinstitor,
Bucură-te, al tuturor românilor ocrotitor,
Bucură-te, cu Sfinţii Voievozi învingător,
Bucură-te, cel ce pe Bathori credinţa adevărată l-ai învăţat,
Bucură-te, că acestuia iubirea de neam i-ai arătat,
Bucură-te, cel ce ai mustrat pe Basta ca pe un alt Irod,
Bucură-te, cel ce pe vrăjmaşi i-ai prins ca-ntr-un năvod,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod! 

Condacul al 7-lea

 Greutăţile războiului şi sărăcia poporului te-au împiedicat să întăreşti cetăţi şi să zideşti biserici. Rugându-te neîncetat, crezând şi nădăjduind în dumnezeiasca purtare de grijă şi milostivire, ţi-ai continuat lucrarea ziditoare de ţară şi biserici sfinte, întărindu-te cu îngerescul: Aliluia!

Icosul al 7-lea

 Dând slavă lui Dumnezeu şi mulţumind pentru toate ai întărit credinţa şi biserica cu noua Mitropolie de la Alba Iulie, zidind locaş cu hramul Sfinţilor Voievozi spre a ta pomenire. Pe aceasta ai întărit-o cu danii şi adaose purtându-ţi rugăciunile şi amintirea peste veacuri. Iar pe Ioan, egumen din Prislop, sfânt mărturisitor, l-ai întărit mitropolit fiind prohirisit cu rugăciunile sfinţilor vlădici Luca şi Eftimie, Dionisie şi Meletie. Şi noi cu aceştia laude îţi cântăm:
Bucură-te, cu Sfinţii Voievozi slujitor,
Bucură-te, mare ctitor şi unificator,
Bucură-te, cu Ioan de la Prislop mărturisitor,
Bucură-te, cu Luca împreună lucrător,
Bucură-te, cu Chir Eftimie cel prea cinstit,
Bucură-te, cu Chir Meletie al Mirelor,
Bucură-te, cu Dionisie Rally de neam Paleolog,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod!

  Condacul al 8-lea

Ca un voievod (dumnezeiesc) în vremuri de cumpănă, ca un astru ceresc pe bolta înstelată a marelui neam ai traversat peste timp, coborând în Moldova Voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt. În Moldova intrând te-ai închinat în Suceava, cetatea sfântului Ioan, apoi în nemuritoarea cetate a Neamţului, te-ai închinat icoanei Maicii Domnului şi-n Bistriţa la Sfânta Ana ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 8-lea 

Sărutând mormintele Muşatinilor ai urcat în eterna Putnă şi te-ai închinat lui Ştefan Domn Prea Sfânt, făgăduindu-i că vei împlini testamentul cel de veacuri al Unirii. Aşa că Ţara Românească, Moldova şi Ardealul, fiicele mari ale înţelepciunii să fie o singură ţară a iubirii şi păcii sfinte. Iar românii ca un alt Israel să trăiască în pace, dragoste frăţească şi libertate bucurându-se de mila lui Dumnezeu şi binecuvântarea Maicii Domnului, fericindu-şi sfinţii cu stihuri ca acestea:
Bucură-te, Mihaile cu Ştefan Domn şi Sfânt,
Bucură-te, cu Bogdan întâiul domn,
Bucură-te, cu Alexandru cel prea bun,
Bucură-te, cu vlădica Iosif întâiul sfinţit,
Bucură-te, cu Teoctist cel ce pe Ştefan a pomăduit,
Bucură-te, în cetatea Neamţ închinător,
Bucură-te, cu Putna şi Suceava Bucovinei,
Bucură-te, cu Muşatinii domn biruitor,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod!

Condacul al 9-lea

Ai aprins în candelă la Putna credinţa şi dragostea de neam, pentru Moldova lui Ştefan cel Mare şi Sfânt şi a urmaşilor lui din neam în neam. Aici ai întărit poporul asuprit de domniile trecătoare şi-ai aşezat predania Bisericii după sfintele canoane, învăţându-l că tot bunul creştin, trebuie să se grijească, şi pentru cele sfinte, rugându-se lui Dumnezeu cu cântarea: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Precum odinioară la Niceea cu Sfântul Spiridon şi Nicolae, aşa şi-n Iaşul din Moldova ai adunat mărit sobor. Aici ai învăţat pe vlădici, pe preoţi şi monahi, dreptele dogme, şi cum să păzească pravila şi sfintele porunci cele de demult. Predania a fost întărită cu binecuvântarea episcopilor bisericilor mari: Chir Dionisie de Târnovo şi Teofan de Vodena, de Gherman din Cezareea lui Filip şi Efrem de la Hebron. Iar noi pentru o cinste ca aceasta te fericim:
Bucură-te, Mihaile, cu Împăratul Constantin,
Bucură-te, cu Efrem cel din Hebron,
Bucură-te, al Huşilor întemeietor,
Bucură-te, cu Atanasie Crimca ales păstor,
Bucură-te, cu Maletie al Mirelor,
Bucură-te, cu Filotei al Huşilor,
Bucură-te, cu cinstitorii tăi, episcopii Ioan şi Teodor,
Bucură-te, cu toţi cei adunaţi în Iaşi la sinod,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod! 

Condacul al 10-lea

 Nici înţelepţii lumii şi nici puternicii ei nu vor putea cuprinde în istorie şi în cuvinte chipul vieţii tale Fericite. Nici jertfa şi vieţuirea sfântă a maicii tale, despota din Cozia, nu vor preţui. Nici nestinsa rugăciune şi însoţire a doamnei tale Stanca nu vor grăi şi pribegia vlăstarelor domneşti Nicolae şi Florica cine le vor vesti şi lumii întregi vor spune. Dumnezeu v-a preamărit şi luminători nestinşi în conştiinţa neamului v-a aşezat împlinind cântarea voastră: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Ritorii cei meşteri la cuvânt nu vor putea mărturisi lumii întregi mucenicescul tău sfârşit şi bărbăteasca-ţi tărie. Cine va putea dezlega uneltirile urâtorilor de Dumnezeu şi vrăjmaşi ai ţării. Câmpia Turzii s-a întunecat cum de curând Golgota. Iar noi urmaşii tăi ceea ce nu vom putea cuprinde cu mintea vom păstra în inimă şi limba să rostească laudele acestea:
Bucură-te, Mihaile, fala voievozilor,
Bucură-te, cinstea mucenicilor,
Bucură-te, unirea românilor,
Bucură-te, tu cel ce pe ritori i-ai amuţit,
Bucură-te, cel ce pe înţelepţi i-ai amărât,
Bucură-te, cel ce de cinste ai fost lipsit,
Bucură-te, tu cel ce de pietre pomenit,
Bucură-te, tu cetăţean al cerescului norod,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod! 

Condacul al 11-lea

 Cereştii arhangheli mucenicescul tău sfârşit ţi-au vestit şi cei doi cerbi ce în luptă te însoţeau cu taină au plecat. Şi bravii tăi viteji îngroziţi de o asemenea vedere s-au îndepărtat necunoscând rânduiala cea cu taină dumnezeiască aleasă. Însă noi astăzi, cinstitorii mucenicescului sfârşit cu tine cântăm lui Dumnezeu Celui ce frumos te-a încununat: Aliluia!

Icosul al 11-lea

 Mucenicescul tău trup a aşteptat tăinuit de slava dumnezeiască acoperit, precum odinioară Chivotul Sfânt ascuns de Ieremia. Iar prea frumosul tău cap, purtat peste munţi cu jale într-o năframă românească şi-a găsit odihna în Dealul strămoşilor. De aici revarsă raze sfinte şi de binecuvântare peste cei ce îl cinstesc şi ca sfânt îl pomenesc.
Bucură-te, Mihaile sfânt român şi mucenic,
Bucură-te, cinstea Mănăstirii Dealu,
Bucură-te, cu Ioan de la Prislop, alesul mitropolit,
Bucură-te, cu viteazul Novac, luptătorul iscusit,
Bucură-te, cu Stroe şi Radu Buzescu,
Bucură-te, sabia din inima maicii tale Teofana,
Bucură-te, pacea ţării peste veacuri,
Bucură-te, întregirea sfintelor hotare,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod! 

Condacul al 12-lea

Ai avut rânduială dumnezeiască să uneşti ţara în pace şi să păzeşti hotarele ei, iar dreapta credinţă şi predania Bisericii să o întăreşti. Pentru toate acestea vrăjmaşii ţării nu s-au bucurat şi pe tine pierzaniei te-au dat, tăindu-ţi-se capul ca unui alt botezător. Pentru mucenicescul tău sfârşit te lăudăm Sfinte cu tocmită cântare ca marilor mucenici şi lui Dumnezeu un neîncetat: Aliluia!

Icosul al 12-lea

S-a cutremurat întregul Răsărit de vestea morţii tale. Basta s-a omorât, viclenii s-au amărât, agarenii s-au ruşinat. Teofana monahie în Cozia s-a închis. Stanca Doamna de durere în pribegie s-a stins. Ţara şi vitejii ei te-au plâns nemângâiaţi. Din Ardeal şi pân’ la Dealu clopotele te strigau, Moldova şi toată ţara slavoslovii îţi cântau.
Bucură-te, Mihaile, sfânt încununat frumos,
Bucură-te, domn român prea credincios,
Bucură-te, viteazule al lui Hristos,
Bucură-te, sfinte cap cu izvor de mântuire,
Bucură-te, Mihaile trup de strajă la hotare,
Bucură-te, sfânt martir a neamului ocrotire,
Bucură-te, Mihaile, viteazule neînfricat,
Bucură-te, şi primeşte ruga noastră de izvod,
Bucură-te, Mihaile, fericite voievod! 

Condacul al 13-lea

O, de trei ori fericite Mihaile, astăzi plecând genunchii în faţa icoanei tale, har revarsă-ne din prea sfântu-ţi trup şi binecuvântează ţara şi poporul ei. Revarsă, sfinte, har peste noi toţi şi păzeşte sfânta ta unire şi credinţa românilor. Să trăim cu toţii în pace, sănătate şi belşug. Să te pomenim de-a pururi în Sfintele Liturghii alături de sfinţii ţării, sfânt viteaz şi mucenic, într-o împreună cântare lui Dumnezeu cel Sfânt: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori).

Apoi se zice iarăşi Icosul I şi la urmă Condacul I.

Autor: Miron Manega

Sursa: http://www.certitudinea.ro/articole/credinta/view/sfintii-arhangheli-mihail-si-gavriil-acatistul-lui-mihai-viteazu?fbclid=IwAR0od71znIp3d5h9KQyxD9lWtuHSMk0dxk1wzhXVAZLXP58FQydE4ZxY344

Canon de rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria la Sărbătoarea Sfântului Cuvios Sava cel Sfinţit şi a celor împreună cu dânsul – 5 Decembrie

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Irmosul:

Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Sfântul Sava cel Sfințit

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sufletul meu cel întunecat prin desfătările vieţii şi tulburat de grijile lumeşti, luminează-l cu strălucirea ta, Maica lui Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Maica lui Dumnezeu, deschisu-s-au Uşile Cereşti, prin naşterea ta, prin care dă şi sufletului meu intrare, ca o Milostivă şi către Dumnezeu mă povăţuieşte.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sufletul meu cel săgetat cu săgeata celui viclean şi rănit prin vicleşugurile şi meşteşugirile aceluia, cu mila ta vindecă-l, Fecioară.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Nădejdea celor deznădăjduiţi, Îndreptarea celor căzuţi, Ceea ce ai născut Lumina Cea Dumnezeiască, luminează sufletul meu, cel ce este în întuneric.

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Luminarea celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Toată dorirea mea în tine am pus-o, Stăpână Curată. Pentru aceasta poftele mele cele trupeşti, degrabă le schimbă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Stăpână, Ceea ce eşti Uşa Luminii, fă să-mi răsară mie razele cele luminate ale pocăinţei şi negura păcatelor mele îndepărteaz-o.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Una întru tot Nevinovată, scapă-mă de toată răutatea, de ispitele cele ce vin asupra mea şi de focul cel veşnic.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Preacurată, grăbeşte de mă cercetează şi mă curăţeşte de rănile cele cumplite şi mă apără de toată supărarea, pe mine cel ce pătimesc.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sufletul meu cel întunecat de păcate, luminează-l cu lumina ta, pururea Fecioară, care ai născut pe Soarele dreptăţii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Scapă-mă de viforul ispitelor şi al vieţii celei stricătoare de suflet şi de focul cel veşnic mă izbăveşte, Dumnezeiască Mireasă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Vas Sfinţit al Fecioriei şi Veselia Celui Neîncăput cu firea, sufletul meu cel întunecat de multe patimi, luminează-l.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Întru tot Sfântă, Dumnezeiască Mireasă, Stăpâna lumii, izbăveşte-mă pe mine şi din nevoi mă scapă şi îndepărtează mulţimea patimilor mele.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Mânecând strigăm Ţie, Doamne: mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru; afară de Tine pe altul nu ştim.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe tine Fecioară te lăudăm, întru tot Lăudată, care ai încăput pe Cuvântul lui Dumnezeu în pântecele tău, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

De focul cel nestins şi de viermi, scapă-mă, Maica lui Dumnezeu, Ceea ce dai vindecări din milă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tu eşti credincioşilor Zid Tare şi biruinţă, întru tot Sfântă, care mântuieşti din ispite pe cei ce te laudă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sufletul meu cel neputincios vindecă-l, Preacurată Stăpână, Ceea ce ai născut Mântuirea tuturor, pe Cel Ce ridică neputin­ţele noastre.

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog, ridică-mă din adâncul răutăţilor, căci către Tine am strigat, auzi-mă, Dumnezeul mântuirii mele!

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Marie, Locaş Curat şi întru tot Cinstit al Făcătorului tuturor, dă sufletului meu lacrimi curăţitoare şi scoate-mă de la judecata ce va să fie şi din chinuri.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ceea ce eşti Uşă Dumnezeiască arată intrări Dumnezeieşti smeritului meu suflet, prin care intrând, să se mărturisească şi să ia dezlegare de răutăţi, Născătoare de Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Adâncul păcatelor şi valurile deznădăjduirii viscolesc mintea mea; milostiveşte-te, Stăpână şi-mi întinde mâna ta şi mă izbăveşte, Ceea ce ai născut pe Mântuitorul Hristos.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe tine te avem Folositoare şi Zid toţi credincioşii care pururea suntem necăjiţi întru adâncul răutăţilor, al tulburărilor şi al nevoilor, Născătoare de Dumnezeu, Singura Scăpare a credincioşilor.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Tinerii evrei au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, strigând: Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ţie mă rog, Preacurată, omoară păcatul ce sălăşluieşte în mine şi mă învredniceşte, Fecioară, să dobândesc viaţa, ferindu-mă de partea celor ce vor fi chinuiţi după moarte.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Multe feluri de patimi mă tulbură, Curată, Ceea ce ai născut Izvorul nepătimirii; de biruinţa acelora şi de focul cel veşnic mă scapă, Născătoare de Dumnezeu, cu rugăciunile tale.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cel Ce din năravul cel slobod greşesc şi de obiceiul cel nebunesc sunt robit, alerg acum către obişnuita ta milostivire.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Miluieşte-mă, întru tot Sfântă, de Dumnezeu Născătoare, pe mine, cel deznădăjduit. Stinge văpaia patimilor mele şi-mi alină tulburarea inimii, Curată Maica lui Dumnezeu şi mă scapă, Fecioară, de tirania demonilor şi de focul cel veşnic.

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

Pe Împăratul Ceresc, pe Care Îl laudă Oştile îngereşti, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, uşurează-mi păcatele şi sarcina greşelilor mele, ca să te măresc pe tine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca Ceea ce ai născut pe Judecătorul şi Dumnezeu, arată-L, Curată, cu blândele tale rugăciuni, mie, Milostiv; ca să mă mântuiesc de focul cel veşnic.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Biruitu-m-au păcatele mele cele multe, Născătoare de Dumnezeu; dă-mi acum mână de ajutor şi mă scapă din focul cel nestins, pe mine nevrednicul.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Rogu-mă, Preacurată, luminează ochii inimii mele cei orbiţi de întunericul păcatului şi mă arată primitor de Dumnezeiasca strălucire, ca prin tine să mă fac curat Fiului tău.

Cântarea a 9-a.

Irmosul:

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, noi cei mântuiţi prin tine, mărindu-te împreună cu cetele cele fără de trupuri.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Miluieşte, Preacurată, ticălosul meu suflet şi-mi omoară pierzătoarele patimi: îndepărtează chinuitoarea nepricepere şi izvoare de lacrimi sfinte, pururea în viaţă dăruieşte-mi, prin care să scap de osânda cea cumplită, ce mă aşteaptă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fecioară Preacurată, tu eşti Zid creştinilor şi Scăpare lumii, întru care ne mântuim; că din tine Dumnezeu Întrupându-Se, pe tine te-a dat tuturor Acoperământ mântuitor, Dumnezeiască Mireasă. Pentru aceasta, Curată, miluieşte-mă pe mine nevrednicul.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu tărie şi cu putere duhovnicească, cu armă de biruinţă încinge smeritul meu suflet, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu; îmbracă-l în arma Crucii şi curăţeşte rănile păcatului meu cu roua iubirii tale de oameni şi cu mare mila ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Curată, fii mie Stâlp de mântuire, taberele demonilor arată-le neputincioase şi mulţimea ispitelor şi necazurile îndepărtează-le şi întâmplările cele rele departe le alungă şi izbăvire dăruieşte-mi, Curată.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Sufletul meu smerit întinându-mi-l din pruncie şi cu cuvintele şi cu faptele, eu nevrednicul, pe mine însumi m-am pângărit; şi nu am cum să fac, nici loc de adăpost, nici altă nădejde în afară de tine, nu cunosc, Fecioară. Vai mie, netrebnicul! Pentru aceasta alerg acum rugându-te, Preacurată şi mărturisindu-mă strig ţie: greşit-am! Roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu să-mi dăruiască iertare de greşeli, că întru tine Singură mi-am pus nădejdile mele, Fecioară.

Acatistul pentru pruncii avortaţi

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Condacul 1

Mielule al lui Dumnezeu, Cela ce ridici păcatele lumii, auzi tanguirea mea şi ia aminte la durerea inimii mele, ridică de la mine povara cea apăsătoare a păcatelor mele; Cela ce ai purtat neputinţele noastre, primeşte întru pocăinţă pe cea care se cucereşte Ţie, rugându-se şi strigând din adâncul sufletului: Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Icosul 1

Dumnezeule şi Doamne! A Ta este zidirea: însă vai mie, că păcatul săvârşit de Adam în rai trăieşte în trupul meu, şi ca o roabă îi slujesc pururea cu osârdie; ci acum mă rog Ţie:
Miluieşte-mă pe mine, Făcătorule al lumii de sus;
Miluieşte-mă pe mine, Ziditorule al firii de jos;
Miluieşte-mă pe mine, Stăpâne al puterilor cereşti;
Miluieşte-mă pe mine, Îndreptătorule al făpturilor trupeşti;
Miluieşte-mă pe mine, Cela ce porţi de grijă tuturor;
Miluieşte-mă pe mine, care aduc Ţie lacrimi pentru păcatele mele;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 2-lea

Stăpâne Atotmilostive, oare cum voi îndrăzni a mă apropia de Tine cu rugăciune, eu, o păcătoasă atat de spurcată, care am călcat porunca Ta, dată mie prin proorocul tău Moisi: Să nu ucizi; ci eu sunt o ucigaşă, vai, mai înverşunată de o sută de ori decât şarpele, care îşi lasă puii să vadă lumina soarelui pentru puţină vreme, şi abia după aceea îi mănâncă – iar eu, nenorocita, mi-am lipsit pruncii nu numai de lumina cea văzută ci mai vârtos de Lumina Cea adevărată, de domnul nostru Iisus Hristos, care luminează prin taina Botezului şi din iubirea de vremelnica odihnă trupească, fugind de binecuvântarea mulţimii de prunci, l-am ucis încă din pântece; drept aceea, întunecată fiind cu aceste păcate şi cu nenumărate altele, nădăjduiesc doar în milostivirea îndurării tale, şi cu îndrăznire strig către Tine: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Cuvintele vieţii cele rostite de către Tine le-am trecut cu vederea, Doamne, şi am umblat după voia inimii mele din tinereţile mele şi până în ziua de acum; ci acum cu pocăinţă strig către Tine, Atotînduratul meu Mântuitor:
Miluieşte-mă pe mine, cea zămislită întru fărădelegi;
Miluieşte-mă pe mine, cea născută întru păcate;
Miluieşte-mă pe mine, care n-am păzit poruncile Tale;
Miluieşte-mă pe mine, care m-am lipsit de harul Tău;
Miluieşte-mă pe mine, care nu mă îngrijesc de mântuirea mea;
Miluieşte-mă pe mine, care m-am aruncat în lanţul patimilor;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 3-lea

Bine şi frumos este a locui fraţii împreună şi a se iubi unii pe alţii, precum ne-ai poruncit, Mântuitorule: fiindcă cel ce mânie pe fratele său, ucigaş este: ci eu am întrecut cu turbarea mea pe toţi câţi s-au născut din veac, încă şi pe ucigaşii ale căror jertfe au fost ucise din felurite pricini, având vieţi şi vârste felurite, însă în timp – iar eu, ticăloasa, i-am lipsit de viaţă pe cei care abia primiseră vreme de vieţuire de la Tine, Cela Ce le-ai dat viaţă ca ei să fiinteze. Eu, însă, întru nebunia mea, fără milă le-am răpit această viaţă pe când ei se aflau în pântecele meu, lepădând fără frică de Dumnezeu şi darul naşterii de prunci cel binecuvântat de tine. Cu samavolnicie am smuls din mâinile Tale ziditoare pe pruncii mei cei nevinovaţi, şi nu m-am ruşinat să-i ucid înaintea ochilor Tăi; ci sorţile lor în dreapta Ta sunt, Doamne, iar păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie Unuia mă cuceresc, pocăindu-mă, şi mă rog Ţie, Bunule: în calea pocăinţei paşii mei îndreptează-i, ca dimpreună cu toţi păcătoşii care s-au pocăit să strig Ţie: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Cela Ce singur ştii neputinta omenească, stii şi toate căderile mele; greşealele tinereţilor mele nu le pomeni, şi de cele ascunse ale mele curăţeşte-mă pe mine, care strig Ţie:
Miluieşte-mă pe mine, marea păcătoasă;
Miluieşte-mă pe mine, călcătoarea legii lui Dumnezeu;
Miluieşte-mă pe mine, care am stricat legământul Tău;
Miluieşte-mă pe mine, că Ţie, Stăpânului meu Ţi-am răsplătit cu rău;
Miluieşte-mă pe mine, care am venit la Tine să mă pocăiesc în ceasul al unsprezecelea;
Miluieşte-mă pe mine, ticaloasa ucigaşă de copii;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 4-lea

Dătătorule de Viaţă, Împărate Ceresc, vino şi Te sălăşluieşte întru mine, cea spurcată cu păcatele, şi mă curăţeşte de toată întinăciunea, şi mântuieşte, bunule, sufletul meu, ca mântuită fiind să strig: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută-mă, Dumnezeul meu, pe mine, roaba Ta, care m-am depărtat de poruncile Tale în hăţişul cel nestrăbătut al patimilor şi neascultării. Mântuieşte-mă pe mine, nevrednica, ce suspin către Tine cu căldură, mă rog şi strig:
Miluieşte-mă pe mine, cea împovarată cu păcatele ce le-am săvârşit urmând voii mele;
Miluieşte-mă pe mine, cea întunecată de patimi;
Miluieşte-mă pe mine, cea răpită de trufie;
Miluieşte-mă pe mine, cea roasă de pizmă;
Miluieşte-mă pe mine, cea plină de nedreptate;
Miluieşte-mă pe mine, Cela Ce nu voieşti moartea păcătosului;
Miluieşte-mă pe mine, ucigaşa cea cu bună ştiinţă a pruncilor mei;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 5-lea

Unde voieşti Tu atotputernice Doamne al meu, acolo se şi biruieşte rânduiala firii. Biruieşte tu şi firea mea păcătoasă şi puterile ei, ce mă împing spre păcat, că Tu eşti Făcătorul tuturor şi Ziditorul firii; prin harul Tău cel Dumnezeiesc duh drept înnoieşte întru cele dinauntru ale mele; nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău Cel Sfânt nu-l lua de la mine, şi sfărâmă pecetea care mă infierează ca ucigaşă de copii, după dreptatea aşezată pe sufletul meu cel muritor de către dreapta Ta judecată, potrivit celei de-a şasea porunci a legii tale: să nu ucizi, şi înnoieşte legămantul cel veşnic pe care l-ai făcut cu noi, Doamne, pe care eu l-am călcat prin păcatele mele, şi întoarce-mi virtuţile dintâi, pe care le-am pierdut prin păcat, ca fără de împiedicare să-Ţi cânt: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Cine a mai păcătuit vreodată aşa cum am păcătuit eu, ticăloasa? Ce păcat nu am săvârşit, ce rău n-am închipuit în sufletul meu? Ci cu inimă înfrântă şi cu lacrimi vin la tine, Atotîndurate Doamne, strigând:
Miluieşte-mă pe mine, roaba Ta cea necredincioasă;
Miluieşte-mă pe mine, cea împietrită în păcat;
Miluieşte-mă pe mine, cea urâtoare de aproapele;
Miluieşte-mă pe mine, care am jignit cu cuvântul şi cu lucrul;
Miluieşte-mă pe mine, cea întinată cu sufletul şi cu trupul;
Miluieşte-mă pe mine, cea arsă de mustrările conştiinţei;
Miluieşte-mă pe mine, ucigaşă de prunci, care lui Irod m-am asemănat;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al-6-lea

Cu razele harului Tău, Doamne, luminează haina sufletului meu, Dătătorule de lumină, şi mă mântuieşte, ca bucurându-mă să cânt Ţie: Aliluia!

Icosul al-6-lea

Multă este, Hristoase, mulţimea greşealelor mele, şi ca o noapte întunecată e toată viaţa mea; ci fără a deznădăjdui de mila Ta, Mântuitorul meu, ca David strig Ţie:
Miluieşte-mă pe mine, care în lenevie toată viaţa mea o am cheltuit;
Miluieşte-mă pe mine, care nu mă îngrijesc de rugăciunea pentru păcate;
Miluieşte-mă pe mine, cea nerecunoscătoare pentru bunele Tale îndemnuri la pocăinţă;
Miluieşte-mă pe mine, care Legea Ta n-am cinstit-o şi poruncile Tale nu le-am păzit;
Miluieşte-mă pe mine, că lumea şi cele ce sunt în lume am iubit;
Miluieşte-mă pe mine, care în lumească deşertăciune zilele veacului meu le-am cheltuit;
Miluieşte-mă pe mine, că urmând legile acestui veac şi îngreţoşându-mă de naşterea de prunci cea binecuvântată de Tine, am săvârşit uciderea de prunci;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al-7-lea

La cer ridic ochii mei, către Tine Cuvinte a lui Dumnezeu, dar firea mea de tină mă trage în jos, Mântuitorul meu. O, Ziditorule al cerului şi al pământului şi a toate câte sunt în ele! Ridică-mă ca să gândesc şi să făptuiesc după cerească cuviinţă, ca pururea să strig Ţie, cu inima şi gura, cântarea de biruinţă: Aliluia!

Icosul al-7-lea

Ochi viclean am şi plin de toată necurăţia, şi pururea mă amăgesc cu înşelăciunile acestei lumi. Drept aceea mă rog Ţie, Atotbunule, să întorci ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea, ca să strig Ţie cu glas de rugăciune:
Miluieşte-mă pe mine, care însetez a sluji Ţie cu credinţă;
Miluieşte-mă pe mine, care voiesc a mă închina Ţie în duh şi adevăr;
Miluieşte-mă pe mine, căre-Ţi aduc jertfă pentru păcate lacrimile pocăinţei mele;
Miluieşte-mă pe mine, care cer de la Tine iertare pentru uciderea pruncilor mei;
Miluieşte-mă pe mine, care aştept de la Tine izbăvire de patimile mele;
Miluieşte-mă pe mine, care plâng foarte pentru păcatele mele cele grele, pentru păcatele mele de moarte;
Miluieşte-mă pe mine, ucigaşa cea vinovată înaintea judecăţii lui Dumnezeu şi a oamenilor;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al-8-lea

Miluieşte-mă, Doamne, Mântuitorul meu, care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care mai mârşavă decât toţi eu sunt; ci te rog, Atotmilostive, Dumnezeule, pleacă-Te spre milostivirea îndurărilor tale, auzi suspinele inimii mele, primeşte izvoarele lacrimilor mele, fierbinţile rugăciuni ale sufletului meu, al cărui Mântuitor Tu eşti, ca să strig Ţie: Aliluia!

Icosul al-8-lea

Gânduri rele şi tâlhăreşti au căzut asupra mea fiind eu cu totul cufundată în somnul păcatului. Vai mie! Că haina cea dumnezeiască dată mie la Sfântul botez pe spurcăciunea păcatelor am schimbat-o, drept care ucidere de prunci am săvârşit şi până acum petrec goală de virtuţi. Drept aceea, foarte năzuiesc să ridic ochii mei, ce s-au plecat în jos pentru mulţimea faptelor mele cele cumplite, săvârşite înaintea Ta, Doamne, si astfel, strig către Tine:
Miluieşte-mă pe mine, care am săvârşit păcat de moarte;
Miluieşte-mă pe mine, care până acum mă împotmolesc în păcate;
Miluieşte-mă pe mine, cea plină de toată urâciunea;
Miluieşte-mă pe mine, cea mânjită de păcate împotriva firii;
Miluieşte-mă pe mine, care nu am păzit curăţia feciriei mele;
Miluieşte-mă pe mine, că de cucernica vrednicie de mamă m-am lipsit;
Miluieşte-mă pe mine, că din pântece pruncii fără de vreme mi i-am lepădat;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al-9-lea

Dă ochilor mei râuri de lacrimi, Dumnezeul meu, ca să plâng pentru păcatele mele şi astfel, bucurându-mă să strig: Aliluia!

Icosul al-9-lea

Trupul mi l-am spurcat cu urâciuni în taină, sufletul mi l-am întunecat cu faptele mele cele nefireşti: se bolnăveşte trupul, se bolnaveşte şi sufletul meu. La Tine, cela Ce singur nu ţii minte răul, la Milostivul Judecător şi Dumnezeul meu căzând, mă rog:
Miluieşte-mă pe mine, ucigaşa, că pomenirea soartei pruncilor mei lepădaţi mă umple de cutremur şi groază şi de mirare negrăită: cum mă rabzi, Milostive Doamne şi Judecătorule Preadrept, şi îmi faci bine mie, venetică a iadului, până în această zi şi în acest ceas, în tot chipul aşteptând pocăinţa mea?;
Miluieşte-mă pe mine, ce nu o dată am făgăduit să mă îndrept şi iarăşi m-am întors la păcate, precum câinele la vărsătura sa;
Miluieşte-mă pe mine, că fără frica de Dumnezeu şi fără dragoste de mamă, ci cu sălbăticie de fiară pruncii mei i-am sfâşiat;
Miluieşte-mă pe mine, că de bună voie am săvârşit păcatele mele;
Miluieşte-mă pe mine, că duhul cu gânduri spurcate mi l-am întinat;
Miluieşte-mă pe mine, că până în această zi duc o viaţă păcătoasă;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 10-lea

Rănitu-m-am de amăgirea acestei lumi şi mi-am plecat genunchii înaintea ei, alegând calea cea pierzătoare a legii ei spurcate, uitând făgăduinţele ce le-am dat la Sfântul Botez; şi săvârşind una după alta toate fărădelegile pe care lumea mi le insufla, am atins, în cele din urmă, culmea păcatelor de moarteb – uciderea de prunci: ci sârguieşte a-mi deschide braţele părinteşti, Dumnezeul meu, ca până la sfârşitul vieţii să aduc Ţie jertfă de laudă, strigând: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Răpitorii, ucigaşii, hoţii şi toţi păcătoşii nepocăiţi împărăţia Cerurilor nu o vor moşteni: iar eu cu toată nedreptatea şi cu toată spurcăciunea păcatelor am întinat trupul şi sufletul meu. Aşadar, sărăcirea mea sufletească mă face să căd la Tine, strigând:
Miluieşte-mă pe mine, cea născută din Legămantul cel Nou al împărăţiei harului Tău;
Miluieşte-mă pe mine, cea îmbisericită în Biserica pe care Tu ai zidit-o;
Miluieşte-mă pe mine, cea pecetluită cu darurile Sfântului Duh;
Miluieşte-mă pe mine, cea hrănită cu Preacuratul Trupul Tău şi Sângele Tău Cel de viaţă făcător;
Miluieşte-mă pe mine, cea în Hristos îmbrăcată;
Miluieşte-mă pe mine, care toate aceste bunătăţi le-am lepădat şi viaţa păcătoasă am ales;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 11-lea

Duh de întreagă înţelepciune dăruieşte-mi, Doamne şi Stăpânul vieţii mele, că din tinereţile mele m-am lipsit de virtuţi, întreagă m-am robit patimilor, duhul şi sufletul mi-am pângărit şi trupul mi-am stricat. Dumnezeule al îndurărilor şi al milostivirii! Nu Te îngreţoşa a mă curăţa pe mine, păcătoasa cea prea spurcată; zidirea Ta sunt, miluieşte-mă şi mă curăţeşte de toată întinăciunea trupului şi a duhului, şi mă învredniceşte cu îndrăznirea să strig Ţie: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Așteptarea inimii mele, care nădăjduieşte către Tine, nu o lepăda, Doamne, şi nu mă ruşina înaintea îngerilor şi a oamenilor la Dreptul şi Înfricoşatul Tău judeţ; nu mă osândi atunci după faptele mele, ci după mila Ta iartă toate greşalele mele, care strig Ţie:
Miluieşte-mă pe mine, cea cu inimă necurată;
Miluieşte-mă pe mine, cea cu diavolească robie înrobită;
Miluieşte-mă pe mine, cea în păcate născută, prin Botez spălată şi iarăşi căzută, ca un porc, în nelegiuire;
Miluieşte-mă pe mine, căreia s-au împuţit ranele păcatelor sufletului meu;
Miluieşte-mă pe mine, care din pricina păcatelor mele cele grele şi de moarte, în trandavie şi deznădejde am căzut;
Miluieşte-mă pe mine, care tot păcatul am săvârşit şi de toată pedeapsa m-am învrednicit;
Miluieşte-mă pe mine, Ziditorul meu, şi întru pocăinţă primeşte-mă pe mine, cea căzută;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 12-lea

Cu mărinimia iubirii Tale de oameni; Dumnezeul meu, acoperă toate nelegiuirile mele, primind pocăinţa mea, ca întru dragoste către Tine să strig pururea: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Tinereţile mele au trecut întru nebunia mea, toată viaţa mea întru păcate o am cheltuit; întru lenevie şi negrijă de pocăinţă; însă bătrâneţile, prin frica de moarte şi judecata ta cea de neocolit m-au adus la pocăinţă. Nu mă lepăda, Mântuitorul meu, pe mine care în ceasul al unsprezecelea am venit în braţele Tale părinteşti şi întru pocăinţă strig:
Miluieşte-mă pe mine, că sângele pruncilor mei nevinovaţi strigă către Tine, dând mărturie că sunt ucigaşa lor;
Miluieşte-mă pe mine, Dumnezeul meu, Care după fire eşti unul în trei Ipostasuri;
Miluieşte-mă pe mine, Doamne, Cela Ce minunat eşti întru mila Ta;
Miluieşte-mă pe mine, Stăpâne, Care îndelung rabzi păcatele noastre;
Miluieşte-mă pe mine, Împărate Sfinte, care tămăduieşti neputinţele;
Miluieşte-mă pe mine, Cela Ce eşti îmbelsugat în dragoste şi cu iubirea Ta încălzeşti păcătoşii deznădăjduiţii;
Miluieşte-mă pe mine, Atotputernice, Care neputinţele noastre ai purtat;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Condacul al 13-lea

Arăta-se-va pe cer semnul Fiului Omului în ziua aceea înfricoşată a celei de-a doua veniri a judecătorului viilor şi morţilor – Preacinstita Cruce a Fiului lui Dumnezeu. Atunci vor plânge toate neamurile pământului. O, Iisuse Hristoase, Mântuitorul şi Judecătorul nostru şi Împărate al tuturor! Dă-mi mai înainte de acea zi lacrimi de pocăinţă, ca să plâng mai fierbinte răutăţile şi faptele mele cele pierzătoare, cu care sufletul mi l-am întinat şi Preacinstitul Sânge al Legământului Tău amar l-am batjocorit, ca atunci, dimpreună cu îngerii şi cu toţi sfinţii şi drepţii să strig Ţie: Aliluia! (de trei ori)

Apoi iarăşi se zice Icosul întâi

Dumnezeule şi Doamne! A Ta este zidirea: însă vai mie, că păcatul săvârşit de Adam în rai traieşte în trupul meu, şi ca o roabă îi slujesc pururea cu osârdie; ci acum mă rog Ţie:
Miluieşte-mă pe mine, Făcătorule al lumii de sus;
Miluieşte-mă pe mine, Ziditorule al firii de jos;
Miluieşte-mă pe mine, Stăpâne al puterilor cereşti;
Miluieşte-mă pe mine, Îndreptătorule al făpturilor trupeşti;
Miluieşte-mă pe mine, Cela ce porţi de grijă tuturor;
Miluieşte-mă pe mine, care aduc Ţie lacrimi pentru păcatele mele;
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

Şi

După aceea se zic aceste rugăciuni:

Condacul întâi

Mielule al lui Dumnezeu, Cela ce ridici păcatele lumii, auzi tânguirea mea şi ia aminte la durerea inimii mele, ridică de la mine povara cea apăsătoare a păcatelor mele; Cela ce ai purtat neputinţele noastre, primeşte întru pocăinţă pe cea care se cucereşte Ţie, rugându-se şi strigând din adâncul sufletului: Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieşte-mă pe mine, cea căzută!

RUGĂCIUNEA ÎNTÂI

O, Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu! Cela Ce din preamult[ bunătatea Ta pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire Te-ai îmbrăcat în trup, şi Te-ai răstignit, şi Te-ai îngropat, şi prin Crucea Ta ai înnoit firea noastră cea stricată, primeşte pocăinţa mea pentru păcatele ce le-am făcut şi auzi cuvintele mele: păcătuit-am, Doamne la cer şi înaintea Ta, cu cuvântul, cu fapta, cu sufletul şi cu trupul şi cu cugetul minţii mele; am călcat rânduielile Tale, nu am ascultat poruncile Tale, am mâniat Bunătatea Ta, Dumnezeul meu – dar fiindcă a Ta este zidirea, nu mă deznădăjduiesc pentru mântuirea mea, ci la nemărginita Ta Milostivire îndrăznind alerg şi mă rog Ţie: Doamne! Întru pocăinţă dă-mi inimă Înfrântă, şi primeşte-mă când mă rog, şi dă-mi gând bun, dă-mi lacrimi şi umilinţă, Doamne, dă-mi după harul Tău să pun început bun. Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă pe mine, cea căzută, şi pomeneşte-mă pe mine, păcătoasa roaba Ta, întru împărăţia Ta. Amin.

RUGĂCIUNEA A DOUA

O, Dumnezeule, Preamilostive Hristoase Iisuse, Răscumpăratorule al celor păcătoşi! Pentru mântuirea neamului omenesc ai lăsat, Atotmilostivire, Cerurile preaslăvite şi Te-ai sălăşluit în valea aceasta mult-păcătoasa a plângerii, ai primit pe Dumnezeieştii Tăi umeri neputinţele noastre şi ai purtat durerile noastre; Tu, o, Sfinte Pătimitorule, ai fost rănit pentru păcatele noastre şi chinuit pentru fărădelegile noastre – şi de aceea şi noi înălţăm către Tine, Iubitorule de oameni, rugăciuni smerite. Primeşte-le, Preabunule Doamne, şi te pogoară către neputinţele noastre, şi păcatele noastre nu le pomeni, şi întoarce de la noi hotărârea cea cu dreaptă mânie de a ne răsplăti pentru fărădelegile noastre. Tu, Cela Ce prin atotcinstitul Tău Sânge ai înnoit firea noastră cea căzută, înnoieşte-ne, Doamne Iisuse Hristoase, Mântuitorul nostru, şi pe noi, cei care ne aflăm întru stricăciunea păcatelor şi mângâie inimile noastre cu bucuria desăvârşitei tale iertări. Cu tânguire şi lacrimi de pocăinţă fără de măsură cădem la picioarele Dumnezeieştii Tale milostiviri: curăţeşte-ne, Dumnezeul nostru, cu harul Tău cel Dumnezeiesc, pe noi toţi, de toate nedreptăţile şi fărădelegile vieţii noastre – ca întru sfinţenia iubirii Tale de oameni să lăudăm atotsfânt numele Tău, dimpreună cu al Tatălui, şi al Preabunului şi de viaţă făcătorului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

https://ortodoxiamarturisitoare.wordpress.com/2018/04/19/care-este-soarta-pruncilor-morti-prematur-accidental-sau-voit-avort-partea-a-ii-a/

Acatistul Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului “Gorgoepikoos” de la Dochiariu – 9 / 22 noiembrie

Troparul

Către Născătoarea de Dumnezeu să alergăm toți cei ce suntem în necazuri – nenorociri, nevoi – și să cădem înaintea Sfintei sale icoane cu credință zicând din adâncul sufletului: Auzi grabnic rugăciunea noastră, Fecioară, ceea ce te-ai numit “Grabnic ajutătoare” – căci pe tine, noi, robii tăi, te avem întru nevoi gata ajutătoare.

Condacele și Icoasele:

Condacul 1:

Alesei dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu și Împărătesei celei ce ia în grabă aminte la rugăciunile celor smeriți și revarsă râuri de vindecări asupra credincioșilor de la icoana sa cea Sfântă, aducem cântare de mulțumire!
Iară tu – Apărătoarea cea mult milostivă apleacă-te cu bună voință către glasurile noastre cele de laudă și din toate nevoile slobozește-ne pe noi, cei ce strigăm spre tine: Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

Icosul 1:

Cetele îngerilor cu smerenie îți slujesc și toate puterile cerești cu cântări neîncetate te fericesc, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca pe ceea ce ai născut pe Împăratul îngerilor – Hristos Dumnezeul nostru! Iar noi, păcătoșii, îndrăznind a te urmă și nepricepându-ne după vrednicie a te preamări, cu smerenie înțeleaptă îți zicem:

Bucură-Te, sălaș al Dumnezeirii celei apropiate;
Bucură-Te, mirarea cea neîncetată a îngerilor;
Bucură-Te, masă Sfântă care ne hrănești cu pâinea vieții;
Bucură-Te, măslin cu rod bun, care cu untdelemnul milostivirii ungi inimile noastre;
Bucură-Te, comoară nesecată a dumnezeieștilor daruri;
Bucură-Te, râu pururea curgător al minunilor;
Bucură-Te, apărătoarea celor obidiți;
Bucură-Te, mângâierea celor întristați;
Bucură-Te, ajutătoarea celor ce sunt în nenorociri;
Bucură-Te, vindecătoarea celor bolnavi;
Bucură-Te, întăritoarea celor slăbănogi;
Bucură-Te, slobozitoarea celor robiți;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

Condacul 2:

Văzând nesecată milostivirea Ta, Stăpână, și mulțimea minunilor Tale pe care le-ai arătat și le arăți prin Sfintele Tale icoane care ca niște stele de Dumnezeu luminate ai înfrumusețat toată lumea ortodoxă – te rugăm pe tine cu dragoste ceea ce ai înălțat neamul omenesc prin bunăvoința Ta și ne închinăm Prea Cinstitului Tău Chip, cântând Fiului Tău Hristos Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2:

Arătând înțelepciunea cerească, Născătoare de Dumnezeu, ai benevoit a hotărî prin sorții pământești să proslăvești icoana Ta de la Sfântul Munte Athos pe care însăți – Grabnică ajutătoare – ai numit-o prin glas Dumnezeiesc care s-a auzit de la dânsa, pentru că toți văzând-o, cu cântări să Te laude așa:

Bucură-Te, Maică milostivă față de noi toți înaintea lui Hristos;
Bucură-Te, locaș al Duhului Sfânt;
Bucură-Te, arătarea dragostei lui Dumnezeu față de oameni;
Bucură-Te, înălțarea neamului omenesc;
Bucură-Te, palat luminos al lui Dumnezeu Cuvântul;
Bucură-Te, ceea ce ești mai mare decât Sfânta Sfintelor;
Bucură-Te, ceea ce ai născut pe Mielul lui Dumnezeu;
Bucură-Te, ceea ce ne-ai crescut spicul vieții;
Bucură-Te, păstrătoare de aur a mâncării celei nepieritoare;
Bucură-Te, hrănitoarea Hrănitorului lumii;
Bucură-Te, ce prin mijlocirea Ta nădăjduim a ne mântui;
Bucură-Te, care prin rugăciunile Tale așteptăm a primi moștenirea cerească;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlineșți!

Condacul 3:

Vădind cu putere dumnezeiască pe trapezarul Nil de la mănăstirea Dochiaru, cel ce umbla cu necuviință înaintea Sfintei Tale icoane, l-ai pedepsit cu orbirea și slăbănogirea, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca nimeni să nu îndrăznească a defăima chipul Sfintei Tale icoane, pe care cu o arvună a binevoirii Tale, cu milostivire ai dăruit-o întregului Munte Sfânt al Athosului pentru că toți locuitorii lui, cu glasuri cuvioase, să cânte Celui ce s-a născut din Tine, Dumnezeu Cuvântul: Aliluia!

Icosul 3:

Având nemărginită iubire de oameni răscumpărați prin sângele Fiului Tău și Dumnezeul Nostru, Stăpână prea bună, pocăința trapezarului Nil ai primit-o cu milostivire și i-ai dăruit vindecare de orbire și slăbănogire, pentru că neîncetat să-Ți slujească Ție și să aducă rugăciuni neîncetate înaintea icoanei Tale vindecătoare zicând așa:

Bucură-Te, odraslirea Sfântă a lui Ioachim și Ana;
Bucură-Te, ceea ce ai născut pe Cel ce a sfărâmat capul șarpelui celui de demult;
Bucură-Te, cea prea binecuvântată între femei;
Bucură-Te, ceea ce ai născut mai presus de fire pe Mântuitorul sufletelor noastre;
Bucură-Te, ceea ce ai unit fecioria și nașterea;
Bucură-Te, ceea ce între amândouă acestea Te-ai păstrat fără prihană;
Bucură-Te, ceea ce ești marea minune a lumii întregi;
Bucură-Te, mirarea tuturor neamurilor pământului;
Bucură-Te, îndreptarea celor ce greșesc;
Bucură-Te, întărirea în facerea de bine a celor ce păcătuiesc;
Bucură-Te, pedepsitoare care nu ții minte răul, nerăzbunatoareo;
Bucură-Te, înțelepțitoare cu inimă bună;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

Condacul 4:

Scăpând de furtunile vieții și adăpostindu-se în limanul lin al mântuirii, Muntele Athos, cei adunați acolo aflau mângâiere bine făcătoare și ajutor dumnezeiesc de la Sfânta Ta icoană, Născătoare de Dumnezeu, de la care izvorăsc raze de minuni și râuri de milostiviri nesecate.
Pentru aceasta toți aceia care în pustiurile Athosului voiesc să dobândească mântuire preamărind îndurările Tale de Maică, cu mulțumire cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 4:

Auzind glas Dumnezeiesc de la Sfânta Ta icoană, Stăpână, trapezarul Nil Te-a cunoscut a fi grabnică ajutătoare a tuturor care cu credință și cu dragoste aleargă către făcătorul de minuni Chipul Tău și primind de la El înțelepțire în nepăsările lor și luminarea ochilor lor sufletești, strigă Ție din tot sufletul cu mulțumire:

Bucură-Te, ceea ce prin pedeapsa vremelnică înțelepțești pe cei nepăsători;
Bucură-Te, ceea ce primești cu milostivire pocăință de la cei ce păcătuiesc;
Bucură-Te, ceea ce îndrumezi pe calea îndreptării pe cei rătăciți;
Bucură-Te, ceea ce îndreptezi cu milostivire rănile păcatelor noastre sufletești;
Bucură-Te, ceea ce cu dragoste dojenești pe cei ce stăruie în nepăsare;
Bucură-Te, ceea ce prin amarul suferințelor trupești îi izbăvești de chinurile veșnice;
Bucură-Te, ceea ce potolești valurile și frământările patimilor;
Bucură-Te, ceea ce întinzi o mâna de ajutor celor ce se prăpădesc;
Bucură-Te, nădejdea celor fără nădejde;
Bucură-Te, bucuria celor întristați;
Bucură-Te, îmbrăcămintea celor goi;
Bucură-Te, ocrotirea celor orfani;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

Condacul 5:

Auzind viețuitorii mănăstirii Dochiaru cuvintele Tale cele insuflate de Dumnezeu, ți-au zidit Ție – Grabnică ajutătoare – o biserica lângă Arhondaric, unde se află icoana Ta făcătoare de minuni, Prea Curată Fecioară și care mângâie pe toți credincioșii cu semnele milelor Tale.
De aceea nu ne lipsi nici pe noi smeriții, care după datorie Te lăudăm și cântăm Făcătorului de minuni Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5:

Văzând râurile de minuni ce se revarsă de la Sfânta Ta icoană – Grabnic ajutătoare – toți viețuitorii Muntelui Athos aleargă la ea pentru închinare! Iară Tu, Maica Domnului, tuturor le dai după trebuință fiecăruia, neîmpuținat, darurile milostivirii Tale, îndemnându-i pe ei cu mulțumire să-Ți cânte Ție:

Bucură-Te, Maica milostivirii și a îndurărilor;
Bucură-Te, masă însuflețită a Atotțiitorului;
Bucură-Te, ceea ce L-ai împreunat cu trup pe Fiul lui Dumnezeu;
Bucură-Te, cămara zămislirii celei fără de sămânță;
Bucură-Te, ceea ce ai întrupat pe Cel fără de trup;
Bucură-Te, ceea ce ai unit pe Dumnezeu cu oamenii;
Bucură-Te, priveliște prea dorită a celor cuvioși;
Bucură-Te, bucuria dumnezeiască a postitorilor;
Bucură-Te, veselia liniștită a pustnicilor;
Bucură-Te, nădejdea puternică a monahilor;
Bucură-Te, ceea ce biruiești legiunile de demoni;
Bucură-Te, ceea ce rușinezi pe vrăjmașii mântuirii oamenilor;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

Condacul 6:

Muntele Athosului propovăduiește milele și minunile Tale, Prea Binecuvântată Maica Domnului nostru și luminat se înfrumusețează cu mulțimea icoanelor tale, printre care icoana Ta numită “Grabnic Ajutătoare”, ca o luna plină strălucește cu raze de minuni, luminând sufletele noastre cu mulțimea darurilor Dumnezeiești și făcându-ne pe noi să cântăm, mărind pe Dumnezeu Cel în Treime, Cel ce Te-a proslăvit pe Tine: Aliluia!

Icosul 6:

Prin icoană Ta, Prea Cinstită Marie, Născătoare de Dumnezeu, strălucit-ai lumina mântuirii tuturor celor care rătăcesc în întunericul păcatelor și al patimilor, și pe acesta ai numit-o: Grabnică ajutătoare pentru ca cei ce se roagă înaintea ei cu credință și umilință sufletească, să-Ți cânte Ție:

Bucură-Te, fulger care luminezi sufletele;
Bucură-Te, tunet care înfricoșezi pe cei ce se leapădă de Tine;
Bucură-Te, adăpostirea lină a celor obosiți de zbuciumul mării vieții;
Bucură-Te, liman neînviforat al celor ce sunt tulburați de valurile patimilor;
Bucură-Te, propovăduirea spre curăția sufletească a celor tineri;
Bucură-Te, acoperământ și apărare a fecioriei;
Bucură-Te, ceea ce înmoi împietrirea inimii;
Bucură-Te, ceea ce minunat încălzești răceala sufletului;
Bucură-Te, ceea ce pe calea mântuirii îndreptezi pe cei credincioși;
Bucură-Te, ceea ce-i îndreptezi de la calea pieirii pe cei ce se pocăiesc;
Bucură-Te, mijlocitoarea noastră înaintea Fiului lui Dumnezeu;
Bucură-Te, ceea ce neîncetat Îl rogi să ne miluiască pe noi păcătoșii;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

Condacul 7:

Vrând să arăți marea Ta iubire față de neamul omenesc, Născătoare de Dumnezeu, Prea Bună ai ales Muntele Athosului unde ai înmulțit locașurile monahicești, ca toți cei ce sunt înviforați de deșertăciunile lumești să poată afla acolo liman lin și binefăcător pentru mântuire și ajutați de Tine să se învrednicească de moștenirea cerească și să cânte, împreună cu Sfinții, Prea Sfintei Treimi: Aliluia!

Icosul 7:

Semne noi ale milostivirii Tale ai arătat, Stăpână, prin minunata proslăvire a Sfintei Tale icoane – Grabnică ajutătoare – nu numai monahilor din Muntele Athos, ci și tuturor drept slăvitorilor creștini care cu evlavie cinstesc chipul acestei icoane a Ta, ca toți să-Ți cânte:

Bucură-Te, Maica Dumnezeului Nostru;
Bucură-Te, ceea ce înainte și după naștere ești Fecioară;
Bucură-Te, ceea ce pe Tine Te fericesc toate neamurile;
Bucură-Te, că Ți-a făcut Ție mărire Cel Puternic;
Bucură-Te, că a căutat spre smerenia Ta, Domnul;
Bucură-Te, că a binevoit asupra bunătății Tale, Împăratul împăraților;
Bucură-Te, fiica binecuvântată a Tatălui Ceresc;
Bucură-Te, Născătoarea cea fără o cunoaștere bărbătească a Fiului Celui mai înainte de veci;
Bucură-Te, primitoare neprihănită a Duhului Sfânt;
Bucură-Te, comoară tămăduitoare a Harului Dumnezeiesc;
Bucură-Te, înfrumusețare a lumii de sus;
Bucură-Te, apărătoarea lumii de jos;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

Condacul 8:

Călători și trecători suntem noi pe pământ și, după cuvântul Apostolului, neavând aici cetate stătătoare pentru a locui, către cine vom alerga, Stăpână, în mâhnirile și necazurile noastre, dacă nu către Tine, Prea Bună! Nu ne îndepărta pe noi, Maica lui Dumnezeu! Nu ne spune nouă: nu vă cunosc pe voi din pricina păcatelor voastre, ci miluiește-ne pe noi cei singuratici și lipsiți de ajutor și primește-ne în veșnicele locașuri – Adăpostitoarea noastră – ca noi cu bucurie să cântăm întru slava cerească Împăratului Ceresc, Hristos: Aliluia!

Icosul 8:

Tuturor credincioșilor le este mângâietor a privi spre icoană Ta, Prea Sfântă Stăpână, în care Te vedem ținând în brațe pe Pruncul cel mai dinainte de veci, pe Domnul nostru Iisus Hristos, căruia ne închinăm cu umilință, ca Ziditorului și Dumnezeului nostru, iară Ție, adevăratei Născătoare de Dumnezeu, cu umilință Îți zicem:

Bucură-Te, pururea Fecioară, care ai fost învrednicită de bună vestirea Arhanghelului Gavriil;
Bucură-Te, mireasă, pururea Fecioara;
Bucură-Te, Maica Luminii celei prea înalte, care luminezi sufletele tuturor;
Bucură-Te, tron însuflețit al Ziditorului cerului și al pământului;
Bucură-Te, porumbiță blândă;
Bucură-Te, mielușeaua fără de prihană;
Bucură-Te, pahar care reverși bucurie;
Bucură-Te, vas nesecat al apei vieții celei fără de moarte;
Bucură-Te, chivot al mirului celui bine mirositor al lui Iisus Hristos;
Bucură-Te, căci prin Tine duhoarea patimilor noastre se îndepărtează;
Bucură-Te, căci prin Tine am cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu;
Bucură-Te, căci prin Tine ne-am învățat a ne închină Dumnezeului în Treime;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

Condacul 9:

Toate neamurile Te fericesc pe Tine după cuviință, Născătoare de Dumnezeu, căci de la răsărit până la apus este lăudat numele Tău! Iară viețuitorii Muntelui Athos, Te socotesc pe Tine a fi Acoperitoarea lor, căci locul acela l-ai însemnat printr-o deosebită bunăvoința, săvârșind mulțime de minuni și revărsând milele Tale cele bogate asupra celor ce sălășluiesc acolo, că ei cu mulțumire să cânte prin Tine, lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9:

Înțelepții cei mândri de înțelepciunea lor nu pot să priceapă taina pururea Fecioriei Tale, Născătoare de Dumnezeu, nici nu pot să lămurească puterea făcătoare de minuni ce se revarsă de la prea cinstitele Tale icoane, spre tămăduirea celor suferinzi și spre orice folos sufletesc sau trupesc pentru oameni! Iară noi, mărturisindu-te pururea Fecioara cu toată credința și fără de îndoială, ne închinăm icoanei Tale Sfinte și Îți zicem acestea:

Bucură-Te, auzirea cea cu îndoială a celor necredincioși;
Bucură-Te, lauda cea de cinste a celor credincioși;
Bucură-Te, ceea ce din pântece curat pe Hristos fără de întinăciune L-ai născut;
Bucură-Te, ceea ce în timpul nașterii cheile fecioriei nu le-ai sfărâmat;
Bucură-Te, Maică și Fecioara, Prea Binecuvântată;
Bucură-Te, Născătoare de Dumnezeu proslăvită;
Bucură-Te, lauda fecioarelor;
Bucură-Te, bucuria neîncetată a maicilor;
Bucură-Te, Una fără de prihană și Una între femei;
Bucură-Te, ceea ce ai născut pe Cel Făgăduit – Zdrobitorul capului șarpelui;
Bucură-Te, ceea ce ai izbăvit de osânda veche pe strămoșii cei căzuți;
Bucură-Te, ceea ce prin nașterea Ta ai deschis oamenilor Raiul cel închis;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

Condacul 10:

Lucrând la mântuirea oamenilor iubitori de Hristos ai binevoit Născătoare de Dumnezeu, să alegi Muntele Athosului, pentru a fi locuit de monahi și ai zis prin vedenie primului pustnic al Athosului, prea cuviosului Petru: “Să fie muntele acesta totdeauna locuința monahilor”, mângâindu-l cu făgăduința bună că vei fi ajutătoarea tuturor celor ce își vor petrece viața acolo în chip minunat plăcut lui Dumnezeu, dăruindu-le cele de cuviință și izbăvindu-l de toate necazurile ca neîncetat să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10:

Zid de apărare ești Fecioară pentru toți monahii drept credincioși, păstrătorii fecioriei și ai curăției! Pentru această ai hotărât ca Muntele Athos, ales de Tine, să fie neprimitor femeilor, ca locuitorii monahi să viețuiască acolo fără ispita păcatului, punându-și în Tine singura lor nădejde de mântuire, după Dumnezeu, și să cânte Ție unele ca acestea:

Bucură-Te, floare nevestejită a curăției;
Bucură-Te, crin câmpenesc al curăției;
Bucură-Te, sfeșnic purtător de lumină cerească, care luminezi pe râvnitorii curăției;
Bucură-Te, scriptură a înțelepciunii Dumnezeiești, care întelepțești pe păstrătorii fecioriei;
Bucură-Te, mijlocitoarea mântuirii pentru monahii ce își petrec viața după Dumnezeu;
Bucură-Te, acoperitoarea și apărătoarea locuitorilor și pustnicilor Muntelui Athos;
Bucură-Te, ceea ce reverși bucurie binefăcătoare în inimile iubitoare de Dumnezeu;
Bucură-Te, ceea ce dai mângâiere duhovnicească sufletelor celor amărâte;
Bucură-Te, hrănitoarea cea bună a fecioarelor și a orfanilor celor fără de mamă;
Bucură-Te, ceea ce Dragostea Mirelui Celui fără de moarte îndulcești cetele cele feciorelnice;
Bucură-Te, puternică ajutătoare în greaua luptă cu patimile trupești;
Bucură-Te, neadormită supraveghetoare a așezămintelor celor monahicești;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

Condacul 11:

Smerita noastră cântare ce Ți-o aducem din plinătatea dragostei și a osârdiei, n-o trece cu vederea, Prea Curată, și nu Te întoarce de la noi, cei întinați cu multe păcate, și ajută-ne nouă Prea Bună, să ne curățim prin pocăință și să sporim în viață curată și plăcută lui Dumnezeu, avându-te pe Tine ajutătoare și îndrumătoare în stăruință ca, după vrednicie și dreptate, să putem a cânta Domnului: Aliluia!

Icosul 11:

Sfânta Ta icoană, Născătoare de Dumnezeu, neclintit strălucește prin razele minunilor tale și pe toată lumea o luminează, gonind toată lucrarea vrăjmașă cu puterea lui Dumnezeu ce se revarsă de la ea! Pentru aceasta ne bucurăm și noi păcătoșii având un astfel de zălog al Bunăvoinței Tale față de noi. Grabnică ajutătoare cu mulțumire strigăm Ție:

Bucură-Te, rază a soarelui ce nu apune;
Bucură-Te, aurora zilei cele neînserate;
Bucură-Te, ceea ce ai răsărit dimineața mântuirii noastre;
Bucură-Te, ceea ce ai născut pe Mirele cel fără de moarte al sufletelor noastre;
Bucură-Te, ceea ce împlinești dorințele noastre cele plăcute lui Dumnezeu;
Bucură-Te, ceea ce în scârbe și în necazuri te grăbești spre ajutorul nostru în bine;
Bucură-Te, Rai închipuit de minte, plin de mângâiere duhovnicească;
Bucură-Te, ceea ce din plinătatea Ta și nouă ne izvorăști picături de mângâiere;
Bucură-Te, ceea ce răcorești văpaia patimilor noastre;
Bucură-Te, ceea ce cu osârdie dai o binefăcătoare stare sufletească celor ce o caută;
Bucură-Te, ceea ce mult iubești pe toți cei ce în curăția fecioriei viețuiesc;
Bucură-Te, ceea ce prin vise și vedenii cercetezi pe aleșii lui Dumnezeu;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

Condacul 12:

Harul lui Dumnezeu, care sălășluiește în Sfânta Ta icoană, numită de Tine – Grabnică ajutătoare – Stăpână, atrage către ea pe toți cei întristați și împovărați și nu deșerți se întorc ei de la acest izvor al milelor și îndurărilor Tale, Născătoare de Dumnezeu! În scârbe – bucurie, în năpaste – apărare, în boli – vindecare fără plată primind de la făcătorul de minuni chipul Tău, Prea Bună Sfântă Născătoare de Dumnezeu, și cu mulțumire cântă dătătorului de bine Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12:

Cântând minunile Tale, Stăpână, și marea mila Ta față de neamul omenesc, știm că nevrednici suntem să Te preamărim pe Ține, ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită fără asemănare decât Serafimii, dar nădăjduind spre nemărginită milostivire a Ta, Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, cu smerenie aducem Ție cântările acestea:

Bucură-Te, adăpostirea lină a celor care se nevoiesc în bună cinstire;
Bucură-Te, prea dulce convorbire a celor tăcuți;
Bucură-Te, bucurie binefăcătoare a celor ce viețuiesc prin munți și prin pustietăți;
Bucură-Te, tainică înțelepțire a robilor lui Dumnezeu ce în taină locuiesc în lumea aceasta;
Bucură-Te, împăcarea cu Dumnezeu a păcătoșilor ce se pocăiesc;
Bucură-Te, conducătoarea cea mai mare a Muntelui Athos;
Bucură-Te, ceea ce acolo l-ai luminat pe Petru, iubitorul de posturi, prin vedenia Ta;
Bucură-Te, ceea ce l-ai dăruit cu multe binefaceri pe Atanasie cel înțelepțit de Dumnezeu prin arătarea Ta;
Bucură-Te, ceea pe ce mulți cuvioși ai Athosului l-ai proslăvit cu slavă cerească;
Bucură-Te, ceea ce locuitorilor muntelui aceluia o deosebită dragoste le-ai arătat;
Bucură-Te, vindecătoarea fără plată a trupurilor noastre;
Bucură-Te, călăuzitoarea sufletelor noastre către Împărăția cea prea înaltă;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)

O! Cea ce toți cântată Maică, ceea ce te-ai numit Grabnică Ajutătoare, întru icoana Ta, Născătoare de Dumnezeu, Marie! Primește cu milă această puțină rugăciune a noastră, pe care Ți-o aducem cu osârdie, cu credință și cu dragoste, și roagă pe Treimea cea pururea închinată, să ne izbăvească de gheena cea de foc, de întunericul cel de nepătruns și de munca cea veșnică! Ca prin mijlocirea Ta să moștenim Împărăția Cerurilor și să ne învrednicim cu Sfinții a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Apoi se zice iarăși Icosul 1:

Cetele îngerilor cu smerenie îți slujesc și toate puterile cerești cu cântări neîncetate te fericesc, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca pe ceea ce ai născut pe Împăratul îngerilor – Hristos Dumnezeul nostru! Iar noi, păcătoșii, îndrăznind a te urma și nepricepându-ne după vrednicie a te preamări, cu smerenie înțeleaptă îți zicem:

Bucură-Te, sălaș al Dumnezeirii celei apropiate;
Bucură-Te, mirarea cea neîncetată a îngerilor;
Bucură-Te, masă Sfântă care ne hrănești cu pâinea vieții;
Bucură-Te, măslin cu rod bun, care cu untdelemnul milostivirii ungi inimile noastre;
Bucură-Te, comoară nesecată a dumnezeieștilor daruri;
Bucură-Te, râu pururea curgător al minunilor;
Bucură-Te, apărătoarea celor obidiți;
Bucură-Te, mângâierea celor întristați;
Bucură-Te, ajutătoarea celor ce sunt în nenorociri;
Bucură-Te, vindecătoarea celor bolnavi;
Bucură-Te, întăritoarea celor slăbănogi;
Bucură-Te, slobozitoarea celor robiți;
Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

și Condacul 1:

Alesei dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu și Împărătesei celei ce ia în grabă aminte la rugăciunile celor smeriți și revarsă râuri de vindecări asupra credincioșilor de la icoană sa cea Sfântă, aducem cântare de mulțumire!
Iară tu – Apărătoarea cea mult milostivă apleacă-te cu bună voință către glasurile noastre cele de laudă și din toate nevoile slobozește-ne pe noi, cei ce strigăm spre tine: Bucură-Te, prea bună și grabnic ajutătoare – ceea ce rugăciunile noastre toate spre bine le împlinești!

După aceea zicem această rugăciune:

RUGĂCIUNE:

Prea Binecuvântată Stăpână, Pururea Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cuvântul mai presus de fire, pentru mântuirea noastră și Te-ai arătat ca o mare a darurilor Dumnezeiești și râu pururea curgător al minunilor și reverși bunătăți celor ce cu credință aleargă către Tine!
Căzând înaintea Chipului Tău cel Minunat, ne rugăm Ție prea bună Maică a Iubitorului de oameni, Stăpână! Revarsă asupra noastră milele Tale cele bogate și grăbește a împlini rugămințile noastre pe care le aducem Ție Grabnică ajutătoare care ne sunt de folos, mângâiere și mântuire pentru fiecare rânduindu-le.
Cercetează cu harul Tău Prea Milostivă Stăpână pe robii Tăi și dăruiește celor înviforați liniște, celor legați slobozire și pe toți mângâie, care sunt întristați de felurite necazuri!
Izbăvește, Prea Milostivă Stăpână, toate orașele și satele de foamete, de boli, de cutremur, de potop, de foc, de sabie și de orice altă nenorocire sau pedeapsă vremelnică sau veșnică, îndepărtând, prin îndrăzneala Ta de Maică, toată mânia lui Dumnezeu!
Slobozește pe robii Tăi de slăbănogire sufletească, de tulburarea patimilor și a căderilor în păcat, ca fără împiedicare, viețuind în veacul acesta, întru toată bună cinstire a Ta, să ne învrednicim de veșnicele bunătăți prin Harul și iubirea de oameni ale Fiului Tău și Dumnezeului nostru, căruia se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, împreună cu Cel fără de Început al sau Părinte și cu Prea Sfântul Duh, acum și pururea și-n vecii vecilor! Amin!

Acatistul Domnului Nostru Iisus Hristos

Condac 1: Glasul al 8-lea:

Apărătorule cel mai mare și Doamne, Biruitorul iadului, izbăvindu-ne de moartea cea veșnică, cele de laudă aducem Ție noi, robii Tăi și zidirea Ta. Ci, ca Unul ce ai îndurări nenumărate, de toate nevoile ne izbăvește pe noi, care-Ți cântăm: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne!

Icos 1:

Făcătorule al îngerilor și Doamne al puterilor, deschide-mi mie, nepriceputului, mintea și limba, spre lauda preacu­ratului Tău nume, precum ai deschis auzul și limba celui surd și gângav de demult, ca să grăiesc și eu acestea:
Iisuse preaminunate, mirarea îngerilor;
Iisuse preaputernice, izbăvirea strămoșilor;
Iisuse preadulce, slava patriarhilor;
Iisuse preaslăvite, tăria ocârmuitorilor;
Iisuse preaiubite, plinirea prorocilor;
Iisuse preaminunate, întărirea mucenicilor;
Iisuse prealine, bucuria călugărilor;
Iisuse preamilostive, dulceața preoților;
Iisuse preaîndurate, înfrânarea pustnicilor;
Iisuse preadulce, bucuria cuvioșilor;
Iisuse preacurate, mintea cea întreagă a celor curați cu fecioria;
Iisuse cel mai înainte de veci, mântuirea păcătoșilor;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 2:

Văzând, Doamne, pe văduva care plângea foarte și, precum atunci, milostivindu-Te, ai înviat pe fiul ei pe care îl ducea să-l îngroape, așa înviază și sufletul meu cel omorât cu păcatele, Iubitorule de oameni, și Te milostivește spre mine, care-ți cânt: Aliluia!

Icos 2:

Înțelesul cel greu de pătruns, căutând Filip să-l înțeleagă, grăia: Doamne, arată nouă pe Tatăl. Iar Tu ai zis către dânsul: Atâta vreme ai fost cu Mine și n-ai cunoscut că Tatăl este întru Mine și Eu întru Tatăl? De aceea, Ție, Celui ce ești necuprins, cu frică Îți grăim:
Iisuse, Dumnezeule cel mai înainte de veci;
Iisuse, Împăratul cel preaputernic;
Iisuse, Stăpânul cel îndelung-răbdător;
Iisuse, Mântuitorul cel preamilostiv;
Iisuse, Păzitorul meu cel preabun;
Iisuse, curățește păcatele mele;
Iisuse, ridică fărădelegile mele;
Iisuse, iartă nedreptățile mele;
Iisuse, Nădejdea mea, nu mă lăsa pe mine;
Iisuse, Ajutorul meu, nu mă lepăda pe mine;
Iisuse, Ziditorul meu, nu mă uita pe mine;
Iisuse, Păstorul meu, nu mă pierde pe mine;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 3:

Iisuse, Care ai îmbrăcat cu putere de sus pe apostolii Tăi, care ședeau în Ierusalim, îmbracă-mă și pe mine, cel golit de toate faptele cele bune, cu căldura Duhului Tău celui Sfânt, și-mi dă să-Ți cânt cu dragoste: Aliluia!

Icos 3:

Iisuse, Cel ce ai mulțime de îndurări, Care ai chemat pe vameși și pe păcătoși și pe cei necredincioși, nu mă trece cu vederea acum pe mine, cel asemenea lor; ci, ca niște mir de mult preț, primește cântarea aceasta:
Iisuse, puterea cea nebiruită;
Iisuse, mila cea fără de sfârșit;
Iisuse, frumusețea cea prealuminată;
Iisuse, dragostea cea nebiruită;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu celui viu;
Iisuse, miluiește-mă pe mine, păcătosul;
Iisuse, auzi-mă pe mine, cel zămislit întru fărădelegi;
Iisuse, curățește-mă pe mine, cel născut în păcate;
Iisuse, învață-mă pe mine, netrebnicul;
Iisuse, luminează-mă pe mine, întunecatul;
Iisuse, curățește-mă pe mine, întinatul;
Iisuse, scoate-mă pe mine, desfrânatul;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 4:

Vifor de gânduri îndoielnice având înăuntru, Petru se afunda; iar văzându-Te, Iisuse, fiind cu trup și umblând pe apă, Te-a cunoscut pe Tine Dumnezeu adevărat și, primind mâna Ta cea mântuitoare, a zis: Aliluia!

Icos 4:

Auzit-a orbul, Doamne, că Tu treci pe cale și a strigat: Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă; și chemându-l i-ai deschis ochii. Luminează cu mila Ta și ochii cei cugetători ai inimii mele, ai celui ce grăiesc:
Iisuse, ziditorul celor de sus;
Iisuse, răscumpărătorul celor de jos;
Iisuse, pierzătorul celor de dedesubt;
Iisuse, înfrumusețătorul făpturilor;
Iisuse, mângâierea sufletului meu;
Iisuse, luminătorul minții mele;
Iisuse, veselia inimii mele;
Iisuse, sănătatea trupului meu;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuiește-mă;
Iisuse, luminătorul meu, luminează-mă;
Iisuse, izbăvește-mă de tot chinul;
Iisuse, mântuiește-mă pe mine, nevrednicul;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 5:

Precum ne-ai răscumpărat pe noi de demult din blestemul Legii cu sângele cel izvorâtor din Dumnezeu, Iisuse, așa ne scoate și din lanțurile cu care șarpele ne-a împiedicat, prin patimile cele trupești, prin îndemnările spre desfrânare și prin trândăvia cea rea, pe cei care-Ți cântăm: Aliluia!

Icos 5:

Văzând pruncii evreilor în chip omenesc pe Cel ce a zidit pe om cu mâinile și, cunoscându-L pe El a fi Stăpânul, s-au nevoit cu stâlpări a-I plăcea Lui, strigând: Osana! Iar noi aducem Ție cântare, grăind:
Iisuse, Dumnezeul cel adevărat;
Iisuse, Fiul lui David;
Iisuse, Împăratul cel preaslăvit;
Iisuse, Mielul cel nevinovat;
Iisuse, Păstorul cel prealuminat;
Iisuse, păzitorul prunciei mele;
Iisuse, îndreptătorul tinereților mele;
Iisuse, lauda bătrâneților mele;
Iisuse, nădejdea cea de la moartea mea;
Iisuse, viața mea de după moarte;
Iisuse, liniștea mea la judecata Ta;
Iisuse, dorirea mea, nu mă rușina pe mine atuncea;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 6:

Vestirea și graiurile propovăduitorilor celor de Dumnezeu purtători plinind-o, Iisuse, pe pământ Te-ai arătat și cu oamenii ai viețuit, Cel ce ești neajuns, și durerile noastre le-ai ridicat, de unde, cu rănile Tale noi tămăduindu-ne, ne-am deprins a-Ți cânta: Aliluia!

Icos 6:

Răsărit-a în lume lumina adevărului Tău și s-a izgonit înșelăciunea cea diavolească, Mântuitorul nostru, că idolii nerăbdând tăria Ta au căzut, iar noi dobândind mântuire, mulțumire Îți aducem, cântând așa:
Iisuse, adevărul cel ce izgonești înșelăciunea;
Iisuse, lumina cea mai presus de toate luminile;
Iisuse, Împărate, întăritorul tuturor tăriilor;
Iisuse, Dumnezeule, Cel ce petreci întru milă;
Iisuse, pâinea vieții, satură-mă pe mine, cel flămând;
Iisuse, izvorul înțelepciunii, adapă-mă pe mine, cel însetat;
Iisuse, veșmântul cel de veselie, îmbracă-mă pe mine, cel întinat;
Iisuse, acoperământul cel de bucurie, acoperă-mă pe mine, nevrednicul;
Iisuse, dătătorul celor care cer, dă-mi să plâng pentru păcatele mele;
Iisuse, Cel ce afli pe cei care Te caută, află și sufletul meu;
Iisuse, deschizătorul celor ce bat, deschide inima mea cea ticăloasă;
Iisuse, răscumpărătorul păcătoșilor, curățește fărădelegile mele;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 7:

Vrând să descoperi taina cea ascunsă din veac, ca un miel spre junghiere Te-ai adus, Iisuse, și ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, și ca un Dumnezeu din morți ai înviat și cu slavă la ceruri Te-ai înălțat și ne-ai ridicat pe noi, care-Ți cântăm: Aliluia!

Icos 7:

Arătat-a făptură minunată, arătându-Se nouă, Făcătorul; că din Fecioară, mai presus de fire, S-a întrupat și din mor­mânt a înviat, nestricând pecețile, și la apostoli prin ușile încuiate a intrat cu trupul. Drept aceea, minunându-ne, cu credință strigăm:
Iisuse, Cuvântul cel necuprins;
Iisuse, Cuvântul cel nevăzut;
Iisuse, puterea cea neajunsă;
Iisuse, înțelepciunea cea mai presus de cuget;
Iisuse, Dumnezeirea cea de necuprins în scris;
Iisuse, domnia cea nenumărată cu anii;
Iisuse, împărăția cea nebiruită;
Iisuse, stăpânirea cea fără de sfârșit;
Iisuse, tăria cea preaînaltă;
Iisuse, puterea cea veșnică;
Iisuse, Făcătorul meu, miluiește-mă;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuiește-mă;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 8:

Văzând străină întruparea lui Dumnezeu, să ne înstrăinăm din lumea cea deșartă și mintea spre cele dumnezeiești să o suim, că pentru aceasta Dumnezeu pe pământ S-a pogorât, ca să ne ridice la ceruri pe noi, cei care-I cântăm Lui: Aliluia!

Icos 8:

Cu totul era între cei de jos, și dintre cei de sus nicicum nu S-a despărțit Cel negrăit, când de voie pentru noi a pătimit, și cu moartea Sa moartea noastră a omorât-o, iar cu învierea Sa, a dăruit viață celor ce-I cântă:
Iisuse, bucuria inimii;
Iisuse, tăria trupului;
Iisuse, lumina sufletului;
Iisuse, repejunea minții;
Iisuse, bucuria cunoștinței;
Iisuse, nădejdea cea aleasă;
Iisuse, pomenirea cea preaveșnică;
Iisuse, lauda cea mai presus de ceruri;
Iisuse, slava mea cea preaînaltă;
Iisuse, dorirea mea, nu mă lepăda pe mine;
Iisuse, Păstorul meu, caută-mă pe mine;
Iisuse, Mântuitorul meu, mântuiește-mă;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 9:

Toată firea îngerească, Iisuse, fără de încetare slăvește preasfânt numele Tău în ceruri, strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt; iar noi, păcătoșii, pe pământ, cu buze de tină, cântăm: Aliluia!

Icos 9:

Pe retorii cei mult grăitori îi vedem tăcând ca niște pești fără de glas când voiesc a vorbi despre Tine, Iisuse, Mân­tuitorul meu; că nu se pricep să spună cum Dumnezeu cel neschimbat ești și viețuiești ca om deplin. Iar noi, minunându-ne de o taină ca aceasta, cu credință grăim:
Iisuse, Dumnezeul cel preaveșnic;
Iisuse, Împăratul împăraților;
Iisuse, Stăpânul stăpânitorilor;
Iisuse, Judecătorul celor vii și al celor morți;
Iisuse, nădejdea celor fără de nădejde;
Iisuse, mângâierea celor ce plâng;
Iisuse, slava săracilor;
Iisuse, nu mă judeca pe mine după faptele mele;
Iisuse, curățește-mă după mare mila Ta;
Iisuse, izgonește de la mine trândăvirea;
Iisuse, luminează-mi gândul cel tainic al inimii;
Iisuse, dă-mi aducere aminte de moarte;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 10:

Vrând să mântuiești lumea, Răsăritule al răsăriturilor, venind către apus, la firea noastră cea întunecată, Te-ai smerit până la moarte; drept aceea, s-a preaînălțat numele Tău mai mult decât tot numele și de la toate făpturile cerești și pământești auzi: Aliluia!

Icos 10:

Împărate cel preaveșnic, Mângâietorule cel adevărat, Hristoase, curățește-ne de toată întinăciunea, precum ai curățit pe cei zece leproși, și ne tămăduiește pe noi, precum ai tămăduit sufletul cel iubitor de argint al lui Zaheu vameșul, ca să cântăm Ție cu umilință acestea:
Iisuse, vistierul cel nestricat;
Iisuse, bogăția cea neîmpuținată;
Iisuse, hrana cea tare;
Iisuse, băutura cea nesecată;
Iisuse, îmbrăcămintea săracilor;
Iisuse, folositorul văduvelor;
Iisuse, apărătorul celor lipsiți;
Iisuse, ajutătorul celor osteniți;
Iisuse, îndreptătorul celor străini;
Iisuse, cârmaciul celor ce înoată pe mare;
Iisuse, liniștea celor învăluiți;
Iisuse, Dumnezeule, ridică-mă pe mine, cel căzut;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 11:

Cântare cu totul de umilință aduc Ție eu, nevrednicul, și strig Ție ca și cananeeanca: Iisuse, miluiește-mă, că nu am fiică, ci trup, care cumplit este stăpânit de diavolul, cu patimi și cu urgie fiind aprins, și dă-mi tămăduire mie, celui ce-Ți cânt: Aliluia!

Icos 11:

Luminătorul cel primitor de lumină al celor dintru întunericul necunoștinței, Pavel, care mai înainte Te izgonea pe Tine, socotind puterea glasului cel de Dumnezeu înțelepțitor, și-a limpezit pornirea cea rea a sufletului. Așa și mie luminează-mi luminile cele întunecate ale sufletului, ale celui ce grăiesc Ție:
Iisuse, Împăratul meu cel preatare;
Iisuse, Dumnezeul meu cel preaputernic;
Iisuse, Domnul meu cel fără de moarte;
Iisuse, Ziditorul meu cel preaslăvit;
Iisuse, Îndreptătorul meu cel preabun;
Iisuse, Păstorul meu cel preaîndurat;
Iisuse, Stăpânul meu cel preamilostiv;
Iisuse, Mântuitorul meu cel preamilosârd;
Iisuse, luminează-mi mintea cea întunecată cu patimile;
Iisuse, tămăduiește-mi trupul cel rănit cu păcatele;
Iisuse, curățește-mi mintea de gândurile cele deșarte;
Iisuse, păzește-mi inima de poftele cele viclene;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 12:

Dăruiește-mi har, Dezlegătorule al tuturor datoriilor, Iisuse, și mă primește pe mine, cel ce mă pocăiesc, precum ai primit pe Petru, care s-a lepădat de Tine, și mă cheamă pe mine, trândavul, precum de demult pe Pavel, care Te prigonea pe Tine, și mă auzi pe mine, cel care-Ți cânt Ție: Aliluia!

Icos 12:

Slăvind întruparea Ta, Te lăudăm toți și credem cu Toma că Domn și Dumnezeu ești, Cel ce șezi de-a dreapta Tatălui, și vei judeca viii și morții. Atunci mă învrednicește șederii celei de-a dreapta pe mine, cel ce zic:
Iisuse, Împăratul cel mai înainte de veci, mântuiește-mă;
Iisuse, floarea cea cu bun miros, bine înmiresmează-mă;
Iisuse, căldura cea iubită, încălzește-mă;
Iisuse, acoperământul cel mai înainte de veci, acoperă-mă;
Iisuse, veșmântul cel luminat, înfrumusețează-mă;
Iisuse, mărgăritarul cel cinstit, luminează-mă;
Iisuse, piatra cea scumpă, strălucește peste mine;
Iisuse, soarele dreptății, luminează-mă;
Iisuse, lumina cea sfântă, strălucește peste mine;
Iisuse, de durerile cele sufletești și trupești izbăvește-mă;
Iisuse, scoate-mă din mâna potrivnicului;
Iisuse, izbăvește-mă de focul cel nestins și de alte chinuri veșnice;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 13:

O, preadulce și întru tot îndurate Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, primește acum această puțină rugăciune a noastră, precum ai primit cei doi bani ai văduvei, și păzește moștenirea Ta de vrăjmașii cei văzuți și de cei nevăzuți, de venirea altor neamuri asupra noastră, de neputințe și de foamete, de toate supărările și rănile cele aducătoare de moarte, și din chinurile cele viitoare scoate-ne pe toți, care cântăm Ție: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori)

După aceasta se zice iarăși Icosul întâi: Făcătorule al îngerilor și Doamne al puterilor… Și Condacul întâi: Apărăto­rule cel mai mare și Doamne…

Icos 1:

Făcătorule al îngerilor și Doamne al puterilor, deschide-mi mie, nepriceputului, mintea și limba, spre lauda preacu­ratului Tău nume, precum ai deschis auzul și limba celui surd și gângav de demult, ca să grăiesc și eu acestea:
Iisuse preaminunate, mirarea îngerilor;
Iisuse preaputernice, izbăvirea strămoșilor;
Iisuse preadulce, slava patriarhilor;
Iisuse preaslăvite, tăria ocârmuitorilor;
Iisuse preaiubite, plinirea prorocilor;
Iisuse preaminunate, întărirea mucenicilor;
Iisuse prealine, bucuria călugărilor;
Iisuse preamilostive, dulceața preoților;
Iisuse preaîndurate, înfrânarea pustnicilor;
Iisuse preadulce, bucuria cuvioșilor;
Iisuse preacurate, mintea cea întreagă a celor curați cu fecioria;
Iisuse cel mai înainte de veci, mântuirea păcătoșilor;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!

Condac 1:

Apărătorule cel mai mare și Doamne, Biruitorul iadului, izbăvindu-ne de moartea cea veșnică, cele de laudă aducem Ție noi, robii Tăi și zidirea Ta. Ci, ca Unul ce ai îndurări nenumărate, de toate nevoile ne izbăvește pe noi, care-Ți cântăm: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne!

Rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos, alcătuită de Sfântul Isaac Sirul

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele. Cu patimile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele. Cu Sângele Tău, curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău cel de viață făcător. Fierea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu pălmuiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea cea întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe care l-ai încredințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin harul Tău. Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moștenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistie­rul bunătăților, dăruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele. Dă-mi așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale. Te-am părăsit, Doamne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhovnicească. Numără-mă între oile turmei Tale preaalese. Hrănește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este sălașul Tău și se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea și odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine în necazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.

Ascultă aici înregistrarea audio: Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos.

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Samson, primitorul de străini – 27 Iunie

Troparul Sfântului Cuvios Samson, primitorul de străini, glasul al 8-lea:

În răbdare ţi-ai agonisit plata ta, părinte cuvioase; în rugăciuni neîncetat răbdând, pe săraci iubind şi pe aceia îndestulând. Ci te roagă lui Hristos Dumnezeu, Sfinte Samson, milostive fericite, să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Irmosul:

Veniţi, popoarelor, să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul, pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel ce stai purtând cunună înaintea Scaunului, preafericite, trimite-mi lumină mie, care m-am îndemnat a lăuda cu cântări prăznuirea ta cea prealuminată.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind numai de cele ce te îndemnau către viaţă, ai trecut cu vederea toate cele veselitoare ale lumii şi ai câştigat moştenirea cea mai presus de lume. Pentru aceea adunându-ne, te cinstim pe tine, Părinte Samson.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Plecându-te Legii lui Dumnezeu, minunate, cu bucurie ai alergat către culmea virtuţii, făcându-te întru toate îndurat; pentru aceea acum te fericim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătatu-te-ai, cuvioase, ajutător săracilor preamilosârd şi bolnavilor doctor preaales şi celor necăjiţi apărător; pentru aceasta Dumnezeu te-a mărit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine, Ceea ce mai presus de cuvânt ai născut pe Dumnezeu, ca pe o Sprijinitoare Întărită tuturor celor supăraţi, neîncetat te slăvim şi te fericim, Preacurată.

Cântarea a 3-a. Irmos: Întăreşte-ne pe noi…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu mila lui Dumnezeu ai câştigat mila cea dumnezeiască şi te-ai învrednicit a auzi glasul care te chema pe tine către dumnezeiasca cămară, vrednicule de laudă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Să lăudăm pe Sfinţitul Samson, căci urmând milostivirii lui Dumnezeu, s-a făcut milostiv către bolnavi şi îmbrăcăminte tuturor celor goi.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Petrecându-ţi viaţa cea dumnezeiască cu sfinţenie şi cu cinste, te-ai numărat împreună cu sfinţii şi ai ajuns la locaşurile cuvioşilor, învrednicindu-te de lumina cea de negrăit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fericit eşti tu şi bine îţi va fi ţie, părinte, celui ce ai păzit legile Domnului şi Dumnezeului nostru; pe Care roagă-L să mântuiască turma ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Alungă, Preacurată, întunericul sufletului şi al cugetului meu şi dă-mi a vieţui ca ziua cu bună cuviinţă, împlinind poruncile cele mântuitoare.

Irmosul:

Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin lemn ai omorât păcatul şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, celor ce Te lăudăm pe Tine.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Auzit-am, Doamne, auzul rânduielii Tale şi Te-am preaslăvit pe Tine, Unule, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o stea prealuminoasă luminezi inimile noastre, ale tuturor celor ce după vrednică datorie te fericim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lepădând somnul de la ochii tăi, ai privegheat şi toate dezmierdările trupului le-ai adormit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe săraci iubind, cuvioase, pentru dragostea lui Hristos, ai luat moştenirea cea de sus, bucurându-te.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu sfinţenie ai vieţuit pe pământ, purtătorule de Dumnezeu preafericite şi ai câştigat veseliile cele veşnice.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine, Stăpână Preacurată, Palatul cel Luminos al Cuvântului, te lăudăm cu cuvinte şi te fericim.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Dătătorul de lumină şi Făcătorul veacurilor, Domnul, întru lumina poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Odihnindu-se întru tine lumina cea preacurată, te-a făcut cu chip luminos părinte cuvioase, cel ce ai luminat pe credincioşi cu strălucirile virtuţilor tale.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu multă milostivire te-ai făcut îmbogăţitor al săracilor şi doctor al celor bolnavi, ridicându-le lor casă de doctorie curăţitoare de boli.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Curăţindu-te pe tine de tina patimilor, cu adevărat te-ai arătat locaş curat Preasfântului şi Cinstitului Duh, purtătorule de Dumnezeu, părinte; pentru aceea te lăudăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine, Preasfântă Curată, Ceea ce eşti Podoaba lui Iacov, cu credinţă te lăudăm prin glasuri dumnezeieşti, ca pe Una care ne ai născut nouă pe Dumnezeu Întrupat, de Care se cutremură toate.

Cântarea a 6-a. Irmos: Întru adâncul greşelilor…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Iubind milostivirea, Părinte Samson, pururea pomenite şi deschizând săracilor milostivirile tale cu cuget desăvârşit, te-ai îmbogăţit cu comorile cele cereşti.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Zidit-ai casă preasfinţită întru slava Dumnezeului nostru, la care alergând credincioşi, se curăţă de multe feluri de boli, preafericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu sfinţenie ţi-ai săvârşit viaţa şi ai locuit împreună cu cuvioşii, ca un cuvios, rugându-te pentru noi care te cinstim cu credinţă, de Dumnezeu însuflate.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Făcutu-te-ai Cer înalt lui Dumnezeu, Împăratul tuturor şi Palat Preacurat şi Cămară Prealuminată cu dumnezeiescul har, Preacurată.

Irmosul:

Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Ca nişte pârgă a firii…

Ca la un doctor preaales şi rugător bine primit, alergăm la dumnezeiasca ta raclă, Sfinte Samson, de Dumnezeu înţelepţite, cuvioase, adunându-ne cu dragoste, cu psalmi şi cu cântări bucurându-ne, preaslăvim pe Hristos, Cel Ce ţi-a dat ţie un dar ca acesta de tămăduiri.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Chipul cel de aur în câmpul Deiera cinstindu-se, cei trei tineri au defăimat porunca cea fără de Dumnezeu şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având pe Hristos Putere Întărită întru supărări, ai trecut furtuna vieţii neînecat, preafericite şi ai ajuns a te odihni la limanul cel lin, cuvioase, cu veselie strigând: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind îndemnat de multa înţelepciune şi de dragoste duhovnicească, cuvioase, părinte fericite, ai zidit casă mare, la care cei ce scapă îşi iau vindecare toţi, cei ce strigă şi zic: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Luminându-te cu dumnezeiasca lumină a virtuţilor, te-ai arătat luminător luminos şi ai luminat marginile lumii, Părinte Samson. Pentru aceea adunându-ne, cu credinţă te fericim pe tine, cântând: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Lâna odinioară însemna mai înainte pântecele tău cel curat, Preacinstită, care a primit Rouă cea Cerească, Ceea ce a răcorit pe toţi cei cuprinşi de setea păcatului, Prealăudată. Bine eşti cuvântată, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu Care S-a pogorât…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mişcându-ţi limba cu bucurie spre laudele lui Dumnezeu, Părinte Samson, ai supus sufletului patimile trupului cu înfrânarea şi te-ai arătat slugă preacurată lui Hristos şi moştenitor cetăţii celei de sus.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cugetul tău cel preacurat fiind luminat de dumnezeieştile luminări, s-a arătat foarte luminos şi primitor de curate şi dumnezeieşti străluciri. Pentru aceea cu cântări te cinstim, purtătorule de Dumnezeu preafericite.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Prealăudate, având viaţă preasfinţită, Preafericite Samson  şi mutându-te către Dumnezeu, cu adevărat te-ai preamărit, căci iată pomenirea ta şi dreptatea petrece în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Încetează acum furtuna cea cumplită a patimilor mele, Pruncă Preacurată, Binecuvântată; dă război asupra vrăjmaşilor celor fără de trup, care fără milă se pornesc asupra sărăciei mele, ca şi cu credinţă să te laud, Fecioară.

Irmosul:

Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Dumnezeu Care S-a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti şi văpaia în răcoreală o a prefăcut, ca pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Pe Dumnezeu Cuvântul…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Iată că tuturor a răsărit ca soarele pomenirea ta, părinte, arătat luminând pe cei ce te măresc pe tine într-însa, ca pe o cinstită slugă a lui Hristos şi moştenitor împărăţiei Lui şi în tocmai numărat cu toţi cuvioşii.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cât este de luminată viaţa ta, cât este de mare slava ta, cât este de fericit mormântul tău, în care zăcând cinstitul tău trup izvorăşte sănătate celor ce cu credinţă aleargă la dânsul şi cer ajutorul tău totdeauna, înţelepte.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Samson, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel ce străluceşti raze de soare celor ce te cinstesc pe tine, părinte, luminează-ne simţirile sufletului nostru şi ne rugăm ţie, ca prin rugăciunile tale să ne învredniceşti pe noi să ne facem părtaşi dumnezeieştii străluciri, fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca razele soarelui strălucind, luminează simţirile noastre cele sufleteşti ale celor ce te cinstim şi ne rugăm ţie, ca prin rugăciunile tale să ne învredniceşti pe noi a fi părtaşi dumnezeieştii străluciri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cei ce te  ştim pe tine Născătoare de Dumnezeu, prin credinţă ne luminăm cu strălucirile cele prealuminate ale Celui ce S-a întrupat din tine mai presus de cuget, Preasfântă Fecioară şi ne mântuim de întunericul patimilor şi al primejdiilor şi de toate nevoile vieţii.

Irmosul:

Pe Dumnezeu, Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară în chip de negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând în laude îl slăvim.

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău…

Câştigând suflet milostiv, părinte, ai ajutat pe săraci cu dare îndestulată şi acum te-ai mutat către împărăţia cea de sus, ca să iei răsplătirile ostenelilor tale. Pentru aceasta întru veselia inimii te fericim pe tine, Preacuvioase Părinte Samson.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău…

Ceea ce Singură eşti tare Părtinitoare credincioşilor, roagă-te neîncetat lui Dumnezeu, pe Care mai presus de cuget şi de cuvânt L-ai născut, să mântuiască sufletele noastre de tot necazul, de nevoi şi de primejdii; Maică Fecioară, Folositoarea păcătoşilor şi Ajutătoarea lumii.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău…

Mieluşeaua cea Preacurată văzând pe Mielul şi Păstorul mort, Spânzurat pe lemn, tânguindu-se cu lacrimi ca o maică grăia: Cum voi răbda smerenia Ta cea mai presus de cuvânt, Fiul meu şi patimile cele de bunăvoie, Preabunule Dumnezeule?

Acatistul Preasfințitului Agapit, Doctorul Lavrei Pecerska – 1 Iunie

Condacul 1

Prealesule ucenic al preasfântului și de Dumnezeu purtătorului, al dascălului nostru făcător de minuni Antonie, cel ce ai urmat vieții sfinte a învățătorului tău, Preasfinte Părinte Agapit, cu cântări te preaslăvim și cu dragoste te cinstim pe tine, mijlocitorul nostru; iar tu, ca cel ce ai îndrăzneală către Stăpânul, roagă-te pentru mântuirea sufletelor noastre în ziua judecății și ne izbăvește de orice primejdii, pe noi cei ce îți cântăm: Bucură-te, Sfinte Agapit, grabnic tămăduitor al bolilor sufletești și trupești!

Icosul 1

Din tinerețe ai iubit curăția îngerească, binecuvântatule Agapit, cel ce ești următor al virtuților preasfântului Antonie, și de la el dobândind tunderea monahală, te-ai făcut următor cu sârguință a faptelor lui preamărite; pentru aceasta, te slăvim pe tine, cântându-ți:

Bucură-te moștenitorule al virtuților și darurilor preasfântului Antonie;

Bucură-te, chip al desăvârșirii;

Bucură-te, cel ce prin rugăciunile tale stăruitoare către Dumnezeu, ai dobândit darul tămăduirilor și al facerii de minuni;

Bucură-te, căci cu suspine adânci ai dobândit curăția trupească și sufletească;

Bucură-te, Sfinte Agapit, grabnic tămăduitor al bolilor sufletești și trupești!

Condacul al 2-lea

Cel ce ești înainte-văzător prin Dumnezeu, fapta cea bună ai lucrat, fără de osteneală, cuvioase părinte Agapit, primind binecuvântarea Preasfântului Antonie, pentru a te nevoi în peșteră. Astfel, dobândind pacea care covârșește toată mintea și lucrător virtuților arătându-te, cântai neîncetat lui Dumnezeu, în post și priveghere: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Înțelegând Preasfinte Agapit voia lui Dumnezeu, i-ai ajutat pe oameni să pună început bun mântuirii și ai sădit în inimile lor dragostea cea adevărată; cu dinadinsul i-ai săturat cu dulceți duhovnicești și le-ai întărit credința prin minuni. Tu te-ai arătat ascultător părintelui tău duhovnicesc, Antonie, și povățuitor lumii întregi, pentru acestea, primește de la noi cântarea:

Bucură-te, cel ce ai deprins virtuțile Sfântului Antonie;

Bucură-te, cel ce ai trăit viața duhovnicească cu ardoare;

Bucură-te, cel ce cu dragoste de fiu l-ai iubit pe învățătorul tău;

Bucură-te, că învățătorul tău te-a iubit la fel de mult;

Bucură-te, cel ce ai urmat vieții sale sfinte;

Bucură-te, cel ce în boală i-ai fost grabnic ajutător;

Bucură-te, Sfinte Agapit, grabnic tămăduitor al bolilor sufletești și trupești!

Condacul al 3-lea

Cel ce ai fost întărit de puterea Dumnezeiască, Sfinte Agapit, viață călugărească cu nevoință ai trăit. Fie binecuvântat lucrul mâinilor tale, în numele Domnului, spre izbăvirea și tămăduirea tuturor celor ce cu nădejde și credință vin la tine, și fără trândăvie, cântă Preasfintei Treimi: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Având cuget curat, mlădiță vie a Bisericii lui Hristos, Sfinte Agapit, îți aminteai de cuvintele Domnului: „Bolnav fiind, cercetați-Mă” și „ceea ce faceți unuia din frații voștri mai mici, Mie îmi faceți…” și primind sub acoperământul tău pe cei necăjiți și deznădăjduiți, te îngrijeai de aceștia, alinându-i cu părinteasca ta mângâiere; tu ai ușurat bolile cele grele și cu rugăciunile tale, pe cei ce ședeau în patul morții, i-ai ridicat. Pentru aceasta, primește de la noi laudele:

Bucură-te, cel ce cu evlavie ai urmat virtutea;

Bucură-te, cel ce întru Hristos ai iubit pe toți frații monahi;

Bucură-te, slujitor neostenit al călugărilor bolnavi;

Bucură-te, cel ce pentru faptele tale bune, din viața vremelnică ai dobândit pacea și bucuria veșnică;

Bucură-te, Sfinte Agapit, grabnic tămăduitor al bolilor sufletești și trupești!

Condacul al 4-lea

Furtuna ispitelor care ne cuprinde în fiecare zi, tu ai trecut-o cu ușurință, binecuvântatule Agapit, ajungând la limanul cel duhovnicesc căci, hrănindu-te cu poruncile dumnezeiești, ostenelile, necazurile și chinurile au devenit făclie picioarelor și lumină căilor tale către Domnul. Cel ce ești întru Împărăția Cerurilor, îndură-te de noi, ca să cântăm, împreună cu tine, Sfintei Treimi: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzind despre viețuirea ta cea sfântă, cădem înaintea ta, binecuvântatule părinte Agapit, și urmând învățăturile tale, primim în dar dezlegare de felurite neputințe. Alergând acum la tine, ca la un grabnic ajutător și tămăduitor, te rugăm să vindeci toată boala și toată neputința, lăudându-te cu cântări ca acestea:

Bucură-te, iubire negrăită, împodobită cu alese virtuți;

Bucură-te, ostaș al lui Hristos, biruitor asupra vrăjmașilor nevăzuți;

Bucură-te, doctor iscusit al celor bolnavi de păcate;

Bucură-te, mântuire a multor suflete;

Bucură-te, căci cu adevărat, iubitor al aproapelui te-ai arătat;

Bucură-te, că mijlocești, fără de osteneală, pentru mântuirea sufletească și vindecarea trupească a robilor lui Dumnezeu;

Bucură-te, Sfinte Agapit, grabnic tămăduitor al bolilor sufletești și trupești!

Condacul al 5-lea

Luminat fiind de Soarele Dreptății, ți-ai dăruit întreaga viață slujirii Stăpânului și a aproapelui, ostenindu-te în nevoințe și viețuind în sărăcie. Pentru aceasta te-ai învrednicit de vederea lui Dumnezeu, iar împreună cu sfinții, neîncetat Îl slăvești pe Cel ce te-a încununat, cu cântarea: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Te cinstim, binecuvântate părinte Agapit, că ai ajuns la starea bărbatului desăvârșit și ai fost împodobit cu darurile dumnezeiești făgăduite credincioșilor care împlinesc Cuvântul Său. De aceea, minunându-ne de nevoințele tale, cântăm aceste cântări de laudă:

Bucură-te, că în cămara inimii tale, Domnul Iisus Hristos a găsit o salbă de bunătăți.

Bucură-te, că n-ai încetat a rosti numele

Său dumnezeiesc; Bucură-te, cel ce ai flămânzit și ai însetat pe pământ;

Bucură-te, că te-ai învrednicit de hrana cea cerească;

Bucură-te, că ai iubit sărăcia;

Bucură-te, că purtător de grijă al celor sărmani te-ai arătat;

Bucură-te, că jugul lui Hristos l-ai purtat cu dragoste;

Bucură-te, Sfinte Agapit, grabnic tămăduitor al bolilor sufletești și trupești!

Condacul al 6-lea

Propovăduitor al virtuților Evangheliei te-ai arătat, prin viața ta, părinte binecuvântat, și ostenindu-ți trupul prin post și rugăciune, ai viețuit pentru slava lui Dumnezeu, iar prin darul cel dat ție, nu numai că ai rușinat invidia și mânia vicleanului armean, ci l-ai și adus la lumina adevărului lui Hristos, învățându-l ca pentru toate să mulțumească și să-L laude pe Domnul, cântându-i neîncetat cântarea: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Înălțându-te în peștera din Lavră, ca o stea purtătoare de Dumnezeu, binecuvântate Agapit, cu lumina virtuților tale, ai vindecat sufletele celor ce au venit la tine cu nădejde și credință, și ai rușinat pe armeanul cel rău și plin de invidie, vădindu-i nebunia. De aceea, ca unui slujitor bineplăcut lui Dumnezeu, strigăm către tine, unele ca acestea:

Bucură-te, doctorul armeanului viclean.;

Bucură-te, că pe cel sortit morții de același armean, l-ai ridicat din prăpastia bolii;

Bucură-te, că pe cel condamnat la moarte și adăpat cu otravă, l-ai vindecat în chip minunat;

Bucură-te, cel ce l-ai izbăvit de la moarte;

Bucură-te, că băutura cu otravă pricinuitoare de moarte n-a fost vătămătoare, împlinindu-se cuvântul Domnului: „Și ceva dătător de moarte de veți bea, nu vă va vătăma”

Bucură-te, că mânia și nebunia vrăjmașilor tăi o ai potolit;

Bucură-te, Sfinte Agapit, grabnic tămăduitor al bolilor sufletești și trupești!

Condacul al 7-lea

Ai avut o singură dorință, părinte binecuvântat: de a bineplăcea lui Dumnezeu, mijlocind pentru mântuirea sufletească și tămăduirea trupească a credincioșilor tăi; astfel, chilia ta întunecoasă din peșteră izvor tămăduitor s-a arătat săracilor și bogaților, conducătorilor și lipsiților. Tu i-ai primit pe toți în inima ta, tămăduindu-i, fără a căuta la fețele lor și i-ai învățat să strige în taină lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Știindu-te pe tine mare făcător de minuni, cneazul Vladimir Monomahul, care zăcea pe patul său de boală, s-a rugat cu lacrimi, binecuvântatule, să fii adus ca să-l vindeci; dar tu, respectând făgăduințele monahale, nu ai părăsit zidurile mănăstirii ci ai trimis prințului, printr-un slujitor, ierburi tămăduitoare, din care gustând cneazul, s-a însănătoșit. Atât de mare este puterea minunilor tale, încât strigăm către tine,cântare de laudă așa:

Bucură-te, crin răsădit în întunericul peșterii;

Bucură-te, mireasmă a harului dumnezeiesc;

Bucură-te, că nu ai tăinuit darul vindecării, încredințat ție de Dumnezeu;

Bucură-te, că nu ai încălcat făgăduințele monahale de dragul conducătorilor lumești;

Bucură-te, cel ce nu ai schimbat slava cerească pe cea pământească;

Bucură-te, că tu pe marele cneaz, Vladimir Monomahul, din patul morții l-ai ridicat;

Bucură-te, Sfinte Agapit, grabnic tămăduitor al bolilor sufletești și trupești!

Condacul al 8-lea

Nesocotind prinosul și darurile pământești, binecuvântatule Agapit, ai lepădat grija cea lumească și bogățiile pieritoare, învățând pe cei ce veneau la tine, să-și împartă averea săracilor și să-i cânte lui Dumnezeu neîncetat, cântare de laudă: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Cu totul urmând poruncilor dumnezeiești, părinte Agapit, căutai comoara cea dumnezeiască mai mult decât bogăția cea trecătoare și cugetai adesea la cuvintele Evangheliei: „Nu strângeți comori pe pământ, unde molia si rugina le strică, ci adunați-vă comori în ceruri”; iar tu, nedorind ca de dragul bunătăților vremelnice să pierzi binecuvântările cele veșnice, ai respins darurile pe care ți le-a adus cneazul și l-ai învățat să le împartă fraților săraci și lipsiți. De aceea, noi nevrednicii, aducem ție aceste laude:

Bucură-te, cel ce ai iubit sărăcia mai mult decât bogăția;

Bucura-te, că ai respins răsplata pentru vindecări;

Bucură-te, că ai poruncit ca darurile aduse ție să fie date săracilor;

Bucură-te, că și ultima fărâmă de pâine ai împărțit-o cu cei flămânzi;

Bucură-te, cel ce ai dobândit bucuria viețuirii în sărăcie;

Bucură-te, pildă a iubirii de Dumnezeu și a aproapelui;

Bucură-te, odor neprețuit al Lavrei Pecerska din Kiev;

Bucură-te, Sfinte Agapit, grabnic tămăduitor al bolilor sufletești și trupești!

Condacul al 9-lea

Toți cei ce au venit în peștera unde te nevoiai, părinte binecuvântat, căutând vindecare trupească și sufletească, s-au minunat de simplitatea chiliei tale; iar tu, primindu-i cu negrăită dragoste, i-ai învățat să-I cânte Răscumpărătorului tuturor: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Nici o limbă nu poate lăuda, cu adevărat, faptele tale minunate, binecuvântate Agapit; noi însă ne mirăm de harul tău și nevrednici fiind, îndrăznim a te lăuda cu cântări ca acestea:

Bucură-te, că ai însemnat legea lui Hristos pe tăblița inimii tale;

Bucură-te, cel ce din adâncul inimii ai revărsat învățături folositoare și mântuitoare de suflet celor ce au venit la tine;

Bucură-te, locuitor al peșterii;

Bucura-te, că ai umplut peștera de slava minunilor tale;

Bucură-te, cel ce ești iubit de Dumnezeu;

Bucură-te, binecuvântarea oamenilor;

Bucura-te, căci chipul lui Hristos, desăvârșit în tine s-a arătat;

Bucură-te, cel ce ai purtat jugul lui Hristos cu bucurie;

Bucură-te, Sfinte Agapit, grabnic tămăduitor al bolilor sufletești și trupești!

Condacul al 9-lea

Lucrând cu dor nespus la mântuirea ta, sfinte părinte Agapit, ca grâul copt în timpul secerișului, binecuvântare ai primit, în ziua pe care Domnul ți-a vestit-o mai înainte, și ducându-te în împărăția Cerească, ai primit răsplata din mâna cea neprihănită a lui Hristos Dumnezeu. Tu, împreună cu sfinții, cânți neîncetat, înaintea Tronului Slavei, cântarea de biruință: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Slujitor credincios și următor al împăratului ceresc ești părinte Agapit, după cuvântul Său nemincinos: „Cine vine după mine, robul meu va fi”; pentru aceasta, te cinstim cu inimă curată, pe tine, cel ce slujești lui Hristos, în locașul veșnic, îndulcindu-te de fericirea nepieritoare; iar tu, ca un adevărat sfânt al lui Dumnezeu, primește de la noi această laudă:

Bucură-te, că prezicerile armeanului viclean de Domnul au fost rușinate;

Bucură-te, că El ți-a vestit ziua când te vei muta la ceruri;

Bucură-te, că sufletul tău l-ai încredințat cu bucurie în mâna Domnului;

Bucură-te, că al tău chip s-a înseninat privind spre Dumnezeu;

Bucură-te, că fața ta s-a umplut de slava celui în Treime Sfânt;

Bucură-te, că trupul cel muritor a fost îngropat în mănăstire;

Bucură-te, că sufletul tău nemuritor s-a înălțat pe muntele Sionului;

Bucură-te, Sfinte Agapit, grabnic tămăduitor al bolilor sufletești și trupești!

Condacul al 11-lea

Cântare Sfintei Fecioare, Născătoare de Dumnezeu, aduci binecuvântatule părinte al nostru, Agapit, și acum sălășluiești în biserica cea triumfătoare, desfătându-te întru ea și mijlocind pentru toți cei ce vin la tine cu dragoste. Roagă-te pentru pacea și mântuirea tuturor celor care aduc laudă lui Hristos, în Treime Sfânt, cântându-I: Aliluia.

Icosul al 11-lea

Te slăvim, părinte binecuvântat, cel ce cu lumina faptelor tale bune te-ai încununat, că multe minuni izvorăsc de la moaștele tale; iar tu, noianuri de vindecări dăruiești celor ce cu credință cântă ție:

Bucură-te, înger pământesc și om ceresc;

Bucură-te, tămăduitor fără de arginți și izvor de vindecări;

Bucură-te, că prin tine, lumea este vindecată de felurite boli;

Bucură-te, tămăduitor al celor ce suferă de cancer;

Bucură-te, mângâietorul celor întristați;

Bucură-te, bucuria celor deznădăjduiți;

Bucură-te, Sfinte Agapit, grabnic tămăduitor al bolilor sufletești și trupești!

Condacul al 12-lea

Cere har de la Domnul pentru noi, părinte Agapit, cei ce cinstim cu dragoste sfântă pomenirea ta și alergăm cu osârdie către cinstita raclă a moaștelor tale, din care izvorăște vindecare minunată celor bolnavi. Te rugăm ca, prin darul primit de la Milostivul Dumnezeu, să tămăduiești bolile noastre cele sufletești și trupești și să ne ajuți, ca prin mijlocirea ta să dobândim viața veșnică, și împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând faptele tale, părinte binecuvântat, lăudăm viața ta cea îngerească, și cinstim prin rugăciuni, sfânta pomenirea ta. Căzând înaintea moaștelor tale, te chemăm cu dragoste, grăind cu umilință unele ca acestea: Bucură-te, vrednic slujitor al Fecioarei Maria;

Bucura-te, slava si lauda nevoitorilor din peșteri;

Bucură-te, mare ocrotitor al mănăstirii tale sfinte, împreună cu sfinții Antonie și Teodosie;

Bucură-te, mijlocitor al celor ce vin să se roage în mănăstirea ta;

Bucură-te, grabnic ajutător al închinătorilor;

Bucură-te, acoperământul celor ce iți pomenesc viața sfântă;

Bucură-te, Sfinte Agapit, grabnic tămăduitor al bolilor sufletești și trupești!

Condacul al 13-lea

O, cuvioase părinte Agapit, cel ce în locașul cel dumnezeiesc sălășluiești, nu te depărta de noi, nevrednicii și păcătoșii! Întinde-ne nouă mâna ta și, prin puterea cea dăruită ție de Dumnezeu, curățești păcatele noastre și ne dă tămăduire, celor ce strigăm ție: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori)

Apoi zicem Icosul 1 si Condacul 1

Icosul 1

Din tinerețe ai iubit curăția îngerească, binecuvântatule Agapit, cel ce ești următor al virtuților preasfântului Antonie, și de la el dobândind tunderea monahală, te-ai făcut următor cu sârguință a faptelor lui preamărite; pentru aceasta, te slăvim pe tine, cântându-ți:

Bucură-te moștenitorule al virtuților și darurilor preasfântului Antonie;

Bucură-te, chip al desăvârșirii;

Bucură-te, cel ce prin rugăciunile tale stăruitoare către Dumnezeu, ai dobândit darul tămăduirilor și al facerii de minuni;

Bucură-te, căci cu suspine adânci ai dobândit curăția trupească și sufletească;

Bucură-te, Sfinte Agapit, grabnic tămăduitor al bolilor sufletești și trupești!

Condacul 1

Prealesule ucenic al preasfântului și de Dumnezeu purtătorului, al dascălului nostru făcător de minuni Antonie, cel ce ai urmat vieții sfinte a învățătorului tău, Preasfinte Părinte Agapit, cu cântări te preaslăvim și cu dragoste te cinstim pe tine, mijlocitorul nostru; iar tu, ca cel ce ai îndrăzneală către Stăpânul, roagă-te pentru mântuirea sufletelor noastre în ziua judecății și ne izbăvește de orice primejdii, pe noi cei ce îți cântăm: Bucură-te, Sfinte Agapit, grabnic tămăduitor al bolilor sufletești și trupești!

Rugăciunea întâia

O, preasfinte părinte Agapit, înger pământesc și om ceresc! Cădem înaintea ta cu credință și cu dragoste, rugându-te cu sârguință să ne dăruiești nouă, păcătoșilor și smeriților, mijlocirea ta cea sfântă, ca nu cumva să fim lipsiți de ocrotirea cea dumnezeiască. Roagă-te Domnului pentru sufletele noastre, ca prin bunătatea Sa cea nespusă, să ne dăruiască cele de folos sufletului și trupului nostru: credință dreaptă și iubire nefățarnică, în suferință răbdare, celor grav bolnavi și celor ce pătimesc vindecare de boli, celor căzuți sub povara întristării și deznădăjduiți mângâiere! Nu uita, binecuvântatule părinte, de mănăstirea ta cea sfântă întru care ai locuit și pe care o avem odor neprețuit, apăr-o pe ea și pe toți cei ce se nevoiesc sau slujesc în aceasta, iar pe cei ce vin să se închine, ferește-i de ispitele și cursele diavolești. Ajută-ne, Sfinte Agapit, să lepădăm bogăția cea trecătoare, povățuindu-ne spre a aduna comori cerești. Nu ne lipsi de al tău sprijin, ci cu rugăciunile tale, adu-ne la limanul mântuirii și moștenitori ai împărăției lui Dumnezeu ne fă părtași. O, Sfinte Agapit, căzând acum înaintea ta, cântăm și slăvim iubirea ta cea mai presus de cuvânt și lăudând mijlocirea părintească a ta, dimpreună cu Antonie și Teodosie, te rugăm să vindeci neputințele și durerile noastre cele trupești și sufletești, ca prin tine și împreună cu tine să lăudăm numele cel sfânt al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Rugăciunea a doua

Preasfinte părinte Agapit, îndură-te de noi și ridică la înălțimile cele cerești pe cei legați de cele lumești. Tu, cel ce ai sălașul în ceruri, apleacă-te spre noi, cei de pe pământ, căci te rugăm fierbinte: învață-ne să mergem pe calea cea strâmtă și cu chinuri, dăruiește-ne înțelepciune și povățuiește pașii noștri spre împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. Căci tu, ca un bineplăcut sfânt al lui Dumnezeu, ne ești pildă de bună viețuire. Sfinte Agapit, nu înceta a te ruga pentru sufletele noastre cele păcătoase! Cere, prin mijlocirea ta, de la Preamilostivul Dumnezeu, pace Bisericii Sale, bolnavilor vindecare, celor ce plâng mângâiere, celor năpăstuiți apărare, celor săraci ajutor! Nu te rușina de noi, cei ce alergăm către tine cu credință, căci tu ne ești acoperământ și mijlocire! Nu te depărta de la noi, cei ce nădăjduim întru tine! Stând înaintea icoanei tale, ca și cum am fi chiar în fața ta, cădem către tine și ne rugăm: primește rugăciunea noastră și o du la jertfelnicul lui Dumnezeu, ca prin tine să primim har și ajutor în neputințele noastre. Fii sprijinitor nouă celor împuținați la suflet, și întărește-ne credința, ca înarmându-ne cu nădejde, să ne învrednicim de mila lui Dumnezeu, prin rugăciunile tale!

O, alesule slujitor al Domnului, nouă tuturor, care venim către tine, ajută-ne cu mijlocirea ta și ne îndreptează, ca întru pace și pocăință să primim sfârșit bun vieții noastre, și să sălășluim împreună cu tine, în binecuvântatul sân al lui Avraam, unde tu te desfătezi cu bucurie, slăvind cu toți sfinții pe Dumnezeu, în Treime Sfânt: Tatăl și Fiul și Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Acatistul Sfântului Cuvios Gheorghe de la Cernica – 3 Decembrie

Troparul Sfântului Cuvios Gheorghe de la Cernica, glasul al 4-lea:

Următor al cuvioşilor părinţi şi împlinitor al virtuţilor sihăstreşti, rugător neîncetat şi înnoitor al monahismului românesc te-ai arătat, Sfinte Cuvioase Părinte Gheorghe. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

Condacul 1

Pe cinstitorul de Dumnezeu şi mult nevoitorul Părintele nostru Gheorghe să-l lăudăm după cuviinţă, căci acesta, prin multă osteneală şi nevoinţe călugăreşti, de Împărăţia cea cerească s-a învrednicit de la Hristos Dumnezeu. Pentru aceasta, cu smerenie şi cu credinţă, să-i cântăm din adâncul sufletului: Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!

Icosul 1

Din tinereţile tale ai dorit viaţa cea îmbunătăţită a monahilor, Părinte Gheorghe, iubitorule de Dumnezeu. De aceea ai plecat pe calea nevoinţelor sihăstreşti intrând în ascultarea Sfântului Paisie de la Neamţ şi lucrând cu dreaptă socoteală virtuţile dumnezeieşti, ai făcut să se sălăşluiască în sufletul tău puterea Duhului Sfânt. Minunându-ne de râvna ta pentru cele duhovniceşti, îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, lucrător bun în via lui Hristos;
Bucură-te, iubitor al chipului monahicesc;
Bucură-te, că inima ţi-a fost plină de har;
Bucură-te, că te-ai lepădat de omul cel vechi;
Bucură-te, că te-ai îmbrăcat în omul cel nou, zidit după chipul lui Dumnezeu;
Bucură-te, învăţător al dreptei credinţe;
Bucură-te, împlinitor al virtuţilor creştineşti;
Bucură-te, chip de bunătate şi cinste;
Bucură-te, că din tinereţe te-ai răstignit pentru Hristos;
Bucură-te, cel ce crucea Domnului cu bucurie ai purtat;
Bucură-te, ucenic al Sfântului Cuvios Paisie;
Bucură-te, vrednic urmaş al cuvioşilor părinţi;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!

Condacul al 2-lea

Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, descoperită ţie prin Sfântul Ierarh Nicolae, ai fost rânduit să reînnoieşti zidirile şi obştea Mănăstirii Cernica. Şi luând binecuvântare de la iubitorul de Hristos Mitropolitul Grigorie, ai început osteneala restaurării acestui aşezământ, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Auzind, Sfinte Părinte, chemarea Mântuitorului, ai primit fără şovăire ascultarea încredinţată şi ai început lucrarea duhovnicească de rezidire a Mănăstirii Cernica şi de reînnoire a vieţii călugăreşti, pentru care te lăudăm zicând:
Bucură-te, pildă de statornicie;
Bucură-te, stâlp al ascultării;
Bucură-te, iubitorule de Dumnezeu;
Bucură-te, cinstitorul sfinţilor;
Bucură-te, povăţuitorule al călugărilor;
Bucură-te, râvnitorul pustiei;
Bucură-te, slujitorul tainelor cereşti;
Bucură-te, lucrătorule în via Domnului;
Bucură-te, rugătorule preafierbinte;
Bucură-te, vrednic ascultător al poruncilor Mântuitorului;
Bucură-te, chip al blândeţii pustniceşti;
Bucură-te, străjer neadormit în osteneli şi privegheri;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!

Condacul al 3-lea

Povăţuit de cuvintele psalmistului care zice: „Arată-mi, Doamne, calea pe care mergi, că la Tine am ridicat sufletul meu”, şi încercat în experienţa trăirii sihăstreşti, ai venit împreună cu dascălul Macarie la locul care ţi se descoperise de sus de Sfântul Nicolae, dând slavă lui Dumnezeu şi cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Puterea Celui de Sus pogorându-se în sufletul tău, Cuvioase Părinte Gheorghe, ai împlinit cu osârdie poruncile Evangheliei lui Hristos, încât numele tău s-a făcut cu repeziciune cunoscut iubitorilor de Dumnezeu din jurul Bucureştilor, pentru care îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, întemeietorule de obşti călugăreşti;
Bucură-te, îndrumător al călugărilor cuvioşi;
Bucură-te, cel ce pe Sfântul Nicolae l-ai avut ocrotitor;
Bucură-te, cel ce ai împlinit cu dragoste rânduielile călugăreşti;
Bucură-te, următorule al Cuviosului Părinte Paisie de la Neamţ;
Bucură-te, izgonitorul vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi din mănăstirea ta;
Bucură-te, că făpturile ascultă de cuvântul tău;
Bucură-te, că pentru toate ai slăvit pe Dumnezeu;
Bucură-te, văzătorule al lucrării divine din cele create;
Bucură-te, duhovnic iscusit şi chip prealuminat;
Bucură-te, povăţuitor şi îndrumător duhovnicesc al creştinilor;
Bucură-te, întruchiparea bunătăţii şi a smereniei;
Bucură-te, Părinte Cuvioase Gheorghe, mult nevoitorule!

Condacul al 4-lea

De îndată ce Mitropolitul Grigorie te-a binecuvântat să fii întemeietor al vieţii de obşte şi chivernisitor al bunurilor mănăstireşti de la Cernica, întru răbdare şi nădejde ai început, Cuvioase Părinte, osteneala înnoirilor, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Cine nu te va ferici, Părinte Gheorghe, pe tine, cel care cu înţelepciune şi credinţă ai rectitorit Mănăstirea Cernica şi ai rânduit viaţa cea de obşte plăcută lui Dumnezeu. Pentru aceasta îţi aducem laude ca acestea:
Bucură-te, părinte plin de har dumnezeiesc;
Bucură-te, că viaţa ta ai închinat-o slujirii lui Hristos;
Bucură-te, că ai împlinit cu râvnă voia Lui;
Bucură-te, că ai fost ascultător întru toate de ierarhul tău;
Bucură-te, că adesea cu el în multe te-ai sfătuit;
Bucură-te, făclie luminoasă a ucenicilor tăi;
Bucură-te, risipitor al întunericului minciunii;
Bucură-te, izgonitor al vrăjmaşilor făţarnici;
Bucură-te, liniştitorul furtunilor de pe marea vieţii;
Bucură-te, că şi natura ascultă de cuvântul tău;
Bucură-te, împăciuitorule al tuturor certaţi şi de vrăjmaşul despărţiţi;
Bucură-te, chivernisitorul lucrurilor sfinte;
Bucură-te, Părinte Cuvioase Gheorghe, mult nevoitorule!

Condacul al 5-lea

Văzând vrăjmaşul statornicia ta în lucrarea duhovnicească, de Dumnezeu purtătorule, Părinte, ţi-a pregătit mulţime de ispite şi supărări ca să te piardă; însă, după puţin timp, s-a ruşinat îndepărtându-se, căci tu cântai pururea lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Înzestrat cu harul preoţiei, ai slujit cu credinţă dumnezeieştile Taine ale lui Hristos, iar Cunoscătorul inimilor, Dumnezeu, ţi-a dăruit, cinstite Părinte, mulţime de ucenici şi fii duhovniceşti, pe care i-ai împărtăşit din cuvântul ziditor al Evangheliei şi din izvorul dătător de viaţă al Duhului Sfânt, pentru care lucru minunându-ne îţi cântăm:
Bucură-te, vieţuitor al pustiei şi rugător neîncetat;
Bucură-te, om duhovnicesc şi povăţuitor luminat;
Bucură-te, purtător al harului Duhului Sfânt;
Bucură-te, candelă aprinsă din lumina lui Hristos;
Bucură-te, foc de rugăciune călăuzitor al ucenicilor tăi;
Bucură-te, sprijinitor al credincioşilor;
Bucură-te, următor al Sfinţilor Părinţi;
Bucură-te, că ai semănat sămânţa cea bună în inimile credincioşilor;
Bucură-te, mângâierea celor întristaţi;
Bucură-te, păstorul cel bun al turmei lui Hristos;
Bucură-te, stareţ, iluminat de Duhul Sfânt;
Bucură-te, părinte al părinţilor pustiei;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!

Condacul al 6-lea

Precum cerbul care caută să se adape din izvoarele cele limpezi ale pustiei, aşa şi sufletul tău, minunate Părinte, dorea să se liniştească în ostroavele Sfântului Munte Athos. Dar, socotind că ascultarea de mai-marii Bisericii este mai sfântă decât voinţa proprie, întru smerenie ţi-ai tăiat voia şi, supunându-te chemării sfinte, ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Iubindu-ţi neamul tău, Părinte, deşi ai căutat în alte locuri să te îmbunătăţeşti sufleteşte din experienţa trăitorilor în Hristos, totuşi, atunci când ai fost chemat să slujeşti pe fiii poporului tău din care ai ieşit, cu bucurie ai răspuns, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, următor al sfinţilor cuvioşi de demult;
Bucură-te, cuvioase purtător al darului smereniei;
Bucură-te, înţeleptule din înţelepciunea lui Hristos;
Bucură-te, conştiinţa datoriei împlinite;
Bucură-te, împlinitorul legii şi al virtuţilor;
Bucură-te, rugătorule pentru neamul tău;
Bucură-te, că ai fost dăruit de Hristos cu putere de sus;
Bucură-te, cel ce ţi-ai răstignit poftele împreună cu patimile;
Bucură-te, că ţi-ai supus voinţa voinţei lui Hristos;
Bucură-te, că ţi-ai ridicat cugetul de la pământ la cer;
Bucură-te, că nu ţi-ai lipit inima de bunătăţile cele trecătoare;
Bucură-te, că cele cereşti ai dorit în toată viaţa ta;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!

Condacul al 7-lea

Vederile minţii avându-le curăţite prin lucrarea virtuţilor, Părinte Gheorghe, ai ajuns la starea de nepătimire şi, contemplând pe Hristos neîncetat în inima ta, cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Icoană vie de rugăciune, post şi privegheri te-ai făcut ucenicilor tăi, iar vestea vieţuirii tale îngereşti s-a răspândit în tot ţinutul Ţării Româneşti. Pentru aceea îţi cântăm:
Bucură-te, că fiinţa ţi-a fost plină de Treime;
Bucură-te, minte plină de smerită cugetare;
Bucură-te, că viaţa ţi-ai curăţit-o de păcate;
Bucură-te, floare aleasă răsădită în grădina Maicii Domnului;
Bucură-te, trandafir cu petalele înfrumuseţate de lumina lui Hristos;
Bucură-te, că inima ta răspândeşte mireasma iubirii duhovniceşti;
Bucură-te, părinte plin de har dumnezeiesc;
Bucură-te, că vrăjmaşii n-au putut răpune statornicia ta în rugăciune;
Bucură-te, cel ce, prin chemarea Duhului, cerul l-ai pogorât pe pământ;
Bucură-te, pildă bună credincioşilor râvnitori;
Bucură-te, următor al Sfântului Nicolae întru ajutorarea aproapelui;
Bucură-te, că împreună cu Sfântul Ierarh Calinic te rogi pentru cinul călugăresc;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!

Condacul al 8-lea

Cuvioase Părinte, în tot pământul ţării noastre s-au răspândit învăţăturile tale, iar mulţimea credincioşilor, venind la tine, se adapă ca de la un izvor dătător de har şi binecuvântat, mulţumind lui Dumnezeu şi cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Credinţa ortodoxă ai păzit, calea nevoinţelor ai săvârşit şi, împodobit fiind cu virtuţile, cu nădejde sfântă la Bunul Dumnezeu ai ajuns, Cuvioase Părinte, căci, primind cununa cea neveştejită a slavei, de la cele vremelnice la cele cereşti, te-ai mutat. Pentru aceasta, îţi aducem această cântare:
Bucură-te, că prin harul lui Dumnezeu şi prin nevoinţe ai câştigat raiul;
Bucură-te, că răbdarea ţi-a fost ancoră şi putere;
Bucură-te, că Hristos te-a încununat în ceruri;
Bucură-te, că ai intrat în ceata Sfinţilor Cuvioşi;
Bucură-te, mărgăritar al sfinţilor români;
Bucură-te, că numele tău s-a înscris în cartea vieţii;
Bucură-te, că de pe pământul acesta te-ai răsădit în grădina raiului;
Bucură-te, că vezi faţa lui Hristos pe Care L-ai iubit;
Bucură-te, că noi, urmaşii tăi, îţi păstrăm vie pomenirea;
Bucură-te, că mutarea ta la ceruri ne-a umplut de bucurie;
Bucură-te, cel ce petreci veşnic în Preasfânta Treime;
Bucură-te, că te veseleşti pururi în lumina dumnezeirii;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!

Condacul al 9-lea

Trupul tău încărcat de mireasma virtuţilor a fost aşezat în Mănăstirea Cernica, pe care ai zidit-o cu atâta osteneală, alături de ale altor părinţi cuvioşi şi nevoitori, iar sufletul tău se sălăşluieşte în lăcaşurile cereşti, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Deşi ai trecut din viaţa aceasta la viaţa cea veşnică, Cuvioase Părinte Gheorghe, n-ai părăsit nicicum pe cei ce se luptă cu necazurile şi ispitele lumii acesteia, căci mijloceşti pururea la Preamilostivul Dumnezeu pentru cei ce-ţi cântă unele ca acestea:
Bucură-te, Cuvioase Părinte, ctitor preamărit;
Bucură-te, rugător fierbinte pentru neamul românesc;
Bucură-te, lauda ortodocşilor şi bucuria călugărilor;
Bucură-te, purtătorule de cunună cerească;
Bucură-te, turn al creştinătăţii şi stâlp al Bisericii;
Bucură-te, îndrăznirea noastră către Dumnezeu;
Bucură-te, slujitor al lui Hristos şi prieten al îngerilor;
Bucură-te, floare duhovnicească, deschisă în nădejdea rodului;
Bucură-te, sămânţă bună aruncată în pământ roditor;
Bucură-te, luminător al monahilor şi călăuza nevoitorilor;
Bucură-te, cunoscător al tainelor lui Dumnezeu;
Bucură-te, ostenitor în răspândirea scrierilor sfinte;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe mult nevoitorule!

Condacul al 10-lea

Făclie purtătoare de lumină te au pe tine cetele monahilor nevoitori şi mulţimea creştinilor smeriţi, izvorând tuturor bună mireasmă şi dând tămăduire celor ce cu dragoste cinstesc şi se închină sfintelor tale moaşte, căci mulţumesc lui Dumnezeu pentru că li s-a dat un astfel de dar, cântând: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Lăudând nevoinţele tale, Cuvioase Părinte, şi cinstind sfintele tale moaşte, cântăm cu bucurie încununarea ta în ceruri, rugându-te cu credinţă să ne ajuţi în vremea ispitelor şi primejdiilor care ne împresoară în lumea aceasta, ca să-ţi cântăm:
Bucură-te, purtătorule al darului vindecării;
Bucură-te, făcătorule de minuni pentru cei credincioşi;
Bucură-te, izvor de tămăduiri şi tămăduitor al durerilor;
Bucură-te, ajutor grabnic al celor suferinzi;
Bucură-te, rază de soare pentru poporul cel binecredincios;
Bucură-te, liman duhovnicesc celor osteniţi;
Bucură-te, făclie călăuzitoare în noaptea ispitelor;
Bucură-te, luceafăr răsărit în întunericul necazurilor;
Bucură-te, prieten şi casnic al lui Dumnezeu;
Bucură-te, rugătorule către Maica Domnului;
Bucură-te, tălmăcitorul tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, împreună vieţuitorule cu îngerii;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!

Condacul al 11-lea

Mângâiere şi linişte sufletească reverşi în inimile credincioşilor, celor ce cinstesc cu dragoste pomenirea ta, Sfinte Cuvioase Gheorghe, mult nevoitorule, şi mulţumind lui Dumnezeu cântă: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Având îndrăzneală către Milostivul Dumnezeu pe Care L-ai iubit, Sfinte Părinte, te rugăm noi, cei ce săvârşim cu dragoste pomenirea ta, să ne izbăveşti de necazuri, primejdii şi nevoi, ca să-ţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, omule al lui Dumnezeu şi credincioasă slugă;
Bucură-te, mlădiţă încărcată de roadele Duhului Sfânt;
Bucură-te, al monahilor dulce mângâiere;
Bucură-te, al credincioşilor, în ispite, întărire;
Bucură-te, al mănăstirilor apărare şi spre viaţa duhovnicească trezire;
Bucură-te, chip al blândeţilor şi pildă de smerenie;
Bucură-te, împreună cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe;
Bucură-te, slujitor al adevărului şi om al dreptăţii;
Bucură-te, descoperitorul celor viitoare;
Bucură-te, trup preamărit şi suflet îndumnezeit;
Bucură-te, tămâie înmiresmată şi candelă veşnic aprinsă;
Bucură-te, glas ascultat de Hristos, Stăpânul tău;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!

Condacul al 12-lea

Vrând Preabunul Dumnezeu să dăruiască Bisericii noastre dreptmăritoare un semn al prezenţei Sale, te-a ales pe tine, Cuvioase Părinte Gheorghe, să ne fii lumină nestinsă şi fântână de har. Pentru aceasta cu mulţumire Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Zid de apărare împotriva ispitelor şi rugător fierbinte fii nouă, Cuvioase Părinte, căci, având îndrăzneală la Milostivul Dumnezeu, nădăjduim să ne acoperi pururi de răutăţile lumii acesteia şi să ne fereşti de săgeţile celui viclean, ca să-ţi aducem aceste laude:
Bucură-te, tatăl orfanilor şi sprijinul celor asupriţi;
Bucură-te, hrănitorul celor flămânzi;
Bucură-te, apărătorul oropsiţilor;
Bucură-te, bogăţia săracilor;
Bucură-te, limanul înviforaţilor;
Bucură-te, aducătorul belşugului;
Bucură-te, izgonitorul secetei;
Bucură-te, protectorul văduvelor şi bătrânilor;
Bucură-te, sfătuitorul monahilor;
Bucură-te, rugătorul fierbinte pentru sufletele noastre;
Bucură-te, risipitorul ispitelor;
Bucură-te, mijlocitorul mântuirii noastre;
Bucură-te, Părinte Cuvioase Gheorghe, mult nevoitorule!

Condacul al 13-lea

O, mult nevoitorule, Cuvioase Părinte Gheorghe, primeşte de la noi nevrednicii această puţină rugăciune, pe care o dă lui Hristos Dumnezeu şi roagă-L să ne izbăvească din toate necazurile şi ispitele vieţii pământeşti, să ne ferească din chinul ce va să fie pentru păcatele noastre şi să ne învrednicească de Împărăţia cerurilor, ca să cântăm cu dragoste: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Din tinereţile tale…, Condacul 1: Pe cinstitorul de Dumnezeu…,

Icosul 1

Din tinereţile tale ai dorit viaţa cea îmbunătăţită a monahilor, Părinte Gheorghe, iubitorule de Dumnezeu. De aceea ai plecat pe calea nevoinţelor sihăstreşti intrând în ascultarea Sfântului Paisie de la Neamţ şi lucrând cu dreaptă socoteală virtuţile dumnezeieşti, ai făcut să se sălăşluiască în sufletul tău puterea Duhului Sfânt. Minunându-ne de râvna ta pentru cele duhovniceşti, îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, lucrător bun în via lui Hristos;
Bucură-te, iubitor al chipului monahicesc;
Bucură-te, că inima ţi-a fost plină de har;
Bucură-te, că te-ai lepădat de omul cel vechi;
Bucură-te, că te-ai îmbrăcat în omul cel nou, zidit după chipul lui Dumnezeu;
Bucură-te, învăţător al dreptei credinţe;
Bucură-te, împlinitor al virtuţilor creştineşti;
Bucură-te, chip de bunătate şi cinste;
Bucură-te, că din tinereţe te-ai răstignit pentru Hristos;
Bucură-te, cel ce crucea Domnului cu bucurie ai purtat;
Bucură-te, ucenic al Sfântului Cuvios Paisie;
Bucură-te, vrednic urmaş al cuvioşilor părinţi;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!

Condacul 1

Pe cinstitorul de Dumnezeu şi mult nevoitorul Părintele nostru Gheorghe să-l lăudăm după cuviinţă, căci acesta, prin multă osteneală şi nevoinţe călugăreşti, de Împărăţia cea cerească s-a învrednicit de la Hristos Dumnezeu. Pentru aceasta, cu smerenie şi cu credinţă, să-i cântăm din adâncul sufletului: Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!

şi se face otpustul.

Acatistul Sfinţilor Mucenici Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian

Troparul Sfinţilor Mucenici doctori fără de arginţi Cosma şi Damian

Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi de minuni făcătorilor, Cosma şi Damian, cercetaţi neputinţele noastre; în dar aţi luat, în dar daţi-ne nouă.

Condacul 1

Cei aleşi făcători de minuni, răbdătorilor de patimi ai lui Hristos şi doctori preaînţelepţi, care în dar daţi sănătate celor ce sunt în boli, cele de laudă aducem vouă, sprijinitorilor noştri şi ajutătorilor întru necazuri; iar voi, fiind vase alese ale harului, vindecaţi rănile noastre cele sufleteşti şi cele trupeşti. Pentru aceasta, slăvind pe Dumnezeu cel minunat întru sfinţii Săi, pe voi cu osârdie vă fericim: Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţilor făcători de minuni!

Icosul 1

Râvnind vieţii celei îngereşti, aţi defăimat cele pământeşti, şi încununându-vă cu nevoinţa muceniciei, v-aţi învrednicit să priviţi faţa Domnului puterilor. Deci rugaţi-vă cu sârguinţă pentru noi, cei ce alergăm cu sârguinţă către ajutorul vostru şi cele de laudă strigăm vouă:
Bucuraţi-vă, rugători calzi pentru cei ce cinstesc sfântă pomenirea voastră;
Bucuraţi-vă, că voi casa, avuţia şi toate agoniselile părinţilor întru nimic le-aţi socotit;
Bucuraţi-vă, care fără împuţinare vindecaţi pe cei părăsiţi de doctori;
Bucuraţi-vă, cei ce pe săraci cu milostivirea voastră i-aţi hrănit;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi mângâiat pe cei ce sufereau de îndurarea inimii;
Bucuraţi-vă, cei ce prin curăţie şi cu sfinţenie v-aţi asemănat îngerilor;
Bucuraţi-vă, făclii ale luminii celei dumnezeieşti;
Bucuraţi-vă, oameni cereşti şi îngeri pământeşti;
Bucuraţi-vă, că voi creştinilor le sunteţi scăpare neruşinată;
Bucuraţi-vă, cei ce v-aţi smerit toată viaţa voastră chiar până la suflarea cea de pe urmă întru slujire Domnului;
Bucuraţi-vă, primitorii cei prealuminaţi ai harului, vase ale Sfântului Duh;
Bucuraţi-vă, grabnici ajutători ai tuturor celor ce vă cheamă pe voi;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul al 2-lea

Văzând bunul Dumnezeu începuturile voastre cele bune şi osârdia voastră cea către bună cinstire, că toate cele pământeşti şi bunurile lumii acesteia întru nimic socotindu-le, întru o necunoscută osteneală aţi petrecut, din dragoste pentru aproapele, şi sufletele voastre cu bunele moravuri le-aţi împodobit, v-aţi umplut de Duhul Sfânt, cu raza Căruia să ne strălucim şi noi cereţi-ne de la Hristos Dumnezeu, ca împreună cu voi să-I cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Cu înţelegerea adevăratei cunoştinţe de Dumnezeu aţi învăţat pe împăratul cel fără de lege, înţelepţindu-l pe acela cu puterea cuvintelor voastre, prin care cu îndrăzneală aţi propovăduit pe Hristos. Drept aceea, lăudând îndrăzneala voastră, strigăm aşa:
Bucuraţi-vă, cei ce nu v-aţi lăsat prinşi de înşelarea împăratului celui nelegiuit;
Bucuraţi-vă, cei ce cu îndrăzneală aţi mărturisit înaintea lui adevărul lui Hristos;
Bucuraţi-vă, cei ce nu v-aţi temut de îndrăznirea lui;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi ruşinat adunările celor fără de lege;
Bucuraţi-vă, propovăduitorii cei neînfricaţi ai adevărului;
Bucuraţi-vă, nimicitorii slujirii idoleşti;
Bucuraţi-vă, luptătorii credinţei celei dreptslăvitoare;
Bucuraţi-vă, mărturisitorii cei neclintiţi, plini de Duhul răbdării şi al râvnei pentru slava lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, vestitorii cei fără de tăcere ai poruncilor lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, povăţuitorii credincioşi ai cugetării de Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, solitorii cei de nădejde ai Împărăţiei lui Dumnezeu pentru noi;
Bucuraţi-vă, cei ce nu ne părăsiţi pe noi nici chiar după moartea voastră;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul al 3-lea

Cu puterea Celui Preaînalt, dată nouă încă din viaţa cea vremelnică, aţi primit stăpânire darul de a tămădui minunat toate bolile; iar după moartea voastră mai cu seamă v-a proslăvit Dumnezeu pe voi cu multe faceri de minuni, ca toţi să alergăm către voi rugându-ne pentru tămăduirea de bolile trupeşti, dar mai cu seamă de cele sufleteşti, şi lui Dumnezeu cu mare glas să-I strigăm: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Având moaştele voastre cele mult vindecătoare, ca pe o comoară de mult preţ, ne bucurăm şi, cu dragoste lăudând darul tămăduirilor dat vouă de la Dumnezeu, cu mulţumire strigăm:
Bucuraţi-vă, mijlocitorii cei calzi către Dumnezeu pentru noi;
Bucuraţi-vă, cei ce cugetările cele elineşti întru nimic le-aţi socotit;
Bucuraţi-vă, făclii prealuminoase ale Romei;
Bucuraţi-vă, luminătorii ţărilor întunecate de rătăcirea cea păgânească;
Bucuraţi-vă, povăţuitorii bărbăţiei şi ai răbdării;
Bucuraţi-vă, că, răbdând fără de vină uciderea cu pietre, sfârşit mucenicesc aţi luat;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi pătimit din dragoste pentru Hristos;
Bucuraţi-vă, robii lui Dumnezeu cei ce aţi primit de la Hristos Domnul cununi de biruinţă;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi arătat tuturor minunatul şi preafrumosul chip al smereniei şi al blândeţii;
Bucuraţi-vă, temelia cea neclintită a ortodoxiei;
Bucuraţi-vă, slava cea luminoasă a răbdătorilor de chinuri;
Bucuraţi-vă, frumoşi tămăduitori, care de la nimeni n-aţi luat plată pentru tămăduiri;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul al 4-lea

Viforul cel mare al iuţimii împăratului Carin n-a putut să clintească sufletele voastre, şi când credincioşii v-au ascuns într-o peşteră oarecare de cei ce căutau să vă ia pe voi, de voie aţi stat înaintea ostaşilor, strigând: Pe noi luaţi-ne, căci noi suntem cei pe care îi căutaţi. Deci, înfăşuraţi fiind cu lanţuri, aţi fost duşi la Roma. Iar noi, sărutând credinţa voastră şi lanţurile, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzind oamenii de la Roma dragostea voastră cea mare către cei suferinzi şi doctorisirea voastră cea minunată, de pretutindeni alergau către voi cu credinţa în harul lui Dumnezeu cel aducător de vindecări, ce lucra întru voi; şi primind grabnică tămăduire, proslăveau pe Dumnezeu, iar pe voi, tămăduitorii lor cei milostivi, vă măreau, învăţându-ne şi pe noi să vă lăudăm aşa:
Bucuraţi-vă, propovăduitorii cei nebiruiţi ai lui Dumnezeu Cel adevărat;
Bucuraţi-vă, cei ce cu buna biruinţă aţi luat arma Crucii lui Hristos;
Bucuraţi-vă, doctorii cei buni şi grabnici ajutători ai celor suferinzi;
Bucuraţi-vă, cei ce tămăduiţi în dar pe toţi cei neputincioşi;
Bucuraţi-vă, cei ce izvorâţi şi acum tămăduiri din belşug;
Bucuraţi-vă, milostivii mângâietori ai celor ce sunt întru nevoi şi întru necazuri;
Bucuraţi-vă, cei ce ne apăraţi în toate înconjurările;
Bucuraţi-vă, ocrotirea cea mântuitoare a celor lipsiţi de ajutor;
Bucuraţi-vă, preaslăvită împodobire a celor drepţi;
Bucuraţi-vă, solirea noastră cea tare;
Bucuraţi-vă, rugătorii cei sârguincioşi către Dumnezeu pentru noi;
Bucuraţi-vă, grabnici ajutători ai tuturor celor ce vă cheamă pe voi cu credinţă;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul al 5-lea

Pe calea cea cu dumnezeiască umblare, într-adevăr aţi mers, robii lui Hristos, când eraţi duşi în legături la Roma, pentru că nu v-aţi închinat idolilor, ci lui Hristos unuia I-aţi slujit, amare încercări aţi răbdat, Sfinţilor; însă toate le-aţi răbdat pentru Hristos cel Care v-a iubit. Drept aceea, minunându-ne de răbdarea cea mare şi de dragostea voastră cea tare către Dumnezeu, împreună cu voi cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văzând împăratul că prin puterea lui Hristos s-a tămăduit, laudă Aceluia I-a dat, iar noi, slăvind pe Dumnezeu, vă fericim pe voi, plăcuţii Lui slăviţi, strigând aşa:
Bucuraţi-vă, cei ce aţi iubit cele de sus mai mult decât cele de jos;
Bucuraţi-vă, cei ce pe pământ aţi râvnit vieţii celei îngereşti;
Bucuraţi-vă, că, lepădând mulţimea dumnezeilor, de buna credinţă cea părintească nu v-aţi îndepărtat;
Bucuraţi-vă, că toate avuţiile voastre, după cuvântul Domnului, le-aţi împărţit săracilor ca pe Hristos să-L câştigaţi;
Bucuraţi-vă, cei ce pe alţii i-aţi învăţat nu numai cu cuvântul, ci mult mai vârtos cu fapta şi cu rugăciunea neîncetată către Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, cei ce arătaţi şi acum izvorul tămăduirilor cel neîmpuţinat;
Bucuraţi-vă, cei ce ne îmbogăţiţi pe noi cu revărsarea minunilor date vouă de la Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi gătit în voi lăcaş lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, grabnică auzire a celor lipsiţi;
Bucuraţi-vă, îngrijirea cea primită a celor necăjiţi;
Bucuraţi-vă, nădejdea cunoscută a celor deznădăjduiţi;
Bucuraţi-vă, grabnică doctorisire a celor ce bolesc;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul al 6-lea

Propovăduitori ai numelui lui Hristos fiind în viaţa voastră, şi acum mărturisiţi puterea Aceluia prin minunile ce izvorăsc de la icoana voastră, şi după cum oarecând n-aţi trecut cu vederea credinţa unei femei oarecare, ci, arătându-vă ei în vis, i-aţi dăruit uşurare de boală, aşa şi rugăciunile noastre şi glasurile de cântări auziţi-le, o, Sfinţilor cei fără de arginţi! Luaţi aminte la credinţa şi dragostea poporului vostru şi acoperământul vostru cel de sus dăruiţi-l celor ce vă laudă pe voi şi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Răsărit-a ca lumina dreptatea voastră când, ocărâţi la judecata împăratului, aţi zis către el: Noi nu tămăduim bolile cu vicleşugul vrăjitoresc, ci cu puterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, după cum ne-a poruncit Acela zicând: „Pe cei bolnavi îi vindecaţi, pe cei leproşi îi curăţiţi, în dar aţi luat, în dar să daţi”. Drept aceea, minunându-ne de îndrăzneala voastră, vă fericim pe voi cu acestea:
Bucuraţi-vă, cei ce ne-aţi arătat nouă pildă de tărie şi de credinţă;
Bucuraţi-vă, cei ce vă desfătaţi pururea de bucuria raiului;
Bucuraţi-vă, preaînţelepţi semănători ai bunei credinţe;
Bucuraţi-vă, slăviţi propovăduitori ai dreptei credinţe;
Bucuraţi-vă, dascălilor care povăţuiţi spre cer;
Bucuraţi-vă, povăţuitori neadormiţi ai vieţuirii celei curate şi fără de prihană;
Bucuraţi-vă, calzi ascultători ai celor ce se roagă vouă;
Bucuraţi-vă, călăuze către mântuire preaalese şi credincioase;
Bucuraţi-vă, povăţuitori buni ai celor ce vor să vieţuiască cu bună credinţă şi plăcut lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, solitori de cele bune pentru toţi cei ce cinstesc pomenirea voastră;
Bucuraţi-vă, cei ce cu bine aţi sfârşit alergarea voastră;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi primit de la Stăpânul Hristos cununile dreptăţii;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul al 7-lea

Vrând să descoperiţi puterea lui Hristos, împăratului celui rău credincios, fiind plini de Duhul Sfânt, aţi zis: „Fii ruşinat tu, o, Carine, şi cu dumnezeii tăi!”. Şi îndată i s-a schimbat lui faţa şi grumazul i s-a sucit, şi se ruga către voi grăind: „Iată, acum văd că sunteţi robii adevăratului Dumnezeu”. Deci vă rog pe voi, după cum vindecaţi pe alţii, aşa tămăduiţi-mă şi pe mine, ca şi eu împreună cu voi să cânt lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Minunaţilor rugători pentru noi, tămăduitorii sufletelor şi trupurilor noastre şi mijlocitorii mântuirii veşnice, cu inimă mulţumitoare, cântând cântare de laudă lui Dumnezeu, Cel ce ne-a dăruit nouă astfel de mari făcători de minuni, aducem şi vouă laudele acestea:
Bucuraţi-vă, cei ce aţi mirat cu răbdarea voastră pe îngeri;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi luminat pe toţi cu strălucirea minunilor voastre;
Bucuraţi-vă, vindecători grabnici şi fără de plată de toate durerile;
Bucuraţi-vă, cei ce prin sprijineala voastră tămăduiţi pe cei slăbănogiţi;
Bucuraţi-vă, cei ce ne însănătoşiţi din bolile cele de nevindecat;
Bucuraţi-vă, cei ce cu vrednicie aţi săvârşit nevoinţa pământească a vieţuirii voastre;
Bucuraţi-vă, cei ce mijlociţi pururea în faţa lui Dumnezeu pentru noi, cei goliţi de fapte bune;
Bucuraţi-vă, că pe toţi cei credincioşi îi luminaţi cu strălucirea înţelepciunii celei date vouă de la Domnul;
Bucuraţi-vă, rugători preaminunaţi pentru noi şi sprijinitorii noştri;
Bucuraţi-vă, viteji răbdători de pătimiri ai lui Hristos;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi sfinţit pământul cu sângiuirile voastre;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi vădit nebunia idolească;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul al 8-lea

Văzând vieţuirea voastră cea străină de lume, să ne înstrăinăm şi noi de deşertăciunile aceleia şi, mintea la ceruri ridicând-o, să strigăm către voi, Sfinţilor cei fără de arginţi: Potoliţi durerile izvorând vindecări pline de dar tuturor celor ce aleargă cu osârdie spre ajutorul vostru şi strigă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Toată viaţa voastră cea de pe pământ umplând-o cu dragoste către Dumnezeu şi aproapele, Sfinţilor doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, şi acum vă arătaţi grabnici ajutători tuturor celor ce vă cheamă cu credinţă, nu numai celor ce aleargă aproape la sfintele voastre moaşte, ci şi celor ce sunt departe izvorâţi tămăduiri. Întru aceasta vă aducem laudele acestea:
Bucuraţi-vă, cei ce aţi slujit cu credinţă Unui Dumnezeu, Celui slăvit în Treime;
Bucuraţi-vă, cei ce preaînţelept aţi ales singurul lucru ce este spre trebuinţă;
Bucuraţi-vă, că în osteneala fără de oboseală şi întru nevoinţă zilele şi nopţile voastre fără nici o trândăvie le-aţi petrecut;
Bucuraţi-vă, că printr-o astfel de viaţă a voastră, strâmtorată şi cu necazuri, slava lui Dumnezeu aţi înmulţit-o printre oameni;
Bucuraţi-vă, ucenicii cei viteji ai lui Hristos;
Bucuraţi-vă, că învăţători şi făcători ai poruncilor lui Hristos v-aţi arătat;
Bucuraţi-vă, că voi cu numele celor mari sunteţi numiţi întru Împărăţia cerurilor;
Bucuraţi-vă, că lui Hristos cu slavă toată lumea o aţi strălucit;
Bucuraţi-vă, că aţi luat cu pătimirea voastră nepătimirea;
Bucuraţi-vă, că voi cu moartea de mucenici nemurirea v-aţi agonisit;
Bucuraţi-vă, cei proslăviţi în cer şi pe pământ ca îngerii;
Bucuraţi-vă, că purtând cununi şi acum staţi înaintea lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor cei fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul al 9-lea

Toată firea omenească s-a mirat de strălucirea harului lui Dumnezeu în voi, Sfinţilor Cosma şi Damian, când nelegiuitul Carin, văzând minunile făcute de voi întru numele Domnului Iisus Hristos, a crezut şi a preaslăvit pe Dumnezeu. Pentru aceasta şi noi, slăvind pe Cel ce v-a dat vouă o astfel de putere, cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ritorii cei cu multă faimă nu se pricep îndeajuns să descrie mulţimea dragostei voastre, de care eraţi plini întru Domnul faţă de oameni, Sfinţilor plăcuţi lui Dumnezeu. Pentru aceasta din adâncul inimilor noastre strigăm către voi:
Bucuraţi-vă, cei ce aţi slujit Domnului vostru până la moarte;
Bucuraţi-vă, cei ce, aprinşi de focul dragostei lui Dumnezeu, aţi stins focul jertfelor idoleşti;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi iubit pe aproapele mai mult decât pe voi înşivă;
Bucuraţi-vă, că pe cei bolnavi şi neputincioşi i-aţi cercetat;
Bucuraţi-vă, cei ce nevoile celor sărmani le-aţi preîntâmpinat;
Bucuraţi-vă, mângâietorii celor întristaţi;
Bucuraţi-vă, sprijinitorii celor deznădăjduiţi;
Bucuraţi-vă, hrănitorii celor orfani;
Bucuraţi-vă, ajutătorii celor suferinzi;
Bucuraţi-vă, slobozitorii celor asupriţi;
Bucuraţi-vă, că, sfârşind cu bine alergarea, la Hristos v-aţi înălţat;
Bucuraţi-vă, că întru Împărăţia Lui sălăşluiţi;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul al 10-lea

Vrând să mântuiască pe cei mulţi, arătatu-v-a Domnul nouă pe voi, făcătorii Săi de minuni. Căci cine nu se va umili văzând compătimirea voastră cea fără de măsură faţă de toţi. Deci cine nu vă va ferici pe voi, căci nu numai pe oameni îi vindecaţi de neputinţe, ci şi dobitoacele le miluiţi. Nu lepădaţi deci şi rugăciunile noastre, ci revărsaţi neîmpuţinat peste noi toţi milele voastre cele mari şi bogate, ca să strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Ziduri sunteţi tuturor celor ce laudă minunile voastre, o, doctori fără de plată, şi celor ce aleargă la sprijinul vostru; ziduri şi scuturi sunteţi, care îngrădiţi de toate nevoile pe cei ce cu osârdie vă cheamă întru ajutor. Pentru aceasta şi pe noi ne îngrădiţi de sărăcie, de necazuri şi de boli, rugându-ne şi cu căldură strigând către voi:
Bucuraţi-vă, cei ce aţi întrecut întru răbdare tăria diamantelor;
Bucuraţi-vă, cei ce nevinovaţi aţi suferit de la pizma unui iubitor de argint;
Bucuraţi-vă, slăviţi sprijinitori întru necazuri;
Bucuraţi-vă, întărirea celor neputincioşi şi obidiţi;
Bucuraţi-vă, îmbogăţitorii preaînduraţi ai celor săraci şi lipsiţi;
Bucuraţi-vă, hrănitorii cei milostivi ai celor flămânzi;
Bucuraţi-vă, preaînţelepţi vindecători ai celor cuprinşi de dureri şi de boli grele;
Bucuraţi-vă, calzi apărători din toate înconjurările necazurilor ai celor ce aleargă către voi cu credinţă;
Bucuraţi-vă, că pomenirea voastră de toţi e slăvită pe pământ;
Bucuraţi-vă, că numele voastre sunt scrise în ceruri;
Bucuraţi-vă, că preaslăviţi sunteţi de la Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul al 11-lea

Cântarea cea cu totul de umilinţă, ce se aduce acum de către noi, nu este de ajuns spre lauda preaslăvitelor voastre nevoinţe şi osteneli pe care le-aţi luat în viaţa aceasta asupra voastră; însă îndrăznind, cerem ca, primind rugăciunea noastră cea cu osârdie, şi pe noi să ne izbăviţi din nevoi cu rugăciunile voastre, ca să cântăm lui Dumnezeu, cu inimă umilită: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Minte strălucitoare de lumină şi cerească aţi arătat oarecând înaintea lui Carin, mustrând rătăcirea aceluia; iar acum, prin nestricăciunea moaştelor voastre şi prin mulţimea minunilor, întăriţi dreapta credinţă. Pentru aceasta cu mulţumită strigăm vouă:
Bucuraţi-vă, cei ce aţi propovăduit cuvântul cel ipostatic;
Bucuraţi-vă, cei ce cu buna credinţă aţi surpat puterea idolească;
Bucuraţi-vă, că prin voi s-a călcat slujirea demonilor;
Bucuraţi-vă, că prin voi s-a propovăduit închinarea lui Hristos;
Bucuraţi-vă, preaînţelepţi dascăli ai tuturor faptelor bune;
Bucuraţi-vă, că după ostenelile pământeşti întru lăcaşurile cereşti săltaţi;
Bucuraţi-vă, că şi după mutarea voastră nu ne părăsiţi;
Bucuraţi-vă, că tuturor celor ce vă cheamă pe voi cu credinţă le daţi grabnic ajutor;
Bucuraţi-vă, Sfinţilor doctori, că vindecaţi bolile noastre;
Bucuraţi-vă, cei ce nu îndepărtaţi rugăciunile celor credincioşi;
Bucuraţi-vă, cei ce mijlociţi şi pentru noi nevrednicii la tronul lui Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul al 12-lea

Harul pe care vi l-a dat vouă Domnul Dumnezeu, ca să tămăduiţi toate neputinţele cele sufleteşti şi trupeşti, astăzi ne-a adunat, ca să cinstim pomenirea voastră, Sfinţilor fără de arginţi Cosma şi Damian. Deci, cu cucernicie privind la cinstită icoana voastră şi cu umilinţa inimii căzând înaintea ei, rugăm să ne izbăvim noi toţi de toate relele şi durerile, ca să cântăm toţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând minunile voastre, ostenelile şi nevoinţele le lăudăm, fericim sfârşitul mucenicesc, cinstim mijlocirea şi puterea voastră sprijin pentru toţi care cer ajutorul vostru; mărim pe Dumnezeu, dătătorul tuturor de bunătate, Care ne-a dăruit nouă rugători atât de minunaţi, şi cu umilinţă strigăm către voi:
Bucuraţi-vă, cei ce credincios aţi propovăduit pe Iisus Domnul;
Bucuraţi-vă, martorii viteji ai adevărului Lui;
Bucuraţi-vă, calzi mijlocitori pentru noi la scaunul Lui;
Bucuraţi-vă, doctorii trupurilor noastre cei cu bună îndurare;
Bucuraţi-vă, moştenitorii Împărăţiei cerurilor şi ai bunătăţilor celor veşnice;
Bucuraţi-vă, nădejdea noastră cea tare în Dumnezeu;
Bucuraţi-vă, cei ce izvorâţi mirul cel binemirositor al vindecărilor;
Bucuraţi-vă, cei ce îndepărtaţi cu rugăciunile voastre puterea cea rea a patimilor;
Bucuraţi-vă, dătători de vindecări şi izvoare de minuni;
Bucuraţi-vă, stâlpii cei purtători de lumină ai Bisericii şi scuturi nemişcate;
Bucuraţi-vă, doimea cea cu chip de lumină a înţelepţilor celor fără de argint;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul al 13-lea

O, preaminunaţilor doctori fără de arginţi, făcători de minuni, tăinuitori şi slăviţii plăcuţi ai lui Dumnezeu, Cosma şi Damian, primiţi aceste rugăciuni ale noastre, care se înalţă din inimă zdrobită, vindecaţi bolile noastre cele de multe feluri şi prin calda voastră sprijineală cereţi nouă de la Hristos Dumnezeu izbăvire de toate nevoile şi necazurile, iertare greşelilor noastre şi nădejdea cea bună a mântuirii veşnice, ca să ne învrednicim împreună cu voi şi cu toţi sfinţii întru nesfârşiţii veci să cântăm lui Dumnezeu, Mântuitorului nostru: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice din nou Icosul 1: Râvnind vieţii celei îngereşti, aţi defăimat…, Condacul 1: Cei aleşi făcători de minuni, răbdătorilor…,

Icosul 1

Râvnind vieţii celei îngereşti, aţi defăimat cele pământeşti, şi încununându-vă cu nevoinţa muceniciei, v-aţi învrednicit să priviţi faţa Domnului puterilor. Deci rugaţi-vă cu sârguinţă pentru noi, cei ce alergăm cu sârguinţă către ajutorul vostru şi cele de laudă strigăm vouă:
Bucuraţi-vă, rugători calzi pentru cei ce cinstesc sfântă pomenirea voastră;
Bucuraţi-vă, că voi casa, avuţia şi toate agoniselile părinţilor întru nimic le-aţi socotit;
Bucuraţi-vă, care fără împuţinare vindecaţi pe cei părăsiţi de doctori;
Bucuraţi-vă, cei ce pe săraci cu milostivirea voastră i-aţi hrănit;
Bucuraţi-vă, cei ce aţi mângâiat pe cei ce sufereau de îndurarea inimii;
Bucuraţi-vă, cei ce prin curăţie şi cu sfinţenie v-aţi asemănat îngerilor;
Bucuraţi-vă, făclii ale luminii celei dumnezeieşti;
Bucuraţi-vă, oameni cereşti şi îngeri pământeşti;
Bucuraţi-vă, că voi creştinilor le sunteţi scăpare neruşinată;
Bucuraţi-vă, cei ce v-aţi smerit toată viaţa voastră chiar până la suflarea cea de pe urmă întru slujire Domnului;
Bucuraţi-vă, primitorii cei prealuminaţi ai harului, vase ale Sfântului Duh;
Bucuraţi-vă, grabnici ajutători ai tuturor celor ce vă cheamă pe voi;
Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţi făcători de minuni!

Condacul 1

Cei aleşi făcători de minuni, răbdătorilor de patimi ai lui Hristos şi doctori preaînţelepţi, care în dar daţi sănătate celor ce sunt în boli, cele de laudă aducem vouă, sprijinitorilor noştri şi ajutătorilor întru necazuri; iar voi, fiind vase alese ale harului, vindecaţi rănile noastre cele sufleteşti şi cele trupeşti. Pentru aceasta, slăvind pe Dumnezeu cel minunat întru sfinţii Săi, pe voi cu osârdie vă fericim: Bucuraţi-vă, Cosma şi Damian, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi preaslăviţilor făcători de minuni!

şi această

Rugăciune către Sfinţii doctori fără de arginţi Cosma şi Damian

Către voi, Sfinţilor doctori cei fără de arginţi şi făcătorilor de minuni Cosma şi Damian, ca spre nişte grabnici ajutători şi calzi rugători pentru mântuirea noastră, noi cei nevrednici, plecând genunchii, alergăm şi, căzând, cu osârdie strigăm: nu treceţi cu vederea rugăciunea noastră, a celor păcătoşi, neputincioşi, căzuţi în multe fărădelegi şi care greşim în toate zilele şi ceasurile. Rugaţi pe Domnul ca să tindă nouă nevrednicilor robilor Săi milele Sale cele mari şi bogate şi să ne izbăvească pe noi de tot necazul şi durerea, căci voi aţi luat de la Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos harul cel neîmpuţinat al tămăduirilor pentru credinţa cea tare, tămăduirea cea fără de plată şi sfârşitul nostru cel mucenicesc. Auziţi-ne pe noi, cei ce ne rugăm, şi cu mijlocirea voastră cea bineprimită cereţi de la Dumnezeu binecuvântare pentru noi toţi; iarăşi căzând, cu sârguinţă ne rugăm: cereţi-ne nouă de la Domnul toate cele folositoare spre bine în viaţa noastră cea vremelnică, dar mai ales cele ce slujesc spre mântuirea cea veşnică, ca să ne învrednicim prin rugăciunile voastre a primi sfârşit creştinesc fără de durere, neruşinat, cu pace şi ca să ne izbăvim de toate uneltirile diavoleşti şi de munca de veci; iar ai Împărăţiei cerurilor, celei fără de sfârşit şi fericite, moştenitori să fim. Aşa, plăcuţilor ai lui Dumnezeu, nu încetaţi rugându-vă pentru noi, cei ce alergăm către voi cu credinţă. Că deşi după mulţimea păcatelor noastre nu suntem vrednici de milostivirea voastră, voi, fiind urmaşi credincioşi ai iubirii de oameni a lui Dumnezeu, faceţi ca să aducem roade vrednice de pocăinţă şi să ajungem la odihna cea veşnică, lăudând şi binecuvântând pe Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel minunat întru sfinţii Săi, şi pe Preacurată Maica Sa şi sprijinitoarea voastră cea caldă, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.

Canon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Artemie – 20 Octombrie

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Troparul Sfântului Mare Mucenic Artemie, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Artemie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Troparul Sfântului Mare Mucenic Artemie, glasul 1:

Luptând, preafericite, cu chi­nurile cele de multe feluri, ca un tare diamant ai ruşinat pe Paravatul. Căci, de piatră mare zdrobindu-te pentru Piatra Hristos şi rănindu-te, ai primit cununa muceniciei, Sfinte Mare Mu­cenice Artemie. Slavă Celui Ce te-a întărit pe tine; Slavă Celui Ce te-a încununat; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Irmosul:

Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon puterea cea prea într-armată; iar Întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel prea rău; Domnul Cel Preamărit, căci cu Slavă S-a preamărit.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

După ce te-ai luptat cu nevoinţă bună, mucenice şi ai luat cununile cele luminoase, stai înaintea Luminii, luminându-te după împărtăşirea cea fără mate­rie; pentru aceea te rugăm: luminează-ne pe noi cu rugăciu­nile tale.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminatul tău praznic, mu­cenice, pe toţi ne-a chemat astăzi la ospăţ cu bucurie, punând înainte nevoinţele tale, luptele, bărbăţia, împotrivirea; întru care desfătându-ne, cu credinţă şi cu dragoste te fericim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cunoscând, fericite, pe Cel Ce a murit pe Cruce cu Trupul, pe Cel Necuprins cu mintea, pe Domnul, Pricinuitorul vieţii, de bunăvoie ai dorit moartea prin chinuri; pentru aceea ai aflat Slava Cea Nepieritoare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Întrupându-Se din tine Cu­vântul Cel fără de trup, după Dumnezeiască cuviinţă, pentru mulţimea iubirii de oameni, Preacurată, a luat Patimă şi a izvorât oamenilor nepătimire, Domnul Cel Preamărit; căci cu Slavă S-a preamărit.

Cântarea a 3-a. Irmos: Înflorit-a pustiul…

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind a te împodobi, mă­rite, cu cununile muceni­cilor, ai suferit durerile cele amare ale bătăilor şi ale chinui­rilor, cu harul cel Dumnezeiesc.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

N-a mişcat turnul inimii tale, preaînţelepte, pornirea cea iute a chinurilor; că a fost întărit pe piatra cea înţelegătoare, care este nemişcată.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Spânzurat fiind pe lemn şi fiind ocolit pretutindeni de mulţimea chinurilor, te uitai cu ochiul inimii întins către Acela Ce poate să mântuiască, vrednicule de laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Întrupatu-S-a Domnul de a Sa voie, din sângiurile tale, Stă­până Preacurată, ca să mân­tuiască omenirea şi a tras la Sine mulţimile mucenicilor.

Irmosul:

Înflorit-a pustiul ca şi cri­nul, Doamne, biserica păgânilor cea stearpă, prin venirea Ta; întru care s-a întărit inima mea.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Venit-ai din Fecioară nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi Domnul Te-ai Întrupat şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta cânt Ţie: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Asemănându-te Celui Ce S-a întins pe Lemn de a Sa voie, te-ai înălţat întinzându-te şi strujindu-te fără de milă şi dezbrăcându-te de hainele cele de pie­le ale morţii.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Durerile trupului tău şi răb­darea nevoinţelor ţi-au prici­nuit ţie, mucenice, odihna cea fără de durere; de care acum îndulcindu-te, uşurezi toată durerea sufletelor noastre.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Făcându-te întocmai ca un înger cu strălucirea nevoinţe­lor, prin mână de înger trimite ţie hrana cea cerească, pâinea care este viaţa noastră, întărindu-te, mucenice pururea pomenite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fecioară te-a păzit pe tine Dumnezeu după naştere, Ceea ce eşti Neîntinată şi Nestricată, Cel Ce bine a voit să mă ia pe mine tot omul din pântecele tău, pentru bunătatea Sa cea desăvârşită.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Mijlocitor te-ai făcut lui Dumnezeu şi oamenilor, Hristoase Dumnezeule. Că prin Tine, Stăpâne, am aflat întoarcerea către Părintele Tău, Începătorul luminii, din noaptea necunoştinţei.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făclie luminoasă te-ai arătat Duhului, Sfinte Artemie, luminând pe credincioşi şi alungând duhuri­le cele rele şi pline de întuneric.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce ţi-ai întărit paşii sufle­tului de piatra vieţii, strângându-te între pietre şi fiind încon­jurat de chinuri, ai rămas adevăr răbdător de chinuri nemişcat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind într-armat cu Puterea Duhului, cinstite, n-ai luat în seama spinii cei ascuţiţi, mu­cenice, înţelepte viteazule, cu dânsa călcând la pământ boldurile vrăjmaşului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Răbdând pentru noi Cruce şi îngropare, Cel Ce din voia Sa S-a născut din tine, Stăpână, ca un Puternic, a făcut pe Sfântul Mucenic Artemie tare mărturisitor al Patimilor Sale.

Cântarea a 6-a. Irmos: Întru adâncul greşelilor…

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin jertfă şi junghiere deplin te-ai adus pe tine, Muceni­ce Artemie, Celui Ce a primit Răstignire de bună voie spre înnoirea noastră.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Zdruncinându-se trupul cel răbdător cu bătăi necontenite, Sfinte Artemie, bunătatea sufletului ai păzit-o nevătămată întru credinţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Izbăveşte-ne de boli, mu­cenice, de supărări, de patimi şi de scârbe, pe noi, cei ce aler­găm către tine, următorule al Mântuitorului, Mare Mucenice Artemie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiind înviforat de valurile supărărilor şi înecându-mă în năpădirile întreitelor valuri, miluieşte-mă, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pe mine robul tău.

Irmosul:

Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule.

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe propovăduitorii cei tari…

Pe mucenicul cel cu dreaptă credinţă şi purtătorul de cunu­nă, care a ridicat semn de biru­inţă împotriva vrăjmaşilor, adunându-ne toţi, să-l lăudăm cu cântări după vrednicie, pe marele între mucenici, Sfântul Artemie, care este bogat dătător de mi­nuni. Căci se roagă Domnului pentru noi toţi.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat, iar Hristos a întins cinstitorilor de Dumnezeu tineri, Roua Duhului; Cel Ce este Binecuvântat şi Preaproslăvit.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Câştigând, Sfinte Artemie, cuget nebiruit, prin întărirea cea ne­mişcată a sufletului, ai stricat, mucenice, viclenirile vrăjmaşi­lor, cântând cu înţelegere: Cel Ce eşti Binecuvântat şi Preaproslăvit.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu curgerile sângiurilor tale, ai stins focul chinurilor cel înalt, de Dumnezeu fericite. Şi fiind rourat cu Roua Duhului, bucurându-te, strigai: Cel Ce eşti Binecuvântat şi Preaproslăvit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Izvorând daruri de tămă­duiri, stingi aprinderile patimi­lor cu harul cel Dumnezeiesc; şi cu rugăciunea ta cea neîncetată alungi duhurile; pentru aceasta cu mare glas te fericim, Mărite Mucenice Artemie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născut-ai Fecioară cu totul fără prihană, pe Cel Ce a izvo­rât morţilor nemurire, cu Dum­nezeiască cuviinţă. Roagă-te dar, către Dânsul, Curată, să omoare patimile sufletelor şi ale trupurilor noastre şi să ne învrednicească de Viaţa Cea Veşnică.

Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel cu foc…

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Topindu-ţi-se trupul, Sfinte Artemie, cu bătăi iuţi, ai răb­dat uitându-te la răsplătirea ce va să fie, pe care a dat-o ţie, mărite, Stăpânul, Celui Ce grăieşti: toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul!

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu sângiurile tale s-a sfinţit pământul şi trupul tău cel mult chinuit s-a arătat doctorie, go­nind pururea toată boala şi toa­tă răutatea şi toată vătămarea demonilor, de la cei ce năzuiesc către tine, Sfinte Mare Mucenice Artemie.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Podoabă pătimirilor te-ai ară­tat, lepădând cele din lume cu cuget binecredincios şi cum­părând cele mai presus de lume cu cel puţin cinstit sânge al tău, Sfinte Artemie şi strigând: toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Liman fără de valuri te-ai ară­tat celor înviforaţi şi celor ce umblă pe mare în primejdii şi în scârbe şi în patimi, Sfinte Mare Mucenice Artemie; întru care, fiind păziţi cu harul Duhului Sfânt, strigăm totdeauna: toate lu­crurile, lăudaţi pe Domnul!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Căzând noi pentru mâncarea cea amară a lemnului şi din neluare aminte surpaţi fiind, ne-ai zidit din nou, Fecioară, născând pe Ziditorul şi Cuvântul Cel Ipostatic, Preacurată; Căruia cântăm: toate lucrurile, lău­daţi pe Domnul!

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu Dumneze­iasca Poruncă; pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau: Binecu­vântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Cântarea a 9-a. Irmos: Fiul Părintelui Cel…

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind a vedea Frumu­seţile Cele Cereşti, ai tre­cut frumuseţile cele văzute ale lumii şi înfrumuseţându-te cu podoaba nevoinţelor, Mucenice Artemie, veselindu-te ai câşti­gat Bunătatea Cea Desăvârşită.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca zorile, ca soarele a răsărit pomenirea ta, luminând inimile credincioşilor, fericite. Căci tu te-ai arătat luminat moştenitor luminii şi zilei, risipind negura sufletelor noastre, Sfinte Mucenice Artemie.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Să săltăm astăzi duhovniceşte, dănţuindîntru pomenirea Dumnezeiescului Mucenic Arte­mie; să cântăm lui Dumnezeu cu laudă, Cel Ce este Minunat întru Sfinţi şi sfinţeşte pe cei ce-L cinstesc cu dreaptă credinţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sicriul tău, care izvorăşte neîncetat tămăduiri, cheamă pe credincioşi să ia cu dragoste mântuire, spre sănătatea tru­pească şi spre mântuirea sufletească, cu adevărat, Preafericite Artemie, rugătorule pentru cei ce te laudă pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Luminează-mă cu Lumina Feţei Tale, Doamne, pe mine care sunt acoperit cu întuneri­cul lenevirii, având Rugătoare către tine, Cuvinte, pe cea cu adevărat Curată Maica Ta, Pu­terile îngereşti şi pe Lăudatul Mucenic Artemie.

Irmosul:

Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea Prealăudată o mărim.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Împăratului veacurilor bine plăcând, ai lepădat, mărite, tot sfatul nelegiuitului împărat şi celor ciopliţi n-ai jertfit; pentru aceasta, jertfă pe sine-ţi te-ai adus Cuvântului Celui Ce S-a jertfit, nevoindu-te cu mare tărie. Drept aceea şi izvorăşti râuri de minuni, vindecând patimile celor ce cu credinţă se apropie de tine, purtătorule de lupte, Mare Mucenice Artemie; roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă po­menirea ta.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat…

Pe ostaşul lui Hristos cel ne­biruit şi surpătorul vrăjmaşu­lui cel preaviteaz, care a stră­lucit în minuni mari, să-l lău­dăm credincioşii, pe Marele Mucenic Artemie; că izvorăşte tămăduiri celor ce aleargă către el cu dragoste, conteneşte patimi cumplite şi ajută oamenilor celor ce sunt în nevoi.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat…

Cel Ce şade pe Scaun de Heru­vimi şi se poartă în Sânurile Părintelui, ca pe un Scaun Sfânt al Său şade, Stăpână, în sânu­rile tale; căci cu adevărat a Împărăţit Dumnezeu Trupeşte peste toate neamurile; pentru aceea cu înţelegere cântăm Lui acum: pe Acesta roagă-L să mântuiască pe robii tăi.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat…

Văzându-Te spânzurat pe Cruce pe Tine, Hristoase, Care eşti Născut din Tatăl Cel fără de început, Ceea ce te-a născut mai pe urmă cu Trup, grăia: vai mie, Preaiubite Iisuse! Cum Tu, Cel Ce eşti Cântat de îngeri ca un Dumnezeu, acum voieşti a Te răstigni de cei fărădelege! Te laud pe Tine, Îndelung Răbdătorule.

Bucură-te, Sfinte Artemie! Mulțumim din suflet pentru ajutorul tău!

Acest Canon de rugăciune este dedicat fiului meu, Fabian G., cu toată dragostea.

https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-mare-mucenic-artemie

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Ştefan Savaitul, făcătorul de canoane – 28 Octombrie

Troparul Sfântului Cuvios Ştefan Savaitul, făcătorul de canoane, glasul al 8-lea:

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Părinte Ştefan, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Întru adânc a aşternut…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ție, preafericite, aducând mulţumire pentru învă­ţătura ta, ne împlinim datoria, Sfinte Ştefan, împletindu-ţi laudă; iar tu, primind aceasta cu blândeţe, preafericite, dă-mi prin rugăciunile tale harul Duhului.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pornirea patimilor celor de pierzare ai veştejit-o, părinte, prin cuget gânditor de Dum­nezeu; că ai fost blând, bine primitor, lin şi smerit, fiind în­cununat cu cuvântul înţelep­ciunii şi al ştiinţei, Sfinte Cuvioase Ştefan.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu sfinţenie te-ai împodobit pe tine însuţi, părinte, prin cu­noştinţă şi prin harul lucrării faptelor bune, grăitorule de Dumnezeu, Preacuvioase Ştefan; că, dorind de cununile Slavei lui Hristos, ţi-ai împlinit foarte bine dorinţa.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai Aleasă eşti decât toate făpturile cele văzute şi nevă­zute, Ceea ce eşti fără de prihană, că ai născut pe Ziditorul pre­cum bine a voit să Se Întrupeze din pântecele tău, Preacurată; pe Care roagă-L cu îndrăz­neală, să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea a 3-a. Irmos: Înflorit-a pustiul ca şi crinul…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucit-a viaţa ta, de Dumnezeu purtătorule, Sfinte Ştefan, în lume, ca soarele cel prealuminos şi a luminat pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste se alipesc de tine.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu învăţăturile tale, cuvi­oase, se luminează marginile lumii, că ai strălucit ca un lu­minător, purtătorule de Dum­nezeu, Bisericii lui Hristos, în care s-a întărit inima ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Păzitu-ţi-ai sufletul nerodit de patimi şi de dezmierdările trupului, purtătorule de Dum­nezeu, Cinstite Părinte Ştefan. Pentru aceasta, acum, după vrednicie, pe tine te lăudăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai cu Curăţia, Stă­până, ca şi crinul în mijlocul spinilor, strălucind cu Străluci­rile Fecioriei Tale, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, puru­rea Preacinstită.

Irmosul:

Înflorit-a pustiul ca şi crinul, Doamne, biserica păgâni­lor cea stearpă prin venirea Ta, în care s-a întărit inima mea.

Cântarea a 4-a. Irmos: Venit-ai din Fecioară…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu, Sfinte Preacuvioase Ştefan, te-ai făcut cu­nună sihaştrilor, fiind împodobit nu cu piatră de mult preţ, ci cu virtutea; că te-ai ară­tat cu adevărat, fericite, locaş al lui Dumnezeu, cu har dăruit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cinstit-ai purtătorule de Dumnezeu Înţelepciunea Cea Dumnezeiască; că Aceasta te-a luminat pe tine cu cununile ha­rurilor ei, pricinuindu-ţi mărirea cea veşnică, părinte puru­rea pomenite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu toate mişcările inimii ai poftit dorinţa cea din urmă, pă­răsind dulceaţa lumii; şi după dorirea ta ai şi aflat desfătare potrivită, preafericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Rodul morţii mi-a adus Eva, iar tu, Preacurată, năs­când Viaţa Cea Ipostatică, iarăşi m-ai înviat. Pentru aceas­ta, cânt ţie: Mărire Naşterii tale, Stăpână!

Cântarea a 5-a. Irmos: Mijlocitor lui Dumnezeu…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pomenirea patimilor, cu dragostea nepătimirii ai stins-o, purtătorule de Dum­nezeu, Sfinte Ştefan, şi cu gândurile şi cu faptele ai luminat toată starea sufletului.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cuget curat ai vorbit prin scripturile Duhului, de Dum­nezeu grăitorule, Părinte Ştefan şi ai adunat bogăţia gândirii şi a faptei, gânditorule de Dumnezeu, părinte cuvioase.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cercetând Adâncul Înţelep­ciunii, Cuvioase Ştefan şi aflându-L, ai cuprins cât este de trebuinţă; şi prin osteneli, ai câştigat mărgăritarul cel de mult preţ al cunoştinţei, preafericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Iată ai luat în pântece Năs­cătoare de Dumnezeu Preacu­rată, pe Hristos Dumnezeu, mai presus de cuvânt, precum Isaia a grăit mai înainte şi L-ai născut mai presus de fire.

Cântarea a 6-a. Irmos: De adâncul greşelilor fiind…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai, Părinte Şte­fan, luminător al lumii prealuminat, luminând cu stră­lucirea cuvântului, pe cei ce aleargă către tine cu credinţă şi cu dragoste.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu fericire ţi-ai petrecut viaţa, că, închizându-ţi simţirile, ai ie­şit afară din tulburarea lumii şi cu Dumnezeu ai vorbit, Sfinte Ştefan.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cât este de bună, cât este de frumoasă cununa ta, cu care te-ai încununat acum, Preaînţelepte Ştefan, fiind încununat cu virtuţile şi împărăţind peste patimi, preaalesule.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai presus de fire ai născut Fecioară şi eşti în veci Fecioară, arătând semnele Dumnezeirii Celei Adevărate, a Fiului şi Dumnezeului tău.

Irmosul:

De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel necercetat; scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule.

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat…

Sădit-ai raiul virtuţilor şi l-ai udat cu curgerile lacrimilor tale, ca cel ce ai dobândit Lem­nul Vieţii, preamărite; izbăveşte cu rugăciunile tale din stricăciune turma ta, păzeşte de asuprire pe cei ce te cinstesc pe tine cu căldură. Că pe tine, înţelepte, folositor prea mare toţi cu credinţă şi cu dragoste te-am agonisit.

Cântarea a 7-a. Irmos: Porunca cea potrivnică…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cuvintele dogmelor tale, cuvioase, aromează, luminându-se cu darul Duhului; că cinstind o Dumnezeire în Trei Feţe şi lăudând Întruparea Cuvântului, ne umpli pe noi de bun miros, întru tot fericite.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiindu-ţi viaţa asemenea cu cuvântul, părinte, ţi-a pricinuit ţie cunună îndoită, preaferi­cite; că te-a făcut organ al Înţe­lepciunii, părinte preacinstite, cântând Ziditorului tău: Binecuvântat eşti şi Preamărit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cuvântul tău este cu sare potrivit, viaţa ta s-a arătat lu­minată cu harul, Preafericite Dumnezeiescule Ştefan; pentru aceea ai locuit în Locaşurile cele de sus veselindu-te, stând acum înain­tea lui Hristos cu îndrăzneală.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Îndreptând viaţa mea, Preacurată, povăţuieşte-mă către Limanul Cel cu totul Lin, ca Una ce ai născut pe Dumnezeu, Izvorul Bine­lui, Cel Ce dă tuturor credincio­şilor bunătatea nestricăciunii.

Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel cu foc oarecând…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cunună împodobită a pus pe creştetul tău Dătă­torul de viaţă Hristos, Sfinte Preacuvioase Părinte Ştefan, cel cu numele de cunună; că te-ai încuviinţat prin fapte şi te-ai arătat cu socotinţă, cântând: preaînălţaţi toate lucru­rile Domnului, pe Domnul!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Pe mucenicii lui Hristos i-ai lăudat, gânditorule de Dum­nezeu şi cetele sfinţilor şi îm­preună cu ei te-ai sălăşluit, umplându-te de veselie şi de Dum­nezeiasca desfătare şi cântând: preaînălţaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Gândul Cel fără de patimă, în pântecele tău se uneşte cu gân­dul cel omenesc, Preacurată şi prin zămislirea Trupului s-a făcut sub vreme Cel mai înainte de veci. Pentru aceasta, cu cre­dinţă şi cu dragoste te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Cuptorul cel cu foc oare­când în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu Dumneze­iasca Poruncă, pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau: Binecu­vântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Cântarea a 9-a. Irmos: Fiul Părintelui…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Preacinstite Ştefan, cel ce te îndulceşti acum curat şi ai dobândit Desfătarea cea mai presus de gând, unde adu­nările Sfinţilor dănţuiesc, împrejurul lui Dumnezeu, feri­cite, fiind mijlocitor, trage către tine pe cei ce aleargă la aju­torul tău.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mutatu-te-ai vesel către Cul­mea celor dorite, către Însuşi Cel cu adevărat Fericit, către Frumuseţea Cea în totul Aleasă, către Viaţa Cea cu adevărat Ne­îmbătrânită, către Lumina Cea Neînserată, purtătorule de Dumnezeu, Părinte Ştefan.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca soarele ai strălucit în ce­tele călugărilor, fiind sfinţit din pruncie şi împrăştiind virtuţile vieţuirii tale ca nişte raze, Preadulce Ştefan, purtătorule de Dumnezeu părinte cuvioase.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cunoscându-te de departe Proorocul, prin ochii cei mai înainte văzători, de tine a grăit mai înainte, că vei fi Maică Făcătorului tuturor şi Stăpâ­nului. Pentru aceasta, te mărim pe tine, întru tot Lăudată, Năs­cătoare de Dumnezeu.

Irmosul:

Fiul Părintelui Celui fără de început Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea Prealăudata o mărim.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Înviat-ai din morţi…

Făcându-ţi sufletul locaş lu­minos al Sfântului Duh, părinte cuvioase, ai avut înăuntru ne­grăit pe Împăratul Hristos şi Domnul; aflat-ai bogăţie de minuni şi împărţi lumii harul cel îmbelşugat. Pentru aceea pă­zeşte de primejdii şi de strică­ciune, pe toţi cei ce te laudă pe tine.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Înviat-ai din morţi…

Fecioară Marie, Mărirea în­gerilor, tu, Frumuseţea cea Veselitoare şi Podoaba pământe­nilor, dăruieşte iertare de pă­cate, celor ce te laudă pe tine; milostiveşte-te spre robii tăi, că tu eşti Scăparea celor deznă­dăjduiţi, Preacurată şi cu ade­vărat eşti Tare Solitoare oamenilor.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Înviat-ai din morţi…

Mieluşeaua cea Curată, vă­zând pe Mieluşelul şi Păstorul spânzurat pe Cruce, striga: Fiul meu, ce este această vedere străină şi neaşteptată? Cum se osândeşte Viaţa la moarte, ase­menea cu oamenii? Dar te scoa­lă din morţi a treia zi precum ai zis, ca, bucurându-mă, să Te măresc pe Tine.

Canonul de rugăciune către îngerul păzitor al vieții omului

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Facere a lui Ioan Monahul

Cântarea 1: glasul al 8-lea:

Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat…

Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

Pe tine, păzitorul sufletului meu, cel neadormit, folositorul și îndrep­tă­torul vieții mele, pe care te-am do­bândit de la Dumnezeu, te laud, dumnezeiescule înger al lui Dumnezeu, Cel atotstăpânitor.

Vrând ca toți oamenii să se mântuiască, Cuvinte, ai pus pe sfinții îngeri îndreptători și luminați povățuitori oamenilor, care ne povățuiesc pe noi la frica Ta.

De noaptea cea întunecată fiind cu­prins și cu negura cea deasă a pati­milor fiind aco­perit, cu lumina pocă­in­ței luminează-mă, în­drep­tătorule, fo­lo­sitorule și păzitorule al meu.

Slavă…

Potop cu tină și întuneric de gânduri rușinoase întru mine izvorăsc, des­părțind de la Dumnezeu mintea mea, pe care usucă-le, ajutătorul meu.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Tu ești, Stăpână, liniștea și adăpos­ti­rea ce­lor învăluiți în marea păca­telor. Pentru a­ceasta alerg către a ta adă­postire, fiind în­văluit cu viforul a multe feluri de patimi.

Cântarea 3:

Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc…

Ființă am din amestecătură de pă­mânt, de tină și de țărână, pentru aceasta de pământ m-am lipit. Ci, o, folosito­rul meu, îndreptătorul și izbă­vi­torul meu, întoarce pofta mea către cele cerești.

Ziua și noaptea cu faptele mele cele rele te amăgesc, te mâhnesc și te în­tărât; dar, te rog, nu sta departe de mine, ci ajută-mă spre a mă îndrepta.

Supus sunt grijii și mâhnirii, că ne­po­căit și neîndreptat petrec. Pentru aceas­ta dăruiește-mi să mă pocăiesc cu adevărat și să te bucur pe tine, păzitorul meu.

Slavă…

Cel ce vezi fața cea de nevăzut a lui Dum­nezeu, Care șade în ceruri și se uită pe pământ cu gândul și-l face pe el de se cutre­mură, pe Acela roagă-L să mă mântuiască, sfinte îngere.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Minte, cuget și cuvânt, harul lui Dumnezeu am luat, ca, pe Stăpânul cu­noscând, cu fapte bune să-L cinstesc; iar eu, cu patimile ocă­rând ha­rul, pe Stă­pânul am defăimat, stă­până, miluiește-mă.

Sedealna, glasul al 4-lea:
Podobie: Cel ce Te-ai înălțat…

Păzitorul sufletului și al trupului meu, cel ales mie de la Dumnezeu, dum­ne­zeiescule înger, urmând lui Dumne­zeu, treci cu vederea, preasfinte, toate greșelile sufle­tului meu celui ticălos și mă izbăvește de cursele cele de multe feluri ale înșelătorului și fă milostiv pe Dumnezeul tuturor, ca să-mi dea iertare la judecată.

Cântarea 4:

Irmos: Tu ești tăria mea, Doamne, Tu ești bucuria mea…

Neaducându-mi aminte, Mântuito­ru­le, de înfricoșătoarea judecată, la ca­re am să stau înainte și să dau răs­puns pentru tot lucrul și cuvântul, nici gândindu-mă la moar­tea cea fără de veste, sunt neîndreptat; dar tu, îndrep­tătorul meu, nu mă lăsa pe mine.

Cu dinadinsul toată răutatea am pli­nit din tinerețe și n-am încetat a te amă­rî pe tine, apărătorul meu, prin cu­vinte și prin fapte fără de lege; nu te mâ­nia, dar, ci mai așteaptă, înțe­lep­țindu-mă, luminându-mă și întărindu-mă.

Urmând îndelung-răbdării Cuvân­tului lui Dumnezeu, Care a venit să cheme pe toți păcătoșii la pocăință și așteaptă îndreptare de bunăvoie și nu silește, și tu, îndreptătorul meu, spre mine cu îndelungă-răbdare petreci.

Slavă…

Departe de la Dumnezeu păcatul m-a le­pădat pe mine, netrebnicul rob; dar Stăpânul meu, Iisus, m-a primit cu milostivire și m-a făcut al Său; iar eu, lepădând atâta har al Lui, te mâhnesc încă pe tine, îngerul lui Dumnezeu.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Cu adevărat Domnul S-a făcut Îm­părat, cu împărăție care nu cade, și, pre­cum psalmistul grăiește, S-a îm­bră­­cat din tine, Maica lui Dumnezeu, întru preafrumoasă podoabă, în trup sfânt, cu care a luat moarte și a surpat împărăția ei.

Cântarea 5:

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta…

Pe tine păzitor câștigându-te, îm­preună petrecător și împreună vorbi­tor, sfinte îngere, păzindu-mă, cu mi­ne că­lătorind, împreună locuind și ce­le de mân­tuire înainte pururea punându-le, ce iertare voi lua, necu­noscător fiind?

Cu multă îndrăznire stând înaintea tronului Atotstăpânitorului și împreună dăn­țuind, la Împăratul făpturii roagă-te, aju­tă­torul meu, să-mi dea iertare de răutățile mele cele multe.

Muncile și chinurile care mă aș­teaptă mai înainte văzându-le și de îm­pietrirea, nebunia și orbirea mea făcându-ți-se milă, suspini și te tângu­iești și te întristezi, fiind plin de mâhnire, izbăvitorul meu.

Slavă…

Nici într-un ceas, nici într-o clipă sau și mai puțin decât aceea, nu te-am lăsat pe tine, păzitorul și făcătorul meu de bine, să te bucuri de mine și să te veselești și să salți, fiind eu pururea stricat cu păcatele.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Prunc nou S-a arătat, Cel necuprins cu mintea, din tine ceea ce ești cu totul fără prihană, Cel ce a pus pă­durile cu hotar și munții cu așeză­mân­tul cunoștinței; Cel ce numără mulți­mea stelelor și picăturile de rouă și schimbă suflările vânturilor.

Cântarea 6:

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul…

Păzindu-mă și oștindu-te împrejurul meu și întorcând înapoi pornirile dia­vo­lilor și năvălirile lor cele în chipu­rile fiarelor, nu înceta, păzitorul meu, pururea a le depărta de la mine, că pe tine te am cald folositor.

Cel ce ești mir scump și cu bună mi­reasmă, nu te scârbi de întinăciunea mea, nu te depărta de la mine până la sfârșit, ci fii mie păzitor pururea ne­depărtat, că și soarele trecând peste locurile cele întinate nu se întinează.

Pe Cel ce a acoperit cu ape, prin cu­vânt, cele mai de deasupra ale lui, roagă-L, fo­lositorul meu, ca să-mi dea har a izvorî picături de lacrimi, ca prin ace­lea să se curățească inima mea și să vadă pe Dumnezeu.

Netrupește, ca acel ce ești curat și fără de ma­terie, stând înaintea Celui curat și fără de materie și câștigând multă îndrăznire și apro­piere către Dân­sul, pe Acela roagă-L cu dinadinsul să dă­ruiască sufletului meu mântuire.

Slavă…

Înfruntarea și rușinea să acopere fe­țele vrăjmașilor cele întunecate, ru­și­noa­se și întinate, când se va despărți de trup sufletul meu cel smerit, și să-l acoperi, îndreptătorul meu, cu aripile tale cele luminate și preasfinte.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Ceea ce ești mai sfântă decât sfinții îngeri și mai presus de heruvimi și de serafimi, mintea mea cea târâtoare pe pământ și de cele pământești râvnitoa­re mai presus decât pofta cea pământească și trupească o arată, ridicând-o de la pământ către dragostea ce­rească.

Condacul, glasul al 2-lea:
Podobie: Cele de sus căutând…

Slujitor al lui Dumnezeu și păzito­rul meu cel preaales, petreci pururea îm­preună cu mine, păcătosul, izbă­vin­du-mă de toată facerea de rău a diavolilor; dar, te rog, îndreptează-mă la că­rările cele dumnezeiești, silindu-mă spre via­ța cea nestricăcioasă.

Cântarea 7:

Irmos:Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând…

Mulțimile cele întunecate ale tâlha­rilor celor nevăzuți, ce cad împrejur asupra mea, care caută să atragă și să ră­pească sufletul meu, nu lipsi izgonindu-le cu sabia ta cea de foc, ca un puternic, ajutătorul meu.

Când va vrea să mă judece Judecă­torul și Dumnezeul meu și să mă osândească pe mine, cel osândit de con­știința mea, mai înainte de judecata aceea, nu mă uita pe mine, povă­țuito­rul meu.

Avându-mi eu trupul mamă, iar tina tată și țărâna strămoș, prin înrudirea cu acestea, la pământ neîncetat caut; ci dă-mi, ajutătorul meu, ca fără frică să mă uit vreodată și în sus la frumusețea cerului.

Ca acela ce ești frumos prin frumu­sețea dulce, plăcut și cu minte strălu­citoare ca soarele, luminat să-mi stai înainte cu veselă față și cu privire lină, când mă vei lua de pe pământ, îndrep­tătorul meu.

Slavă…

Pentru milostivirea milei și pentru multa mulțime a iubirii de oameni, să mă acoperi pe mine cu acoperământul aripilor tale când voi ieși din trup, pă­zitorul meu, ca să nu văd fețele cele urâte ale diavolilor.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Ceea ce ești poartă cerească și ușă de mân­tuire și scară înțelegătoare, pe care Dumnezeu S-a pogorât și om S-a făcut, cu îndurările tale, Curată, în­vred­nicește-mă de împărăția ceru­rilor pe mine, robul tău.

Cântarea 8:

Irmosul:

De șapte ori cuptorul, chinuitorul hal­­deilor, l-a ars nebunește, pentru cin­s­ti­torii de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceștia mântuiți de o putere mai mare, Făcătorului și Izbăvitorului a strigat: Ti­neri binecuvântați-L, preoți lău­dați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

După Dumnezeu pe tine te-am luat de la Dumnezeu folositor, povățuitor, ajutător și apărător, preasfinte îngere. Pentru aceasta nu înceta, te rog, po­vățuindu-mă, îndreptându-mă și învă­țându-mă să fac cele cuviincioase și să-mi luminezi mintea până ce mă vei înfă­țișa mântuit înaintea lui Hristos.

Când se vor pune scaunele și cărțile se vor deschide și Cel vechi de zile va ședea și oamenii vor fi judecați și în­gerii vor sta îna­inte și pământul se va clătina și toate se vor înfricoșa și se vor cutremura, atunci arată spre mine iubirea ta de oameni și mă iz­băvește de gheenă, pe Hristos îmblânzindu-L.

Acum în chip nevăzut mă înconjură, ca niște albine fagurele, urâtorii de Dumnezeu și pierzătorii diavoli, ca niște păsări răpitoare, ca niște vulpi vi­clene și ca niște mâncători de cruzi­me; ca păsările cele mâncătoare de stârv, împrejurul meu zboară; acope­ră-mă, păzi­to­rul meu, precum își aco­peră vulturul puii săi.

Dă-mi izvoare de lacrimi, ca să cur­gă ne­în­cetat din ochi din destul, care să mă spele pe mine tot, din creștet până în picioare, ca, îmbrăcându-mă în haina pocăinței cea mai albă decât ză­pada, să intru în cămara lui Dum­ne­zeu, pe tine cinstindu-te, apărătorul meu.

Casă lui Hristos fiind inima mea, prin patimi, viață de ființe necuvân­tătoare am urmat. Ci mă întărește, aju­tătorul sufletului meu, curățește viața mea, tămâiaz-o și stro­pește-o cu mi­resme și cu miruri de rugăciuni și de curăție, ca să fie iarăși casă cu bun miros lui Hristos.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Îndreptătorule, păzitorul meu, folo­si­torul și izbăvitorul meu, păzitorul ti­călosului meu suflet, când mă va scu­la din pământ la ju­decată înfricoșă­torul glas al trâmbiței, atunci aproape de mi­ne să stai, blând și vesel, cu nă­dejdea mântuirii depărtând de la mine frica.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Cu nemărginirea bunătății în dar mă mi­luiește, ceea ce ai născut Izvorul mi­los­tivirii, că vrednic de milă sunt, dar nu am ce să-ți aduc ție; că bunurile mele nicicum nu-ți tre­buie, ca aceea ce ai zămislit nespus pe Dătă­torul de bine și Mântuitorul lumii, Ceea ce ești plină de dar.

Cântarea 9:

Irmos: Să se înfricoșeze tot auzul…

De-a dreapta sufletului meu celui ti­călos să te văd stând, luminat și blând, pe tine, ajutătorul și folositorul meu, când va ieși din mine cu anevoie su­fletul meu, și iz­gonind pe amarii vrăj­mași, care caută să mă apuce.

Ca un dumnezeiesc slujitor al lui Dum­nezeu, care faci vrerile Lui cele dumne­zeiești, ai multă îndrăznire că­tre Dânsul, sfinte îngere. Pentru aceas­ta, cu căldură roagă-L pentru mine, ca mântuindu-mă prin tine, să te laud folo­sind și acoperământul tău.

În toată viața mea, prin multă de­șertăciune trecând, de sfârșit m-am apro­piat; ci te rog, păzitorul meu, fii mie ajutător și apărător ne­biruit, când voi trece vămile judecății.

Greșelile minții mele, rătăcirile, je­fuirile, răutățile și cugetele cele de ru­șine ale gân­durilor celor necurate și spu­rcate nu înceta, ajutătorul meu, a le întoarce în gânduri bune și în cu­gete roditoare de focul umilinței.

Iisuse, Unule-Născut, Preabunule, bi­ruiește cu milostivirea Ta mulțimea cea nemăsurată a răutăților mele, prin rugăciunile cele dum­nezeiești ale slujitorului Tău cel fără de trup, pe care l-ai pus mie păzitor din pruncie, ca un Iubitor de oameni.

Slavă…

Toată nădejdea mea de mântuire, du­pă Dumnezeu, spre tine am pus-o, pă­zitorul și purtătorul meu de grijă și apărătorule; fă rugăciune neîncetată la Dumnezeu pentru mine, luând împreună rugători și ajutători cetele îngerilor.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Înalță fruntea creștinilor și surpă în­tă­râ­tările păgânilor, Născătoare de Dum­­nezeu, mântuind nebiruită turma ta aceasta, întru care numele tău cel mare și mult cinstit este lăudat și slăvit cu credință.

Stihirile, ale aceluiași, glasul al 2-lea:
Podobie: Casa Efratului…

Îngerule al lui Dumnezeu, cel ce stai fără mijlocire înaintea Sfintei Treimi, nu înceta a te ruga pentru mine, robul tău.

Ca unul care ai luat tărie de la Dum­ne­zeu a păzi sufletul meu, nu înceta, cu acoperă­mân­tul aripilor tale, a-l aco­peri pe el pururea.

Har fie lui Iisus, Cel ce te-a dat pe tine mie, mare păzitor sufletului meu și armă asupra vrăjmașilor mei, de Dum­nezeu cin­stitule înger.

Învrednicește-mă și pe mine să do­bândesc împărăția cea de sus a lui Dum­nezeu, ca împreună cu tine să cânt cântarea Sfintei Treimi.

Slavă…

Lumină a doua tu ești, după Dum­nezeu, o, păzitorul meu; nu înceta a-mi ajuta ca să văd și eu lumina Dum­nezeirii cea în trei străluciri.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Stăpâna îngerilor și a oamenilor, Năs­că­toare de Dumnezeu, nu înceta a ruga, Fecioară, pe Fiul tău pentru mi­ne, robul tău.

Rugăciune către sfântul înger păzitor

Sfinte îngere, cel ce stai înaintea pă­ti­mașului meu suflet și al vieții me­le celei ticăloase, nu mă lăsa pe mine, păcătosul, nici nu te depărta de mine pentru neînfrânarea mea. Nu da loc dia­volului celui viclean, ca să-mi stă­pânească cu silnicie acest trup mu­ritor. Întărește mâna mea cea slabă și neputincioasă și mă îndreptează la ca­lea mân­tuirii. Așa, sfinte îngere al lui Dumne­zeu, păzitorul și acoperitorul sufletului și al trupului meu celui ti­călos, iartă-mi toate cu câte te-am mâhnit în toate zilele vieții mele și orice am greșit în această zi. Acoperă-mă în această noapte și mă păzește de toată ispita celui potrivnic, ca să nu mânii cu nici un păcat pe Dumnezeu; și te roagă pentru mine către Domnul, ca să mă întărească întru frica Sa și vrednic să mă arate pe mine, robul Său, bunătății Sale. Amin.

Slavă…, Și acum…, Doamne, miluiește (de 3 ori). Părinte, binecuvintează, și apolisul.

Acatistul Sfântului şi Dreptului Simeon – 3 Februarie

Condacul 1

Ca un lăcaş minunat, sfinţit de lumina Duhului, te-ai arătat în mijlocul poporului ales, aşteptând cu dor venirea Mântuitorului în trup, cu Care vorbeai neîncetat în cămara inimii tale, aducându-i jertfa cântării de: Aliluia!

Icosul 1

Primind la urechea inimii tale şoaptele Duhului, ca pe o comoară ai socotit cuvintele dumnezeieşti şi le-ai păstrat în vistieria inimii tale, aprinzând tot mai mult focul iubirii cereşti şi întraripându-te cu nădejdea vederii Celui Nevăzut; pentru aceasta, minunându-ne de dar dat ţie de sus, cu cuviinţă îngerească îţi aducem flori de cântări ca acestea:
Bucură-te, primirea nădejdii mântuitoare;
Bucură-te, flacără a înţelepciunii dumnezeieşti;
Bucură-te, cunoscător al adâncurilor Duhului;
Bucură-te, sălaş al binecuvântărilor dumnezeieşti;
Bucură-te, încredinţare a tainei minunate;
Bucură-te, vederea Celui Nevăzut cu ochii sufletului;
Bucură-te, sălaş al sfinţeniei luminătoare;
Bucură-te, aşteptarea mângâierii lui Israel;
Bucură-te, casă sfinţită a darurilor Duhului;
Bucură-te, cunună a îngereştii înţelepciuni;
Bucură-te, turn neclintit al faptelor bune;
Bucură-te, aşteptare roditoare de vederi minunate;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 2

Ca o stea prea luminoasă străluceai în mijlocul celor şaptezeci de înţelepţi ai lui Israil, fiind însetat de lumina înţelepciunii Celui Ce primeşte, din multa Sa milostivire, din nevrednicele noastre guri lauda îngerească: Aliluia!

Icosul 2

Adâncul judecăţilor dumnezeieşti prea înfricoşător l-ai socotit, Sfinte Simeoane, şi încercând să-l cuprinzi între hotarele minţii omeneşti, ai gândit că e cu neputinţă ca o fecioară să ia în pântece, neştiind de bărbat; dar te-ai învrednicit mai apoi a vedea cu ochii tăi mântuirea lui Israel gătită prin Fecioara şi Născătoarea de Dumnezeu, pentru care primeşte cuvinte de cinstire ca acestea:
Bucură-te, pătrunderea tainelor înalte;
Bucură-te, vederea celor mai presus de minte;
Bucură-te, cercetare întru înţelepciune a Scripturilor;
Bucură-te, aşteptarea celor nemaivăzute;
Bucură-te, împărtăşire din izvorul înţelepciunii;
Bucură-te, primirea cuvântului mântuitor;
Bucură-te, oglindă a darurilor dumnezeieşti;
Bucură-te, cort sfinţit al Treimii;
Bucură-te, adăpare din cuvintele Scripturii;
Bucură-te, luminare cu razele proorociilor;
Bucură-te, plinitor al legii dumnezeieşti;
Bucură-te, vederea rânduielii Stăpânului;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 3

Voind a cuprinde taina naşterii Fecioarei în oglinda minţii omeneşti, te-ai grăbit a şterge tălmăcirea cuvintelor proorocului Isaia, dar, luând îndreptare prin înger, ai cântat Stăpânului: Aliluia!

Icosul 3

Îngerul Domnului a fost trimis ca să te oprească de la fapta ce voiai să o săvârşeşti din îndoiala inimii şi ţi-a vestit că vei vedea plinirea celor proorocite, de care minune veselindu-te, te învredniceşti acum de cinstirea noastră:
Bucură-te, primirea făgăduinţei mântuitoare;
Bucură-te, îndreptare minunată prin înger;
Bucură-te, ascultarea cuvântului dumnezeiesc;
Bucură-te, îndulcire de purtarea de grijă a Ziditorului;
Bucură-te, tâlcuirea tainei mai presus de minte;
Bucură-te, împărtăşire de lumina înţelepciunii;
Bucură-te, descoperirea adâncului judecăţilor dumnezeieşti;
Bucură-te, ascultarea glasului îngeresc;
Bucură-te, lămurirea tainei străine înţelegerii omeneşti;
Bucură-te, buna mireasmă a sfinţeniei;
Bucură-te, făclie nestinsă în ceata drepţilor;
Bucură-te, aşteptarea vederii celor proorocite;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 4

Cuvintele îngerului păstrându-le în cartea inimii tale ca pe nişte daruri înaintemergătoare vederii Cuvântului, ţi-ai împodobit sufletul cu aripile îngereşti ale rugăciunii, strigând către Dătătorul tuturor darurilor: Aliluia!

Icosul 4

Viaţa ta a fost ca o oglindă a vieţuirii îngereşti, întru toate împrejurările ferindu-te de orice răutate şi curăţindu-ţi ochii sufletului cu roua rugăciunii; noi, minunându-ne de râvna ta de împodobire cu virtuţi în aşteptarea Adevărului, îţi aducem stâlpările noastre de gând cinstitor de viaţă curată:
Bucură-te, îndemnător spre vieţuire îngerească;
Bucură-te, vas purtător de daruri cereşti;
Bucură-te, suflet îmbrăcat în haina curăţiei;
Bucură-te, mireasmă tainică a darurilor Duhului;
Bucură-te, ocrotitor tainic al pruncilor;
Bucură-te, scară a virtuţilor dumnezeieşti;
Bucură-te, lucrător osârdnic în pământul mântuirii;
Bucură-te, curăţirea minţii în râurile umilinţei;
Bucură-te, aşteptarea Luminii neapuse;
Bucură-te, carte a cugetărilor dumnezeieşti;
Bucură-te, făclie sfinţită a dreptăţii;
Bucură-te, stâlp neclintit al virtuţii;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 5

Biserică a Cuvântului te-ai făcut, mai înainte de arătarea Acestuia cu trupul pe pământ, sălăşluindu-te în preajma templului şi aducând rugăciuni neîncetate pentru mântuirea lumii de sub robia celui viclean, dar şi laudă milostivirii Stăpânului: Aliluia!

Icosul 5

Ascultând îndemnul Duhului, te-ai grăbit să ajungi la templu, ca să îmbrăţişezi pe Cel Ce toată lumea îmbrăţişează cu însuşi gândul Său desăvârşit de iubire; iar noi, prin îmbrăţişarea rugăciunii, îţi aducem şoaptele gândurilor de evlavie:
Bucură-te, plinirea nădejdii luminoase;
Bucură-te, îmbrăţişarea Celui Necuprins cu mintea;
Bucură-te, primirea mângâierii Duhului;
Bucură-te, pas sfinţit spre templul încăpător al Darului;
Bucură-te, răspunsul dorit la rugăciuni stăruitoare;
Bucură-te, îndulcire de vederea Celui Nevăzut;
Bucură-te, foc al rugăciunii la jertfelnicul inimii;
Bucură-te, primirea razelor nădejdii mântuitoare;
Bucură-te, cercetare iubitoare a Duhului;
Bucură-te, îndemnător spre limanul Cuvântului ;
Bucură-te, călătorie în corabia rugăciunii;
Bucură-te, vederea celor mai presus de înţelegere;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 6

Ochii tăi însetaţi de vederea Izvorului vieţii s-au umplut de lacrimile bucuriei, văzând ca într-o icoană, purtându-Se în braţele Fecioarei, pe Cel Ce a luat trup pentru noi, Căruia I-ai cântat: Aliluia!

Icosul 6

Cunoscut-ai că Pruncul ţinut în braţe de Maica Sa cu dragoste este Mesia Cel făgăduit şi braţele ţi-ai deschis ca să cuprinzi pe Cel Necuprins în ceruri; pentru aceasta, mărind evlavia şi dragostea ta faţă de Cel Ce S-a îmbrăcat cu haina smeritului nostru trup, te împodobim cu laude ca acestea:
Bucură-te, vederea Mântuirii lui Israel;
Bucură-te, dragoste nestinsă pentru Adevăr;
Bucură-te, izvor de laude dumnezeieşti;
Bucură-te, întâmpinarea Celui tăinuit sub haina trupului smerit;
Bucură-te, îmbrăţişarea celui Ce cuprinde toată zidirea;
Bucură-te, vestirea Mângâierii lui Israel;
Bucură-te, împodobirea Pruncului cu gânduri iubitoare;
Bucură-te, îmbrăţişarea Celui Ce cu mâna Sa te-a zidit;
Bucură-te, adăpare din smerenia Cuvântului;
Bucură-te, vederea Pruncului vechi de zile;
Bucură-te, întâmpinarea Celui de pe scaunul heruvimilor;
Bucură-te, odihna gândurilor dumnezeieşti;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 7

Recunoscut-ai pe Fecioara Cea proorocită de Isaia ca fiind Maică a Celui mai presus de ceruri şi i te-ai închinat ei, cântând Stăpânului: Aliluia!

Icosul 7

Văzut-ai pe Cea fără prihană înconjurată de cerească lumină şi de dumnezeieştile raze strălucită şi te-ai veselit cu duhul, mărind smerenia Celui Ce nu S-a ruşinat a cerceta nevrednicia noastră, luând chip de Prunc; Acestuia închinându-ne, pe tine te cinstim cu cântări ca acestea:
Bucură-te, vederea Fecioarei născătoare de prunc;
Bucură-te, laudă adusă Treimii;
Bucură-te, minunare de înţelepciunea Ziditorului;
Bucură-te, vederea plinirii proorociei lui Isaia;
Bucură-te, mărturisirea judecăţilor dumnezeieşti;
Bucură-te, întâmpinarea Celei pline de dar;
Bucură-te, adăpare din vasul milei dumnezeieşti;
Bucură-te, vederea Celei închipuite în cuvinte de prooroci;
Bucură-te, îndulcire de tainele înalte;
Bucură-te, bucurie revărsată în pământul inimii;
Bucură-te, lauda Altarului sfinţeniei;
Bucură-te, stea mărturisititoare a tainelor înalte;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 8

Luând în braţe pe Ziditorul Tău, cu smerenie ţi-ai plecat gândul înaintea Lui şi i-ai cerut să te slobozească, pentru a-i cânta neîncetat cu îngerii: Aliluia!

Icosul 8

Văzând mai dinainte patima şi răstignirea lui Hristos cu ochii prooroceşti ai sufletului şi sabia mâhnirii ce rănea inima Fecioarei, nu i-ai tăinuit Celei Preafericte întristarea care avea s-o cuprindă la vederea Fiului Ei răstignit pe Cruce; minunându-ne de plinirea cuvintelor tale, te cinstim cu evlavie aşa:
Bucură-te, împărtăşire de darul proorociei;
Bucură-te, glas prin care s-a făcut vestirea Duhului;
Bucură-te, înţelegerea tainei necuprinse de minte;
Bucură-te, vederea în oglinda minţii a Răstignirii lui Hristos;
Bucură-te, vestitor al Patimilor Cuvântului ;
Bucură-te, mângâierea Fecioarei prin cuvânt;
Bucură-te, adăpare din durerea Celei fără prihană;
Bucură-te, văzător al celor ascunse;
Bucură-te, sălăşluire în cămara proorociei;
Bucură-te, împărtăşire de slava dreptăţii;
Bucură-te, casă luminată de Soarele dreptăţii;
Bucură-te, cunună a tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 9

Împreună cu proorociţa Ana ai lăudat pe Cel mai presus de heruvimi, Care a binevoit să se înfăţişeze înaintea ochilor omeneşti ca Un Prunc Smerit, aducându-i în dar ca o legănare a Duhului cântarea: Aliluia!

Icosul 9

După plinirea nădejdii celei luminate ai ajuns la apusul vieţii şi luând binecuvântare de la Răsăritul Cel de sus, te-ai mutat din pământul acestei lumi, aşteptând revederea Soarelui dreptăţii întru odihna vieţii veşnice; noi, cei lipsiţi de înţelepciunea cea de sus, te rugăm să ne aduci la limanul Vieţii, ca să te cinstim cu credinţă cu stâlpări de cuvinte ca acestea:
Bucură-te, ajungere la apusul vieţii;
Bucură-te, plinirea voinţei gândului dumnezeiesc;
Bucură-te, împărtăşire de binecuvântarea Cuvântului;
Bucură-te, sălaş sfinţit al Înţelepciunii;
Bucură-te, comoară a tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, îngrădirea minţii cu sabia rugăciunii;
Bucură-te, îndemnător spre slujirea Cuvântului;
Bucură-te, sălăşluire întru odihna cea neînserată;
Bucură-te, primire întru bucurie Vieţii;
Bucură-te, îndulcire de privirea Soarelui veşnic;
Bucură-te, purtător al cuvintelor dumnezeieşti;
Bucură-te, moştenitor al darului mântuirii;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 10

În corabia nădejdii ai călătorit în râul curgerii anilor vieţii tale şi nu te-ai înspăimântat, aşteptând să ajungi la limanul vederii lui Mesia şi să-I aduci cântarea de mulţumire: Aliluia!

Icosul 10

Casa sufletului ţi-ai zidit cu pietrele virtuţilor în aşteptarea Celui Ce venea să înnoiască cămările inimilor pustiite de păcate şi ai adus Lui jertfa neîncetată a rugăciunii, pentru care primeşte de la noi raze de cuvinte ca acestea:
Bucură-te, hotar al sfinţeniei înalte;
Bucură-te, templu al darurilor Cuvântului;
Bucură-te, împodobirea minţii cu laude cereşti;
Bucură-te, gătirea sufletului cu podoabele faptelor bune;
Bucură-te, împărtăşire de darul vederii Celui Preaslăvit;
Bucură-te, oglindă a Luminii neapuse;
Bucură-te, grăitor al tainelor Împărăţiei;
Bucură-te, primirea Ziditorului a toată făptura;
Bucură-te, umplere de lumina bucuriei;
Bucură-te, întâmpinarea Celui Nevăzut;
Bucură-te, vederea Vârfului doririlor cereşti;
Bucură-te, munte înalt al vestirilor Cuvântului;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 11

Pe Îngerul Cel de mare sfat văzându-L în braţele Fecioarei, ţi-ai întraripat gândul luminat cu zborul laudelor dumnezeieşti de: Aliluia!

Icosul 11

Binevoit-a gândul înţelepciunii Tatălui să Te arate pe tine mărturisitor al întrupării Fiului Său, şi, străbătând veacurile cu nădejde şi întru lumina Duhului, ai slujit tainei înfricoşătoare, făcându-te vrednic de cinstiri ca acestea:
Bucură-te, glas mărturisitor al Cuvântului;
Bucură-te, arătarea deschiderii porţilor mântuirii;
Bucură-te, propovăduirea lui Mesia Cea adevărat;
Bucură-te, şedere pe scaunul înţelepciunii;
Bucură-te, luminarea gândurilor noastre;
Bucură-te, întâmpinarea Celui slujit de îngeri;
Bucură-te, odihnirea Cuvântului în templul inimii;
Bucură-te, alergare cu paşii Duhului;
Bucură-te, priveghere întru lumina înţelepciunii;
Bucură-te, arătarea Celui Ce stăpâneşte veacurile;
Bucură-te, odihnirea sufletului în mâinile Celui îmbrăţişat;
Bucură-te, mărturisire neştearsă a Aducătorului mântuirii;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 12

Slujind tainei Celui vechi de zile Care ţi S-a arătat ca un Prunc de curând născut, plin de zile te-ai mutat din această viaţă, cântând Stăpânului: Aliluia!

Icosul 12

Acum veselindu-te în corturile îngereşti şi îndulcindu-te de cântarea întreit sfântă, adu-ţi aminte şi de noi, cei ce cu evlavie, rostim în cămara inimii gânduri luminoase ca acestea:
Bucură-te, zbor îngeresc pe treptele laudelor;
Bucură-te, mergător pe cărările Luminii;
Bucură-te, aflarea odihnei binecuvântate;
Bucură-te, adăpare din izvoarele Vieţii;
Bucură-te, sălăşluire la limanurile Raiului;
Bucură-te, ajutător al celor împovăraţi de necazuri;
Bucură-te, vestirea mântuirii către toţi;
Bucură-te, stâlp al înţelepciunii Cuvântului;
Bucură-te, aprinderea făcliei evlaviei în inimile noastre;
Bucură-te, apărător al celor prigoniţi de patimi;
Bucură-te, mijlocitor tainic către Hristos;
Bucură-te, rugător neîncetat pentru mântuirea lumii;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 13

O, Sfinte şi drepte Simeoane, cel ce din negura vremurilor ai fost chemat în zilele cele din urmă, ca să vezi strălucind pe Soarele dreptăţii în braţele Cerului înţelegător, Preacurată Maica Sa, roagă-L pe Acesta, Cel pe Care L-ai întâmpinat cu bucurie, să ne întâmpine şi pe noi cu faţă milostivă în ceasul judecăţii, ca să-I cântăm împreună cu îngerii: Aliluia! (de trei ori)

Icosul 1

Primind la urechea inimii tale şoaptele Duhului, ca pe o comoară ai socotit cuvintele dumnezeieşti şi le-ai păstrat în vistieria inimii tale, aprinzând tot mai mult focul iubirii cereşti şi întraripându-te cu nădejdea vederii Celui Nevăzut; pentru aceasta, minunându-ne de dar dat ţie de sus, cu cuviinţă îngerească îţi aducem flori de cântări ca acestea:
Bucură-te, primirea nădejdii mântuitoare;
Bucură-te, flacără a înţelepciunii dumnezeieşti;
Bucură-te, cunoscător al adâncurilor Duhului;
Bucură-te, sălaş al binecuvântărilor dumnezeieşti;
Bucură-te, încredinţare a tainei minunate;
Bucură-te, vederea Celui Nevăzut cu ochii sufletului;
Bucură-te, sălaş al sfinţeniei luminătoare;
Bucură-te, aşteptarea mângâierii lui Israel;
Bucură-te, casă sfinţită a darurilor Duhului;
Bucură-te, cunună a îngereştii înţelepciuni;
Bucură-te, turn neclintit al faptelor bune;
Bucură-te, aşteptare roditoare de vederi minunate;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 1

Ca un lăcaş minunat, sfinţit de lumina Duhului, te-ai arătat în mijlocul poporului ales, aşteptând cu dor venirea Mântuitorului în trup, cu Care vorbeai neîncetat în cămara inimii tale, aducându-i jertfa cântării de: Aliluia!

Acatistul Sfântului Ioan de Rila – 19 Octombrie

Ioan de Rila – Sfant Cuvios

CONDAC 1

Cel ce ai fost alesul Domnului, cu vietuire preaminunata, Preacuvioase Ioane, din tinerete L-ai iubit pe Hristos si ai urmat calea cea ingusta catre El; iar pentru multele tale nevointe si rauri de lacrimi, te-ai imbogatit cu darurile Sfantului Duh. Pentru aceasta te fericim si, pentru ca indraznire multa ai inaintea Sfintei Treimi, te rugam, izbaveste-ne din tot necazul, caci te chemam pe tine: Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

ICOS 1

Inger pamantesc si om ceresc ai fost, Preacuvioase Ioane. Cum ne vom invrednici oare sa-ti cantam slava ta, noi, cei cuprinsi de multe neputinte? Ci tu singur pune cantare de lauda in gurile noastre, celor ce-ti strigam tie:
Bucura-te, cel ce din parinti binecredinciosi te-ai nascut;
Bucura-te, caci in frica lui Dumnezeu, de ei bine ai fost crescut;
Bucura-te, cel care din tineretile tale niciodata nu te-ai departat de Biserica;
Bucura-te, caci prin invataturile ei minte plina de har ai castigat;
Bucura-te, credincios pazitor al poruncilor dumnezeiesti;
Bucura-te, vietuitor sarguitor in post si privegheri neincetate;
Bucura-te, caci prin adormirea parintilor tai intru Domnul, putina ta avere ai impartit-o saracilor;
Bucura-te, caci pentru vietuirea ta cea buna prigoana oamenilor vicleni ai indurat;
Bucura-te, cel ce nedrepte clevetiri ai rabdat;
Bucura-te, cel ce cu blandete ai purtat necazurile;
Bucura-te, caci cu iubire de serafim ai urmat lui Hristos;
Bucura-te, ca pentru aceasta calea cea stramta a calugariei ai luat;
Bucura-te, Precuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

CONDAC 2

Desertaciunea lumii acesteia vazand, Preacuvioase Ioane, te-ai ostenit sa o parasesti. Caci nimic nu te putea desparti de Hristos: nici robia, nici tineretea ta, nici marirea, nici frumusetea lumii acesteia. Pe toate acestea desarte socotindu-le, catre Hristos, asemenea cerbului la izvoarele apelor, ai alergat zicand: Aliluia!

ICOS 2

Dumnezeiesii intelegeri te-ai supus, fericite, cand in vis ai vazut pe Domnul, Care ti-a poruncit sa iesi din pamantul tau si locul mantuirii tale ti-a aratat. Pe cele din lume nesocotind, te-ai salasluit in obstea monahiceasca din Ruen, unde chip ingeresc ai primit. Pentru aceasta iti cantam:
Bucura-te, cel ce viata monahiceasca ai iubit;
Bucura-te, cel ce ai ales sa te lupti cu pacatul pana la moarte;
Bucura-te, cel ce dimpreuna cu parul si poftele lumesti ti-ai taiat;
Bucura-te, cel ce dupa nevointele calugaresti cu sete nepotolita ai tanjit;
Bucura-te, cel ce spre cele ce inainte se aflau ai alergat si pe cele dinapoia ta le-ai uitat;
Bucura-te, cel ce dulceata vietuirii sihastresti ai aflat;
Bucura-te, cel ce pentru dragostea dumnezeiasca vita pustniceasca o ai iubit;
Bucura-te, cel ce pentru o astfel de pricina locul tunderii tale ai lasat;
Bucura-te, cel ce in muntele care ti s-a aratat in vedenie ai intrat;
Bucura-te, cel ce in coliba de ramuri te-ai salasluit;
Bucura-te, pustnic luminat;
Bucura-te, urmator al Sfantului Ioan Botezatorul;
Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

CONDAC 3

De Duhul Sfant ocrotit fiind, in pustie te-ai salasluit, Sfinte Ioane, ca in liniste sa vietuiesti, fara oprelisti cu Dumnezeu sa vorbesti si asemenea ingerilor sa-L slavesti neincetat; luminat de razele luminii dumnezeiesti sa fii si sa te rogi Mantuitorului nostru pentru toti oamenii si pentru faptura intreaga, cantandu-I neincetat: Aliluia!

ICOS 3

Aprinsa dorire avand pe Dumnezeu sa-L vezi, ca oarecand Moise, preacuvioase, in munte ai urcat sa primesti descoperirile slavei dumnezeiesti, pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la mintea omeneasca nu s-au suit. Cine poate infatisa toate nevointele tale savarsite in liniste? Iar noi, minunandu-ne de a ta vietuire, iti cantam:
Bucura-te, cel ce mari nevointe asupra ta ai luat;
Bucura-te, cel ce ingerii prin a ta vietuire ai minunat;
Bucura-te, cel ce nu cu paine, ci cu ierburi si radacini te-ai hranit;
Bucura-te, caci si pe acestea dupa asafintitul soarelui cu cumpatare le mancai;
Bucura-te, caci cu masura setea cu apa iti ostoiai;
Bucura-te, cel ce impreuna cu prorocul ai grait: ca un dobitoc am fost inaintea Ta;
Bucura-te, cel ce rauri de lacrimi din ochi ai varsat;
Bucura-te, ca neincetat rugaciuni lui Dumnezeu ai inaltat;
Bucura-te, ca prin aceste nevointe de pofte te-ai curatit;
Bucura-te, cel ce ai rusinat pe diavolii cei veniti in chip de fiara sa te infricoseze;
Bucura-te, dianamt de viclesugurile vrajmasului nezdrobit;
Bucura-te, cel ce in toate ispitele si necazurile impreuna cu Dumnezeu neincetat ai petrecut;
Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

CONDAC 4

Furtuna muncilor diavolesti voind sa o domolesti, intr-o pestera intunecata te-ai salasluit, Preacuvioase Ioane, trupul tau imblanzind si de lumina soarelui lipsindu-te, pentru a nu te lipsi de dumnezeiasca lumina in Imparatia Domnului tau si impreuna cu toti sfintii cantare sa-I aduci: Aliluia!

ICOS 4

De tine, preacuvioase, auzind fiul fratelui tau, copilul Luca, de parintii sai s-a ascuns, in pustie a venit si, de tine povatuit, ale tale nevointe a agonisit. Iar noi, dupa puterea darului tau minunandu-ne, toti cantare iti cantam:
Bucura-te, cel ce cu dumnezeiasca lumina pe al tau ucenic ai luminat;
Bucura-te, caci, dintr-un copil, pustinic ai facut;
Bucura-te, caci pentru aceasta noua napasta din raul cel vechi ai suferit;
Bucura-te, caci defaimare ca pe copil ai rapit ai rabdat;
Bucura-te, caci batjocura fratelui tau ai indurat;
Bucura-te, caci pe copilul luat de langa tine cu binecuvantare l-ai intarit;
Bucura-te, caci cu lacrimi de rugaciune pe diavol ai rusinat;
Bucura-te, caci pe copilul muscat de sarpe prin moarte cu Domnul l-ai uinit;
Bucura-te, floare a Raiului, pe stancile muntelui Rila crescuta;
Bucura-te, ca de dumnezeiasca Piatra cu apa vie din belsug ai fost adapat;
Bucura-te, floare tainica a Domnului, care nici in pustie n-ai ramas nestiuta;
Bucura-te, candela a lui Hristos, ce in bezna pesterii ai stralucit;
Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

CONDAC 5

Asemenea stelelor calauzitoare sunt sfintii, caci singuri spre Hristos calatoresc si celorlalti oameni calea mantuirii o arata. Pentru aceasta, cel viclean ii munceste, precum pe tine, Sfinte Ioane, caci te-a chinuit in chip de talhar, si cu bataie te-a izgonit din cea dintai pestera a ta. Atunci si mai adanc in pustiul Rilei ai intrat si in scorbura unui stejar mare te-ai salasluit, ca, astfel, cu mai mari nevointe pe Domnul Tau sa-L preaslavesti si sa-I aduci cantare: Aliluia!

ICOS 5

Marea ta osardie vazand, Domnul a poruncit pamantului sa rodeasca naut salbatic pentru hrana ta; El te-a aratat pastorilor celor necredinciosi, care in pustie te-au aflat, pentru ca si noi impreuna cu acestia, care au vazut minunile tale fapte, sa te chemam pe tine:
Bucura-te, cel ce mari chinuri de la demoni ai luat;
Bucura-te, nebiruit ostas al lui Hristos;
Bucura-te,  caci nu ai fost pana la capat de ei muncit;
Bucura-te, caci cu atotputernicul acoperamant al lui Hristos ai fost acoperit;
Bucura-te, caci inaintea pastorilor de Dumnezeu ai fost preamarit;
Bucura-te, caci fara voia celor ce te-au aflat, despre viata ta le-ai vestit;
Bucura-te, cel ce cu ierburi minunate i-ai hranit;
Bucura-te, cel ce cu semn minunat la plecare i-ai povatuit;
Bucura-te, caci si altora au propovaduit despre tine;
Bucura-te, caci din cele daruite tie de Dumnezeu nimic nu ai ascuns;
Bucura-te, cel ce pe indracitul aflat in grele munci cu rugaciune si lacrimi l-ai vindecat;
Bucura-te, caci, facand aceasta, intreaga nadejde in Dumnezeu ti-ai pus;
Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

CONDAC 6

Trebuinta avem sa marturisim smerenia ta, Preacuvioase Ioane, pe care in rugaciunea de vindecare a indracitului o ai aratat: “Dumnezeule Molisarde, nu sunt vrednic nici numele Tau sa-L rostesc cu necuratele mele buze!” Pentru aceasta, si noi cautam cu smerenie sa ne rugam Domnului si sa-i cantam: Aliluia!
Poporul cel dreptmaritor credinta si dragoste mare ti-a aratat, cel ce cu mari minuni ai stralucit. Dar tu de slava ai fugit prin multe locuri ale pamantului bulgaresc, iesind din scorbura stejarului, ca de slava oamenilor sa te departezi. De aceea pentru a ta smerenie noi toti te laudam:
Bucura-te, cel ce smerenia cea dumnezeiasca ai iubit;
Bucura-te, cel ce slava omeneasca ai dispretuit;
Bucura-te, caci glasul lui Hristos, care la smerenie te-a chemat, ai ascultat;
Bucura-te, caci neincetat cuvintele Scripturii ai implinit, ca nu noua, ci lui Dumnezeu se cuvine lauda;
Bucura-te, ca inaltimile duhovnicesti ai atins, dar smerindu-te, nici o fapta buna in tine nu ai vazut;
Bucura-te, cel ce asemenea unui pom roditor cu ramurile aplecate spre pamant ai fost;
Bucura-te, cel care ai ravnit smerenia lui David, care graieste: eu vierme sunt, iar nu om;
Bucura-te, cel ce impreuna cu Prorocul Isaia ai strigat: O, vai mie!
Bucura-te, cel ce impreuna cu apostolul te-ai numit pe tine cel dintai dintre pacatosi;
Bucura-te, cel ce in smerenia ta Domnului ai urmat;
Bucura-te, caci, cu barbatie, cu slava desarta ai luptat;
Bucura-te, cel care ca pe tarana cu picioarele o ai calcat;
Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

CONDAC 7

Mari nevointe pentru dragostea lui Hristos ravnind, stalpnicului Simeon te-ai asemanat, Preacuvioase Ioane, pe stanca te-ai urcat, zi si noapte petrecand in rugaciune, ca unul ce te-ai facut fara de grai, stanca cu lacrimi spaland-o, numai cu Dumnezeu dorind sa graiesti. Iar noi, aceasta nevointa vazand, preaslavim in tine pe Domnul cel Preaputernic, cantandu-I: Aliluia!

ICOS 7

Neputand noua ta nevointa sa o rabde, fericite, diavolul cu o legiune intreaga de demoni de pe stanca te-a doborat in prapastie. Dar tu cu chinuri mari te-ai ridicat si te-ai intors la locul rugaciunii tale, inaltandu-ne impreuna cu tine si pe noi, cei minunati de a ta nevointa, ca sa-ti cantam tie:
Bucura-te, cel ce mare dragoste pentru Dumnezeu ai dobandit;
Bucura-te, caci pentru aceasta chinuri grele ai rabdat de la legiunile de demoni;
Bucura-te, caci nicidecum nu ai socotit aceste munci;
Bucura-te, cel ce ai iubit pe Hristos mai mult decat viata;
Bucura-te, ca nimic nu te-a indepartat de Hristos;
Bucura-te, caci pentru aceasta El te-a iubit;
Bucura-te, cel ce de slujirea cea ingereasca te-ai invrednicit;
Bucura-te, cel ce din mainile ingerului paine ai primit;
Bucura-te, cel care cu dragoste pentru Hristos toate ispitele diavolesti le-ai biruit;
Bucura-te, ca pentru aceasta toate poruncile Lui le-ai pazit;
Bucura-te, cel care pentru aceasta dragoste numai slava dumnezeiasca o ai cautat;
Bucura-te, cel ce pentru aceasta ai fost de Dumnezeu preaslavit;
Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

CONDAC 8

Viata ta cea minunata, smerenia ta cea mare si dragostea pentru Hristos au sporit in tine darul pe care l-ai primit la botez pentru patimile lui Hristos si moartea Sa pe cruce. Pentru aceasta Domnul, duhovnicesc soare al Bisericii Ortodoxe te-a asezat, pentru ca prin tine fiii acesteia sa se lumineze spre mantuire si sa strige lui Dumnezeu: Aliluia!

ICOS 8

Tu intreg vas al harului lui Dumnezeu ai fost ales, Preacuvioase Ioane, caci prin tine s-au implinit cuvintele Botezatorului, ca Dumnezeu nu cu masura da Duhul Sau. Cu multimede daruri te-a impodobit pe tine Domnul. Cu multime de semne ale harului viata ta a fost umpluta. Pentru aceasta, avandu-te ca pilda, iti aducem lauda:
Bucura-te, cel care darul smereniei lui Hristos ai agonisit;
Bucura-te, caci darul lacrimilor si al blandetii ai primit;
Bucura-te, caci cu intelepciune si curatie de Dumnezeu ai fost impodobit;
Bucura-te, care cu credinta facatoare de minuni ai fost luminat;
Bucura-te, ca nu doar ai crezut in Hristos, ci ai si rabdat munci pentru El;
Bucura-te, caci cu darul ravnei dupa Dumnezeu ai fost incununat;
Bucura-te, care de iubire pentru aproapele ai fost plin;
Bucura-te,  cel care cu darul cunoasterii dumnezeiesti ai fost invrednicit;
Bucura-te, care cu darul inainte-vederii ai stralucit;
Bucura-te, caci darul rugaciunii neincetate l-ai avut;
Bucura-te, cel ce nadejdea in fericirea viitoare pana la capat o ai pazit;
Bucura-te, caci ai pregustat aceasta fericire inca din viata aceasta;
Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

CONDAC 9

Vestea despre tine – primitor al tuturor darurilor Sfantului Duh, Preacuvioase Ioane – a ajuns la binecredinciosul tar Petar, care a voit sa te vada, trimitand pentru aceasta noua barbati ostasi sa te afle. Tu, vazand cu duhul ca sunt infometati, i-ai saturat cu putina paine, iar ei, vazand aceasta preaslavita minune, au cantat Domnului: Aliluia!

ICOS 9

Inteleptii lumii acesteia nu inteleg cu tarul Petar in slava sa a alergat la tine cu daruri, fericite, si cum mult s-a intristat cand a aflat ca nu se poate apropia de locasul tau din pricina inaltimii muntelui. Insa noi, amintindu-ne de cuvintele Domnului spuse tuturor: Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, iti strigam:
Bucura-te, cel ce Imparatia cerurilor o ai aflat inca de pe pamant;
Bucura-te, caci Dumnezeu aceasta imparatie lucratoare ti-a aratat;
Bucura-te,  ca prin agonisirea harului ai aratat oamenilor Imparatia lui Dumnezeu;
Bucura-te, caci cat ai fost in trup fericirea Raiului in tine o ai pazit;
Bucura-te, ca margaritarul de munlt pret dobandind, desertaciunea lucrurilor vremelnice o ai aratat;
Bucura-te, caci dreptate, pace si bucurie ai aflat intru Duhul Sfant;
Bucura-te, cel care slava regelui o ai umbrit cu stralucirea harului;
Bucura-te, cel care, comoara cereasca avand, darurile regelui nu ai primit;
Bucura-te, cel care tarului Petar ai fagaduit sa va intalniti in Imparatia cerurilor;
Bucura-te, caci in episola ai povatuit pe tar sa fie milostiv si de Biserica sa asculte;
Bucura-te, ca pe tar pocainta l-ai invatat;
Bucura-te, caci pentru pocainta Imparatia cerurilor i-ai prorocit;
Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

CONDAC 10

Voind sa te mantuiesti pana la capat de cursele vrajmasului, Preacuvioase Ioane, vreme de sapte ani si patru luni, ai vietuit in nevointa, salasluindu-te pe stanca. Multi ravnind vietuirii tale, au inaltat biserica si manastire langa acea stanca, avandu-te pe tine ca cel dintai pastor si invatator, ca de acolo sa inalte neincetat cantare de lauda lui Dumanezeu: Aliluia!

ICOS 10

Zid neclinit a fost pentru tine smerenia chiar pana la moarte, Fericite Ioane; si, cunoscand clipa mortii tale, cu lacrimi L-ai rugat pe Dumnezeu: “Parinte Atotputernice, nimic bun nu am savarsit eu pe pamant! Pentru aceasta Te rog sa-mi trimiti inger bun sa vina la mine, ca sa nu-mi fie cumva oprita calea spre ceruri de catre duhurile rautatii! Doamne, in mainile Tale imi incredintez sufletul!” Și, zicand aceasta, ai trecut la viata de dincolo. Noi, minunati fiind de aceasta dreapta trecere, iti aducem lauda astfel:
Bucura-te, cel care prin viata si moartea ta invatatura ne-ai dat;
Bucura-te, cel care ne-ai chemat sa cugetam la cele ceresti, si nu la cele pamantesti;
Bucura-te, caci de nici o dulceata lumeasca nu te-ai alipit;
Bucura-te, caci cu sfarsit bun de Dumnezeu ai fost daruit;
Bucura-te, cel care viata intreaga la moarte ai cugetat;
Bucura-te, cel ce cuvintele apostolului: in fiecare zi mor pacatului ai implinit;
Bucura-te, caci impreuna cu Apostolul Pavel moartea ai dorit;
Bucura-te, caci ai voit de viata aceasta sa fii slobozit si vesnic sa fii cu Hristos;
Bucura-te, cel care cu lacrimi si rugaciuni pentru moarte te-ai gatit;
Bucura-te, caci pentru aceasta, dupa moarte nu la judecata, ci la viata ai trecut;
Bucura-te, cel care dupa moarte la bucuria vesnica cea impreuna cu Hristos ai fost luat;
Bucura-te, caci mare indrazneala inaintea lui Dumnezeu ai dobandit;
Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

CONDAC 11

Venind vremea praznuirii tale si cu cantari de lauda fiind cinstit, din mormantul tau a inceput sa se raspandeasca mireasma bineplacuta, Preacuvioase Ioane. Și desfacandu-l pe acesta, au aflat trupul tau neputrezit si plin de buna-mireasma. De atunci multime de minini s-au savarsit prin moastele tale, spre tamaduirea celor ce alearga la tine si striga catre Dumnezeu: Aliluia!

ICOS 11

Domnul te-a aratat ca pe o faclie, care Lumina ai primit, preacuvioase, si ca pe un locas al Sfantului Duh, iar trupul tau l-a pazit nefacandu-l partas putreziciunii. Vazand darul acesta, te slavim asa:
Bucura-te, caci prin a ta neputrezire atotputernicia lui Dumnezeu ai binevestit;
Bucura-te, cel ce nemurirea trupurilor dupa invierea de obste o ai preinchipuit;
Bucura-te, cel care prin neputrezirea ta slava lui Dumnezeu in Biserica Sa o ai aratat;
Bucura-te, cel care adevarul invierii mortilor ai adeverit;
Bucura-te, caci dupa moarte egumenului Manastirii Rila in vis i te-ai aratat;
Bucura-te, cel care ai poruncit ca moastele tale sa fie stramutate la Sredet;
Bucura-te, caci mari minuni si aici ai facut;
Bucura-te, caci, stramutat fiind in Tarnovo, mari semne ai savarsit;
Bucura-te, caci din ale tale moaste in aceste mari cetati de scaun har ai revarsat;
Bucura-te, cel care cata vreme ai fost in robie ai inspaimanat pe toti cu puterea ta;
Bucura-te, cel care regelui grec Manuil tamaduire ai daruit;
Bucura-te, caci episcopului Esztergomului limba ai legat si dezlegat;
Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

CONDAC 12

Mare dar ti-a dat Dumnezeu pentru dragostea ta cea mare pentru El, preaminunate alesule al lui Dumnezeu, Preacuvioase parinte Ioane – neputintele sa le tamaduiesti, pe cei inselati sa-i luminezi si sa te faci toate tuturor celor ce se roaga tie pentru mantuire. Pentru aceasta, multumire aducand Domnului, Care ni te-a daruit, neincetat strigam Lui: Aliluia!

ICOS 12

Cu cantari marindu-te, nu putem sa aratam in cuvinte neputincioase toate faptele tale cele minunate, preacuvioase. Mare intre cei bineplacuti lui Dumnezeu vazandu-te, indraznim sa te laudam asa:
Bucura-te, cel ce te-ai aratat preaminunat in nevointe;
Bucura-te, cel ce ai fost preamarit de Dumnezeul Cel preaslavit;
Bucura-te, caci nu numai in Biserica Bulgariei ai stralucit;
Bucura-te, caci si de celelalte Biserici Ortodoxe esti marit;
Bucura-te, cel ce cu mana ta cea dreapta, neputrezita, in Biserica Rusa te salasluiesti;
Bucura-te, cel care luminezi cu harul marilor Parinti ai Bisericii;
Bucura-te, caci nevointele marilor Antonie si Macarie le-ai lucrat;
Bucura-te, cel ce fapturile Sfintilor rusi Serghie si Serafim le-ai preinchipuit;
Bucura-te, cel care de regele Ungariei ai fost preamarit;
Bucura-te, cel de sultanii turci cinstit;
Bucura-te, caci in Manastirea Rila de credinciosi si necredinciosi esti cinstit;
Bucura-te, cel care prin marile tale minuni de toti esti preaslavit;
Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

CONDAC 13

O, preacuvioase Ioane, mare facator de minuni din Rila, primeste aceasta putina lauda a noastra si roaga pe Dumnezeu sa ne daruiasca milostivirea Sa si sa ne invete adevarata pocainta, izbavindu-ne din robia stapanitorilor intunericului acestui veac spre a fi paziti in credinta Ortodoxa si in viata plina de har sub Acoperamantul Maicii lui Dumnezeu, ca mantuiti fiind prin a ta mijlocire, sa strigam lui Dumnezeu: Aliluia! (se citeste de trei ori)

Apoi, se citesc Icosul 1 si Condacul 1.