Acatistul Sfântului Cuvios Nichifor Leprosul, făcătorul de minuni – 4 Ianuarie

Troparele de umilință

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că, nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi păcătoșii robii Tăi; miluiește-ne pe noi.
Slavă…,
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumne­zeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum…,
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Crezul

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl, Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi șade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăși va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci. Într-una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică; Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor Şi viata veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Slavă…, Și acum…
Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumne­zeul nostru
(de trei ori).

Psalmul 142:

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Dumnezeu este Domnul… (de trei ori).
nikiforos-kissamos-3

TROPAR

Bine ai plăcut lui Dumnezeu, Cuvioase Nichifor, multpătimitorule, care cu arma rugăciunii boala cea rea ai învins, întru totul lui Iov asemănându-te, pentru care nenumărate daruri ai primit, Făcătorule de minuni. (de trei ori)

CONDAC

Pe Cuviosul Nichifor, care prin răbdarea mulțimii pătimirilor sale, a primit cununa cea nestricăcioasă și acum revarsă noian de tămăduiri celor care îl cinstesc, să-l lăudăm zicând: Bucură-te, Sfinte Cuvioase Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
Doamne miluiește (de trei ori)Slavă…, și acum…

Apoi Psalmul 50:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.
CONDACUL 1
Bineplăcut lui Dumnezeu te-ai făcut de copil sfinte, robit fiind de bucuria creației dumnezeiești a Cretei, în peisajul satului tău muntos și a cântărilor de praznic ale Născătoarei de Dumnezeu în pădurea de castani, pe care le-ai purtat cu tine întreaga viață. Când, deschizând larg ușa sufletului tău, te-a pătruns mireasma cea nepieritoare, covârșindu-te, pe care cu dragoste sfântă o împarți acum tuturor. Pentru aceasta cântăm ție: Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
ICOSUL 1
Ți-ai însușit întru totul credința părinților tăi, simpli în ale lumii, dar bogați în cele înalte, căci mama ta se învrednicise a se ruga și la Locurile Sfinte. Apoi rămânând orfan, ai dus cu tine modelul credinței ca pe o mare comoară în casa bunicului tău, care te-a luat spre îngrijire. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că Sfântul Nicolae ți-a fost ocrotitor prin botez;
Bucură-te, că Maica Domnului te-a binecuvântat la Praznicele Sale;
Bucură-te, că Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil ocroteau satul tău;
Bucură-te, că Sfântul Efrem se ruga pentru oamenii locului;
Bucură-te, că satul avea douăsprezece biserici;
Bucură-te, de marele dar al nașterii tale;
Bucură-te, c-ai dobândit mare ocrotire vieții tale;
Bucură-te, că aceasta a fost temelia jertfelniciei tale;
Bucură-te, că Sfinții nu te-au părăsit niciodată;
Bucură-te, că dragostea lor ți-a fost și mamă și tată;
Bucură-te, că dragostea aceasta o împarți acum cu toată lumea;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 2
La treisprezece ani a trebuit să pleci în Hania, să‑nveți meseria de bărbier. Și ți-era scris ție să nu te mai întorci și nici să-i mai vezi vreodată. Credem că numai rugăciunea și dragostea Sfinților tăi ți-au alinat dorul și durerea. Pentru aceasta cântăm Celor de Sus: Aliluia.
ICOSUL 2
Tot cu dragostea prietenilor tăi de Sus ai învins singurătatea și grijile care apăsau gingașul tău suflet de copil de țară, nevoit să facă față unui oraș mare. Pentru nevoința aceasta, cântăm ție:
Bucură-te, că drumul tău era rânduit de Sus;
Bucură-te, că Domnului nimic nu-i era ascuns;
Bucură-te, că se pregătea ție dar nespus;
Bucură-te, că mic de ani fiind, toate temerile le-ai învins;
Bucură-te, că drumul tău ducea Sus;
Bucură-te, că ascultător fiind ai surprins;
Bucură-te, că prietenos fiind prieteni ți-ai făcut;
Bucură-te, căci chipeș fiind, te-ai făcut plăcut;
Bucură-te, că sufletul tău frumos s-a văzut;
Bucură-te, că egoismul nu l-ai cunoscut;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 3
Dar marea încercare a vieții tale abia acum începea sfinte, căci lepra a pus pecetea muceniciei tale nesângeroase pentru întreaga-ți viață. Pentru aceasta, Celui ce pe toate mai înainte le cunoaște și le rânduiește, Îi cântăm cu smerenie: Aliluia!
ICOSUL 3
Cunoscând tu semnele bolii, urmările ei și soarta celor bolnavi, respinși, disprețuiți și izolați de lume, ți-ai purtat în taină durerea. Și pentru a evita alungarea ta în „mormântul morților vii”, la șaisprezece ani ai plecat în ascuns în Egipt, și acoperit de sfinții tăi ți-ai practicat meseria de bărbier în Alexandria. Pentru puterea și durerea aceasta, cântăm ție:
Bucură-te, că durerea sufletească te-a călit pentru ce aveai de răbdat;
Bucură-te, că la Locurile Sfinte te-ai rugat;
Bucură-te, că rugăciunea ta, tărie ți-a dat;
Bucură-te, că fără timp copilăria ți-ai lepădat;
Bucură-te, că boala asta cruntă te-a maturizat;
Bucură-te, că Sfinții tăi nu te-au uitat;
Bucură-te, că în voia Domnului cu totul te-ai lăsat;
Bucură-te, căci, ca din mâna Domnului, toate le-ai primit;
Bucură-te, că în vâltoarea vieții smerit ai stat;
Bucură-te, că drumul vieții tale este de neconfundat;
Bucură-te, că, doar pe Sfinți având, lor te-ai confesat;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 4
Nu ai putut rămâne prea mult sfinte nici aici, căci semnele bolii tale erau de acum la vedere și nedeznădăjduind ți-ai încredințat taina unui arhiereu venit din Hios, care te-a îmbărbătat și te-a primit ca un adevărat părinte, mult ajutându-te. Pentru aceasta, Celui care pe toate le rânduiește și le îngăduiește, dar Care dăruiește și puterea de a le duce, Îi cântăm: Aliluia.
ICOSUL 4
Descoperind în tine un tânăr mai puțin obișnuit, peste care odihnea Harul Duhul Sfânt, acesta te-a trimis să-ți folosești puterea pilduitoare alături de Cuviosul Antim, la leprozeria din Hios, patronată de Maica Domnului „Ascultătoarea”, cu ajutorul Sfântului Lazăr cel înviat din morți. Pentru care, mulțumind Maicii Sfinte, cântăm ție:
Bucură-te, că Maica Domnului niciodată nu te-a părăsit;
Bucură-te, că Aceasta întreg drumul vieții ți-a însoțit;
Bucură-te, că binecuvântarea Sa, la intrarea în leprozerie ai primit;
Bucură-te, că prin grija Sa viața ți-ai chivernisit;
Bucură-te, că, orfan fiind, de Dânsa te-ai lipit;
Bucură-te, că pe Dânsa de Maică ai primit;
Bucură-te, că de Dânsa niciodată nu te-ai despărțit;
Bucură-te, că rânduiala Sfântă acum ți s-a deslușit;
Bucură-te, că în brațele-i Sfinte aici ai fost primit;
Bucură-te, că bolnav fiind, tu sănătos te-ai privit;
Bucură-te, că Maicii Sfinte toate darurile i-ai atribuit;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 5
Maica Domnului a grăit din icoană Cuviosului Antim: „Ia icoana mea și îngrijește-o cum se cuvinte, și într-o zi vei vedea ce se va petrece în jurul ei”. Și așa s-a și întâmplat, căci nenumărate minuni au avut loc zi de zi cu leproșii. Pentru aceasta cântăm Maicii lui Dumnezeu: Aliluia!
ICOSUL 5
Sub binecuvântarea Maicii Domnului, ascultătorule și pătimitorule Nicolae, roada cea bună a satului Sirikari, ai primit schima cea monahicească cu numele Nichifor și te-ai avântat în nevoințele cele monahicești, sub povățuirea Cuviosului Sfânt Antim, ignorând boala care te rodea. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că ți-ai închinat viața lui Dumnezeu;
Bucură-te, că te-ai dedicat slujirii semenilor;
Bucură-te, că ai întărit pe cei de o suferință cu tine;
Bucură-te, că în Dumnezeu ți-ai găsit pacea;
Bucură-te, lucrătorule al faptelor bune;
Bucură-te, alinătorule al sufletelor îndurerate;
Bucură-te, slujitorule al bolnavilor;
Bucură-te, că roadă sfântă aici ai cules;
Bucură-te, că rugăciunea mai mult ai lărgit;
Bucură-te, că prin nevoință, biruința s-a plămădit;
Bucură-te, alesule al lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 6
Cu fiecare zi mai mult te împlineai, atâta râvnă în ascultare a veai față de părintele tău duhovnicesc Antim, încât nici apă nu beai fără binecuvântare, iar hrana ta era una strict monahicească. Trăiai și-L respirai pe Dumnezeu, devenind om purtător de Dumnezeu și de Hristos, încât duhurile necurate se temeau de tine, neputând răbda prezența ta. Pentru aceasta cântăm Celui ce dă tuturor asemenea puteri: Aliluia!
ICOSUL 6
În leprozerie ți-ai luat ucenic sfinte, pe micul Teodor din Hios, care molipsindu-se de lepră, a fost adus de părinții săi aici. Și amintindu-ți cât ai tânjit după dragostea părintească în viața ta, l-ai luat sub îngrijirea și mângâierea ta părintească, căci Duhul lui Dumnezeu era cu tine. Pentru aceasta îți cântăm ție:
Bucură-te, că micul Teodor ți-a fost ca un fiu;
Bucură-te, că și el te ținea ca pe părintele lui;
Bucură-te, că toți te simțeau ca pe omul lui Dumnezeu;
Bucură-te, că tuturor le erai ajutător;
Bucură-te, că nevoința monahicească ți-ai lărgit;
Bucură-te, că păreai mereu neobosit;
Bucură-te, căci, cu cât te jertfeai, cu atât ieșeai mai întărit;
Bucură-te, că Maica Domnului niciodată nu te-a părăsit;
Bucură-te, că de sfinții copilăriei tale nicicând nu te-ai despărțit;
Bucură-te, că mai aproape de cer zi de zi te-ai suit;
Bucură-te, că durerile bolii cu rugăciunea ai biruit;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 7
După cum nici uleiul nu iese de nu se zdrobesc măslinele, și nici vinul nu curge de nu se strivesc strugurii, așa și pe tine, sfinte, ca să dai roadă aleasă, Domnul a îngăduit să te înțepe mai tare ghimpele bolii care, atingându-ți ochii, te-a orbit. Și tu, noule Iov, te-ai smerit zicând ca și celălalt Iov: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat!” Iar noi, Celui care cu rânduială îngăduie toate, împreună cu tine Îi cântăm: Aliluia!
ICOSUL 7
Această nouă încercare, Sfinte Nichifor, ai purtat-o cu pace sfântă. Și nemaiputând să îngrijești micuța ta grădină, l-ai luat pe Teodor „asociat” la culturile tale. Căci mâinile voastre schilodite, de martiri fără sânge, cultivau legume și flori în cutiuțe mici, care se vindeau la piață. Încă aduceați și prinosul muncii voastre, legume pentru muncitorii și maicile ce se îngrijeau de ridicarea Mănăstirii Maicii Domnului „Ajutătoarea”. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că stricăciunea trupului, sufletul nu ți-a atins;
Bucură-te, că timpul tău în permanente lupte s-a scurs;
Bucură-te, că drumul tău tot mai sus te-a dus;
Bucură-te, că evlavia copilăriei tale nu s-a stins;
Bucură-te, că la ai tăi în viață niciodată n-ai mai ajuns;
Bucură-te, că ale lumii toate au rămas în apus;
Bucură-te, că pronia, pe calea vieții, suflete mari ți-a adus;
Bucură-te, că micului Teodor i-ai fost bucurie și ajutor nespus;
Bucură-te, că și Cuviosul Antim nădejdea în tine și-a pus;
Bucură-te, că râvna ta Sfinte pe mulți i-a prins;
Bucură-te, că faptele minunate ale Maicii Domnului le-ai scris;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 8
A îngăduit Domnul că nevoințele tale să nu rămână necunoscute, Sfinte. Ca Teodor să vadă cum ceasuri întregi te rugai noaptea pentru pătimitorii leprozeriei și pentru lume, bătând nenumărate metanii, înainte ca boala să-ți schilodească și mâinile și picioarele. Pentru aceasta, Celui ce ți-a dat ție putere, cu dragoste sfântă Îi cântăm: Aliluia!
ICOSUL 8
Nevoințele tale monahicești, jertfirea și dragostea pentru semeni, cinstirea Maicii Domnului și a Sfinților, grija și râvna pentru cele sfinte, răbdarea cu care ți-ai purtat boala, cum te-ai predat întru totul voii sfinte a lui Dumnezeu, au fost din tine un om desăvârșit, care nu s-a certat niciodată cu vreun om și n-a rănit niciodată inima cuiva. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că nevoințele tale erau aducătoare de daruri sfinte;
Bucură-te, că ai fost un model de viețuire pentru Teodor;
Bucură-te, că prin tine a dobândit și el putere;
Bucură-te, că a fost martor jertfelor tale;
Bucură-te, că prin mărturiile lui te cunoaștem și noi;
Bucură-te, că mucenicia ta se vădește;
Bucură-te, că jertfele tale ne întăresc duhovnicește;
Bucură-te, că râvna ta în noi înflorește;
Bucură-te, că puterea ta ne întărește;
Bucură-te, că viața ta model de martiraj ne este;
Bucură-te, că cinstirea ta ne îmbogățește;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 9
Deși ți-ai pierdut vederea trupească, și trupul ți-era de boală mâncat, trăiai cu desăvârșire mult mai înalt și mai frumos. Cântai ca un înger, precum Pantelimon, mitropolitul din Hios, a spus, știind pe de rost troparele și Apostolul, căci ți-era foarte dragă ascultarea de protopsalt. Și seară de seară erai în Paraclisul Sfântului Lazăr, al leprozeriei, unde se adunau bolnavii pentru Pavecernița cu Canonul Maicii Domnului, Maica îndureraților. Pentru aceasta îi cântăm cu dragoste sfântă: Aliluia!
ICOSUL 9
Cei ce te auzeau cântând Axionul rămâneau uimiți și se întrebau: „Ce glas îngeresc este acesta?” Harul lui Dumnezeu te-nveșmântase sfinte, căci cu cât trupul ajungea mai schilodit, cu atât sufletul se înălța mai mult, căci deși nu spuneai, îngerește vedeai și simțeai. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că ai dobândit viață îngerească;
Bucură-te, că nu mai aveai vreo nevoie trupească;
Bucură-te, că te-ai depărtat de orice dorință lumească;
Bucură-te, că sufletul l-ai ajutat să se întărească;
Bucură-te, că, viața ta, întreaga lume o s-o cunoască;
Bucură-te, că mângâiere ești celor ce vor să te cinstească;
Bucură-te, că ai învățat lumea să nu cârtească;
Bucură-te, că ai încântat lumea cu cântarea ta îngerească;
Bucură-te, că ai luminat suflete cu dăruirea ta monahicească;
Bucură-te, că ne învălui cu mireasma ta cerească;
Bucură-te, că toți te cinstim și, de praznic, la tine gândim;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 10
Dar Dumnezeu, care are rânduielile Sale ascunse nouă, a pus capăt acestei boli crunte, așezându-te în rândul martirilor fără de sânge. Și descoperindu-se tratamentul leprei, Sfântul Antim, părintele tău, cel împodobit cu multe daruri, te-a trimis la spital în Atena, încredințându-te, la cei 67 de ani ai tăi, spre îngrijire unui alt monah lepros, Evmenie. „Ai mare grijă de comoara pe care ți-a trimis-o Preasfânta, îi scria părintele tău, căci ai să te folosești mult în viața ta de viața lui. Acesta este monah desăvârșit. Și vei fi și tu desăvârșit dacă îi vei sluji până la sfârșitul vieții”. Pentru grija pe care Cei de Sus permanent ți-au purtat-o, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
ICOSUL 10
Toată viața ta te-ai lăsat întru toate în voia lui Dumnezeu, sfinte, drept care ai simțit mereu pronia Lui în viața ta. Și permanent Dumnezeu a trimis ție cele de trebuință. Deși orb și cu picioarele schilodite și trupul ros de boală, provocându-ți multă durere fizică, ai rămas blând, smerit, lipsit de orice pretenție, cu multă supunere, să nu împovărezi pe cineva. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că 41 de ani rugăciunea ta s-a înălțat în leprozeria din Hios;
Bucură-te, că Dumnezeu te-a adus la Atena ca nu stea lumina sub obroc;
Bucură-te, că tot timpul ai fost blând și smerit;
Bucură-te, că n-ai cerut niciodată nimic, să nu superi pe nimeni;
Bucură-te, că de tânăr te-ai ridicat deasupra nevoilor omenești;
Bucură-te, că ai primit și practicat rugăciunea inimii;
Bucură-te, că mintea ta era în cer;
Bucură-te, că tuturor radiai pace și blândețe;
Bucură-te, că luminai pe cei ce te întâlneau;
Bucură-te, că întăreai pe cei bolnavi;
Bucură-te, că te rugai pentru cei întristați și încercați;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 11
S-a dus vestea că în Spitalul de boli infecțioase din Atena este un părinte harismatic, și mulți oameni te-au cercetat, părinte, necunoscuți împovărați de nevoi sau deznădăjduiți. Încă și ierarhii veneau la tine pentru binecuvântare și povețe. Pentru aceasta, slăvim pe Cel ce răsplătește tuturor răbdarea, și Îi cântăm: Aliluia!
ICOSUL 11
S-a întors roata Sfinte Nichifor, tu cel schilodit de boală și orb, aduceai mângâiere celor bolnavi cu sufletul și cu trupul. Bolnavii spitalului și nenumărați străini umpleau mica și sărăcăcioasa ta chilie din spital. Și toți plecau cu pace și nădejde, căci dobândeau sănătate sufletească din preaplinul lumii tale duhovnicești. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că ai dobândit trezvia și isihia;
Bucură-te, că tu cu rugăciunea neîncetată te învredniceai;
Bucură-te, că aceasta ai primit-o de la părintele tău, Sfântul Antim;
Bucură-te, că și el o avea de la Cuviosul Pahomie din Hios;
Bucură-te, că și Sfântul Nectarie de la Eghina tot de la el o avea;
Bucură-te, că și tu ai predat-o fiului tău duhovnicesc, Părintele Evmenie;
Bucură-te, că, după mulți ani de cereri, Dumnezeu te-a dăruit lui îndrumător;
Bucură-te, că toți se hrăneau din dulceața ta duhovnicească;
Bucură-te, că lucrarea ta sfântă ai lărgit;
Bucură-te, că pe tineri i-ai învățat cum să se roage;
Bucură-te, că tu însuți te rugai pentru toți;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDACUL 12
Călătoria ta s-a încheiat Sfinte la Atena, în plină desăvârșire, la 74 de ani, când ai plecat la Cel de Sus, înfățisându-te Domnului cu toate roadele nevoințelor tale. Te-au petrecut bolnavii, prietenii, vizitatorii din Biserica Spitalului „Sfinții Doctori fără de arginți”, până la mormânt, cu convingerea că te vei ruga pentru ei și în Cer. Pentru aceasta, slăvind pe Cel Care dă cinstire celor ce-L slăvesc, cântăm cu bucurie: Aliluia!
ICOS 12
Sfințenia ta s-a făcut cunoscută tuturor încă de atunci, Sfinte Nichifor, când s-a scris despre tine: „(…) A fost un monah neagonisitor, lepros, orb și aproape paralizat. Cu toate acestea, privirea sa stinsă era pătrunsă de lumina sfințenie, buzele sale tremurânde păstrându-și surâsul ceresc până la ultima suflare (…) În pofida anonimatului său (…) a fost o făclie luminoasă a Bisericii lui Hristos.” Și aceasta s-a și adeverit, sfintele tale moaște răspândind o bună mireasmă, dăruiesc acum noian de vindecări și binecuvântări, nouă tuturor celor care te cinstim, indiferent unde ne-am afla. Pentru aceasta cântăm ție:
Bucură-te, că moaștele tale izvorăsc neîncetat o bună mireasmă;
Bucură-te, că vii în trup și-i ajuți pe cei bolnavi;
Bucură-te, că vii aievea la slujbe și intri în Sfântul Altar;
Bucură-te, că învălui cu mireasma ta pe toți cei care te cinstesc;
Bucură-te, că faci noian de tămăduiri celor ce‑ți cer ajutorul;
Bucură-te, că vii în vis aducând mângâieri și încurajări;
Bucură-te, că alungi duhurile de la cei încercați;
Bucură-te, că transmiți în vis cele de folos semenilor;
Bucură-te, că tămăduiești și pe cei cu boli incurabile;
Bucură-te, că aduci pacea în familii;
Bucură-te, că răspunzi pe loc chemării, ca și Sfântul Mina;
Bucură-te, Sfinte Nichifor, multpătimitorule, prietenul tuturor în nevoi!
CONDAC 13
Sfinte al lui Dumnezeu Nichifor, prietenul nostru al tuturor, vino degrab și ajută nouă, celor ce cu drag te chemăm în ajutor, roagă pe Milostivul Dumnezeu să ridice povara încercărilor și neputințelor noastre și să ne dea credință mărturisitoare, ca împreună cu toți sfinții să Îi cântăm: Aliluia! (acest Condac se zice de trei ori)
Apoi se citește Icosul 1 și Condacul 1, apoi aceste rugăciuni:

RUGĂCIUNE:

Doamne, Care prin rânduiala Ta cea sfântă, Ți-ai ales prieteni dintre oameni, ca să mijlocească nouă cererile, te rugăm, primește rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Sfântului Nichifor Leprosul multpătimitorul, și ale tuturor Sfinților Tăi, pentru ca tot omul cel încercat sufletește și trupește să primească mila Ta a toate vindecătoare, iertarea păcatelor și sfântă și nefățarnică credință.
Apără țara aceasta și poporul ei, păstrând vie până la a doua venire a Ta, dragostea ce ți-o poartă, cinstind pe Preacurata Maica Ta și pe toți Sfinții, cu care slăvindu-Te, să ne mântuim. Amin!

Rugăciunea celui copleșit de îngrijorare și teamă

Sfinte Părinte Nichifor, iată că spaima, panica și cumplita frică de moarte mă încolțește, tulburându-mi sufletul și trupul. Nimic din cele ale lumii nu mai are putere să-mi aducă liniște și să facă să înceteze învolburarea și vacarmul lăuntric, de aceea vin înaintea ta, aflând că pe tine te-a dăruit Dumnezeu ca ocrotitor și izbăvitor în vremea acestei boli. Miluiește și tămăduiește neputința mea lăuntrică și slobozește-mă din puterea noianului de gânduri și îngrijorări, căci am înălțat prin frică Babilonul lor, socotind că Dumnezeu nu mai poartă grijă de lume și de fiecare om în parte. Învață-mă a aduce înaintea Domnului tot ce trăiesc lăuntric, ca astfel să nu mă mai ascund în cotloanele cele întunecate ale depărtării de Dumnezeu. Și fie ca, făcând astfel, să mi se lumineze cu lumina cunoștinței și sufletul, și trupul spre însănătoșire deplină, dar și spre încredințare că Domnul Hristos veșnic mă iubește, nemărginit mai mult decât o voi putea face eu vreodată. Amin.

Rugăciune de încredințare în mâinile lui Dumnezeu

Cuvioase Părinte Nichifor, tu ai trecut prin cumplita boală a leprei, iar prin răbdarea și mulțumirea ta către Domnul, te-ai umplut de lumină dumnezeiască și te-ai făcut asemenea sfinților mucenici. Curățește-mă și pe mine de lepra împătimirilor după cele pământești, ca izbăvindu-se sufletul din îndulcirea cea rea, să se izbăvească de duhoarea stricăciunii și a deznădejdii pe care am lucrat-o în fiecare zi a mea, socotindu-L pe Dumnezeu a fi undeva departe și indiferent. Ajută-mă ca măcar acum să-L văd, înțelegându-I cuvintele, ca astfel să mă găsesc pe mine însumi, cel care n-am încetat să mă risipesc în mulțime de deșertăciuni și lucruri de nimic. Pune în mine putere, ca să izbândesc în adâncirea lăuntrică și schimbarea cea bună a minții și astfel, cu dragoste și recunoștință, să îmi încredințez deplin viața în mâinile Domnului, săvârșind aceasta în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

Rugăciune obștească pentru toți ce în suferință, pentru toate cadrele medicale și pentru toți cei care îi slujesc, în felurite chipuri, pe cei suferinzi

Sfinte Părinte Nichifor, cu privirea ta cea milostivă cuprinzându-ne, acoperă-ne pe toți cu darul Preasfântului Duh și sădește în sufletele noastre sămânța cea sfântă a dragostei jertfelnice pentru aproapele nostru. Risipește urâciunea răcelii sufletești celei pline de egoism, ca luminându-ne cu binecuvântata mărinimie sufletească, să-i purtăm pe toți în îmbrățișarea noastră lăuntrică și cu rugăciune să primim suspinele și durerile tuturor celor care se află în boală ori în grea mâhnire. Ajută-ne ca nu cumva, cu molima fricii și a patimilor noastre întunecate, să-i îmbolnăvim pe cei care, din dragoste pentru aproapele, îl slujesc cu jertfelnicie, iar lor tuturor dăruiește-le putere și înțelepciune, ca prin tot ceea ce vor săvârși, să le strălucească în inimi dragostea lui Dumnezeu pentru om. Încă te rugăm, Sfinte Nichifor, primește-i și mijlocește pentru toți cei care prin această boală se înfățișează înaintea lui Dumnezeu, trecând în veacul cel neclătinat și nepieritor. Amin.
Și cântarea: Cuvine-se cu adevărat.
Apoi se face Otpustul.

LEGATURI:

Paraclisul Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghi­na

DSC_3256a

Preotul face începutul obișnuit: Binecuvântat este Dumnezeul nostru;
strana: Împărate ceresc, Sfinte Dumnezeule, Preasfânta Treime, Tatăl nostru;
preotul: Că a Ta este împărăția;
strana: Doamne miluiește (de 12 ori), Slavă, Și acum, Veniți să ne închinăm (de 3 ori),
apoi

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta; auzi-mă întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pamânt însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață, întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

și iarăși

Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău.

Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău.

Duhul Tău Cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății.

Slavă, Și acum, Aliluia (de trei ori) și Dumnezeu este Domnul (de trei ori); apoi

Troparele, glasul al 4-lea. «Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce»

La făcătorul de minuni preaslăvite, la ierarhul lui Hristos credincioșii cu cuget de smerenie căzând să-i strigăm: Părinte Nectarie, cu harul tău cel prea-dulce, pe toți izbăvește-ne de nevoi și necazuri, și toată boala vindec-o degrab, de la Stapânul iertare cerându-ne.

Slavă,

Dumnezeiescul har, Părinte, avându-l de-a vindeca tot beteșugul și boala, degrabă, ierarhule, rugând pe Hristos, vindecă, rugămu-ne, de întristarea cumplită, de boală, de patimă și amara durere pe credincioșii care îți cinstesc sfintele moaște, Sfințite Nectarie.

Și acum, al Născătoarei de Dumnezeu

Niciodată nu vom tăcea, de-Dumnezeu-Născătoare, a vesti noi nevrednicii puterile tale; că de nu ai fi stătut înainte, rugându-te pentru noi, cine ne-ar fi izbăvit dintru atâtea primejdii?; sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi?; de la tine, Stăpână, nu ne vom depărta, că pe robii tăi pururea îi izbăvești din toate nevoile.

apoi Psalmul 50: Miluiește-mă Dumnezeule și

CANONUL

Cântarea 1-a. Glas 8. «Apa trecând-o ca pe uscat»

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Rănit de săgeata vrăjmașului,la tine, Părinte, cu credință m-adăpostesc. Împacă-mi viața, Ierarhe, tamăduindu-mi și trupul și sufletul.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Viață-n sfințenie petrecând, sfințești totdeauna și de rele îi izbăvești, de-Dumnezeu-purtătorule Părinte, pe cei ce vin la cinstită icoana ta.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Lucrând cu puterea minunilor, alungă, Părinte, de la cei care te chemăm îndată durerea cea trupească, cu harul tău, Ierarhe Nectarie.

stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Ca Maica Preabunului Dumnezeu, preabună Stăpână, și de mine îndură-te și toată cumplita bântuială a nevăzutului șarpe alungă-o.

Cântarea a 3-a. «Doamne, Cela ce-ai înalțat bolta cea cerească»

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

De dureri felurite-și întristări și nevoi și de uneltirea ascunsă și năvălirile începătorului răutății păzește-i, Părinte Nectarie, pe cei ce te laudă.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Tuturor izvorăște dumnezeiescul tău cap înțelegătoarea dulceață a harului ce îl ai de Ia Hristos Dumnezeu, care ne-alungă, Părinte, amăreala patimii din suflete pururea.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

În ispite și chinuri și în cumplite dureri, Sfinte, petrecându-mi viața, la tine m-adăpostesc; să nu mă lepezi, dar, ci cu a ta cercetare dintru toată patima degrab izbăvește-mă.

stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Adăpostire zidirii și sprijinire fiind, cu-har-dăruită Fecioară, pe cei care caută adăpostirea ta, de vicleanul balaur îi păzește pururea și de toată sminteala lui.
Izbăvește de tot necazul și vătămarea pe cei care cer mijlocirea ta, de-Dumnezeu-purtătorule Sfinte Ierarhe Nectarie.

Caută cu milostivire, de-Dumnezeu-Născătoare prealăudată, spre necazul meu cel cumplit al trupului și vindecă durerea sufletului meu.

Preotul zice ectenia: Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, și pomenește pe cei pentru care se face paraclisul;

strana: Doamne miluiește (de 12 ori), ecfonisul: Că milostiv și iubitor de oameni; apoi

Sedealna, glasul al 2-lea. «Rugătoare fierbinte»

Izvor îmbelșugat de tămăduiri întru Duhul s-a arătat, Înțelepte, racla moaștelor tale, că vindecă pe cei ce pătimesc și sănătate și tărie dăruiește celor ce vin cu credință, Preasfinte Părinte Nectarie.

Cântarea a 4-a. «Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale»

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Obștea ta, Ierarhe, neînvăluită pururi păzește-o de ispitele vrăjmașului și de tulburările acestuia.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Tuturor care suferă și îți cer ajutorul, Sfinte Nectarie, vindecare dăruiește-le risipind îndată întristarea lor.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Vindecarea cea după duh și cea după trup, slăvite Nectarie, dăruiește-le cu harul tău celor ce te laudă cu dragoste.

stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Preacurată, îndreaptă-mă la a pocăinței cărare pururea și năravul rău al patimii de Ia mine alungă-l cu puterea ta.

Cântarea a 5-a. «Luminează-ne pe noi»

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Cald ajutător te-a aflat ostrovul Eghinei, pentru aceea, către tine venind, se izbăvește de tot necazul și patima.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Dă-ne tuturor a trăi viață pașnică și de năvala vrăjmașului pururi netulburată, lerarhe Nectarie.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Cald apărător credincioșii tăi avându-te întru ispite, Părinte Nectarie, cu ajutorul cel de Ia tine se laudă.

stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Ceea ce-ai născut negrăit pe Ziditorul tău, de vătămare și toată primejdia pururi păzește-i pe cei care te laudă.

Cântarea a 6-a. «Rugăciune voi vărsa către Domnul»

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Durerea cea sufletească, Părinte, și cea trupească degrabă alin-o celor ce-ți cerem a ta rugăciune, de bucurie umplându-ne inima și ceața grelei întristări de Ia noi, ca un bun, risipindu-o.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Părinte, de încercări de tot felul și a vrăjmașului cumplită sminteaIă, de strâmtorări și nevoi și ispite, Mântuitorului pururea roagă-te să-i apere pe cei ce vin cu credință și cer mijlocirea ta.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Cu milă a cerceta totdeauna și-a păzi nu’nceta, Ierarhe, de-Dumnezeu-purtătorule Sfinte, pe credincioșii tăi care au dobândit comoară de neprețuit racla moaștelor tale, Nectarie.

stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Fecioară, ce-ai zămislit de Ia Duhul pe Hristos lubitorul-de-oameni, cu ocrotirea ta grabnic mă scapă de tirania vicleană a răului, și binele a-l săvârși întărește-mi, Stăpâna mea, sufletul.

Izbăvește de tot necazul și vătămarea pe cei care cer mijlocirea ta, de Dumnezeu purtătorule Sfinte Ierarhe Nectarie.

Curată, care prin cuvânt pe Cuvântul în chip netâlcuit L-ai născut în zilele din urmă, nu înceta rugându-L, ca una ce ai îndrăznire de maică.

Preotul pomenește iarăși așa cum s-a arătat după Cântarea a 3-a; ecfonisul Că milostiv, și îndată

Condacul, glasul al 2-lea. «Păzitoarea creștinilor»

Arătatu-te-ai celor căzuți ridicare și tărie, de Dumnezeu purtătorule, întru vremile de pe urmă, prin harul cel de sus, pentru aceasta și pe noi nevătămați păzește-ne de ispita vrăjmașului, trupului sănătate și sufletului iertare neîncetat de Ia Hristos, Ierarhe, cerându-ne.

Prochimenul, glasul al 4-lea. Preoții Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate și Cuvioșii Tăi se vor bucura.

stih: Răsădit în casa Domnului, în curțile Dumnezeului nostru va înflori.

Evanghelia.

Diaconul zice Înțelepciune drepți….

Din Sfânta Evanghelie de Ia loan citire (X, 9-16)

Zis-a Domnul: Eu sunt ușa; de va intra cineva prin Mine, se va mântui; și va intra și va ieși și pașune va afla. FuruI nu vine decât numai să fure și să junghie și să piardă; Eu am venit ca oile Mele viață să aibă și din belșug să o aibă. Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun își pune sufletul său pentru oi. Iar cel năimit și care nu este păstor, ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind și Iasă oile și fuge, și lupul le răpește și le risipește. Dar cel năimit fuge, pentru că este năimit și nu-i pasă de oi. Eu sunt păstorul cel bun și cunosc pe ale Mele și ale Mele Mă cunosc pe Mine; precum Mă cunoaște pe Mine Tatăl și Eu cunosc pe Tatăl; și sufletul Îmi pun pentru oi. Am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc, și vor auzi glasul Meu; și va fi o turmă și un păstor.

Slavă, glasul al 2-lea

Pentru rugăciunile lerarhului Tău, Milostive, curățește mulțimea greșalelor noastre.

Și acum,

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curațește mulțimea greșalelor noastre.

Stihira, glasul aI 6-lea. «Toată nădejdea»

stih: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea.

Nouă stea te-ai arătat în anii cei de pe urmă Bisericii lui Hristos prin curăția vieții strălucind, Cuvioase, cu lumina harului celui dintru tine luminându-ne sufletul și gonind pururea, cu a vindecărilor străluciri, și negura vrajmașilor și întunecările bolilor; deci strigăm către tine: Nu înceta să ne izbăvești de tulburarea vicleanului și de asuprirea lui.

Preotul zice: Mântuiește, Dumnezeule, poporul Tău;

strana: Doamne miluiește (de 12 ori); ecfonis: Cu mila;

și celelalte cântări ale Canonului:

Cântarea a 7-a. «Feciorii lui Israel, strămutați din Iudeea în Babilon»

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

De dureri și ispite, de primejdii și oameni gâlcevitori și nevoi de moartea fără veste și toată-mpresurarea, Ierarhe Nectarie, pe toți cei care cinstesc icoana ta păzește-i.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Arătatu-te-ai, Sfinte Ierarhe, preagrabnic ajutător tuturor, în anii de pe urmă, și bolile cumplite vindecând celor care vin și cu credință cinstesc racla moaștelor tale.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Dumnezeiască podoabă și cunună preanouă te-a arătat Hristos ostrovului Eghinei; ci pururea aleargă căutând mijlocirea ta, și-agonisește mereu roada dragostei tale.

stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

La cărarea cea strâmtă a poruncilor Fiului tău întoarce-mă, Stăpână, ridicându-mi din poftele deșarte ticăloasa mea inimă, ca, mântuit cu harul tău, de-a pururi să te laud.

Cântarea a 8-a. «Pe Împăratul Ceresc»

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Râul răutății care-mi cuprinde cu totul ale inimii brazde usucă-l, Părinte, cu puterea rugăciunii tale.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

A toată boala vindecător cunoscându-te, alergăm toți Ia moaștele tale și cu-a ta putere luăm tămăduire.

stih: Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Pururi păzește obștea aceasta, Părinte, cu a ta rugăciune preacaldă, dându-i, lerarhe, și darurile tale.

stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Tămăduiește sufletul meu, Preacurată de a șarpelui rea bântuiaIă, a nepătimirii lumină dăruindu-mi.

stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-l și preaînălțându-L pe El întru toți vecii.
«Pe Împăratul Ceresc pe Care ÎI laudă oștile» Îngerești, lăudați-L și preaînălțați-L întru toți vecii.

Cântarea a 9-a. «Adevărată de Dumnezeu Născătoare»

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Păzește-ne, Părinte, de toată tulburarea care ne face vrăjmașul cel nevăzut și de primejdia morții, Sfinte Nectarie.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

Alungă, lerarhe, durerea sufletească și cea din trup suferință, cu harul tău, pe care-l ai de Ia Domnul, Părinte Nectarie.

stih: Sfinte al lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi.

La Domnul, lubitorul de oameni, mijlocește pentru ostrovul Eghinei neîncetat și pentru țara aceasta, Sfinte Nectarie.

stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Cu toții lăudându-ți harul tău, Fecioară: neîncetat, ca o maică cu dragoste de fii, pe fiecare ne-acoperi, ne mângâi și ne hrănești.

apoi Cuvine-se cu adevărat

și megalinariile:

Pe luminătorul bunei-cinstiri și noua făclie a Bisericii lui Hristos, pe ocrotitorul fierbinte al Eghinei să îl cinstim cu toții, pe Sfântul Nectarie.

Bucură-te, râul nou izvorât prin dumnezeiască revărsare Bisericii, care-adăpi și vindeci cu harul cel predulce pe cei ce ți se roagă, Părinte Nectarie.

De pe înalțimea virtuților luminezi, Părinte, întru cele din urmă vremi, precum o făclie de Dumnezeu aprinsă, simțirea minții noastre, Sfinte Nectarie.

Bucură-te, grabnic izbăvitor de toată-ntristarea și vrăjmașii cei nevăzuți tămăduitorul bolilor celor care moaștelor tale sfinte se închină cu dragoste.

Bucură-te, Sfinte Nectarie, comoara Eghinei, făcătorule de minuni, lauda cea nouă, scutul Ortodoxiei, podoaba cea aleasă a cetei lerarhilor.

Sfinte lerarhe Nectarie, caută cu milă către cei care te cinstim și dă-ne, Părinte, iertare de greșale de Ia Mântuitorul cu mijlocirea ta.

A ta ocrotire n-o depărta, Sfinte lerarhe, de Ia obștea robilor tăi și plinește grabnic cererea celor care iți săvârșesc cu râvnă mereu pomenirea ta.

și aceste două tropare ale Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu

Din tine, Născătoare de Dumnezeu, Dumnezeu Cuvântul întrupându-Se negrăit, covârșești, Fecioară, Oștirea cea Cerească; ție, dar, îți aducem cântare de laudă.

Cu toate oștirile Îngerești, cu Botezătorul, cu Apostolii cei slăviți și cu tot soborul Sfinților, Preacurată, Fiului tău te roagă toți să ne mântuim.

Sfinte Dumnezeule, Preasfântă Treime, Tatăl nostru;

preotul: Că a Ta este Împărăția; apoi

Troparul Sfântului, glas întâi. «Locuitor pustiei»

Pe vlăstarul Silivriei și al Eghinei ocrotitor, ce s-a arătat în anii de pe urmă virtuții prieten adevărat, pe Nectarie să-l cinstim credincioșii, al lui Hristos dumnezeiesc slujitor, că izvorăște vindecări de tot felul celor ce cu evlavie strigă: slavă lui Hristos, Celui ce te-a slăvit pe tine, slavă Celui ce te-a făcut minunat, slavă Celuia ce lucrează prin tine tămăduiri tuturor.

Preotul zice ectenia:

Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule…,

strana: Doamne miluiește (de trei ori),

Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea…,

strana: Doamne miluiește (de trei ori),

Încă ne rugăm să se păzească…,

strana: Doamne miluiește (de 40 ori),

Auzi-ne pe noi, Dumnezeule…,

strana: Doamne miluiește (de trei ori),

iar preotul zice ecfonisul: Că milostiv; apoi face otpustul cel mic,

fără însă a zice Pentru rugăciunile; dupa care zicem acest

Tropar, glasul al 2-lea. «Când de pe lemn»

Tuturor ajutor întru nevoi și ocrotitor în necazuri fă-te, Nectarie, celor ce la tine cu credință vin și dumnezeieștile tale moaște, Părinte, ți le cinstesc pururea, pe care le-a slăvit Hristos cu darul minunilor, care ne alungă durerea și pace dăruiesc tuturora, și de sus iertare greșalelor.

Stăpână, primește rugăciunile robilor tăi și ne izbăvește pe noi din toată nevoia și necazul.

Toată nădejdea mea spre tine o înalț, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub acoperământul tău.

și acest tropar, glas întâi

Pentru rugăciunile tuturor Sfinților Tăi, Doamne, și ale Născătoarei de Dumnezeu, pacea Ta dă-ne-o nouă și ne miluiește pe noi, ca un singur Îndurat.

și preotul încheie, zicând: Pentru rugăciunile.

Dumnezeului nostru slavă. Amin.

 

Canon de rugăciune către Preasfânta Treime și către toți sfinții, care se face în vreme de boli molipsitoare sau molime

toti_sfintii

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Slava cea atotlucrătoare şi de o fiinţă şi împreună pe scaun şezătoare şi într-o putere
şi în trei străluciri, Părinte necuprins și Fiule şi Duhule Sfinte, de cumplita boală
izbăveşte-ne pe noi, robii Tăi, ca să Te slăvim cu bună mulțumire.

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Viforul păcatelor m-a împins în adâncul neputinței și desele dureri ca furtuna mă
învăluiesc pe mine ticălosul. Stăpânire într-o putere, Treime Sfântă, milostiveşte-Te și mă mântuiește pe mine, care pier cumplit.

Slavă…

De păcatul care ne ține, Treime nedespărţită, izbăveşte-pe noi robii Tăi, cu roua
milei Tale rourând văpaia cumplitelor dureri, și dă-ne sănătate, ca să Te lăudăm pe
Tine cu dreaptă credinţă.

Și acum…, a Născătoarei:

Preacurată, care ai purtat în pântece pe Răscumpărătorul şi Făcătorul a toate şi
Domnul, Cel ce a purtat neputințele noastre, pe Acela roagă-L să izbăvească de
cumplita boală pe robii tăi, tu, singura ajutătoare a oamenilor.

Cântarea a 3-a

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Mințile cereşti, cetele îngereşti, scaunele și începătoriile, puterile si domniile Te
roagă pe Tine, Mântuitorule Cel bun, izbăveşte pe robii Tăi de boala cea
pierzătoare.

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Ca să arăți adâncul cel mare al iubirii Tale de oameni, Stăpâne atotputernice,
slobozeşte de boala cea aducătoare de moarte și de cumplitele dureri pe robii Tăi,
Unule, îndelung-Răbdătorule.

Slavă…

Îngeri și arhangheli, ca duhuri slujitoare care staţi în fața lui Dumnezeu, pe Acela
rugati-L să înceteze boala, să risipească molima şi de primejdia cea aducătoare de
moarte să ne izbăvească.

Și acum…, a Născătoarei:

Izvor de vindecări bune te-a arătat pe tine Hristos Domnul, adâncul cel născut din
tine, Fecioară cu totul fără prihană; pentru aceea izbăveşte pe robii tăi, cei ce se
îneacă în viforul bolii.

Catavasie:

Izbăvește din nevoi pe robii Tăi, Milostive, că noi cu osârdie către Tine alergăm,
către Milostivul şi Izbăvitorul și Stăpânul tuturor, Dumnezeule cel slăvit în Treime.
Am greşit şi fărădelege am făcut și pentru aceasta mânia Ta cea dreaptă ne-a ajuns
pe noi, Doamne, Dumnezeul nostru, și umbra morții ne-a împresurat pe noi și de
porţile iadului ne-am apropiat. Deci, către Tine, Dumnezeul nostru, în durerea
noastră cu umilinţă strigăm: Fie-Ți milă de poporul Tău și nu-l pierde tot. Cu
umilinţă ne rugăm Ție: Auzi-ne și ne miluiește.

Doamne, Cel ce stăpânești moartea și viața, nu da morții pe robii Tăi, ci oprește de
la noi mânia și urgia Ta pentru că pier ca fumul zilele noastre. Răniți suntem; ca
iarba s-a uscat tăria noastră și pierim de tot pentru păcatele noastre. Fie-Ți milă de
robii Tăi. Întru pocăinţă, cu lacrimi ne rugăm Ție: Auzi-ne și ne miluieşte.

Adu-Ti aminte, Doamne, că trup suntem, duh ce iese și nu se mai întoarce, și cu
milostivire oprește mânia Ta, care cu dreptate este pornită asupra noastră, cu care,
ca și cu o sabie înainte de vreme, ne tai pe noi. Slăbeşte boala și încetează rana care
degrab ne pierde; că nu morţii Te vor lăuda pe Tine, nici toți cei ce se coboară în
iad, ci noi, cei vii, Te lăudăm și cu durerea inimii, suspinând, ne rugăm Ție: Auzi-ne și ne miluieşte.

Mai mult decât toți Ți-am greşit și fărădelege am făcut, Stăpâne, și deși n-am
agonisit încă pocăinţă, primește gândul nostru în locul ei; şi, înduplecându-Te spre
milă, ca un preaputernic, slobozește pe robii Tăi de boala cea de moarte și de
cumplitele dureri. Cu lacrimi, suspinând, ne rugăm Ție: Degrab auzi-ne și ne
miluieşte.

Să nu-Ți aduci aminte de fărădelegile și de nedreptățile poporului Tău, şi să nu intri
la judecată cu robii Tăi, nici să Te întorci de la ei cu mânie; că de vei căuta la
fărădelegi, Doamne, cine va putea sta în faţa Ta? Că praf şi ţărână suntem si starea
noastră aici e ca nimic înaintea Ta; ci ca un îndurat și de oameni iubitor,
milostivește-Te si nu ne pierde pe noi întru mânia Ta, pentru fărădelegile noastre.
Rugămu-ne Ție, Preabunule Dumnezeule, auzi-ne și ne miluiește.

Cel ce nu voiesti moartea păcătoşilor, ci să se întoarcă si să fie vii, ca un izvor al
vieţii, fă-ne vii pe noi, cei vrednici de moarte, după judecata Ta cea dreaptă, că Tu
ești Dumnezeu, Cel care stăpânești viii și morții, și nu ne pierde cu mânia îngrozirii
Tale. Cu strigare tare, intru amărăciunea inimii, si cu lacrimi ne rugăm Ție: Auzi-ne și ne miluieşte.

Cu milostivire caută, Doamne, spre pătimirea poporului Tău si Te milostivește și
poruncește îngerului celui ce și-a întins mâna sa ca să ne piardă pe noi pe toţi,
precum ai poruncit odinioară, în zilele lui David, să înceteze și să-și oprească și
acum mânia sa, ca să nu ne piardă de tot; că și noi, mărturisindu-ne întru pocăinţă
ca David, strigăm Ție: am greșit, fărădelege am făcut și nu suntem vrednici nici de
milostivirea Ta. Dar Tu, ca un îndurat, fiind îmblânzit de însăși milostivirea Ta,
arată milele Tale cele de demult şi ferește poporul Tău și oile turmei Tale. Rugămu-ne Ție: Degrab auzi-ne și ne miluieşte.

SEDEALNA, glasul al 6-lea:

Necazuri ne-au înconjurat pe noi, Doamne, și chinurile iadului au dat peste noi,
Mântuitorule, și ne-a acoperit pe noi umbra morții pentru păcatele noastre,
Iubitorule de oameni, și înainte de vreme ne lipsim de viață, și ce să facem nu
pricepem. Numai către Tine, Doctorul sufletelor și al trupurilor și adâncul
milostivirii, din inimă, cu durere și cu umilinţă, căzând, strigăm: Izvorule al vieții,
iartă și miluieşte pe poporul cel deznădăjduit, pentru Născătoarea de Dumnezeu,
Unule, mult-milostive.

Cântarea a 4-a

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Cu adevărat acum umbra morții ne-a împresurat pe noi si de porţile iadului ne-am
apropiat; dar Tu, Mântuitorule, ca un puternic, ridicându-ne pe noi, minunate fă
milele Tale, Cel ce mântuiești pe cei ce cu credință dreaptă strigă: Slavă puterii
Tale, Iubitorule de oameni.

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Apostoli slujitori şi propovăduitori și de Hristos văzători, care ați luat dar de
vindecări și sunteți doctori sufletești, scoateți-ne din nevoi și din neputinţa ce ne
ține, rugând pe Stăpânul Iisus, Izbăvitorul şi Domnul.

Slavă…

Viforul păcatelor acum ne-a cuprins, valurile neputinței ne tulbură, suferințele dese
ne îneacă, întristările și durerile ne-au aflat pe noi, păcătoșii; Apostoli ai Domnului,
cu rugăciunile voastre, dați-ne mână de ajutor.

Şi acum…, a Născătoarei:

Cu dureri cumplite din toate părțile fiind loviți, Fecioară, toți cădem înaintea ta, la
Acoperământul tău cel puternic, Curată, miluieşte-ne pe noi pe toţi; îndură-te, a lui
Dumnezeu mireasă, și izbăveşte de moarte și de cumplita neputință și vindecă,
Stăpână, durerile.

Cântarea a 5-a

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Sfinților proroci, care ați umplut mările cele înşelătoare cu rugăciunile voastre cele
izvorâtoare de miere, prefaceți acum întreaga amărăciune a acestei boli
molipsitoare în dulceața cea dumnezeiască a sănătății.

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Pătrunși suntem de săgețile bolii, prin porunca Ta, Doamne, si apasă greu peste noi
mâna Ta, Atotputernice; ci, ca un Dumnezeu îndurat, milostiveşte-Te spre toți cu
milostivirea Ta, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi Mucenici.

Slavă…

Precum odinioară pe fiul văduvei l-ai înviat cu porunca Ta, Cuvinte, Cel ce ești
singur Bun și Milostiv, izbăvind pe robii Tăi de cumplita boală, fă-i să vieze, Unule,
Iubitorule de oameni.

Şi acum…, a Născătoarei:

În noaptea vieţii ne-a ajuns viforul tuturor necazurilor și ne-a acoperit întunericul
neputinţei; ci străluceşte-ne rază de nădejde, Fecioară, și la lumina sănătății
îndreptează-ne.

Cântarea a 6-a

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

De marea nemărginită a neputinţelor suntem înconjurați și valurile nenorocirii
molipsitoare ne tulbură; Ocârmuitorule Doamne, tinde acum mână de ajutor și
scapă-ne de primejdii.

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Precum de demult pe cel slăbănog cu dumnezeiasca Ta voie ai ridicat din neputința
bolii și din patul suferinței, izbăvește-ne de boala cea grea si dă-ne sănătate, mult Milostive.

Slavă…

Ceata Prorocilor, soborul Apostolilor şi tabăra Mucenicilor acum Te roagă pe Tine,
Unule, mult-Milostive, pentru poporul Tău: Bunule, îndură-Te de el.

Și acum…, a Născătoarei:

Marie, vistieria cea curată a fecioriei, curătește-ne de boli și de necazuri, și de
neputinţa ce ne ține acum miluieşte-ne, ca să te mărim pe tine cu credintă.

Catavasie:

Izbăvește din nevoi pe robii tăi, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că
noi cu osârdie către tine alergăm, ca spre un zid nesurpat și nouă folositoare.

Cântarea a 7-a

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Mă arde cuptorul durerilor fără de număr și neîncetat mă aprinde văpaia cea
necruţătoare a focului bolii; ci, cu roua milei Tale, Mântuitorule, răcoreşte pe cel
ce cântă: binecuvântat ești, Dumnezeul părinţilor noștri.

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Proroci, Apostoli, soborul Mucenicilor, dumnezeieşti învățători, cu rugăciunile
voastre alinați durerile celor bolnavi şi dăruiţi sănătate celor ce cântă: Binecuvântat
ești, Dumnezeul părinţilor noștri.

Slavă…,

Cu cuvântul pe Lazăr l-ai înviat; acum, ridicându-ne noi din groapa bolii celei
cumplite, viază-ne, Doamne, ca să cântăm cântare de mulțumire: Binecuvântat ești,
Dumnezeul părinţilor noștri.

Si acum…, a Născătoarei:

Milostivă fiind si Maică Celui cu totul milostiv, îndură-te și izbăvește pe poporul
care cheamă mila ta, Fecioară, si cântă: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinţilor
noştri.

Cântarea a 8-a

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Cu durere gemem în patul suferinței noastre și din boala pierzătoare strigăm către
Tine, Iubitorule de oameni, si, înălțând acum ochii inimii, cerem sănătate.
Cercetează-ne pe noi, Mântuitorule, și ne ridică să cântăm: popoare, preaînălțați-L
întru toţi vecii.

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Cel ce din milostivire Te-ai îmbrăcat în a noastră neputință și ai voit a Te asemăna
oamenilor, pentru rugăciunile preacuvioșilor Tăi, mântuieşte-ne pe noi, cei fără
nădejde, și ne ridică din groapa deznădăjduirii, ca să cântăm: tineri, binecuvântaţiL, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălțați-L întru toţi vecii.

Slavă…,

Făcătorule al firii, dătătorule de vindecări, ca unul care ai inimă îndurată și noian
de milostivire, îndelung-Răbdătorule, cu luare aminte cercetează pe poporul Tău de
boala cea molipsitoare și viază-l ca să cânte: preoți, binecuvântați-L, popoare,
preaînălțați-L întru toți vecii.

Și acum…, a Născătoarei:

Ajutătoarea cea tare şi apărătoarea cea adevărată, nădejdea deznădăjduiţilor,
cercetează, preanevinovată, pe robii tăi, care pătimesc cumplit; ușurează greutatea
bolii celei amare; depărtează neputința si boala cea molipsitoare și mântuieşte pe
robii tăi, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 9-a

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Minuni fără de număr ai făcut, Cel ce ești fără de moarte; arată mila Ta spre robii
Tăi, Dumnezeule, ca un milostiv, și de boala ce ne-a cuprins pe noi acum, liberează-ne pentru rugăciunile celei ce Te-a născut si ale cetei purtătorilor Tăi de biruință.

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți

Pentru rugăciunile Îngerilor, Arhanghelilor, Prorocilor, Apostolilor, Mucenicilor,
Preacuvioșilor, Ierarhilor si ale tuturor Sfinţilor Tăi, plângerea cea grozavă a robilor
tăi schimb-o, Atotputernice, în bucurie, vindecă durerea, uşurează boala și sănătate
ne dăruiește.

Slavă…,

Doctorul sufletelor și al trupurilor, Doamne, Cel bogat în milă, pe Tine Te rog,
vindecă multele mele patimi și mă izbăvește de dureri şi de necazuri, ca un singur
bun și binefăcător; și mântuiește pe cei ce cu dreaptă credinţă Te slăvesc.

Și acum…, a Născătoarei:

Ceea ce ai născut pe înduratul și Milostivul, pe Făcătorul și Domnul, Stăpână, arată
acum spre mine obişnuitele îndurări și mă izbăveşte din cumplita boală ce topește
sufletul meu, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, și-mi dăruiește sănătate, ca
neîncetat să te măresc pe tine.

Rugăciuni

(1)

Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, izvorul cel nesecat al îndurărilor, noianul cel
nepătruns al iubirii de oameni, adâncul cel nemăsurat al îndelungatei răbdări şi al
bunătății, care aduci multe feluri de bătăi și de răni asupra neamului omenesc spre
folosul lui, prin marea Ta iubire de oameni, pentru ca neînfrânarea și pornirea
noastră spre păcat, fiind stăpânite ca de un frâu de frica Ta cea dumnezeiască, să nu
se pornească împotriva chipului cel dumnezeiesc, nici să batjocorească firea cea
aleasă a sufletului nostru, oprește, Te rugăm, această armă ascutită si neaşteptată a
morții, adusă asupra firii noastre, ca să nu ne împutinezi mai mult decât pe toate
neamurile, nici să ne dai spre batjocura vrăjmaşilor celor care lucrează cu mintea
celor care lucrează cu simturile. S-au pustiit cetațile, s-au stricat târgurile;
praznicele cele sfinţite şi slujbele și frumusetea cântărilor dumnezeieşti, în buna
parte, au tăcut; case frumoase și mari, după cum zice Scriptura, au pierit și nu este
cine să locuiască in ele. Frică și cutremur au venit peste negura întunecată a acestei
morți înfricosătoare ne-a acoperit pe toţi. Nu apucăm, Stăpâne, noi, rudele, să jelim
pe cei răposati, precum este obiceiul, că a și venit sfârsitul nostru și căutăm pe altii
care să ne jelească și suntem dati aceleiaşi gropi de obște. Noi, cei vii si văzuti, nu
mai socotim că suntem vii, de frica acestei bătăi înfricosatoare; nu ne mai încredem
nici în noi însine, bănuind fiecare din noi că are în sine semnul și rana mortii şi,
înainte de moarte, cumplit de frica mortii murim. Aceasta este plata răutăţii noastre;
acesta este sfârşitul cel cuvenit faptelor noastre viclene și necurate; acestea sunt
isprăvile cele rele ale desfrânării, ale nedreptății și ale călcării noastre de jurământ;
acest şarpe cu trei capete, înfigând în noi dinții săi cei veninosi, ne-a adus această
stricăciune și această moarte, după cum zice Scriptura: pentru aceasta vine mânia
lui Dumnezeu peste fiii neascultători. Pentru care nu putem nici ochii minţii sa-l
ridicam, nici să ne rugăm curat ca să dobândim mila Ta, fiecare din noi fiind apăsat
de greutatea cugetului ca de nişte obezi de fier. Dar nu ne părăsi pe cu totul și,
pentru numele Tău cel sfânt, nu strica aşezământul Tău, ca să nu fim lipsiti de
vremea pocainţei şi a întoarcerii, noi, ticăloșii. Ştim că și această bataie de moarte
cu iubire de oameni ai adus-o pentru ca, de multe ori făgăduind pocăintă şi de multe
ori mintind, ne-am osândit spre tăiere ca și smochinul neroditor. Dar mai ai încă
răbdare, ca un lucrător iubitor de oameni, Care nu voieşti moartea păcătosului, ci
să se întoarcă și să fie viu; Cel care ai poruncit ca de şaptezeci de ori câte şapte să
iertăm păcatele fratilor; Care poți din pietre tari și neroditoare să ridici fii lui
Avraam, pentru că numai Tie sunt cu putinţă toate cele ce sunt la oameni cu
neputinţă, Stăpâne, Iubitorule de oameni. Ca, și prin noi, în neam și în neam, să se
slăvească preasfânt numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și
pururea și în vecii vecilor. Amin.

(2)

Am greşit, fărădelege am făcut, nedreptate am săvârșit înaintea Ta, preabunule
Stăpâne. Am călcat poruncile Tale cele mântuitoare și făgăduinţele noastre cele
sfințite, pe care le-am făcut la Sfântul Botez înaintea marelui Tău jertfelnic și
înaintea îngerilor și a oamenilor; ne-am lepădat de înfricoşătorul sânge al legii prin
care ne-am sfințit, socotindu-l lucru de nimic și înjosind harul Duhului și nebăgând
în seamă înfierea cea înfricoșătoare şi mai presus de fire. Toată Scriptura și legea
cea dumnezeiască și învăţătura cea însuflată de Dumnezeu au fost socotite de noi
ca sunet deşert şi vorbe lipsite de fapte; noi, ticăloșii, purtăm numai cu numele și
în vorbe cinstita Evanghelie și adevăratul crestinism. Mâinile noastre s-au nevoit
spre toată răpirea și lăcomia; picioarele au fost grabnice și îndrăznețe spre toată
nedreptatea și răutatea, gata a merge si a călca partea fratilor şi a mânca pe săraci.
Am făcut gura, organul sfintelor rugăciuni și al cuvintelor, organ de toată ruşinea
și vorba nebunească, de călcare de jurământ și de clevetire. Ochii noștri și toate
simtirile noastre peste măsură le-am umplut de desfrânare şi de toată necurăția.
Mintea, care împărățeste în noi, adică sămânţa cea dumnezeiască, am înjosit-o, și
mădularele Tale, Hristoase, le-am făcut mădulare ale desfrânării, și, în loc de
biserici ale lui Dumnezeu, ne-am făcut locaşuri de stricăciune și de necurăţie.
Pentru aceasta, preabunule Stăpâne, noi, ticăloşii, spre mânie am întors marea Ta
iubire de oameni. Mulțimea facerilor Tale de bine, nebunește am înlocuit-o cu
pedeapsă; căci, de vreme ce nici prin cele bune ale noastre si nici prin bolile celor
de aproape nu ne-am făcut mai buni, cu dreptate am pornit singuri asupra noastră
această certare dreaptă și bătaie; dar nu cu iuţimea Ta să ne mustri pe noi, nici cu
mânia Ta să ne pedepseşti pe noi, Doamne. Tie unuia am greşit, dar Tie unuia ne şi
închinam cu inimă umilită aducem Tie mărturisire ca o jertfă curată. Lasă, iartă,
iubitorule de oameni Stapane; opreste bătaia cea cu dreptate adusă asupra noastră;
să biruiască adâncul îndurărilor Tale multimea cea vicleană a păcatelor noastre.
Noianul bunătăţii Tale nemărginite să acopere marea cea amară a răutății noastre.
Avem pilde mari ale iubirii Tale de oameni: pe tâlhari, pe desfrânate, pe vameși și
pe fiul cel desfrânat, care ne-au întrecut pe noi, ticălosii, si în împărăţia cerurilor
înainte au ajuns. Cu aceia primeste-ne și pe noi, care ne mărturisim si cădem
înaintea Ta, Stăpâne, deși suntem departe de întoarcerea și de curata pocăinţă a
acelora; dar bunătatea Ta cea nemăsurată să împlinească lipsa, și mai bine să facă
chiar totul, de vreme ce de toate suntem lipsiti cu totul. Îndurare și milostivire, care
Te îmblânzeşte pe Tine, ai Crucea și moartea cea de bunăvoie, pe care ai răbdat-o
pentru noi, nemulțumitorii; luptele apostolilor, sudorile cuvioşilor, sângele
mucenicilor şi, mai înainte de toate, ai nădejdea și mântuirea cea de obşte a tuturor,
pe Născătoarea de Dumnezeu, care mai presus de fire Te-a născut; ale căror
rugăciuni cu iubire de oameni primindu-le, din nevoia aceasta de acum și de chinul
cel veşnic ce va să fie, ne izbăveşte pe noi. Cu harul și cu iubirea de oameni ale
Celui fără de început al Tău Părinte, cu care împreună ești binecuvântat, și ale Preasfântului şi bunului și de viată făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii
vecilor. Amin.

Acatistul Sfântului Arhanghel Gavriil – 26 Martie

Gabriel_from_Vysotsky_chin_(14c,_Tretyakov_gallery)

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Troparul Sfântului Arhanghel Gavriil, glasul al 4-lea:

Mare Voievod al oștilor cerești, rugămu-te pe tine noi, nevrednicii, ca prin rugăciunile tale să ne acoperi pe noi cu acoperământul aripilor măririi tale cele netrupești, păzindu-ne pe noi cei ce cădem cu deadinsul și strigăm: scapă-ne din nevoi, ca un mai-mare peste cetele puterilor celor de sus.

Condacul 1

Ca pe un crainic mare al voii Celui Preaînalt și ca pe o călăuză binecuvântată a neamului omenesc spre Hristos, Domnul vieții și al învierii, cinstimu-te, Sfinte Voievoade Gavriil, și închinămu-ne credincioșiei tale ca unei icoane cerești a slujirii celei fără de preget, strigându-ți ție cu glasul evlaviei dreptmăritoare: Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Icosul 1

Cu cei șapte sfinți îngeri care văd fața lui Dumnezeu și duc rugăciunile drepților dinaintea Tronului ceresc, tu întru mare cinste te numeri și fără de istov te ostenești să ne aduci nouă, celor în trup viețuitori, veștile rânduielilor și milelor de sus, temeluind nădejdea mântuirii după care toată firea suspină, drept care și noi, cunoscând prin tine puterea lui Dumnezeu, ca de un foc al credinței ne aprindem de îngereasca ta lumină și cu grai cucernic te agrăim, zicând:
Bucură-te, cel ce-n fața Domnului cu cinste șezi;
Bucură-te, proslăvire care nu te-mpuținezi;
Bucură-te, glas de taină al oștirilor de sus;
Bucură-te, că prin tine s-a vestit Hristos Iisus;
Bucură-te, că Fecioarei dinainte i-ai stătut;
Bucură-te, logofătul Celui fără de-nceput;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 2-lea

Înaintea celor văzute și cu trup dăruite, a fost voia lui Dumnezeu să le aducă în ființă pe cele nevăzute și slobode de trup, ca pe o oștire slujitoare, să vegheze cerurile și pământul, smerite Sfatului de Taină al Sfintei Treimi, Căreia și noi ne închinăm și-I aducem slavă în tot ceasul, după pilda îngereștilor cete, întru cuminecarea duhului cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Iar îngerului care s-a trufit, voind să troneze pe norii cerului și asemenea lui Dumnezeu să împărățească, osândă i s-a făcut răzvrătirea lui și-n beznele adâncului a fost alungat. Și tu martor ești, Gavriile Voievoade, al dreptății ce s-a făcut în cer, prin sabia de foc a lui Mihail, cu care dimpreună ești cinstit. De aceea și noi, râvnitori a urma ție și îngerescului Sobor, rugămu-te să ne fii întru toate luminător și să porți la Domnul rugăciunile celor ce cu inima curată îți grăiesc ție unele ca acestea:
Bucură-te, puritate niciodată întinată;
Bucură-te, măreție ce-n smerenie se arată;
Bucură-te, că prin tine mântuirea s-a vestit;
Bucură-te, cel de turma credincioșilor cinstit;
Bucură-te, Voievoade al Soborului ceresc;
Bucură-te, aripi repezi, care nu mai prididesc;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 3-lea

Doamne, Cel ce ai pus pe cele văzute în paza celor nevăzute și ne-ai luminat nouă, celor căzuți în păcat, calea izbăvirii, din vechime și până la plinirea Legii în har și în adevăr, și care până la sfârșitul veacurilor ne-ai trimis nouă Mângâietor, înfiindu-ne milei Tale celei bogate, primește prinosul rugăciunilor noastre și de măsura cea îngerească învrednicește-ne pe noi, cei ce glas înălțăm către Tine, zicând: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Lui Daniil proorocul vedenie i s-a arătat despre sfârșitul veacurilor și glas de sus a poruncit lui Gavriil, Arhanghelul tălmăcitor al tainelor dumnezeiești, să-i tâlcuiască vedenia, spre veșnica pomenire. Iar acela, cu chip de om înfățișându-se, semnele i le-a deslușit, zicând: „Ia aminte, fiul omului!”. Dinaintea aceluia și noi ne cutremurăm, ca Daniil odinioară, și cinstire îi aducem ca unui sol ceresc, grăind către dânsul, într-un duh și cu un glas:
Bucură-te, strălucire care nu mai înserezi;
Bucură-te, pârgă nouă a edenicei amiezi;
Bucură-te, cel prin care Daniil a văzut departe;
Bucură-te, că prin tine harul Duhului se împarte;
Bucură-te, că vestit-ai calea prin Ioan deschisă;
Bucură-te, că slujit-ai Evanghelia promisă;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 4-lea

Unul și același a descoperit Sfintei Ana că va naște la bătrânețile ei. Unul și acela și a hrănit-o în Templu pe Fecioara cea între toate aleasă. Unul și același l-a încredințat pe Zaharia că Elisabeta va naște pe Ioan, Înaintemergătorul, care Îngerul Pustiei se va numi. Unul și același a binevestit Mariei, zicând: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei. Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri. Vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt se va chema”. Iar noi acestea știindu-le și cu credință mărturisindu-le, pe Dumnezeu Îl preamărim pentru toate, strigând: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Și auzind Fecioara cuvântul îngerului Gavriil, și crezând nesmintit că la Dumnezeu toate sunt cu putință, s-a smerit voii celei de sus, încuviințându-se zămislirii fără de sămânță și nașterii fără de stricăciune, prin care ne-a venit mântuirea cea dintru început făgăduită. Iar noi, căutând a urma în credință celei ce a zis: „Fie mie după cuvântul tău!”, laolaltă lui Dumnezeu ne plecăm și binevestitorului Său îi grăim, iarăși și iarăși:
Bucură-te, bucuria minunatelor pliniri;
Bucură-te, caier tainic al cucernicei iubiri;
Bucură-te, care noaptea o prefaci în zori de lume;
Bucură-te, care-ntâiul I-ai spus Domnului pe nume;
Bucură-te, că primită fusese a cerului solie;
Bucură-te, că Maria zise preasmerită: „Fie!”;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 5-lea

Preamărit ești, Doamne Dumnezeul părinților noștri, Cel ce pentru mântuirea noastră Te-ai întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioară și Te-ai făcut om. Și ai îndurat pentru noi patimă, răstignire și moarte, iar a treia zi ai înviat din morți, făcându-Te temei și arvună dumnezeiască a învierii celei de obște. De aceea noi, necurmat, dimpreună cu îngerii și cu sfinții din ceruri, slavă Îți înălțăm și zicem: Aliluia!

Icosul al 5-lea

După cuvântul Arhanghelului, Fecioara a zămislit de la Duhul Sfânt și a născut pe Mântuitorul și Lumina lumii, pe Hristos, Răsăritul cel de Sus, întru Care iubirea și puterea Sfintei Treimi ni s-au arătat nouă întregi, în veac și în vecii vecilor. Iară noi, pe Dumnezeu cel în Treime slăvindu-L, nici pe minunat crainicul Său nu-l uităm, ci cu cinste îl pomenim, grăindu-i întru dreptate:
Bucură-te, crăinicia Răsăritului cel mare;
Bucură-te, îngereasca voii voilor strigare;
Bucură-te, că prin tine harul Domnului se arată;
Bucură-te, vrednicie cu nimic asemănată;
Bucură-te, fulger tainic între ceruri și pământ;
Bucură-te, părtășia plinătății-ntru Cuvânt;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 6-lea

Ferice de cei ce, în trup fiind, viață îngerească duc! Că Dumnezeu, în purtarea Lui de grijă, trimite pe îngerii Săi să ne ocrotească și să ne pilduiască întru curăție și credincioșie, ca să ne învrednicim noi, lucrându-ne desăvârșirea, de împărăția cea mai dinainte pregătită nouă, unde înșine vom fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer, și chiar mai presus de îngeri chemați. Deci Ziditorului văzutelor și nevăzutelor să-I aducem prinos fără de prihană inimile noastre și cu rost de sfințenie să zicem: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Cel ce pe Fecioara mai dinainte o vestise de nașterea lui Hristos, fericind-o ca pe o lamură a lumii, ce mai presus de îngeri s-a ridicat, același a strigat celei pline de dar: „Preacurată Fecioară, bucură-te, și iarăși zic: bucură-te, căci Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt. Luminează-te, luminează-te, Noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit. Saltă, saltă de-acum și te bucură, Sioane, iar tu, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, veselește-te întru Învierea Celui născut al tău!”. Acestuia, care bucuria cea mare a vestit-o oarecând, să-i strigăm și noi, cu aceeași bucurie:
Bucură-te, că strigat-ai celei pline de dar;
Bucură-te, vestitor al celei pline de har;
Bucură-te, mângâierea Născătoarei de Hristos;
Bucură-te, purtătorul îngerescului prinos;
Bucură-te, cu întregul nevăzutelor alai;
Bucură-te, care-n ceruri întreită slavă dai;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 7-lea

O, minunat alai îngeresc, care-n ceruri aduci neîncetat întreită slăvire, zicând: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot. Pline-s cerul și pământul de mărirea Sa!”, iar asupra lumii, porunca lui Dumnezeu plinind-o, în chip tainic veghezi și de toată dreptatea te bucuri, fii pururea însoțitor plin de bunătate al neamului nostru și tot sufletul creștinesc luminează-l pe calea rugăciunii, a dragostei și a osârdiei slujitoare, ca una să fim cu toții întru Hristos și răpiți în bucuria Duhului să zicem: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Sfântului Arhanghel Gavriil, cu Mihail întâistătător al Soborului Puterilor cerești celor fără de trup, cuvine-se să-i aducem cinstire și să urmăm dreptății lui, asemenea părinților noștri, pe care din neam în neam i-a călăuzit, de la patriarhi și prooroci până la Maica Domnului și de la Apostoli până la sfinții cei mai aproape de noi. De aceea, să nu prididim a ne ruga în tot locul și în toată vremea, iar acum mai cu înflăcărare să glăsuim către el:
Bucură-te, a îngerimii frunte binecuvântată;
Bucură-te, duh ce-n chipul omenimii se arată;
Bucură-te, care ai adus Născătoarei imn din cer;
Bucură-te, că și sfinții ajutorul tău îl cer;
Bucură-te, că din piatră bun izvor ai izvodit;
Bucură-te, dărnicia creștinescului zenit;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 8-lea

Rugăciunile noastre primindu-le, Sfinte Voievoade Gavriil, ca pe o umilă ofrandă poartă-le dinaintea Dumnezeului celui viu și adaugă-le lor puterea ta mijlocitoare, că noi la tine nădăjduim și la tot ajutorul îngeresc pe care Dumnezeu l-a rânduit oamenilor, după bunătatea și înțelepciunea Lui. În genunchi cerșind îndurare pentru puținătatea și neputințele noastre, dumnezeieștii pronii ne încredințăm întregi, cu sufletele și cu trupurile deopotrivă, și, laolaltă cu cetele cerești, Dumnezeului Oștirilor celor de sus îndelung Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Preafericit ești tu, Gavriile, slujitorule al Dreptății și Milei prisositoare, care faci cunoscute oamenilor hotărârile voinței dumnezeiești și stai pururea gata, cu tot Soborul cel întraripat, să plinești poruncile Celui Vechi de Zile! Pentru aceasta, creștinii te cinstesc și te laudă, și binenădăjduiesc în sprijinul tău, iar noi, nevrednicii, în ceasul acesta numele tău cel plin de putere îl chemăm, strigându-ți din tot sufletul și din tot cugetul nostru unele ca acestea:
Bucură-te, ducătorul rugăciunilor la cer;
Bucură-te, încredințare despre cele ce nu pier;
Bucură-te, că citit-ai în vedenii de profet;
Bucură-te, strălumină pogorâtă-n Nazaret;
Bucură-te, că lui Iosif deslușire i-ai adus;
Bucură-te, că Maria zămislit-a pe Iisus;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 9-lea

Hristos, Domnul și Mântuitorul nostru, în fel și chip a fost vestit oamenilor încă din vechime, prin îngeri și prooroci. Iar Gavriil, îngerescul Voievod, fruntea vestitorilor a fost, și pavăză cerească Fecioarei din Nazaret, și straja dumnezeiescului Mire. Și toate întocmai au fost precum le-a grăit, la vremea de Dumnezeu hărăzită, ca să se întărească credința cea râvnitoare și nădejdea celor ce au strigat și strigă: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Întru totul vrednic de laudă ești, Sfinte Voievoade Gavriil, că ție ți-au fost încredințate mai înainte tainele Sfatului dumnezeiesc și crainic ales ai fost dintre miriade de îngeri, dâră de lumină făcând între cer și pământ, ca și prin aceasta să se preamărească Treimea cea Sfântă și de grijă purtătoare, căci slava Stăpânului și în râvna slugii strălucește. Drept care și noi, cu înfiorată cucernicie, cuvinte precum acestea din darul Cuvântului îți grăim:
Bucură-te, maiestatea cerului înflăcărată;
Bucură-te, care-n slavă precum vulturul dai roată;
Bucură-te, strălucire care soarele-l întreci;
Bucură-te, destăinarea tăinuitelor poteci;
Bucură-te, ascultare fără preget și clintire;
Bucură-te, că prieten ești al veșnicului Mire;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 10-lea

O, Doamne Dumnezeule, Atotțiitorule, Făcătorul tuturor celor văzute și nevăzute, Cel ce veșnicești între oștiri fără de număr și după Care toate se cer, de la răsărit până la apus și de pe pământ până în tării, că Tu ești viața și rostul și plinătatea lor, dă-ne și nouă duh sârguitor și limbi ca de foc, să preamărim acum și pururea numele Tău cel sfânt, și rânduielile Tale fără greș să le păzim, și cu îngerii să-ți cântăm înmiit: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Ce fericire și cinste poate fi mai mare decât aceea de a contempla fără de vreme slava cea neapropiată a Sfintei Treimi și de a sluji Voinței dumnezeiești celei una și atoateorânduitoare, din care cele de sus și cele de jos își au ființa lor? În fericirea și în cinstea aceasta aflându-te, Gavriile Voievoade, cum nu te-am ferici și nu te-am cinsti noi, cei ce ne ostenim în trup spre împărăția cea fără de sfârșit a lui Dumnezeu și nădăjduim la tine cu nădejde mare, ca să ne fii nouă tainic sprijinitor pe calea cea strâmtă a mântuirii? Drept care, iară și iară, cuvios îți grăim:
Bucură-te, sârguință de când lumea lucrătoare;
Bucură-te, că iubirea din adâncuri te dogoare;
Bucură-te, mărturia hotărâtelor soroace;
Bucură-te, că prin tine voia Domnului se face;
Bucură-te, că Treimea o contempli îndeaproape;
Bucură-te, bucurie care nu ne mai încape;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 11-lea

Dumnezeu Cel Unul și întreit, cu înțelepciunea Lui cea neajunsă, oștire slujitoare a rânduit în cer, miriade de miriade, și toate cele văzute prin cele nevăzute tainic se păzesc. Cutremură-te, omule, și măsură îngerească agonisește-ți ție, că Dumnezeu, în bunătatea Sa fără de seamăn și în nemărginita Lui dărnicie, la desăvârșirea făpturii dintru început te-a chemat, ca înger nefiind, cu îngerii să te întreci, întru smerită ascultare, și cu ei laolaltă să cânți Celui de trei ori Sfânt: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Aducând noi mulțămită și slavă Celui ce îngerii și-i trimite din înalt, pe tine, trimisule fără de trup care în chip de om te-ai arătat odinioară, ca un de mai înainte crainic al lui Hristos, vestind celor aleși mântuirea ce avea să vie și păzindu-i pe ei de toată urgia potrivnicului, cu bucurie te cinstim, putere sfântă și sfințitoare, și-i fericim pe cei laolaltă cu tine, iar gurile noastre se umplu de lauda ta, zicând:
Bucură-te, care-n ceruri întreită-nalți cântare;
Bucură-te, a celor sfinte strajă mărturisitoare;
Bucură-te, cel ce-n cinste ești cu Mihail de-o seamă;
Bucură-te, leac angelic de-ndoială și de teamă;
Bucură-te, care-n nume porți a cerului tărie;
Bucură-te, bogoslovul veacului ce va să vie;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 12-lea

Neînserată este slava și fără de margini mila Domnului și Dumnezeului nostru, iubirea Lui peste toți și peste toate ca un cort se întinde, iar căile cele ascunse ale lucrării Lui ce minte îngerească sau omenească poate în de tot să le cuprindă? De cine ne vom teme, dară, când cu noi este Dumnezeu? Ascultați, neamuri, și preamăriți Preasfânta Treime cea deoființă și nedespărțită, pe Tatăl și pe Fiul și pe Duhul Sfânt, cu fără de numărul oștirilor celor de sus laolaltă cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

În minunata și înfricoșătoare vedenie a celor de pe urmă, la ruperea celei de-a șaptea peceți, văzut-a Sfântul Ioan Bogoslovul pe cei șapte îngeri care stau dinaintea Celui Preaînalt și care au să sufle pe rând în trâmbițele dreptății, vestind plinirea celor ce trebuie să fie. Deci și noi, nevrednicii, înfricoșându-ne până mai este vreme și pocăindu-ne de atâta întuneric de păcate, celui desăvârșit întru slujire, glas înălțând, să-i cântăm cu înmulțită nădejde:
Bucură-te, proslăvire a treimicului sfat;
Bucură-te, al voii sfinte mesager întraripat;
Bucură-te, ajutorul celor ce spre ceruri strigă;
Bucură-te, că-ntre îngeri și-ntre oameni ești verigă;
Bucură-te, înfricoșata beznelor de jos certare;
Bucură-te, că măsură ești a râvnei slujitoare;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul al 13-lea

O, Gavriile, Arhanghel al luminii line, care celor de demult le-ai deslușit calea și le-ai vestit soroacele, care neîncetat veghezi peste fața pământului prin dumnezeiască rânduială, care la sfârșitul veacurilor cu Dreptul Judecător vei fi la înnoirea lumii, cercetează-ne și pe noi, nevrednicii veacului acestuia, și păzește-ne de vrăjmașii noștri văzuți și nevăzuți, de tagma lui Irod și de tagma Satanei, ca să nu ne smintim și să nu ne pierdem, ci să dobândim și noi cetățenia Ierusalimului ceresc, unde laolaltă cu îngerii și cu sfinții să veșnicim cântând: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăși Icosul 1: Cu cei șapte sfinți îngeri care văd fața lui Dumnezeu…, Condacul 1: Ca pe un crainic mare al voii Celui Preaînalt…,

Icosul 1

Cu cei șapte sfinți îngeri care văd fața lui Dumnezeu și duc rugăciunile drepților dinaintea Tronului ceresc, tu întru mare cinste te numeri și fără de istov te ostenești să ne aduci nouă, celor în trup viețuitori, veștile rânduielilor și milelor de sus, temeluind nădejdea mântuirii după care toată firea suspină, drept care și noi, cunoscând prin tine puterea lui Dumnezeu, ca de un foc al credinței ne aprindem de îngereasca ta lumină și cu grai cucernic te agrăim, zicând:
Bucură-te, cel ce-n fața Domnului cu cinste șezi;
Bucură-te, proslăvire care nu te-mpuținezi;
Bucură-te, glas de taină al oștirilor de sus;
Bucură-te, că prin tine s-a vestit Hristos Iisus;
Bucură-te, că Fecioarei dinainte i-ai stătut;
Bucură-te, logofătul Celui fără de-nceput;
Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

Condacul 1

Ca pe un crainic mare al voii Celui Preaînalt și ca pe o călăuză binecuvântată a neamului omenesc spre Hristos, Domnul vieții și al învierii, cinstimu-te, Sfinte Voievoade Gavriil, și închinămu-ne credincioșiei tale ca unei icoane cerești a slujirii celei fără de preget, strigându-ți ție cu glasul evlaviei dreptmăritoare: Bucură-te, Gavriile, mare binevestitor!

și această

Rugăciune către Sfântul Arhanghel Gavriil

O, Sfinte Arhanghele Gavriil, desăvârșit lucrătorule, care cu numele și cu fapta mărturisești puterea Celui Preaînalt, către puținătatea omenească apleacă-te cu îngăduință și veghează-ne în ceasul rugăciunii noastre, și călăuzește-ne spre împlinirea a toată dreptatea, cu mulțimea harurilor anume încredințate ție, că noi în puternicul tău ajutor cutezăm a nădăjdui și ascultătoarei tale slujiri următori năzuim a ne face. Tu pe oameni cercetându-i din neam în neam, cu bunele și cu relele noastre ne știi; de aceea te rugăm să fii răbdător cu nedesăvârșirile noastre, sprijinindu-ne ca de rele să ne lepădăm, iar întru cele bune să sporim, căci de îndreptarea omului scris este că și îngerii se bucură. Deci pricină de bucurie înlesnește-ne să fim Puterilor cerești celor fără de trup, peste care Dumnezeu fruntaș te-a rânduit, Voievod între Voievozii cei de sus. Fii bucuria noastră și învrednicește-ne să fim bucuria ta, ca întru Domnul bucuriei duhovnicește să ne veselim. Rugăciunile noastre du-le la Dumnezeu cu iuțimea aripilor tale și de vestirea ta mântuitoare nu ne lipsi pe noi, Binevestitorule, ca pe unii ce nădăjduim cu râvna duhului să biruim neputințele cele trupești și îngerilor asemănători să ne facem, ca dimpreună cu oștirile cerești și cu cetele drepților, spre împărăția luminii celei neînserate cătând, din tot sufletul și cu tot cugetul nostru să aducem mulțămită, laudă și închinăciune Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Treimea cea deoființă și nedespărțită, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Și se face otpustul.

Imagine: Saint Gabriel_from_Vysotsky_chin_(14c,_Tretyakov_gallery)

Acatistul Sfântului Cuvios Alexie, omul lui Dumnezeu – 17 Martie

i3670

Troparul Sfântului Cuvios Alexie, glasul al 8-lea:

Crescând în bunătate și curățindu-ți cugetul, ai ajuns la marginile doririlor, iar împodobindu-ți viața ta cu nepătimirea și cu inimă curată primind înfrânarea cea aleasă și ca un fără de trup petrecând întru rugăciuni, ca soarele ai strălucit în lume, preafericite Alexie.

Condacul 1

Cuviosului și mult nevoitorului, al lui Hristos, Alexie, acum din suflet să-i aducem prinos de laude și cu dorire să-i strigăm: Bucură-te, Cuvioase Părinte Alexie!

Icosul 1

Îngerii din cer s-au mirat văzând nevoințele tale și răbdarea cea mare și, primind duhul tău în lăcașurile cele preaînalte, de bucurie s-au umplut, îndemnându-ne și pe noi a zice ție:
Bucură-te, că părinții i-ai părăsit pentru Hristos;
Bucură-te, că El te-a încununat frumos;
Bucură-te, că părinților tăi te-ai dăruit prin rugăciune;
Bucură-te, că ei mult s-au bucurat de tine;
Bucură-te, că mare mulțumire au dat lui Dumnezeu;
Bucură-te, că Domnul a primit rugăciunea lor;
Bucură-te, că toată cetatea s-a bucurat de nașterea ta;
Bucură-te, că părinții tăi mult s-au mângâiat;
Bucură-te, că pentru aceasta pe Hristos au lăudat;
Bucură-te, că ești rodul rugăciunii;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul al 2-lea

Văzând părinții tăi frumusețea ta cea sufletească și trupească, s-au gândit a te împreuna cu nunta cea după legea firii, însă tu, arzând cu sufletul către Hristos, ai zis: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Logodindu-te după dorul părinților tăi, ai intrat în cămară, însă, fiind tu cu dragostea mai fierbinte către Dumnezeu, ai dat miresei tale brâul și inelul și ieșind pe ascuns din cămară, ai purces la călătorie, rugându-te neîncetat; iar noi zicem ție:
Bucură-te, că Domnul ți-a fost călăuză în cale;
Bucură-te, că spre Laodiceea ai călătorit;
Bucură-te, că pe Domnul cel dorit ai aflat;
Bucură-te, că de toată viața lumească te-ai înstrăinat;
Bucură-te, că chipul Mântuitorului ai căutat;
Bucură-te, că pe El în cetatea Mesopotamiei L-ai aflat;
Bucură-te, că acel chip mult te-a mângâiat;
Bucură-te, că toată averea ta la săraci o ai dat;
Bucură-te, că pentru aceasta plată de la Dumnezeu ai luat;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul al 3-lea

Începând tu a viețui în Biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, totdeauna postind și hrana ta împărțind-o la săraci, lumea s-a mirat de răbdarea ta zicând: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Locuind tu în cetatea Edesei, tot poporul, privindu-te ca pe un înger, a început a te lăuda zicând:
Bucură-te, că în Edesa ai petrecut șaptesprezece ani în post și rugăciuni;
Bucură-te, că în Biserica Maicii Domnului ai viețuit îngerește;
Bucură-te, că viața ta cea bună pe toți i-a minunat;
Bucură-te, că de cinstea lor pe ascuns te-ai depărtat;
Bucură-te, că, fugind, în Cilicia ai călătorit;
Bucură-te, că mâna lui Dumnezeu spre Roma te-a îndreptat;
Bucură-te, că ieșind din corabie în grija lui Dumnezeu te-ai dat;
Bucură-te, că în casa părintească neștiut de nimeni ai intrat;
Bucură-te, că de aceasta inima ta s-a mângâiat;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul al 4-lea

Întorcându-se tatăl tău de la curtea împărătească înconjurat de multe slugi și văzându-l tu pe el în așa mărire, și el, necunoscându-te pe tine, te-a miluit ca pe un sărac, iar tu, Cuvioase, ai mulțumit lui Dumnezeu din toată inima, cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Începând, Cuvioase, a locui în coliba mică din fața Palatului părintesc, neștiind nimeni cine ești, adesea te rugai pentru cetate și popor, dar noi mirându-ne de răbdarea ta zicem:
Bucură-te, că acea colibă mică ți-a fost lăcaș ceresc;
Bucură-te, că slugile tale te-au batjocorit;
Bucură-te, că fiind în atâtea rele nu ai cârtit;
Bucură-te, că pentru toate lui Dumnezeu ai mulțumit;
Bucură-te, că auzind plângerea miresei tale nu ai mâhnit-o;
Bucură-te, că auzind jalea lor nu te-ai milostivit;
Bucură-te, că de răbdarea ta mulți s-au folosit;
Bucură-te, că lor harul lui Dumnezeu le-ai hărăzit;
Bucură-te, că pentru aceasta raiul ai moștenit;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul al 5-lea

Văzând diavolul pornirea ta spre fapta bună, îndemna pe slugi să te batjocorească, să te lovească peste obraz cu palma și lături să toarne peste tine, dar tu, viteazule nevoitor, te întrarmai asupra lui cu rugăciunea, cântând lui Dumnezeu, Celui ce te întărea: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Mireasa ta cea de Dumnezeu înțelepțită, neștiind unde te găsești și nevrând a se despărți de soacra sa, ci ca o altă Rut, închizându-se în cămară, adesea plângea, iar tu, auzind acestea prin fereastră, răbdai făcând rugăciuni, pentru care minunându-ne strigăm:
Bucură-te, diamantul răbdării;
Bucură-te, turn neclintit de ispite;
Bucură-te, răbdătorule de chinuri;
Bucură-te, ostașule nebiruit;
Bucură-te, piatră nesfărâmată de lacrimile părintești;
Bucură-te, comoară nejefuită de bântuielile diavolești;
Bucură-te, aur lămurit prin răbdare;
Bucură-te, că te-ai făcut nouă scăpare;
Bucură-te, că prin tine mulți ne folosim;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul al 6-lea

Fiind tu fiu și moștenitor al casei părintești, primit-ai hrană din mâna slugilor tale, iar tu la alți săraci împărțind-o, te-ai hrănit cu pâine și cu apă, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Când a voit Dumnezeu să te ia din cele trecătoare, ți-a descoperit ziua mutării tale și tu, fiind vesel de aceasta, ai cerut hârtie spre a-ți scrie viața, iar noi strigăm ție:
Bucură-te, că mult te-ai nevoit;
Bucură-te, că pe vrăjmașul l-ai biruit;
Bucură-te, că a ta viață tuturor ne-a folosit;
Bucură-te, că cele de aici pe toate de nimic le-ai socotit;
Bucură-te, că cele cerești ai dobândit;
Bucură-te, că timp de șaptesprezece ani nimeni nu te-a cunoscut;
Bucură-te, că toată viața în chinuri o ai petrecut;
Bucură-te, că la înălțimea raiului ai ajuns;
Bucură-te, rugătorule neobosit;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul al 7-lea

Apropiindu-se fericitul tău sfârșit și scriindu-ți toată viața ta, ai adăugat și aceasta, ca să te ierte părinții tăi pentru necazurile pe care le-ai pricinuit cu lipsa ta și, ținând hârtia în dreapta ta, ai adormit cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Episcopul Inocențiu, slujind în Biserica Sfinților Apostoli, a auzit glas din cer zicând, în auzul tuturor, cum că tu ai adormit în Domnul și, neștiind unde să te găsească spre rugăciune, s-a întors, zicând:
Bucură-te, omul lui Dumnezeu;
Bucură-te, prietenul Lui cel mare și curat;
Bucură-te, că din pruncie L-ai slujit;
Bucură-te, că pentru El pe toate le-ai disprețuit;
Bucură-te, că a ta petrecere a fost minunată;
Bucură-te, că toți ne-am spăimântat de aceasta;
Bucură-te, că ești pildă de răbdare pentru noi;
Bucură-te, că ne-ai adus pe noi la multă mirare;
Bucură-te, că de aici ne-am pornit spre a ta căutare;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul al 8-lea

Împăratul Honoriu și tot poporul, fiind strâns în biserică și auzind glasul dumnezeiesc chemându-te de sus și pe episcop îndemnându-l spre căutarea ta, de cutremur umplându-se, au căzut cu fețele la pământ, strigând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

A doua oară slujind episcopul, cu mult popor, a auzit iarăși glas poruncitor zicându-i că în casa lui Eufimian este omul lui Dumnezeu și, spăimântându-se toți, nu înțelegeau, iar noi zicem ție acestea:
Bucură-te, că episcopul spre a ta căutare s-a pornit;
Bucură-te, că împăratul Honoriu la casa părintească a venit;
Bucură-te, că prin rugăciunea lor te-ai descoperit;
Bucură-te, că de aceasta toată cetatea s-a bucurat;
Bucură-te, că diavolul văzând aceasta s-a tulburat;
Bucură-te, că îngerii mult s-au veselit;
Bucură-te, că prin tine cetatea s-a mântuit;
Bucură-te, că apărător de cetate te-au numit;
Bucură-te, grabnicule ajutător;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul al 9-lea

Neștiind Eufimian că în casa lui locuiești tu, comoara cea neprețuită, a zis împăratului: Viu este Dumnezeu, că eu nu știu pe nimeni în casa mea cu fapte bune care să știe a cânta: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Împăratul și episcopul s-au pornit să vină spre casa ta, împreună cu tot clerul, dar tatăl tău a ajuns mai înainte, gătindu-le loc, iar poporul, nerăbdător a te vedea, a început a striga:
Bucură-te, ajutorul nostru cel grabnic;
Bucură-te, întărirea cetății noastre;
Bucură-te, izbăvitorul nostru din necazuri;
Bucură-te, rugătorule prea fierbinte pentru sufletele noastre;
Bucură-te, solitor către Dumnezeu;
Bucură-te, preabunule părinte;
Bucură-te, alesule de Dumnezeu;
Bucură-te, vasul Lui cel curat;
Bucură-te, oglindă neîntinată;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul al 10-lea

Întru mâhnire fiind cei ce se adunaseră în casa tatălui tău și neștiind unde să te găsească, iată, sluga aceea care era rânduită spre îngrijirea ta a zis în auzul tuturor că săracul din colibă a adormit, neștiind ei că tu ești cel care ai cântat: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Auzind tatăl tău că săracul a adormit, a venit în căscioara ta cea plină de Duhul Sfânt și, văzându-te pe tine adormit și ținând în mână hârtia și nevrând s-o dai lor, a zis cu umilință:
Bucură-te, comoară ascunsă;
Bucură-te, că ai fost stâlp de foc;
Bucură-te, că ne-am înfricoșat de viața ta;
Bucură-te, că părintele ceresc a primit răbdarea ta;
Bucură-te, că ai fost înger în trup;
Bucură-te, că diavolul s-a batjocorit;
Bucură-te, că prin tine multă lume s-a mântuit;
Bucură-te, că mulți leproși s-au curățat;
Bucură-te, că noi de aceasta ne-am veselit;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul al 11-lea

Îngenunchind tot poporul la sfintele tale moaște cu multă smerenie și multe rugăciuni înălțând către Dumnezeu, te-ai milostivit spre ei și, dându-le hârtia cea scrisă, a înțeles dintr-însa că tu ești omul lui Dumnezeu și au strigat toți: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Mulțimea de popor văzând în curte maica și mireasa ta, Sfinte Alexie, nu înțelegeau și, dându-și seama că acel sărac ești tu, fiul și soțul cel pierdut, despletindu-și părul capului cu jale au alergat la coliba ta, vrând
cât mai curând a striga către tine:
Bucură-te, preaiubite;
Bucură-te, al mamei tale dorite;
Bucură-te, scumpule odor;
Bucură-te, al părinților tăi mângâietor;
Bucură-te, al miresei tale sfătuitor;
Bucură-te, al legii lui Dumnezeu păzitor;
Bucură-te, al slugilor tale de rău nepomenitor;
Bucură-te, al necazurilor primitor;
Bucură-te, al nostru mângâietor,
Bucură-te, Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul al 12-lea

Aglaida, scumpa ta mamă, neștiind ce să facă la aflarea ta, să se bucure sau să se mâhnească, a alergat cu jale să-și vadă preaiubitul său fiu și, dând în lături poporul, a strigat cu plângere: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Scoțând cinstitele tale moaște din coliba cea săracă, le-au pus în racla cea de mult preț, dând cinstea cea cuviincioasă, ca unui mare nevoitor, și privindu-ți fața ta cea îngerească au strigat către tine unele ca acestea:
Bucură-te, că te-ai nevoit bărbătește;
Bucură-te, că acum te veselești cu îngerii;
Bucură-te, că ai biruit pe diavolul;
Bucură-te, că te rogi pentru noi către Domnul;
Bucură-te, că gonești duhurile cele viclene;
Bucură-te, că ologii prin tine își au umblarea;
Bucură-te, că leproșii prin tine se curățesc;
Bucură-te, că acum stai lângă Sfânta Treime;
Bucură-te, că acolo Îl vezi pe Domnul Hristos Cel dorit de tine;
Bucură-te, că pentru El ai luat fericit sfârșit;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul al 13-lea

O, Preabunule Părinte Alexie, cel ce ai lăsat casa părintească pentru Hristos, nu ne lăsa pe noi, cei cuprinși de multe ispite, ci te roagă pentru noi și ne împlinește cererile către mântuire, ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi iarăși se zice Icosul 1: Îngerii din cer s-au mirat văzând nevoințele tale…, Condacul 1: Cuviosului și mult nevoitorului, al lui Hristos…,

Icosul 1

Îngerii din cer s-au mirat văzând nevoințele tale și răbdarea cea mare și, primind duhul tău în lăcașurile cele preaînalte, de bucurie s-au umplut, îndemnându-ne și pe noi a zice ție:
Bucură-te, că părinții i-ai părăsit pentru Hristos;
Bucură-te, că El te-a încununat frumos;
Bucură-te, că părinților tăi te-ai dăruit prin rugăciune;
Bucură-te, că ei mult s-au bucurat de tine;
Bucură-te, că mare mulțumire au dat lui Dumnezeu;
Bucură-te, că Domnul a primit rugăciunea lor;
Bucură-te, că toată cetatea s-a bucurat de nașterea ta;
Bucură-te, că părinții tăi mult s-au mângâiat;
Bucură-te, că pentru aceasta pe Hristos au lăudat;
Bucură-te, că ești rodul rugăciunii;
Bucură-te, Cuvioase Părinte Alexie!

Condacul 1

Cuviosului și mult nevoitorului, al lui Hristos, Alexie, acum din suflet să-i aducem prinos de laude și cu dorire să-i strigăm: Bucură-te, Cuvioase Părinte Alexie!

și se face otpustul.

Acatist pentru izbăvirea de boală către Preadulcele Iisus

cropped-71210215_2398600383731119_7654080644338679808_o.jpg

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Troparele de umilință

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că, nepricepându-ne de niciun răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi; miluiește-ne pe noi.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și Numele Tău chemăm.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

(a Născătoarei de Dumnezeu)

Ușa milostivirii deschide-o nouă, bine-cuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu!

Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu!

Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru!
(cu trei închinăciuni)

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru credincioşia Ta, auzi-mă întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni dintre cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrabă auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ți întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel Bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru Numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Crezul

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute.

Și într-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care, pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și S-a făcut om. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat. Și a înviat a treia zi, după Scripturi. Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui. Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui Împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de Viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel Ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Într-una sfântă, sobornicească și apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Condacul 1

Miluiește-l, Iubitorule de oameni, pe robul Tău care pătimește, arătându-i mila Ta cea nemăsurată. Dă-i lui putere să se ridice din patul durerii și să se roage Ție împreună cu noi, cei cu sufletele slăbite de patimi, dar însetate de tămăduirea Ta: Iisuse Preadulce, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, miluiește-ne!

Icosul 1

Doamne, Cel Ce ai zis că nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi, primind smerita noastră rugăciune care se aduce Ție cu zdrobire de inimă, vino cu puterea Ta cea tămăduitoare și alină durerile robului Tău care se află în mare suferință, trimițând peste noi harul Tău cel curățitor, ca să strigăm:

Iisuse, Fiul lui David, miluiește-ne;

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne;

Iisuse, Cel Ce ai venit în lume pentru cei păcătoși și bolnavi, miluiește-ne;

Iisuse, Care din dragoste pentru neamul omenesc ai primit a Te răstigni, miluiește-ne;

Iisuse, Cel Ce ai luat asupra Ta durerile noastre, miluiește-ne;

Iisuse, Întărirea, Scăparea și Izbăvirea noastră, miluiește-ne;

Iisuse Preadulce, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, miluiește-ne!

Condacul al 2-lea

„Să cinstim boala care este însoțită de sfințenie și să-i cinstim pe cei ale căror suferințe i-au dus la biruință, căci poate între acești bolnavi se ascunde un nou Iov”, a grăit Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu; noi, lăudându-L pe Dumnezeul Care încununează răbdarea celor ce duc fără cârtire crucea bolii și Care îi ridică pe cei căzuți în deznădejde, Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Doamne Iisuse Hristoase, Cel Ce ai spus că până și perii capului ne sunt numărați, Care nu lași să vină asupra noastră dureri și necazuri mai mari decât putem duce, Care, odată cu încercările, ne trimiți și puterea de a le face față, Cel Ce vezi că de multe ori slăbiciunea firii noastre ne împiedică să simțim ajutorul Tău, primește și puțina noastră rugăciune:

Iisuse, Care dai celor ce poartă crucea bolii nădejdea în puterea Ta, și nu în puterile firii, miluiește-ne;

Iisuse, Care celor ispitiți le dăruiești mucenicească răbdare, ca să nu hulească Numele Tău, miluiește-ne;

Iisuse, ca să ne învrednicim de cunună, și nu de osândă, miluiește-ne;

Iisuse, Cel Ce ne-ai îndemnat să îi cercetăm pe bolnavi, miluiește-ne;

Iisuse, Care nu Te desparți de cei aflați în suferințe, miluiește-ne;

Iisuse, Cel Ce ajungi înaintea oricărui om la cei încercați de boală, miluiește-ne;

Iisuse Preadulce, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, miluiește-ne!

Condacul al 3-lea

Dacă s-ar ridica încercările, nu am putea merge pe calea mântuirii și porțile Raiului ni s-ar închide. Pentru aceasta, atunci când Domnul îngăduie să vină asupra noastră felurite suferințe, să căutăm a vedea în ele lucrarea Sa cea curățitoare și să Îi mulțumim că ne poartă de grijă, cântându-I cu evlavie: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Când pocăința sfărâmă zidul gros al părerii de sine, sufletul nădăjduiește că, prin boală, Domnul îi va da curățire de păcate. Cerându-Ți ca, împreună cu fratele nostru bolnav, să ne apropiem și noi de pocăința cea nefățarnică, ne rugăm Ție:

Iisuse, Cel Ce cunoști patimile și neputințele oamenilor, miluiește-ne;

Iisuse, ca să ne cunoaștem slăbiciunile cele ascunse și să Îți cerem izbăvire, miluiește-ne;

Iisuse, Cel Ce primești suferința ca pe o jertfă fără-de-sânge, miluiește-ne;

Iisuse, Care prin boală dai curățire de păcate, miluiește-ne;

Iisuse, Care îngădui să vină asupra noastră suferințe trecătoare ca să ne ferești de cele veșnice, miluiește-ne;

Iisuse, Care ne faci să pricepem marea taină a bolii, miluiește-ne;

Iisuse Preadulce, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, miluiește-ne!

Condacul al 4-lea

Chip al morții fiind boala, avem acum bun prilej să cugetăm la obștescul sfârșit, pentru că această cugetare îndepărtează patimile și apropie Duhul de viață dătător de sufletele noastre, ale celor care, cunoscându-ne slăbiciunile, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Doamne, izbăvește-l pe fratele nostru de moartea cea năprasnică, dându-i lui vreme de pocăință. Să nu îl tai pe el înainte de vreme, ca pe smochinul cel neroditor, ci, cu milostivirea Ta, să sapi împrejur și să îl îngrijești cu mila Ta, așteptând cu iubire de oameni rodul pocăinței și al întoarcerii sale. Te rugăm să ne înveți și pe noi să ne pocăim cu inimă zdrobită pentru păcatele noastre, ca să fim izbăviți de suferințele cele fără sfârșit și să Îți cântăm:

Iisuse, dându-ne vreme de pocăință, miluiește-ne;

Iisuse, primind pocăința și lacrimile noastre, miluiește-ne;

Iisuse, înțelepțindu-ne prin cugetarea la moarte, miluiește-ne;

Iisuse, Cel Ce i-ai sfințit pe cei ce s-au nevoit prin această cugetare, miluiește-ne;

Iisuse, alungând de la noi frica morții, miluiește-ne;

Iisuse, Cel Ce ai înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, miluiește-ne;

Iisuse Preadulce, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, miluiește-ne!

Condacul al 5-lea

„Oare există boală pe care Dumnezeu să nu o poată vindeca?” – se întreabă necredincioșii
cei îndărătnici; dar noi, știind mulțimea vindecărilor Tale, Fiule al lui Dumnezeu, credem puterii Tale și mărturisim că nimic nu Îți este cu neputință Ție, Celui Ce ai tămăduit în chip minunat pe cei care în suferințele lor au găsit puterea de a-Ți
cânta: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Cuvintele Sfintelor Evanghelii stau înaintea noastră drept mărturie a dragostei Tale pentru oameni, a nemărginitei Tale purtări de grijă față de cei aflați în suferințe, și ne arată că oricât de mari ar fi căderile noastre nu pot covârși mulțimea milei și a îndurărilor Tale. Știind aceasta, ne rugăm Ție, Iubitorule de oameni:

Iisuse, Care i-ai miluit pe bolnavii care au alergat la Tine, miluiește-ne;

Iisuse, Cel Ce ai miluit mulțime de orbi, de șchiopi și de demonizați, miluiește-ne;

Iisuse, Doamne, Care ai putere de a vindeca orice neputință, miluiește-ne;

Iisuse, Cel Ce și în zilele noastre faci minuni mari și preaslăvite, miluiește-ne;

Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu, Care nu Te desparți de Biserica Ta, miluiește-ne;

Iisuse, Cel Ce până la sfârșitul veacurilor vei tămădui bolnavii, miluiește-ne;

Iisuse Preadulce, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, miluiește-ne!

Condacul al 6-lea

„Tămăduiți pe cei neputincioși, înviați pe cei morți, curățiți pe cei leproși, scoateți afară pe demoni. În dar ați luat, în dar să dați!”, ai spus, Mântuitorule, ucenicilor Tăi, iar ei, ascultându-Te, au împărțit în toată lumea vindecări minunate, aducând la dreapta-credință pe mulți dintre cei care au văzut cum s-a biruit prin har rânduiala firii, și au cântat cu mulțumire: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Împreună cu Preacurată Maica Ta, cetele sfinților se roagă Ție, Dumnezeule al izbăvirilor, pentru tămăduirea credincioșilor care sunt
apăsați de boli, de suferințe și necazuri.
O, Milostive Doamne, împreună cu rugăciunile lor curate, primește și nevrednica noas-
tră rugăciune:

Iisuse, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne;

Iisuse, pentru rugăciunile Sfinților Doctori fără-de-arginți, miluiește-ne;

Iisuse, pentru rugăciunile Sfinților făcători de minuni, miluiește-ne;

Iisuse, pentru rugăciunile celor ce au tămăduit boli de nelecuit, miluiește-ne;

Iisuse, pentru rugăciunile Sfinților pe care îi cinstim cu evlavie, miluiește-ne;

Iisuse, pentru rugăciunile tuturor Sfinților, miluiește-ne;

Iisuse Preadulce, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, miluiește-ne!

Condacul al 7-lea

Pe cât de mult s-a răspândit vestea vindecărilor pe care le-au făcut cuvioșii Tăi, spre slava Bisericii Tale, Iisuse, pe atât de mult a încercat necuratul diavol să atragă lumea în înșelare prin vindecători închipuiți, care necinstesc învățăturile dreptei credințe, care îi îndepărtează pe oameni de Tine și care, cu inimile pătate de noroiul ereziei, cheamă Numele Tău și spun fără teamă: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Izbăvește-l, Doamne Iisuse Hristoase, pe robul Tău de toate vicleșugurile celor care îi amăgesc pe oameni prin vindecările lor, pentru a-i rupe de Tine și a-i arunca în cursele diavolului. Să se învrednicească el de darul deosebirii și al înțelepciunii, ca nu cumva să fie înghițit de adâncurile iadului, ci, împreună cu noi, să îi înfrunte pe cei ce spun că vindecă prin puterea Ta, deși necinstesc învățăturile Bisericii Tale, și tot împreună cu noi să Îți cânte:

Iisuse, întărindu-ne în dreapta credință, miluiește-ne;

Iisuse, fără a cărui milă cădem pradă celui viclean, miluiește-ne;

Iisuse, ca să pricepem că cea mai pierzătoare boală este erezia, miluiește-ne;

Iisuse, pentru a lepăda ajutorul cel înșelător, miluiește-ne;

Iisuse, ca să primim suferința, și nu vindecarea cea amăgitoare, miluiește-ne;

Iisuse, Cel Ce nu Te-ai lăsat amăgit de diavol în pustie, miluiește-ne;

Iisuse Preadulce, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, miluiește-ne!

Condacul al 8-lea

Mult îndurase de la doctori femeia care avea de mulți ani scurgere de sânge, dar vindecarea a dobândit-o numai când a venit la Tine. Ferește-i, Doamne, pe cei credincioși de doctorii lipsiți de iscusință și iubitori de arginți și ajută-i să găsească doctori care le pot fi cu adevărat de ajutor, ca, tămăduindu-se, să Îți cânte: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Doamne, trimite Duhul Tău dătător de viață peste toți cei care se îngrijesc de robul Tău, ca să facă aceasta așa cum se cuvine. Ca să nu-i înmulțească suferințele și să nu-i umple sufletul de amărăciune, ci prin grija lor să mângâie sufletul său necăjit. Trimite peste ei harul Tău, ca să se roage Ție împreună cu noi:

Iisuse, Care Te sălășluiești în cei care îngrijesc bolnavii cu jertfelnicie, miluiește-ne;

Iisuse, Cel Ce îi ajuți să Te vadă pe Tine în chipul celor pe care îi îngrijesc, miluiește-ne;

Iisuse, care ajuți bolnavii să vadă în ajutorul omenesc ajutorul Tău cel ceresc, miluiește-ne;

Iisuse, Cel Ce ferești bolnavii de nepriceperea doctorilor, miluiește-ne;

Iisuse, Cel Ce pui înaintea celor suferinzi doctorii cei mai iscusiți, miluiește-ne;

Iisuse, Care de toate Te îngrijești, rânduind cu înțelepciune cele de trebuință, miluiește-ne;

Iisuse Preadulce, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, miluiește-ne!

Condacul al 9-lea

Îți înălțăm rugăciuni, Doamne, nu numai pentru cei de aproape ai noștri, ci și pentru toți bolnavii pentru care nu are cine să se roage și pentru toți cei apăsați de singurătate. Dăru-
iește-le lor mila Ta, Preabunule Doamne, dăruiește-le să cunoască puterea Ta și să simtă prezența Ta cea sfântă, ca, izbăvindu-se de amărăciune, să Îți cânte: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Nimeni nu este fără de păcat și fiecare om a greșit față de semenii săi; dascăl de neprețuit
este pentru unii suferința, căci îi ajută să fie mai buni și mai înțelegători față de neputințele celorlalți, și aceasta ne îndeamnă să ne rugăm Ție, Învățătorului nostru;

Iisuse, dăruindu-ne dragoste pentru aproapele, miluiește-ne;

Iisuse, ca să fim mai iubitori și mai blânzi, miluiește-ne;

Iisuse, trimițând peste noi pacea pe care ai dat-o ucenicilor Tăi, miluiește-ne;

Iisuse, învățându-ne să ascultăm povețele tainice ale îngerului păzitor, miluiește-ne;

Iisuse, ferindu-ne de duhul mâniei, al vrajbei și al răutății, miluiește-ne;

Iisuse, îndepărtând de la noi patima mândriei și a iubirii de sine, miluiește-ne;

Iisuse Preadulce, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, miluiește-ne!

Condacul al 10-lea

Degeaba primim vindecarea trupurilor dacă sufletele noastre rămân bolnave; degeaba ne tulburăm încercând să dobândim sănătate pentru trupul cel supus stricăciunii dacă părăsim grija pentru suflet, căci nicio vindecare nu este deplină până ce nu I se înalță lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Doamne, ajută-l pe robul Tău să caute nu numai vindecarea trupească, ci și pe cea sufletească. Povățuiește-l, călăuzește-l, luminează-l să alerge la acoperământul Bisericii Tale sfinte, pentru a lua putere să meargă pe calea mântuirii. Și, pentru ca boala prin care trece să fie pentru el și pentru noi prilej de întoarcere la Tine, îndrăznim să ne rugăm Ție:

Iisuse, sădind în noi dorința unei vieți virtuoase, miluiește-ne;

Iisuse, îndemnându-ne să ne spovedim toate păcatele, miluiește-ne;

Iisuse, dăruindu-ne să ne împărtășim cu Preacuratele Tale Taine, miluiește-ne;

Iisuse, revărsând peste noi darurile Sfântului Duh, miluiește-ne;

Iisuse, sălășluindu-Te în inimile noastre cele
îndurerate, miluiește-ne;

Iisuse, ca să cunoaștem iubirea Ta cea mângâietoare, miluiește-ne;

Iisuse Preadulce, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, miluiește-ne!

Condacul al 11-lea

Mare bucurie se face pe pământ pentru un bolnav care dobândește sănătate, și încă mai mare bucurie se face în cer pentru un păcătos care se pocăiește. Cu adevărat mare bucurie va fi în cer și pe pământ dacă robul Tău va dobândi atât tămăduirea trupească, cât și pe cea sufletească și Ți-ar aduce cântarea de mulțumire: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Dacă am avea credință cât un grăunte de muștar, robul Tău ar putea primi vindecare grabnică; oricât de puțină ar fi credința noastră însă, nu vom înceta a ne ruga Ție ca, așa cum ai primit oarecând cei doi bani ai văduvei, tot așa să primești acum și rugăciunile pe care le facem pentru vindecarea trupească și sufletească a acestuia care bolește, a noastră și a tuturor celor aflați în patul de suferință:

Iisuse, pentru rugăciunile tuturor celor ce îți cer aceasta, miluiește-ne;

Iisuse, ascultând cererile preoților care ne pomenesc la Sfântul Jertfelnic, miluiește-ne;

Iisuse, pentru rugăciunile soborului îngeresc, miluiește-ne;

Iisuse, ca să sporim în săvârșirea faptelor bune, miluiește-ne;

Iisuse, trecând cu vederea faptele noastre cele rele, miluiește-ne;

Iisuse, dăruindu-ne credință puternică și nefățarnică, miluiește-ne;

Iisuse Preadulce, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, miluiește-ne!

Condacul al 12-lea

Deși noi, cei păcătoși, nu știm să căutăm în viață decât ceea ce este bine pentru trup, avem în față pildele cuvioșilor care au purtat cu răbdare felurite boli și necazuri fără să ceară de la Dumnezeu ușurare, ci numai puterea de a răbda toate și de a cânta în focul încer-
cărilor: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Doamne, Tu știi dacă pentru robul Tău este mai de folos să primească grabnică vindecare sau să se mai nevoiască o vreme răbdând boala și pentru aceasta Te rugăm să rânduiești viața lui după cum este cu adevărat bine și să îi dai putere pe calea mântuirii, ca să se roage împreună cu noi așa:

Iisuse, Lumina care izgonești întunericul, miluiește-ne;

Iisuse, Nădejdea celor deznădăjduiți, miluiește-ne;

Iisuse, Bucuria veșnică a celor ce Te caută, miluiește-ne;

Iisuse, Păstorule al turmei Tale cuvântătoare, miluiește-ne;

Iisuse, Mire al sufletelor care au iubit nevoința, miluiește-ne;

Iisuse, Răsăritule al Răsăriturilor, miluiește-ne;

Iisuse Preadulce, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, miluiește-ne!

Condacul al 13-lea

Doamne Iisuse Hristoase, Cel Ce ai fost, ești și vei rămâne același Samarinean milostiv Care îngrijești nu numai pe cei căzuți între tâlharii lumii acesteia, ci și pe cei aflați în multe alte feluri de suferințe, acoperă-i pe ei cu harul Tău și, ca un Iubitor de oameni, alină-le durerile, pentru ca în vecii vecilor să-Ți cânte Ție: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori).

Se repetă Icosul întâi și Condacul întâi.

Rugăciune către Mântuitorul Iisus Hristos pentru izbăvire de boală

Preaputernice și slăvite Doamne Iisuse Hristoase, Tu, Care ai venit în lume să tămăduiești neputințele oamenilor, Care nu ai venit să chemi la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși, și ai primit moarte pe cruce pentru mântuirea noastră! Din adâncul inimii Te rugăm să primești smerita mea nevoință și această mică rugăciune a noastră pentru toți cei încercați de boală! Mântuiește-i, Doamne, precum știi, ca un Bun și Iubitor de oameni, și rânduiește Tu toate spre folosul lor. Că noi neputincioși suntem și nu îi putem ajuta, dacă nu ne vei lumina cu harul Tău. De este voia Ta, îi poți pedepsi precum se cade pentru păcatele lor, tămăduindu-i cu ierburile amare ale durerii, ca un Doctor priceput, precum vei vrea. Dar, căzând înaintea Ta, Te rugăm îndură-Te de robii Tăi, potolește-le fierbințeala, alină-le suferința, ridică-i din patul durerii. Să le fie această încercare prin care trec spre îndreptarea vieții, spre început bun mântuirii și spre iertarea păcatelor. Și, dacă le este de folos să ducă mai departe crucea bolii, fie, Doamne, după voia Ta, nu după voia noastră. Dăruiește-le răbdare și liniște, alungând de la ei toată frica și toată deznădejdea, ca să nu fie îngenuncheați de durere și să cârtească sau să cadă în patima mâniei. Ajută-i, Iubitorule de oameni, ca, văzând ei mila Ta, să cadă la picioarele Tale cu lacrimi de pocăință și de mulțumire, ca să se învrednicească fiecare să audă glasul Tău cel sfânt: „Iertate îți sunt păcatele!”. Amin.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Sursa: http://episcopiascandinavia.se/

Paraclisul Cuviosului Nichifor cel Lepros – 4 Ianuarie

89722028_2956341534428696_8689218688101908480_n

Preotul binecuvântează: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…

Iar dacă nu este preot se zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri…

Apoi

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

 Doamne miluiește de 12 oriSlavă… Și acum…

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm, şi să cădem la Hristos Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniţi să ne închinăm, şi să cădem la Însuşi Hristos Împăratul şi Dumnezeul nostru.

Psalmul 142:
 
„Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta; auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viață mea o călca în picioare; facutu-m-a să locuiesc în întuneric că morții cei din veacuri.
 
Mâhnit e duhul în mine și inimă mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu că un pământ însetoșat. Degrabă auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în mormânt. Fă să aud dimineața milă Ta, că la Tine mi-i nădejdea.
 
Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scăpa-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. Amin”

Apoi aceste Tropare, glasul al 4-lea:

Cel Ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea Ta pe dreptcredincioşii creştini, dăruindu-le biruinţă asupra celui protivnic; având ajutorul Tău, armă de pace nebiruită biruinţă.

Cu bărbătească cugetare ca și Iov ai răbdat lepra trupului tău, Nichifore pătimitorule, curățindu-ți astfel în chip strălucit îmbrăcămintea sufletului tău; și suind pe scara virtuților, ai ajuns, prin înfrânare, la petrecerea Îngerilor, neîncetat cântând lui Dumnezeu: Ție slavă Se cuvine, Treime deoființă.

Slavă… tot acesta, Și acum… a Născătoarei de Dumnezeu:

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumne­zeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stătut tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

l. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
14. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Cântarea 1

Glasul al 8-lea: „Apa trecând-o”

Pe vasul cel curat al harismelor Duhului, pe cel mai alb decât zăpada cu sufletul, veniți toți pe Nichifor cel lepros în cântări curate să-l mărim.

Cu sfințita pecete a dragostei, calea credinței cu bărbăție săvârșind-o, în nădejdea dobândirii Împărăției celei de sus, acum pe Nichifor cel lepros îl fericim.

Slavă…

Cu sudorile nevoințelor tale, Părinte Nichifore, sufletul tău cel dumnezeiesc aur preacurat ți l-ai făcut, în mâinile Dumnezeului tău încredințându-l.

Și acum…

Cuvintele cele nespuse ale lui Gavriil cu credință ascultându-le, Fecioară, pe Dumnezeu L-ai născut lumii, neascultarea Evei îndreptând.

Cântarea a 3-a

„Doamne, Cel ce ai făcut”

Din Creta răsărind ca un soare strălucitor, toată lumea ai luminat cu petrecerea ta, și împodobindu-te cu bună cuviință, fiule al luminii, Nichifore strălucite, întunericul patimilor îl risipești de la noi.

Înțelepțește sihăstrind, calea cea strâmtă ai străbătut, cu multă înfrânare petrecând, preafericite, și cetele celor fără de trup ai ajuns în trup fiind, Nichifore Cuvioase; pentru aceasta cu adevărat ai fost cinstit asemenea Îngerilor.

Slavă…

Cel ce are noian nesfârșit de tămăduiri, Cel ce îi pedepsește cu neputința pe cei pe care îi primește ca fii adevărați, Hristos, ți-a dat ție, Nichifore, lepra trupului, spre încredințarea dragostei Sale.

Și acum…

Fecioară Curată, Stăpâna a toată lumea, sufletul meu cel robit de greșeale, cu rugăciunile tale de maică arată-l mai presus de patimi și la slava cea dintâi iarăși mă ridică.

Apoi aceste tropare:

Tămăduiește patimile noastre cu rugăciunile tale, Părinte Nichifore, cel ce ai răbdat lepra trupului tău cu măsura desăvârșită a răbdării.

Caută cu milostivire, cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu și vindecă durarea sufletului meu.

Sedealna, glasul al 2-lea

„Ceea ce ești folositoare caldă”

Durerea îndelungată a leprei ai răbdat cu suflet viteaz și cuget bărbătesc, lui Dumnezeu cântând, Nichifore fericite, cântare de bucurie și cu buze curate slăvind neîncetat dumnezeiasca bunătate.

Cântarea a 4-a

Auzit-am, Doamne…

Plăcerile trupului tău le-ai omorât, toată înfrânarea uneltind, Nichifore Cuvioase, și sufletul dumnezeiește ți l-ai înviat.

Răspunzând chemării cerești, fericit te-ai făcut, Părinte Nichifore, biruind toate cetele făcătorului de rele.

Slavă…

Vătămarea ochilor tăi pătimind, Nichifore văzătorule de Dumnezeu, vedeai înlăuntrul tău strălucirile Dumnezeiescului Duh și razele strălucitoare ale luminii celei neapropiate.

Și acum…

Graiurile Proorocilor întru tine s-au împlinit, Preacurată, căci neispitită de bărbat ai purtat în pântece pe Cel ce de demult prin ei a grăit.

Cântarea a 5-a:

Luminează-ne pe noi, Doamne…

Pusu-ți-ai mintea pe piatra Domnului tău, Nichifore înțelepte, pentru aceasta ai rămas tare ca diamantul, neînfricoșându-te de dureri.

Lepra trupului ca și Iov o a suferit, Părinte Nichifore, pentru aceasta strălucești cu sufletul ca aurul și ca argintul cel de mult preț.

Slavă…

Pusu-ți-ai nădejdea, Nichifore fericite, în Dumnezeu, Apărătorul orfanilor și al văduvelor, Părintele milostivirilor, de la Care ai aflat ocrotire.

Și acum…

Turn întărit împotriva vrăjmașilor ești, Stăpână, risipind meșteșugirile lor, ca ceea ce ai născut pe Cel nemăsurat întru putere.

Cântarea a 6-a:

„Rugăciunea mea voi vărsa”.

Întărit fiind de Harul lui Dumnezeu, ai primit slăbănogirea trupului ca pe un dar al milostivirii Lui, Care dorește mântuirea muritorilor pentru nemăsurata Sa milă.

Ca o făclie a Treimii te cunoaștem, Nichifore, deasupra muntelui așezată, care răspândești tuturor lumina și strălucirea Duhului în ceața întunecată a patimilor, luminând peste întinderea pământului.

Slavă…

Biruit-ai înălțimile vrăjmașului cu dumnezeiasca ta smerenie, Părinte Nichifore, căci cu suflet recunoscător ai primit suferințele și defăimările, și te-ai făcut cu adevărat cu neasemănare mai alb decât zăpada.

Și acum…

Pântecele tău cel sfințit s-a făcut mai cuprinzător decât cerurile, Mariam, căci Dumnezeu în el a încăput, pe Care nu-L încap cerurile. Pe Acesta înduplecă-L cu rugăciunile tale de maică să mă izbăvească de strâmtorarea patimilor.

Și iarăși:

Tămăduiește patimile noastre cu rugăciunile tale, Părinte Nichifore, cel ce ai răbdat lepra trupului tău cu măsura desăvârșită a răbdării.

Curată, ceea ce în zilele din urmă prin cuvânt pe Cuvântul în chip de negrăit L-ai născut, nu a înceta a te ruga, ca ceea ce ai îndrăznire de maică.

Condacul, glasul al 2-lea

„Ceea ce ești păzitoarea creștinilor”.

Pe calea cea strâmtă a bolii ai călătorit, Nichifore fericite, și din toată inima L-ai urmat pe Stăpânul, ca un fiu supus și vrednic; jugul Său cel bun și povara cea ușoară pe umeri ridicând, pentru care ai intrat în slava cea veșnică, în veselia nesfârșită, unde neîncetat te veselești.

Prochimenul

Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui

Stih:

Răbdând voi aștepta pe Domnul si va lua aminte la mine.

Evanghelia de la Matei

(Cap. 11, 27-30)

Zis-a Domnul către Ucenicii Săi: Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere.Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi.Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre.Căci jugul Meu este bun şi povara Mea uşoară este.

Slavă…

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău Nichifor, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.

Și acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.

Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre.

Glasul al 8-lea.

Scara cerească a virtuților cu cuget dumnezeiesc și suflet tare ai suit-o, Nichifore cugetătorule de Dumnezeu; căci suferind ca Iov lepra trupului și vătămarea ochilor tăi, răni și toată reaua pătimire a mădularelor, la înălțime te-ai ridicat și frumusețea și slava celor cerești le-ai văzut, pe care Domnul Dumnezeu le-a gătit celor ce săvârșesc poruncile Sale.

Cântarea a 7-a

„Tinerii cei ce au mers din Iudeea”

Avut-ai în viață rugăciunea neîncetată ca pe o lucrare desăvârșită, prin care ai vorbit cu Dumnezeu, petrecerea Îngerilor urmând, Nichifore cugetătorule de cele cerești, și strigând: Dumnezeul Părinților binecuvântat ești.

Povățuit fiind, fericite, de Antim vestitul, ai săvârșit alergarea nevoinței în Hios și ai pus trofee mari de biruință, Nichifore biruitorule. Pentru aceea, cununi ai primit de la mâna cea purtătoare de viață.

Slavă…

Aducând Domnului dumnezeieștile tale rugăciuni cele de la miezul nopții, Nichifore, te-ai ridicat de la pământ, uimindu-l pe ucenicul tău, Eumenie, care te-a văzut și împreună cu care aduci laudă lui Dumnezeu în veci.

Și acum…

Năstrapa cu mană te-a închipuit cu adevărat, Maică Fecioară Curată, căci în pântecele tău ai păzit Pâinea vieții celui veșnice, pe Hristos Cel ce hrănește în chip de negrăit sufletele credincioșilor.

Cântarea a 8-a

„Pe Împăratul ceresc”

Dumnezeieștile tale cuvinte și înțeleptele tale sfaturi dulceață și mângâiere pricinuiesc sufletelor îndurerate, Cuvioase Nichifore.

Neagoniseala a fost vistieria ta, Părinte Nichifore, și făcându-te sărac cu inima, mult te-ai îmbogățit, fericite.

Slavă…

Lucrurile îndepărtate aproape le vedeai cu ochii sufletului, Nichifore fericite, pentru că ai fost împodobit cu dumnezeiasca înainte-vedere.

Și acum…

Împodobită fiind cu dumnezeiasca slavă, Fecioară, de-a dreapta Împăratului ceresc ai fost așezată, ca o Stăpână a lumii.

Cântarea a 9-a

„Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu”

Cu lesnire a ridicat povara cea grea a leprei, biruitorule Nichifore, și te-ai mutat în cetatea lui Dumnezeu cea slobodă, cu ușurință zburând.

Sămânța Evangheliei în pământul cel bun al inimii tale primind-o, Nichifore milostive, a făcut rod de spice însutit.

Candela sufletului tău, înțelepte Nichifore, umplând-o cu untdelemnul răbdării, Mirele Hristos împreună cu fecioarele cele înțelepte te-a numărat.

Slavă…

Racla Moaștelor tale, Părinte Nichifore, izvorăște Harul Mângâietorului, mireasmă de viață, credincioșilor care se închină ei.

Și acum…

Ca o lună mult strălucitoare ai răsărit lumii Lumina cea neapropiată, Născătoare de Dumnezeu, ca ceea ce ai născut pe Soarele cel mare al slavei.

Apoi:

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără strică­ciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Mărimuri

Pentru ca să te facă părtaș al veșnicei bucurii din ceruri, Stăpânul, biciuirile și durerile leprei ți le-a dat în viață, ca un Părinte mult-milostiv.

Dreptar de acrivie, pildă de înfrânare și de smerenie, stâlp de priveghere, lucrător al răbdării și mare dascăl al rugăciunii te cunoaștem pe tine, Nichifore.

Pătimit-ai ca și Iov cu multă răbdare durerile, pătimitorule Nichifore, pentru care, ca și acela, te veselești veșnic, întru nespusa vedere de Dumnezeu.

Veniți dumnezeiasca mulțime a iubitorilor de Hristos, pe prietenul lui Hristos, pe Nichifor cel lepros, cu vrednicie în cântări să-l lăudăm ca pe un desăvârșit luptător.

Ca un ciorchine copt ai fost zdrobit în linurile dureroasei lepre, Nichifore minunate, și ai dat vinul cel dumnezeiesc al virtuților, care veselește inimile celor ce te laudă pe tine.

Având drept sprijin tare toiagul puterii lui Dumnezeu, Nichifore, ai alergat cu multă stăruință pe calea cea strâmtă a vieții și ai ajuns la lărgimea dumnezeieștilor locașuri.

Ca o nicovală a răbdării, neînduplecat te-ai arătat în chinuri, Nichifore pătimitorule, și în cuptorul durerilor fiind încercat, mai strălucitor ca aurul te-ai arătat.

Astăzi puterile îngerești se bucură văzând dumnezeiescul tău suflet stând împreună cu ei la Tronul Stăpânului, cu slava curăției strălucind.

Toate oştile îngereşti, Înaintemergă­to­rul Domnului, cei doisprezece Apostoli şi toţi Sfinţii, împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, faceţi rugăciuni ca să ne mân­tuiască pe noi.

Apoi:

Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… și aceste

Tropare, glasul al 6-lea:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că, nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi.

Slavă…

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dum­nezeul nostru şi noi suntem poporul Tău; toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum…

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne izbăvim prin tine din nevoi, căci tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Apoi Preotul rostește Ectenia, după care face Apolisul. În timp ce credincioșii sărută icoana Sfântului, iar Preotul miruiește, psalții cântă troparele acestea, glasul al 2-lea: „Când de pe Lemn”:

Bucură-te, nevoitorule al răbdării, sfeșnicul mângâierii, dumnezeiască icoană a nădejdii, pecetea credinței, plinirea dragostei, învățător rugăciunii, dreptarul înfrânării, bogăție mult-îndrăgită a curăției, cel pedepsit în cuptorul leprei, strălucești neîncetat în lume, Nichifore cuvioase, mai minunat decât aurul.

Stăpână, primește rugăciunile robilor tăi și ne izbăvește pe noi de toată nevoia și necazul.

Toată nădejdea noastră spre tine o punem, Maica lui Dumnezeu, păzește-ne sub sfânt Acoperământul tău.

Tropar, glasul 1

„Locuitor pustiului”

Nevoințele și bărbăția în asceză ale Cuviosului Nichifor cel lepros i-au mirat pe Îngeri, căci ca un alt Iov a răbdat durerile slăvind pe Dumnezeu. Iar acum este încununat cu slavă de Acela spre săvârșirea de minuni. Bucură-te, povățuitorule al monahilor; bucură-te, stâlp luminos; bucură-te, mireasmă pricinuitoare de veselie, care se revarsă din Moaștele tale.

 În anul 2012 Patriarhia Ecumenică a săvârșit proslăvirea Sfântului Nichifor Leprosul, cu zi de prăznuire pe 4 ianuarie, ziua adormirii sale.

https://www.facebook.com/plugins/video.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2F372596606189905%2Fvideos%2F1536120509872998%2F&show_text=0&width=560

Canon de rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria la Sărbătoarea Sfântului Ierarh Atanasie, Arhiepiscopul Alexandriei şi a Sfântului Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei – 18 Ianuarie

78949012_2359243904182059_3856755515115700224_n (1)

Cântarea 1, glasul al 3-lea.

Irmosul:

atanasie

Să cântăm Domnului, Celui Ce a făcut minuni mari în Marea Roşie. Căci cu marea a acoperit pe cei potrivnici şi a mântuit pe Israel. Aceluia Unuia să-I cântăm, ca S-a preaslăvit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

A ta curăţie, Preacurată Fecioară, a curăţit întinăciunea şi urâciunea lumii. Deci pe mine, cel ce am căzut în tina patimilor cu râurile rugăciunilor tale curăţeşte-mă de întinăciunea patimilor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, cu apele rugăciunilor tale rourează-mi smeritul meu suflet, cel ce se topeşte de văpaia mulţimii păcatelor mele, ca dobândind Dumnezeiască răcorire, cu cântări să te măresc pe tine, Preacurată.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Arată-te, Preacurată Stăpână, scăpare mie, celui netrebnic şi mă izbăveşte de mulţimea patimilor mele cele tulbu­rătoare, care înconjoară şi scârbesc acum smeritul meu suflet.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ispitit fiind, cu osârdie, de viscolele cele cumplite ale păcatelor celor ce mă stăpânesc, izbăveşte-mă, Preacurată, pe mine robul tău şi la limanul mântuirii mă povăţuieşte.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Odihnitu-S-a Hristos întru tine, Ceea ce Singură eştiBine­cuvântată şi S-a îmbrăcat din tine în Trupul Său, vrând să mă îmbrace pe mine cel dezbrăcat.

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Suflete sterp şi neroditor, câştigă-ţi rod de laudă şi bine rodit şi veselindu-te, strigă: întăritu-m-am prin Tine, Dumnezeule; nu este sfânt şi nu este drept, afară de Tine, Doamne.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Luminează-mă cu lumina feţei tale, Stăpână, pe mine cel ce sunt acoperit cu multe păcate şi mă miluieşte, ca să strig Fiului tău: Sfânt eşti, Doamne.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Patriarhul Iacob mai înainte te-a văzut pe tine Scară, Fecioară. Pentru aceasta pe mine, cel căzut întru adâncul patimilor lumeşti, ridică-mă spre înălţimea cerului, Preacurată Stăpână.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Eu sunt cel căzut întru adâncul dezmierdărilor lumeşti, Preasfântă Stăpână, ridică-mă pe mine şi mă curăţeşte, izbăvindu-mă de patimi şi de nevoi şi de întristări.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Proorocul Isaia cel sfinţit luminându-se oarecând cu Dumnezeiescul Duh, a strigat: Iată, Fecioara va lua în pântece pe Dumnezeu, Cel Ce Se va Întrupa, pentru milostivirea cea necuprinsă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Eva cea din început a supus blestemului neamul omenesc, prin mâncarea din pom; iar tu, Preacurată, născând pe Ziditorul, ai adus omenirea la binecuvântare.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Pus-ai spre noi dragoste tare, Doamne, că pe Unul-Născut Fiul Tău pentru noi la moarte L-ai dat. Pentru acesta strigăm Ţie cu mulţumire: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Rănile sufletului meu vindecă-le, Stăpână Curată şi mă izbăveşte de patimile cele aducătoare de moarte, ridicându-mă către viaţa de mântuire, Ceea ce ai născut Viaţa.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ocârmuitoare fii mie, Preacurată, celui ce sunt înviforat totdeauna de marea cugetelor lumeşti şi mă povăţuieşte către limanul mântuirii, Preasfântă Fecioară.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Dacă au văzut îngerii, Fecioară Curată, că a ieşit din pântecele tău Fiul lui Dumnezeu, cu veselie ziceau: Slavă Naşterii tale, Stăpână Fecioară.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Izbăveşte-mă, Maică Curată, Ceea ce ai născut pe Stăpânul, Care a luat chip de rob, în lumea patimilor şi la limanul legii îndreptează-mă, Fecioară.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Arătatu-te-ai Fecioară, Scaun Prealuminat al Împăratului Ceresc, întru care, voind S-a odihnit cu Trupul, ridicând osteneala noastră cea multă; şi a aşezat pe om pe Sscaunul cel Împărătesc, precum a binevoit.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Cel Ce eşti Nevăzut pe pământ Te-ai arătat; şi cu oamenii de bunăvoie ai petrecut, Cel Ce eşti Neajuns. Pentru aceasta la Tine nădăjduind, cântăm Ţie, Iubitorule de oameni.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca Ceea ce ai purtat în braţe pe Cel Ce poartă toate, cu Dumnezeiască voie, Născătoare de Dumnezeu, caută spre mine şi mă izbăveşte de cugetele cele netrebnice, care duc la patimi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Odorul Fecioriei tu eşti, Preacurată Fecioară. Drept aceea pe mine cel atras de amăgirile dezmierdărilor lumeşti izbăveşte-mă, Maica lui Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Norule cel Luminos al Soarelui, luminează-mi mie lumină, ca să se risipească întunericul păcatelor mele; dă-mi mână mie, celui ce sunt căzut în noroiul păcatelor şi ridică-mă de unde zac, că tu Singură eşti Îndreptarea mea.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Edenul cel încuiat prin călcarea poruncii celor întâi zidiţi mi s-a deschis prin naşterea ta, Fecioară, Ceea ce ai născut pe Hristos, Viaţa noastră.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cămara cea Luminată a Stăpânului, arată-mă pe mine casă luminii; Uşa cea Neumblată, deschide-mi calea pocăinţei, povăţuindu-mă către Viaţa cea nemuritoare.

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

Adâncul cel mai de jos al păcatelor m-a înconjurat şi se sfârşeşte duhul meu. Ci, întinzând, Stăpâne, braţul Tău cel Înalt, ca pe Apostolul Petru, Îndreptătorule, mântuieşte-mă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Izbăvire de greşeli, ca o Bună, dăruieşte-mi mie, robului tău, Preacurată şi mă scoate de la judecata ce va să fie.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Striga-voi ziua şi noaptea către tine, Preacurată şi mă voi mântui; şi voi trece peste zidul desfătărilor şi mă voi izbăvi de bântuielile demonilor prin mijlocirea ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu totul sunt ticălos şi întotdeauna m-am întinat, fiind cuprins de necurăţie; şi văzând acum venind pe urmele mele moartea, strig ţie: Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi mie.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Omoară, Preacurată, zburdările cugetelor celor viclene, care totdeauna chinuiesc smeritul meu suflet şi ajută-mi să fiu viu prin credinţă şi prin fapte bune.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Preasfântă Fecioară, Ceea ce eşti Bucuria îngerilor, umple de bucurie cugetul meu cel mâhnit şi în lene cufundat.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Cei trei tineri, Treimea în cuptor închipuind, îngro­zirea focului au călcat, cântând şi strigând: bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Izvorule, Cel ce izvorăşti Apa iertării, curgerile păcatelor mele spală-le, dăruindu-mi izvor de lacrimi, ca să te măresc pe tine pururea, Născătoare de Dumnezeu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Dreapta Elisabeta prin graiuri proo­roceşti lăudând mărirea ta, Preacurată, de măririle naşterii tale celei Dumnezeieşti bucurându-se, le-a propovăduit în chip lămurit; că tu eşti Veselia şi Lauda tuturor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Inima mea, care este clătinată întotdeauna de valurile lumeşti, linişteşte-o, Maică Fecioară, povăţuindu-mă către limanul mântuirii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Răsărind Soarele Slavei din tine, Norul cel Uşor, Născătoare de Dumnezeu, mai presus de gând a luminat toată zidirea; drept aceea cu cuget binecredincios te măresc, Fecioară Maică.

Câtarea a 8-a.

Irmosul:

Pe Cel Ce S-a pogorât în văpaie cu Putere Dumne­zeiască la tinerii evrei, pe Domnul, Cel Ce S-a arătat, preoţi lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Izbăveşte-mă, Maică a lui Dumnezeu, de supărările patimilor, care viscolesc sufletul meu, că nu am altă nădejde afară de tine, Stăpână. Pentru aceasta dă-mi mila ta cea bogată.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Maică Preacurată, pe Fiul tău fă-L Milostiv nouă tuturor celor ce ne căim şi către Hristos alergăm şi dorim să dobândim iertare de păcate, Stăpâna lumii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Născut-ai cu Trup pe Dumnezeu Cuvântul Cel fără de început, Născătoare de Dumnezeu, pe Cel Ce cu Dumnezeiasca Naştere este mai înainte de veci din Tatăl, fără de maică; bine este cuvântat Rodul pântecelui tău, Stăpână.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Vindecându-ne cu naşterea ta, Preacurată Maică a lui Dumnezeu, de omorârea trupească cea de demult şi lepădând blestemul şi stricăciunea şi moartea care s-a pricinuit din păcat, împreună cu Oştile cele de sus te mărim.

Cântarea a 9-a.

Irmosul:

În Muntele Sinai, în rug te-a văzut Moise, pe tine, Ceea ce ai zămislit în pântece Focul Dumnezeirii, fără de ardere; Daniil te-a văzut Munte Netăiat, iar Isaia te-a numit Toiag Odrăslit din rădăcina lui David.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu îndestularea vieţii celei desfrânate, către iad acum m-am apropiat. Ci tu, Fecioară, care ai nespus de multă îndurare, ca Ceea ce ai născut pe Bunul Dumnezeu, în chip mai presus de cuvânt, milostivindu-te, miluieşte-mă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Unule Împărate, frică-mi este de a doua venire a ta şi mă tem, pentru că fără măsură Ţi-am greşit şi nu mă fac mai bun prin pocăinţă. Ci, ca Cel Ce eşti Bun întoarce-mă şi mă mântuieşte, Iisuse, pentru rugăciunile cele bineprimite ale Celei ce Te-a născut pe Tine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Locuind în pântecele tău Cel Ce locuieşte întru Înălţime, te-a făcut pe tine mai Desfătată decât cerurile, Marie, Născă­toare de Dumnezeu. Pe Acela neîncetat roagă-L pentru noi robii tăi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Urmând cuvintelor tale, neamurile neamurilor, pe tine, te vom ferici pururea, Marie; că ai născut pe Dumnezeu Cel cu adevărat Fericit, Preacurată Fecioară.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Izvor de tămăduiri avându-te pe tine, Preacurată, adapă-mă pe mine cel cuprins de arşiţa patimilor lumeşti, ca Ceea ce ai născut Izvorul vieţii, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. 

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Arătatu-te-ai, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, Tron cu totul de aur al lui Dumnezeu şi Rai aşternut cu flori; că purtând în sânul tău pe Dumnezeu, ne umpli pe noi cu mireasma Dumnezeieştilor haruri. Pentru aceasta noi toţi te propovăduim pe tine pururea Maică a lui Dumnezeu şi te mărim.

Acatistul Sfântului Teofan Zăvorâtul – 10 Ianuarie

sfantul_teofan_zavoratul_11.jpg

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Condac 1

Alesule nevoitor şi slujitor adevărat al lui Hristos, pus de Dumnezeu în sfeşnicul Bisericii spre slujire arhierească, cu strălucirea credinţei pe oameni i-ai luminat, toate puterile sufletului şi virtutile tale oamenilor le-ai dăruit, iar nevoindu-te în zavorâre spre mântuire, inimile ucenicilor tăi prin nemarginită dragoste le-ai încălzit. Pentru aceasta şi pe noi cu făclia înţelepciunii tale ne luminează, ierarhe a lui Hristos minunate, ca să cântăm ţie aşa: Bucură-te, sfinte părinte, ierarhe Teofan, cel ce te-ai zăvorât şi prin cuvinte de aur viaţa creştinilor o ai povăţuit!

Untitled-2-9

Icosul 1

De blândeţe îngerească şi nemărginită dragoste pentru Dumnezeu şi pentru oameni fiind cuprins, ţi-ai luat nevoinţa smereniei monahiceşti şi a slujirii, arhiereşti, părinte al nostru minunate. Ascultător al voii dumnezeişti, darul înţelepciunii pe care de la Dumnezeu l-ai primit – l-ai înmulţit, şi oamenilor spre mântuire, cu jertfelnicie prin acesta ai slujit. Pentru aceasta fericim nevoinţele tale cele înalte şi strigăm ţie aşa:

Bucură-te, că din pruncie inima ta Domnului o ai închinat;
Bucură-te, caci către Unul Dumnezeu toata nădejdea ţi-ai îndreptat;
Bucură-te, că pe Domnul mai mult decât orice L-ai iubit;
Bucură-te, că din copilarie mintea ta cu înţelepciunea dumnezeiască o ai hrănit;
Bucură-te, că Domnului spre slujire cu totul te-ai daruit;
Bucură-te, sfinte părinte, ierarhe Teofan, cel ce te-ai zăvorât şi prin cuvinte de aur viaţa creştinilor o ai povăţuit!

Condacul 2

Văzând sufletul tău plin de dragoste dumnezeiască pentru Ziditorul tău şi Dumnezeu, Domnul cel de grijă purtător te-a înflăcărat cu dorirea vieţii călugărşti, iar tu, ierarhe al Domnului, urmând acestei chemări cereşti, ai pornit încă din copilarie pe calea înaltei smerenii şi a lepădării de cele lumeşti, încrezându-te cu totul voii lui Dumnezeu şi cântându-I: Aliluia!

Icosul 2

Prin înţelegerea înţelepciunii celor citite fiind din belşug de Dumnezeu dăruit, ţi-ai îmbogăţit neîncetat mintea prin cercetarea scrierilor sfinţilor părinti şi a nevoitorilor credinţei şi bunei cuviinţe, sorbind din ele multă putere şi lumină duhovnicească. Iar noi, proslăvind înţelepciunea ta, strigam ţie cu umilinţă aşa:

Bucură-te, că pentru Dumnezeu de dragoste ardeai;
Bucură-te, că în adâncă smerenie tinereţea ţi-o petreceai;
Bucură-te, că prin blândeţea ta tuturor ca exemplu te-ai arătat;
Bucură-te, că vieţuirii pustniceşti te-ai supus;
Bucură-te, că lui Dumnezeu cu totul pe sine-ţi te-ai adus;
Bucură-te, sfinte părinte, ierarhe Teofan, cel ce te-ai zăvorât şi prin cuvinte de aur viaţa creştinilor o ai povăţuit!

Condacul 3

Puterea lui Dumnezeu care în tine s-a sălăşluit, încă de la începuturile tale, prin flacăra harului sufletul tău l-a încălzit şi în cinul arhieresc te-a împodobit, şi oamenilor, păstorule cel bun, aşa te-a dăruit. Iar tu de mântuirea sufletelor noastre cu ardoare grijă ai purtat şi Domnului neobosit ai cântat: Aliluia!

Icosul 3

Având în inimă pe Unul Dumnezeu, cu multă bucurie ţi-ai închinat viaţa slujirii lucrării lui Hristos de mântuire a neamului omenesc, în care tu, plăcutule al Domnului, ai adus comoara cunoaşterii tale şi a experieţei duhovniceşti Dumnezeului tău spre ascultare, învăţând şi povăţuind pe cei ce alergau la tine cu credinţă. Astfel şi noi, fericind nevoinţele tale purtate spre mântuirea sufletelor noastre, strigam ţie aşa:

Bucură-te, cel ce de Domnul eu înţelelepciune ai fost adăpat;
Bucură-te, că în truda nevoinţei ai fost încerat;
Bucură-te, că smerenia şi blândeţea cu tărie le-ai purtat;
Bucură-te, că în voia lui Dumnezeu cu totul te-ai lăsat;
Bucura-te, că milostivirea lui Dumnezeu prin scrierile tale ai proslăvit;
Bucură-te, sfinte părinte, ierarhe Teofan, cel ce te-ai zăvorât şi prin cuvinte de aur viaţa creştinilor o ai povăţuit!

Condacul 4

Furtuna tulburării a umplut inimile oilor turmei tale atunci când au cunoscut dorinţa ta de a-i părăsi şi nevoinţelor în zăvorâre cu totul a te dărui. Iar tu petrecând acolo în neîncetate lupte, post şi rugăciune, ai cântat nebiruit Dumnezeului Puterilor: Aliluia!

Icosul 4

Auzind oamenii de plecarea ta în pustia Vâşei, se tânguiau amar că au rămas orfani şi cinstindu-te ca pe un bun păstor de Dumnezeu dăruit pentru a se îngriji cu dragoste de sufletele lor, veneau la tine cu lacrimi şi îţi cereau rugaciuni spre ajutor şi învăţături de Dumnezeu înţelepţite. Pentru aceasta, primeşte şi de la noi unele laude ca acestea:

Bucură-te, că în arhierie părinte milostiv turmei tale te-ai arătat;
Bucură-te, că neîncetat de turma ta grijă ai purtat;
Bucură-te, că de aceasta cu lacrimi de umilinţă te-ai despărţit;
Bucură-te, că tăcerea şi cugetarea la Dumnezeu mai mult decât orice ai iubit;
Bucură-te, al sfântului lăcaş din Vâşa strălucit luminător;
Bucură-te, sfinte părinte, ierarhe Teofan, cel ce te-ai zăvorât şi prin cuvinte de aur viaţa creştinilor o ai povăţuit!

Condacul 5

Stea călăuzitoare către Dumnezeu în sfânta mănăstire te-ai arătat, ierarhe înţelepte, şi dorind tăcerea vieţii pustniceşti pentru mântuirea sufletului tău, te-ai nevoit întru aceasta neîncetat. Aşa, tuturor fraţilor exemplu ziditor te-ai înfăţişat şi să cânte pururi lui Dumnezeu i-ai învăţat: Aliluia!

Icosul 5

Aducând lui Hristos Dumnezeu inima ta, cuprinsă cu totul de dragoste pentru Dânsul, ţi-ai pregătit sufletul să fie lăcaş al Duhului Sfânt. Aşa cu multă smerenie şi blândeţe nevoindu-te, ai arătat ucenicilor iubitori de Hristos prin lucrarea ta neîncetată exemplu de vieţuire adevărată. Pentru aceasta şi noi cinstindu-te ca pe un adevărat slujitor al lui Hristos şi ca pe un ales preaiubit al Domnului, strigăm ţie aşa:

Bucură-te, izvor nesecat de dragoste pentru Dumnezeu;
Bucură-te, luminător înflăcărat ce în pustie a strălucit;
Bucură-te, cel ce inima ta ascultării o ai dăruit;
Bucură-te, al înfrânării înţelept povăţuitor;
Bucură-te, al sufletelor omeneşti de grijă purtător;
Bucură-te, sfinte părinte, ierarhe Teofan, cel ce te-ai zăvorât şi prin cuvinte de aur viaţa creştinilor o ai povăţuit!

Condacul 6
Propovăduitor neobosit, cuvântător al adevărurilor dumnezeieşti, tu slujirea arhierească o ai purtat cu adevărat, luminând şi povăţuind turma ta. Aşa, zăvorât fiind nu ai lăsat fără îndrumare duhovnicească pe cei ce alergau către lumina ta de Dumnezeu insuflată, învăţând prin cuvintele tale pe toţi a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6

A strălucit în pustie steaua cea mare a înţelepciunii, minunatule plăcut al lui Hristos şi ascuns fiind în zăvorâre, au început a curge râuri de cuvinte vii de pe buzele tale. Căci din îngăduinţa lui Dumnezeu izvorul cel plin de har al învăţăturilor tale s-a descoperit şi setea tuturor celor însetaţi a potolit, a celor ce alergau cu credinţă către dânsul. Pentru aceasta, ierarhe al Domnului, primeşte şi de la noi unele laude ca acestea:

Bucură-te, ca prin buzele tale înţelepciunea lui Dumnezeu ai arătat;
Bucură-te, că prin această înţelepciune pe toţi i-ai adăpat;
Bucură-te, că în nevoinţele vieţii pustniceşti ai petrecut;
Bucură-te, că păcatele omeneşti cu înţelepciunea ta le-ai dezrădăcinat; .
Bucură-te, că prin buna ta sporire pe toţi i-ai îndrumat;
Bucură-te, sfinte părinte, ierarhe Teofan, cel ce te-ai zăvorât şi prin cuvinte de aur viaţa creştinilor o ai povăţuit!

Condacul 7

Vrând ca toţi oamenii să se mântuiască şi în Împărăţia Cerurilor să ajungă, tu, bunule păstor, prin lepădarea ta de lume şi prin aspra zăvorâre, un puternic izvor de însufleţire ai dobândit şi imitând pe Începătorul Arhieriei, pe Hristos, oamenilor cu îndrăzneală ai slujit, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7

Vazând în tine un nou nevoitor şi bineplăcut al lui Hristos, ce în Împărăţia lui Dumnezeu cu inima ai ajuns, adânca smerenie şi multa blândeţe ai dobândit, iar sufletele omeneşti cele bolnave şi suferinde şi-au îndreptat cu nădejde privirile spre pustie, ce de ochii acestora te-a acoperit, căutând ajutorul şi înţelepciunea ta plină de har. Pentru aeeasta şi noi, însetând după aceste bunătăţi, strigăm ţie aşa:

Bucură-te,că de pe pământ curăţia îngerească ai dobândit;
Bucură-te, că prin blândeţea duhului tă pe toţi i-ai cucerit;
Bucură-te, că minţile cele întunecate le-ai luminat;
Bucură-te, al nerăutăţii învăţătorule minunat;
Bucură-te, că pe oameni la nevoinţa milosteniei i-ai chemat;
Bucură-te, sfinte părinte, ierarhe Teofan, cel ce te-ai zăvorât şi prin cuvinte de aur viaţa creştinilor o ai povăţuit!

Condacul 8

Neînţeleasă pentru unii, dar minunată pentru cei iubesc pe Dumnezeu, a fost nevoinţa ta, bunule arhiereu, căci în deplină ascultare în pustnicie ai vieţuit, unde trudei neobosite şi neîncetatei cugetări la Dumnezeu te-ai dăruit. Iar noi, în umilinţa inimilor noastre, văzând unele ca acestea, cântăm cu mulţumire lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8

Tuturor toate le-ai fost, ierarhe al Domnului: părinte şi păstor, învăţător şi povăţuitor, prin vestirea cea bună şi nesecată a buzelor tale, de cuvinte de aur izvorâtoare. Pentru aceasta şi noi, copiii tăi duhovniceşti, strigăm ţie cu mulţumire aşa:

Bucură-te, căci cu roua Duhului lui Dumnezeu ai fost adăpat;
Bucură-te, că prin strălucirea harului lui Dumnezeu ai fost luminat;
Bucură-te, căci cu mintea ta la cunoaşterea de Dumnezeu ai ajuns;
Bucură-te, că prin pacea sufletului tău pe Domnul L-ai dobândit;
Bucură-te, că prin harul tău pe toţi i-ai umilit;
Bucură-te, sfinte părinte, ierarhe Teofan, cel ce te-ai zăvorât şi prin cuvinte de aur viaţa creştinilor o ai povăţuit!

Condacul 9

Tuturor ai fost exemplu de vieţuire înţeleaptă pentru „singurul lucru de trebuinţă”, cugetând cum să-ţi curăţeşti sufletul tău şi să-l faci biserică a Duhului Sfânt. Aşa în nevoinţe mari ai înaintat şi din putere în putere ai urcat, încălzind neîncetat inima ta cu rugaciunea lui Iisus şi cântând lui Dumnezeu: Aliluial

Icosul 9

G1asul tău cel blând şi plin de înţelepciune auzul tuturor celor ce-l ascultau cu credinta – l-ai îndulcit, iar tu cu puterea învăţăturilor tale, neîncetat şi cu jertfelnicie pe cea strâmta, spre nevoinţa ascultarii – i-ai povatuit, învăţându-i despre adevărul lui Dumnezeu şi despre Împărăţia Lui. Pentru aceasta, primeşte şi de la noi, bunule învăţător, unele mulţumiri ca acestea:

Bucură-te, ierarhe al lui Dumnezeu, blând şi smerit;
Bucură-te, bunule păstor, de ucenici iubitor;
Bucură-te, că în pustie ca un crin al ţarinei ai înflorit;
Bucură-te, ca liniştea cea mântuitoare din zaăvorâre ai iubit;
Bucură-te, bunule îndrumător al sufletelor zbuciumate;
Bucură-te, sfinte părinte, ierarhe Teofan, cel ce te-ai zăvorât şi prin cuvinte de aur viaţa creştinilor o ai povăţuit!

Condacul 10

Vrând să scapi neamul omenesc din intunericul păcatelor, plăcutule al lui Dumnezeu, minţile cele ce căutau adevărul – le-ai luminat, iar calea biruinţei tainice în războiul cel nevăzut spre cununa mult râvnită a fericitului sfârşit oamenilor ai arătat, celor ce cântau împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Sprijin tare eşti pentru fiecare suflet prin scrierile tale de Dumnezeu insuflate, adevărate arhiereu al lui Hristos, căci au găsit în înţelepciunea ta îndreptare a vieţii lor şi multă călăuzire, urmând calea ce le-ai arătat către mântuire. Iar noi, aducând mulţumiri lui Dumnezeu pentru grija ce o porţi sufletelor noastre neîncetat, strigăm ţie cu umilinţă aşa:

Bucură-te, că pe pământ de vieţuire îngerească te-ai învrednicit;
Bucură-te, că împreună cu sfinţii îngeri la Liturghie ai slujit;
Bucură-te, că prin blândeţe îngerească ai strălucit;
Bucură-te, al curăţiei vas binecuvântat;
Bucură-te, că despre adevărul lui Dumnezeu cu îndrăzneală ne-ai învăţat;
Bucură-te, sfinte părinte, ierarhe Teofan, cel ce te-ai zăvorât şi prin cuvinte de aur viaţa creştinilor o ai povăţuit!

Condacul 11

Cântare de laudă aducem ţie, bunule arhiereu şi bineplăcutule al lui Dumnezeu. Te lăudam , căci prin nevoinţele şi vieţuirea ta Numele cel sfânt al Ziditorului ai proslăvit, cântând lui Dumnezeu: Aliluia !

Icosul 11

Vieţuirea ta strălucită ce în zăvorâre o ai petrecut, de inimile însetate de adevăr a se ascunde nu a putut. Iar fericitul tău sfârşit, plin de pace şi netulburat, în multă lumină calea vieţuirii tale arhiereşti a scăldat, căci nevoinţele în care ai petrecut, vas al harului dumnezeiesc cu adevărat te-au făcut. Pentru aceasta şi noi cu inimi umilite şi cu mulţumire glăsuim ţie aşa:

Bucură-te, că la despărţirea ta de trup, cinul arhieresc l-ai proslavit;
Bucură-te, că până la ultima suflare lui Dumnezeu I-ai slujit;
Bucură-te, al locaşului monahicesc podoabă minunată;
Bucură-te, al Tambovului luminător, plin de înţelepciune înaltă;
Bucură-te, a turmei din Riazan laudă şi bucurie;
Bucură-te, sfinte părinte, ierarhe Teofan, cel ce te-ai zăvorât şi prin cuvinte de aur viaţa creştinilor o ai povăţuit!

Condacul 12

Dăruit din belşug cu harul lui Dumnezeu, prin aceasta cu înţelepciune turmei tale ai slujit. Pentru aceasta nu ne lăsa nici pe noi, cei ce în mijlocirea ta din ceruri către Dumnezeu am nădăjduit, că tu acolo în netăcută slavoslovie petreci, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Cântam nevoinţele tale, ce cu strălucire mare au luminat vieţuirea ta pământească de lepădare, pentru dragostea Domnului tău. Pentru aceasta şi noi, ierarhe al lui Dumnezeu, blând şi milostiv, cu nădejde căutam către tine, ca la ocrotitorul nostru ceresc şi mijlocitor tare înaintea prestolului dumnezeiesc, strigând ţie cu umilinţă aşa:

Bucură-te, bineplăcutule al lui Dumnezeu, plin de strălucire şi milostivire;
Bucură-te, că rugăciunile celor credincioşi ţie niciodată nu le-ai trecut cu vederea;
Bucură-te, robul lui Hristos şi iubit al lui Dumnezeu;
Bucură-te, al călugarilor înţelept povăţuitor;
Bucură-te, ierarhe, al necazurilor noastre grabnic ajutător;
Bucură-te, sfinte părinte, ierarhe Teofan, cel ce te-ai zăvorât şi prin cuvinte de aur viaţa creştinilor o ai povăţuit!

Condacul 13

O, preabunule ierarhe Teofan, blând şi de Dumnezeu înţelepţit învăţător al nostru! Primeşte de la noi această puţină rugaciune şi laudă cu mulţumire ce îţi aducem ţie. Nu ne uita pe noi păcătoşii în rugăciunile tale sfinte, ca nădăjduind în ajutorul tău, Dumnezeului Puterilor neîncetat să cântam: Aliluia!(de 3 ori)

Rugăciune 1

O, sfinte ierarhe, parinte Teofan, slava şi bucuria ţării noastre! Primeşte de la noi aceste smerite şi calde rugaciuni, cei ce cu dragoste te cinstim pe tine. Căutând la cuvântul ce s-a împlinit în tine: „Pe cei ce Mă vor proslăvi, îi voi proslăvi”, cădem ecu umilinţă la sfintele tale moaşte, năzuind la puterea lor tămăduitoare, şi ca unui ales al harului dumnezeiesc, strigăm ţie: binecuvintează şi miluieşte ţara noastră, arhiereule al Dumnezeului cel Adevărat, bărbăţie neclătinată ostaşilor noştri le dăruieşte, pe toţi oamenii de necazuri îi pazeşte şi la pocăinţă îi călăuzeşte; pruncilor învăţătură bună le daruieşte, pe tineri îi călăuzeşte, celor bolnavi şi în suferinţe sănătate le cere, iar nouă tuturor bucurie neâncetată în Domnul ne daruieşte, ca toţi cu mulţumire să te fericim, glăsuind ţie aşa: Fericimu-te pre tine, sfinte ierarhe, părinte Teofan, şi cinstim sfântă pomenirea ta, că tu te rogi pentru noi lui Hristos, Dumnezeului nostru. Amin.

Rugăciune 2

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea, căci dacă mă vei milui, slobozindu-mă din jalnica boală a patimilor, vreau să ascult de bunătatea Ta.

Dacă vei face după mulțimea bunătății Tale, mă vei izbăvi. Dacă vei vărsa asupra mea bunătatea Ta, mă voi mântui. Încredințat sunt că aceasta este cu putință la Tine. Știu că i-ai miluit și îi mântuiești pe toți cei ce se întorc către Tine din toată puterea lor.

Mărturisesc că și eu m-am folosit adesea de harul Tău, însă mai apoi, lepădându-l, am păcătuit ca nimeni altcineva. Tu, însă, Cela ce ai înviat morții, scoală-mă și pe mine, cel omorât de păcat. Cela ce ai tămăduit orbii, luminează ochii cei întunecați ai inimii mele. Cela ce ai izbăvit din gura șarpelui pe Adam, scoate-mă din tina fărădelegilor mele, fiindcă și eu sunt dintre oile Tale, măcar că din pricina voilor mele m-am făcut pradă leilor. Păcatele m-au făcut câine, însă tămăduit de harul Tău, voi fi viu. Eram lepădat ca un mort, însă de vei voi, viu voi fi!

Tropar, glas 8

Al ortodoxiei povăţuitor, al bunei credinţe şi curăţiei învăţător, al Vâşei nevoitor, ierarhe Teofan de Dumnezeu înţelepţite. Cu învăţăturile tale cuvântul lui Dumnezeu l-ai facut lămurit şi celor credincioşi calea către mântuire le-ai descoperit. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.

Condac, glas 4

Prin „Arătarea Domnului” fiind numit, ierarhe Teofane, cu învăţăturile tale mulţime de oameni ai luminat. Pentru aceasta împreună cu îngerii înaintea prestolului Sfintei Treimi petrecând, roagă-te neîncetat pentru noi toţi.

Canon de rugăciune la Sărbătoarea Soborului Sfinţilor 70 de Apostoli – 4 Ianuarie

sinaxar_4_ianuarie_2017-750x430-1

Tropar la Sărbătoarea Soborului Sfinţilor 70 de Apostoli, glasul al 3-lea:

Sfinţilor Apostoli rugaţi pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

 Irmos: Deschide-voi gura mea…

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Prealăudaţilor Apostoli, făcându-vă ucenici ai lui Hristos, Care pentru noi S-a arătat în Trup materialnic, aţi luminat toată lumea cu razele dreptei cinstiri de Dumnezeu, risipind întunericul necredinţei.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinţii Apostoli Crisp şi Prohor, Andronic, Tadeu şi Nicanor, părăsind firea cea stricăcioasă şi nestatornică a celor trecătoare, au urmat lui Hristos, făcându-se luminători cu chip Dumnezeiesc.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Puterea vrăjmaşului aţi biruit, măriţilor, cu Puterea Duhului; şi pe cei slăbănogi de tot de neputinţa înţelegerii, i-aţi umplut de Putere şi de cunoştinţă Dumnezeiască.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinţii Amplie, Stahie şi Filip, ca nişte Apostoli, ca nişte ierarhi Dumnezeieşti şi slujitori ai lucrurilor celor mai presus de cuget, au propovăduit pe Domnul, Care S-a arătat cu adevărat în Trup.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Să cinstim Cămara cea Dumnezeiască a Împăratului, întru Care El a locuit, precum a voit. Să lăudăm pe cea Nenuntită şi Singura Născătoare de Dumnezeu, prin care ne-am îndumnezeit.

Cântarea a 3-a. 

Irmos: Pe ai tăi cântăreţi…

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca pe nişte mari râuri v-a trimis pe voi Cuvântul în tot pământul, ca să-l umpleţi cu adăpările Dumnezeiescului Duh şi cu harul să stingeţi văpaia necredinţei, preaînţelepţilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Să lăudăm pe Dumnezeiescul Apostol Timon, pe Sila şi pe Silvan; şi cu credinţă să mărim pe Sfinţii Epenet cel Mărit, pe Urban şi pe Agav, adevăraţi propovăduitori ai lui Hristos.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Preaînţelepţilor, acum fericiţi fiind, ca unii ce aţi avut drept Dascăl pe Dumnezeul Cel cu adevărat Fericit, aţi făcut pe cei mai înainte ticăloşi să ajungă părtaşi ai Fericirii celei Dumnezeieşti.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Curată, mai înainte de naştere şi după naştere te-ai arătat, cu adevărat, Maică Fecioară; că ai născut pe Dumnezeu, pe Care L-a propovăduit, în chip strălucit, adunarea Apostolilor.

Cântarea a 4-a.

Irmos: Sfatul cel neurmat…

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Marea păgânilor au tulburat-o intrând cu putere într-însa preaînţelepţii ucenici ai Mântuitorului, şi pe credincioşi i-a mântuit cu apă sfinţită şi cu Duhul Sfânt.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucit-au ca soarele pe pământ Sfinţii Pud, Apelie şi Filolog, Irodion, Ruf şi Patrova şi pe credincioşi i-a luminat izbăvindu-i din întunericul necunoştinţei.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Milostiv v-a trimis pe voi ca pe nişte săgeţi ascuţite, ca să zdrobiţi săgeţile vrăjmaşului şi să vindecaţi pe cei răniţi cumplit, măriţilor, cu harul lui Dumnezeu.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Laudă să aducem Mântuitorului cu cântări, mărind pe Asinţii Rodion, de Dumnezeu grăitorul şi pe Lăudatul Ermie, pe Înţeleptul Asincrit, pe Dumnezeiescul Lin şi pe Apostolul Gaiu.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe tine Preafericită, ceata proorocilor de demult, prin Duhul, cu Dumnezeieşti graiuri sfinţite şi cu Dumnezeiască cuviinţă te-a numit, Preacurată, Uşă şi Munte Umbrit.

Cântarea a 5-a. 

Irmos: Spăimântatu-s-au toate…

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Luând voi puterea a lega şi dezlega, ca nişte Apostoli, aţi dezlegat, prealăudaţilor, pe cei legaţi cu legătura relei credinţe. Pentru aceasta prăznuim pomenirea voastră, dănţuind cu credinţă.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Dumnezeieşti cântări să fie cinstiţi Sfinţii Apostoli Aristarh, Terţiu, Iason şi Sostene, Chesar şi Marcu, Luca şi Sosipatru, Quart şi Dumnezeiescul Apelie, Clem­ent, Epafrodit şi Înţeleptul Erast.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe voi, întocmai ca pe cei doisprezece, v-a trimis Domnul să dezrădăcinaţi toată necredinţa, sădind în toţi oamenii, în chip vădit, Dumnezeiasca cunoştinţă, măriţilor Apostoli, care vă rugaţi pentru sufletele noastre.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Luminează-mi ochii inimii mele, Fecioară; străluceşte-mi raza pocăinţei, scapă-mă de întunericul cel veşnic, Ceea ce eşti Uşă Luminii şi Scăparea tuturor creştinilor, care te laudă pe tine cu credinţă.

Cântarea a 6-a. 

Irmos: Înţelepţii lui Dumnezeu…

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

În toată lumea aţi stropit apa vieţiicea mântuitoare, nori însufleţiţi arătându-vă, Apostolilor şi inimile credincioşilor aţi rourat.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Puterea Dumnezeieştilor voastre cuvinte a biruit multa isteţime a ritorilor şi pe cei neînţelepţi, năuciţi de cunoaşterea înşelăciunii lor, i-aţi înţelepţit, preaînţelepţilor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeiescul Pud şi Trofim, Filimon Măritul şi Aristarh, Onisifor şi Tihic cel Preaales să fie măriţi, ca nişte ucenici ai Cuvântului.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe tine te laud, cea Una Prealaudată şi te măresc, de Dumnezeu pururea Mărită; şi te fericesc pe tine, Ceea pe care neamuri şi neamuri te fericesc Fecioară, de Dumnezeu Fericită.

CONDAC, glasul al 2-lea. 

Podobie: Căutând cele de sus…

Să lăudăm astăzi Dumnezeieşte şi să prăznuim, credincioşilor, ceata celor şaptezeci de ucenici ai lui Hristos, că printr-înşii toţi ne-am învăţat a cinsti Sfânta TreimeCea Nedespărţită; că ei sunt luminători ai Dumnezeieştii credinţe.

Cântarea a 7-a. 

Irmos: N-au slujit făpturii…

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pescuind cu plasa cuvântului, aţi tras la voi din adâncul necredinţei pe păgânii cei mult risipiţi, întărindu-le minţile cu semne şi cu minuni, înţelepţilor Apostoli, povăţuitorii celor rătăciţi.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Intrând în limanul cel prea lin, v-ati arătat celor tălăzuiţi de marea celor cumplite, înţelepţi mântuitori şi îndreptători, cântând: Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Toţi să fericim pe Sfinţii Evod şi pe Carp, pe Tihic şi pe Chifa, pe Iust, pe Artema şi pe Măritul Zina, ca pe nişte ucenici ai lui Hristos, cântând: Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Apostoli ai lui Hristos asemenea fulgerului, prin Duh ajungând, aţi izbăvit pe cei ţinuţi în noaptea necunoştinţei şi aţi îndreptat la Lumina Vieţii pe cei ce strigă totdeauna: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Curăţire te-ai făcut tuturor celor ce pururea greşesc, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, născând mai presus de fire pe Hristos, Cel Ce a ridicat păcatul lumii; Căruia strigăm: Doamne al părinţilor şi Dumnezeule, bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a.

Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi…

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Înnoind minţile cele înţelenite cu plugul cuvântului, aţi semănat în ele seminţe de mântuire, preamăriţilor, şi aţi secerat Domnului, însutit, spicul dreptei cinstiri de Dumnezeu, mulţimea celor ce s-au mântuit, Apostoli preaînţelepţi.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu laude Dumnezeieşti să cinstim pe Sfinţii Iacov şi pe Cleopa, pe Varnava şi pe Ştefan, pe Narcis Preaînţeleptul, pe Marcu, pe Aristobul şi pe Apelie, ca pe nişte Apostoli ai lui Hristos, strigând: pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Purtând Crucea în loc de pavăză, aţi mers bărbăteşte împotriva tuturor taberelor balaurului, Preaînţelepţilor Apostoli. Şi pe acelea pierzându-le, aţi vânat, prin credinţă, pe oamenii pe care-i robise şi Stăpânului şi Dătătorului de viaţă i-aţi adus.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

O, Minune mai presus de minuni! Cum de ai născut şi ai rămas Fecioară, Preacurată Dumnezeiască Mireasă? Că ai născut pe Cuvântul Cel împreună fără de început cu Tatăl, Căruia toţi Îi cântăm: pe Domnul lăudaţi-L lucruri şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. 

Irmos: Tot neamul pământesc…

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Vindecă Hristoase, patimile inimilor noastre, pentru rugăciunile celor ce Te-au iubit şi Te-au propovăduit tuturor neamurilor, ca Dumnezeu, împreună şi Domn şi Făcător a toate, alungând toată înşelăciunea idolilor, cu lumina propovăduirii.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte fulgere au strălucit în lume Sfinţii Luca şi cu Ermie, Marcu, Anania, Matia şi cu Sfinţitul Olimp şi limpede au luminat adunarea credincioşilor; pe care să-i cinstim astăzi cu credinţă şi cu cântări sfinţite şi cinstite.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu bună cucernicie să stăm în Casa Dumnezeului nostru şi să fericim pe sfinţii propovăduitori şi învăţători, pe cei înţelepţi ca îngerii, care au slujit de îmbogăţitori, izbăvitori, apărători şi sprijinitori tuturor celor ce cinstesc sfântă pomenirea lor.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucit-au de Lumina Cea Nematerialnică a Duhului Sfinţii Apostoli Achila, Ahaic şi Carp cel Mărit şi Fortunat, împreună cu cei şaizeci şi şase de slujitori ai lui Hristos şi sfinţiţi ucenici; şi inimile tuturor le luminează astăzi pomenirea lor cea purtătoare de lumină.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Lumina de Fulger a naşterii tale a Strălucit şi a Luminat toată partea cea de sub cer şi a pierdut pe mai marele întunericului, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată, Lauda îngerilor şi Mântuirea tuturor oamenilor, care te laudă pe tine, cu neîncetate glasuri.

SEDELNA, glasul al 3-lea. 

Podobie: Dumnezeieştii credinţe…

Ajungând voi, ucenicii Domnului nostru, temelii ale dreptei cunoaşteri de Dumnezeu, stâlpi neclintiţi ai Bisericii, păziţi-o pe ea nevătămată, alungaţi smintelile celui viclean şi rugaţi totdeauna pe Hristos, Dumnezeul nostru, să ne dăruiască nouă mare milă.

Acatistul Sfintei Iuliana din Lazarevo 2 Ianuarie

sfanta_iuliana_din_lazarevo_7

Troparul Sfintei Iuliana din Lazarevo, glasul al 4-lea

Luminată fiind de harul dumnezeiesc, și după moarte ne descoperi strălucirea vieții tale; mir tămăduitor cu bun miros izvorăști pentru bolnavii care se apropie cu credință de racla cu sfintele tale moaște. O, cinstită maică Iuliana, roagă-L pe Hristos Dumnezeul nostru să mântuiască sufletele noastre.

Condacul 1

Pe Sfânta Iuliana cea milostivă, care prin faptele ei a fost icoană vie a lui Hristos și a mărturisit că familia este o cale de sfințenie biruind cu iscusință cursele vrăjmașului și ispitele trupești, să o lăudăm, iubitorilor de Dumnezeu, zicând: Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creștine!

30515647_361310091040459_8997657989187895296_o

Icosul 1

Tu ești bucuria noastră, mângâierea și ajutorul nostru, roabă aleasă a lui Hristos, că împreună călătorești pe marea vieții cu cei care se roagă ție, izbăvindu-i de vifor și ducându-i la limanul cel liniștit al Raiului, și pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, mlădiță a Bisericii dreptslăvitoare;
Bucură-te, candelă aprinsă pentru Hristos;
Bucură-te, înger al curăției și al rugăciunii;
Bucură-te, dreptar al viețuirii creștine în familie;
Bucură-te, pildă pentru soțiile credincioase;
Bucură-te, pavăză a mamelor creștine și a copiilor lor;
Bucură-te, veghetoare asupra tinerilor care vor să se căsătorească;
Bucură-te, arătând calea spre mănăstire celor care o caută;
Bucură-te, mâna întinsă celor care vor să se pocăiască;
Bucură-te, ajutătoare celor care pun început bun mântuirii;
Bucură-te, glas al sfințeniei în pustia lumii iubitoare de rătăcire;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creștine!

30582048_361656437672491_515389598709317632_o

Condacul al 2-lea

Născându-te într-o familie credincioasă, încă din copilărie sufletul tău a râvnit după frumusețile cerești, ai iubit postul și rugăciunea mai mult decât petrecerea cu cei de-o vârstă cu tine și nu te-ai scârbit când erai defăimată pentru nevoințele tale, ci Îi cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Orfană rămânând de la o vârstă fragedă, ai căutat să trăiești ca o vrednică fiică a Maicii Domnului și la ea ai căutat sprijin și ocrotire. Și prigonită fiind de rudele care nu înțelegeau asprimea vieții tale, nu te-ai lenevit a duce lupta cea bună. Pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, că, între oameni trăind, ai ales a fi cu mintea la cele cerești;
Bucură-te, că lipsită fiind de iubirea mamei tale, ai căutat iubirea lui Dumnezeu;
Bucură-te, ocrotitoare a orfanilor și a copiilor lipsiți de dragostea părintească;
Bucură-te, alinare a suferințelor celor apăsați de singurătate;
Bucură-te, că frăgezimea vârstei nu te-a împiedicat să dobândești Duhul cel Sfânt;
Bucură-te, că nu te înduplecai să renunți la nevoințele tale;
Bucură-te, că timpul îl petreceai în lucrări duhovnicești;
Bucură-te, că îți ascundeai virtuțile cu smerenie;
Bucură-te, că prin răbdarea batjocurilor te-ai încununat;
Bucură-te, că nu ai căutat înțelegere la oamenii slabi în credință;
Bucură-te, că nu te-ai deznădăjduit când erai disprețuită pentru viețuirea ta;
Bucură-te, că pe stânca răbdării ai stat și te rogi pentru cei lipsiți de răbdare;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creștine!

98051021628b57b46de3c0a1588b2dce-5898695-1000_1000_11

Condacul al 3-lea

Iubitor de Hristos fiind părintele care te-a cununat cu soțul tău, după predania Sfinților Părinți v-a călăuzit să trăiți în viața de familie, sporind în iubire, în rugăciune și nevoință, ca să cântați împreună cu toți sfinții: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Stavilă ești celor care defaimă căsătoria, zicând că este o cale a poftelor și a patimilor, pentru că ai adeverit că nunta este o mare binecuvântare și un mare dar pentru cei care o trăiesc în Hristos și în Biserică, după cuvântul Sfântului Pavel, Apostolul neamurilor. Drept mulțumire îți zicem unele ca acestea:
Bucură-te, că ai arătat că familia e drum spre Rai;
Bucură-te, că ai îndepărtat îndoiala de la cei șovăitori;
Bucură-te, adeverire a vieții trăite după Evanghelie;
Bucură-te, următoare a povețelor Sfântului Apostol Pavel;
Bucură-te, întărire a celor care aleg să se unească în Taina Cununiei;
Bucură-te, praznic al inimilor care caută să dobândească sfințenia;
Bucură-te, floare care aduci bună mireasmă în casele creștinilor;
Bucură-te, sprijin al celor care se împotrivesc duhului acestei lumi;
Bucură-te, mărturisitoare a iubirii prin care familia se întărește;
Bucură-te, că gonești diavolii semănători de dezbinare;
Bucură-te, că izgonești tulburarea și neînțelegerea;
Bucură-te, pace a familiilor credincioase;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creștine!

Condacul al 4-lea

Ai înțeles, Sfântă Iuliana, că dacă prin femeia credincioasă se poate mântui bărbatul necredincios, dacă urmează credinței și faptelor ei de virtute, cu atât mai mult bărbatul credincios poate să se folosească de viețuirea sfântă a soției sale și să Îi cânte lui Dumnezeu cu glas de strigare: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Ai vrut să îl duci și pe soțul tău, Gheorghe, la măsura nevoințelor tale, vrând să se vadă și în fapte credința sa. Cu pricepere l-ai sfătuit să ridice pe umerii săi crucea nevoințelor, făcându-te pildă pentru soții credincioși ca să se sprijine unul pe altul în lupta cea duhovnicească, și pentru aceasta auzi de la noi:
Bucură-te, sfeșnic aprins de Dumnezeu în noaptea îndepărtării de credință;
Bucură-te, că pe soțul tău l-ai sfătuit cu multă pricepere;
Bucură-te, că de la tine învață soții să se ajute în războiul duhovnicesc;
Bucură-te, sfătuire cu pricepere și mustrare blândă;
Bucură-te, nădejde a celor biruiți de deznădejde;
Bucură-te, că aduci gândul cel bun în sufletele șovăitoare;
Bucură-te, că de nepriceperea noastră nu te scârbești;
Bucură-te, că ne arăți cum să îi ajutăm pe cei de lângă noi;
Bucură-te, că nu prin vorbe, ci prin fapte ne înveți să îi sfătuim;
Bucură-te, cuvânt bun spus la vremea potrivită;
Bucură-te, tăcere roditoare binecuvântată de Dumnezeu;
Bucură-te, rugătoare pentru toți cei care vor să se mântuiască;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creștine!

Condacul al 5-lea

Cu treisprezece copii te-a binecuvântat Dumnezeu, și vie roditoare ai fost, după cuvântul psalmistului David. Dar greutățile creșterii copiilor nu te-au îndepărtat de lucrarea duhovnicească, ci ți-au fost pricină de înmulțire a virtuților, căci I-ai cântat neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Cum te vom lăuda, mamă cu mulțime de copii și sfântă cu mulțime de fii duhovnicești? Că prin faptele tale i-ai rușinat pe cei care fug de crucea facerii de copii și de cea a creșterii lor în Hristos, și pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, laudă a soților care nu își îngroapă talanții;
Bucură-te, urmașă a sfintelor mame din vechime;
Bucură-te, că ai adus pe lume treisprezece copii;
Bucură-te, că nu te-ai deznădăjduit când Domnul i-a luat la El pe unii dintre ei;
Bucură-te, că ți-ai crescut copiii în dreapta credință;
Bucură-te, că i-ai învățat să trăiască pentru Hristos;
Bucură-te, că nu i-ai hrănit doar trupește, ci și duhovnicește;
Bucură-te, mărturisitoare a virtuții și osândire a păcatului;
Bucură-te, mustrătoare a femeilor care vor să lepede pruncii;
Bucură-te, că îi cerți pe soții care nu vor să facă copii;
Bucură-te, că aflând despre faptele tale, unii se pocăiesc pentru păcatele lor;
Bucură-te, că mica biserică a fost familia ta;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creștine!

Condacul al 6-lea

Nu ne este lesne să înțelegem cum, purtând grijă familiei, ai găsit vreme să te ocupi și de mulțime mare de săraci și de orfani, dar ai arătat prin aceasta că mulțimea treburilor casei nu trebuie să-i oprească pe credincioși să Îi cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

În loc să asculte poruncile Evangheliei și să poarte de grijă săracilor, bolnavilor, orfanilor și tuturor necăjiților, mulți creștini se îngrijesc numai de binele lor și al rudelor lor, dobândind bunătățile pământești și pierzând Împărăția Cerurilor; dar tu ai ținut poruncile și ai dobândit Raiul cel gătit sfinților. Iar noi, învățându-ne din jertfelnicia ta, îți cântăm:
Bucură-te, că te osteneai lucrând nopțile pentru a-i ajuta pe săraci;
Bucură-te, hrănitoare a celor flămânzi și însetați;
Bucură-te, că prin lucrul mâinilor tale i-ai îmbrăcat pe cei lipsiți;
Bucură-te, că i-ai îngrijit în casa ta pe cei bolnavi;
Bucură-te, că aveai grijă ca morții să fie înmormântați după lege;
Bucură-te, că nici casnicii tăi nu știau milosteniile tale;
Bucură-te, că ai fugit de lauda omenească;
Bucură-te, că ai rânduit milosteniile cu dreaptă socoteală;
Bucură-te, că pentru virtutea ta unii slujitori te ocărau;
Bucură-te, că ai răbdat defăimările lor fără să te mâhnești;
Bucură-te, chemându-ne să luăm de la tine pildă de viețuire;
Bucură-te, că ne îndemni să îți urmăm în milostenie;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creștine!

Condacul al 7-lea

Ridicându-te la rugăciune într-o noapte, vrăjmașul diavol te-a înspăimântat, iar tu, de frică, ai lăsat rugăciunea și te-ai dus să te culci, dar nici în somn ispita nu a încetat, căci ai visat mulțime de diavoli care încercau să te omoare. Dar rugându-te Maicii Domnului și Sfântului Nicolae, ai primit degrabă ajutor, și pentru aceasta I-ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Sfântul Nicolae ți-a spus în vis: „Fiica mea! Fii tare și puternică și nu te înfricoșa de amenințările diavolilor, căci Hristos mi-a poruncit să te apăr de diavoli și de oamenii cei răi”; iar tu, trezindu-te, l-ai văzut cum ieșea ca un fulger din camera ta, deși ușa era închisă. Te lăudăm cu toții, cinstită Iuliana, pentru că ești fiica duhovnicească a Sfântului din Mira Lichiei:
Bucură-te, că de ispitele întunericului ne ajuți să ne ferim;
Bucură-te, că celor înfricoșați de diavol le aduci pacea;
Bucură-te, sprijin al preoților care se luptă cu puterile întunericului;
Bucură-te, că îi ajuți să izgonească diavolii care îi chinuiesc pe oameni;
Bucură-te, că Domnul ți-a dat putere împotriva duhurilor necurate;
Bucură-te, că pe cei robiți de păcate îi îndrepți spre pocăință;
Bucură-te, că pentru rugăciunile tale nevăzutului înșelător îi descoperim cursele;
Bucură-te, că ai arătat că mirenii pot ajunge la măsurile monahilor;
Bucură-te, că precum ai fost ajutată de Sfântul Nicolae ne ajuți și tu pe noi;
Bucură-te, că nu numai de diavoli, ci și de oamenii răi te-a apărat Sfântul Ierarh;
Bucură-te, că cinstindu-i pe sfinți, ai fost ajutată de ei;
Bucură-te, că acum împreună cu ei Îl slăvești pe Dumnezeu;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creștine!

Condacul al 8-lea

Încercând iar diavolii să te înspăimânte, degrabă a venit Sfântul Nicolae și i-a gonit, dar unul dintre ei a strigat fugind că la bătrânețe vei muri de foame și nu vei mai putea să ajuți pe nimeni după obicei, dar tu nu te-ai înfricoșat, ci I-ai cântat lui Dumnezeu cântarea de biruință: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Mii și mii de creștini au murit din pricina marii foamete îngăduite de Dumnezeu pe pământul rusesc, tu însă te-ai străduit să nu lași nici un sărac să plece neajutorat de la ușa casei tale. Și știind că nici acum nu îi lași lipsiți de ajutorul tău pe cei necăjiți, îți zicem:
Bucură-te, că în vremuri grele credința nu ți s-a împuținat;
Bucură-te, că atunci când puțin-credincioșii se tulburau, tu ți-ai păstrat pacea;
Bucură-te, că în lume ai trăit ca și cum nu ai fi fost din lume;
Bucură-te, că i-ai îndemnat pe cei de lângă tine să se mulțumească cu ce aveau;
Bucură-te, că rugându-i să nu fure de la alții, i-ai învățat să ceară de la Dumnezeu;
Bucură-te, că necazul l-ai înfruntat prin veselie duhovnicească;
Bucură-te, că în necazuri a fost încercată credința ta;
Bucură-te, că ai purtat crucea sărăciei fără să cârtești;
Bucură-te, că răbdând sărăcia, nu L-ai hulit pe Dumnezeu;
Bucură-te, că știind greutățile vieții, îi ajuți pe cei lipsiți;
Bucură-te, milostivă ajutătoare în ceasul încercării noastre;
Bucură-te, că te rogi să avem cele de trebuință;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creștine!

Condacul al 9-lea

Cum oare să viețuim, ca să Îi fim bineplăcuți lui Dumnezeu? Cine are cu adevărat dreaptă socoteală, rânduind cum trebuie postul și rugăciunea? Știindu-ne micimea, ne rugăm ție, Sfântă Iuliana, să te rogi să fim îndrumați prin părinții noștri duhovnicești, ca lui Dumnezeu Care te-a întărit să Îi putem cânta cu toții cântarea de laudă: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Nu te-ai uitat la neputința firii femeiești, ci ai adăugat nevoință peste nevoință, simțindu-te acoperită de harul lui Hristos. Nefiind maică, ai arătat că mirenii pot lua asupra lor jugul asprelor nevoințe, rușinându-i pe toți cei care spuneau că vremea nevoințelor a trecut, și pentru râvna ta îți zicem:
Bucură-te, că însetai după cuvintele înțelepte ale Sfinților Părinți;
Bucură-te, că nu în puterile tale, ci în Hristos ți-ai pus nădejdea;
Bucură-te, că ai fugit de lenevie și de împrăștierea minții;
Bucură-te, că nu ai lăsat ispita mândriei să îți intre în suflet;
Bucură-te, că ai disprețuit fățărnicia și purtarea fariseică;
Bucură-te, că mult te-ai folosit de sfaturile duhovnicului tău;
Bucură-te, că îi ajuți pe creștini să își găsească duhovnici iscusiți;
Bucură-te, că ascultându-L pe Dumnezeu, ai fost și tu ascultată de El;
Bucură-te, că nopțile le petreceai în privegheri, bucurându-te în Domnul;
Bucură-te, că rugăciunea lui Iisus zicând neîncetat, ai curățit cămara inimii tale;
Bucură-te, dascăl al rugăciunii pentru cei din vâltoarea lumii;
Bucură-te, că pe Mirele Hristos L-ai așteptat ca o fecioară înțeleaptă;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creștine!

Condacul al 10-lea

După ce ai adus pe lume treisprezece copii, ai râvnit a-ți înmulți nevoințele și te-a frământat gândul plecării la mănăstire. Dar soțul tău te-a rugat să rămâi alături de el, învoindu-se să trăiți în înfrânare, ca frații. Iar tu, fiind soție ascultătoare și mamă iubitoare de fii, te-ai supus cu smerenie, cântându-I lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Ai arătat că nu disprețuiești nunta, trăind viața legiuită cu bărbatul tău, însă ai arătat și că scopul vieții de familie este dobândirea Raiului. Iar după ce ți-ai făcut datoria de mamă, născând și crescând mulți copii, ai vrut să urci mai sus pe scara virtuților și ai trăit lângă soțul tău ca lângă un frate în Hristos. Și pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, că ai vrut să urmezi cuvioșilor părinți și cuvioaselor maici;
Bucură-te, că fără să depui voturile călugărești ai trăit ca o maică;
Bucură-te, că rămânând în aceeași cameră cu soțul tău, ai trăit îngerește;
Bucură-te, că după moartea acestuia te-ai pregătit pentru propria moarte;
Bucură-te, că fără să porți pe tine haină monahală ai purtat haina nevoințelor;
Bucură-te, că preotul a auzit glasul Maicii Domnului care din icoană te-a lăudat;
Bucură-te, că glasul a mărturisit în chip minunat că Duhul Sfânt sălășluiește în tine;
Bucură-te, că Maica Domnului te-a chemat să te rogi la biserică, nevoindu-te;
Bucură-te, că deși era foarte frig i-ai dat ascultare, necruțându-ți ostenelile;
Bucură-te, că sărutând tu icoana Născătoarei de Dumnezeu, în tot satul s-a simțit bună mireasmă;
Bucură-te, că Împărăteasa Cerurilor a cerut să fii cinstită pentru sfințenia ta;
Bucură-te, că pentru evlavia ta oamenii L-au slăvit pe Dumnezeu;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creștine!

Condacul al 11-lea

Îmbolnăvindu-te în ultimele zile ale vieții tale, nu ți-ai împuținat nevoințele, ci ai înmulțit rugăciunile. Și când slăvindu-L pe Dumnezeu ai părăsit această lume, s-a văzut pe capul tău o coroană de aur și o lumină albă, pentru care toți I-au cântat Domnului într-un glas: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Bucurie mare au avut cei care au aflat moaștele tale nestricate și de mir izvorâtoare și au dus de îndată la catedrală un vas cu mirul binemirositor, cu care ungându-se bolnavii, au primit tămăduire. Vestind și noi binecuvântarea sfintelor tale moaște, îți cântăm așa:
Bucură-te, că la moartea ta s-a arătat pe capul tău o coroană de aur;
Bucură-te, că ai fost încununată de Dumnezeu pentru sfințenia ta;
Bucură-te, că după moarte ai cerut să fii înmormântată lângă soțul tău;
Bucură-te, că și prin aceasta ai arătat cinstea familiei;
Bucură-te, adeverind că Taina Căsătoriei nu se sfârșește în lumea aceasta;
Bucură-te, că îi chemi pe creștini să se pregătească pentru viața cea veșnică;
Bucură-te, că și după moarte L-ai mărturisit cu putere pe Hristos;
Bucură-te, că aflarea sfintelor tale moaște a fost pricină de bucurie;
Bucură-te, că mulțimea mirului izvorât a arătat mulțimea minunilor tale;
Bucură-te, că celor care își întinează trupurile prin păcate le vădești rătăcirea;
Bucură-te, că celor care disprețuiesc trupul le arăți greșeala;
Bucură-te, că trupul tău a fost templu al Duhului Sfânt;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creștine!

Condacul al 12-lea

Arătându-te după moarte preotesei Agata, care era bolnavă, i-ai zis: „Mergi la biserică și sărută icoana Sfintei Iuliana”; iar ea, tămăduindu-se, a făcut cunoscută minunea ta, cântându-I lui Dumnezeu cu mulțumire: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Mulțime mare de minuni ai făcut nouă, credincioșilor, și pentru aceasta te rugăm să stai lângă noi în fiecare zi a vieții noastre, apărându-ne în necazuri și ispite, ca să îți cântăm cu inimile pline de bucurie:
Bucură-te, că pe preoteasa Agata ai chemat-o să sărute icoana ta;
Bucură-te, că și pe noi ne chemi să te cinstim ca pe o ajutătoare a noastră;
Bucură-te, că pe copiii cărora le curgea sânge din mâini și din picioare i-ai vindecat;
Bucură-te, că pe Iosif l-ai izbăvit de moarte când nimeni nu credea că va mai trăi;
Bucură-te, că el a venit pe jos în satul Lazarevo pentru a-ți mulțumi;
Bucură-te, că din ostenelile lui ne învățăm și noi să fim mulțumitori;
Bucură-te, că ai stins focul care se apropia de biserică;
Bucură-te, că multe feluri de minuni ai săvârșit prin harul lui Dumnezeu;
Bucură-te, primind puținele noastre cuvinte de laudă;
Bucură-te, că din Rusia în toată lumea s-a întins lauda ta;
Bucură-te, că moaștele tale au binecuvântat ținuturi îndepărtate;
Bucură-te, minune a lui Dumnezeu pentru întărirea adevăratei credințe;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creștine!

Condacul al 13-lea

O, Sfântă Iuliana din Lazarevo, comoară a Rusiei dreptcredincioase și a întregii Biserici, primește acum această rugăciune care se aduce ție ca mulțumire pentru ajutorul pe care îl dai neamului creștinesc și întărește-ne ca până la sfârșitul vieții noastre să Îi cântăm lui Dumnezeu împreună cu tine: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se spun iarăși Icosul 1 și Condacul 1:

Icosul 1

Tu ești bucuria noastră, mângâierea și ajutorul nostru, roabă aleasă a lui Hristos, că împreună călătorești pe marea vieții cu cei care se roagă ție, izbăvindu-i de vifor și ducându-i la limanul cel liniștit al Raiului, și pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, mlădiță a Bisericii dreptslăvitoare;
Bucură-te, candelă aprinsă pentru Hristos;
Bucură-te, înger al curăției și al rugăciunii;
Bucură-te, dreptar al viețuirii creștine în familie;
Bucură-te, pildă pentru soțiile credincioase;
Bucură-te, pavăză a mamelor creștine și a copiilor lor;
Bucură-te, veghetoare asupra tinerilor care vor să se căsătorească;
Bucură-te, arătând calea spre mănăstire celor care o caută;
Bucură-te, mâna întinsă celor care vor să se pocăiască;
Bucură-te, ajutătoare celor care pun început bun mântuirii;
Bucură-te, glas al sfințeniei în pustia lumii iubitoare de rătăcire;
Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creștine!

Condacul 1

Pe Sfânta Iuliana cea milostivă, care prin faptele ei a fost icoană vie a lui Hristos și a mărturisit că familia este o cale de sfințenie biruind cu iscusință cursele vrăjmașului și ispitele trupești, să o lăudăm, iubitorilor de Dumnezeu, zicând: Bucură-te, Sfântă Iuliana, cunună a familiilor creștine!

Rugăciune către Sfânta Iuliana din Lazarevo

Sfântă Iuliana din Lazarevo, chivot al milosteniei și reazem al familiilor credincioase, plecând genunchii la rugăciune cădem către tine și te rugăm: vezi necazurile care ne apasă, vezi furtuna care s-a ridicat asupra noastră. Nu ne lăsa, Sfântă a lui Dumnezeu. Vino în ajutorul nostru degrabă, așa cum și Sfântul Nicolae a venit în ajutorul tău când erai înconjurată de diavoli. Nu pregeta, Sfântă, să arăți puterea pe care ți-a dat-o Dumnezeu pentru mângâierea celor neputincioși. Vino, Sfântă Iuliana, și stai lângă inimile noastre apăsate de durere și de tulburare. Roagă-te să ne întărim credința, să părăsim păcatele și să punem început bun mântuirii. Arată-te păzitoare a curăției și iubirii celor căsătoriți, îndrumătoare a copiilor și a tinerilor. Fii mângâietoare a orfanilor și a celor întristați și grabnică tămăduitoare a celor bolnavi, așa cum ai fost și celor care au primit de la tine ajutor minunat în rugăciunile lor. Ai grijă de toți creștinii, de copii, de părinții lor, de toți monahii și monahiile, de toți preoții și ierarhii. Roagă-te pentru noi, să nu fim înghițiți de duhul lumii acesteia și să nu lepădăm credința cea dreaptă. Ci să mergem pe calea sfințeniei, pe calea rugăciunii și a virtuților, ca, acoperiți de rugăciunile tale, să Îl slăvim pe Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, Treimea Cea de o Ființă și nedespărțită, în vecii vecilor. Amin.

Apoi se face otpustul.

Canon de rugăciune către Sfânta Muceniţă Iuliana din Nicomidia – 21 Decembrie

calendar-ortodox-2018-21-decembrie-sfanta-iuliana-din-nicomidia-doxologia.ro_

Troparul Sfintei Muceniţe Iuliana din Nicomidia, glasul al 4-lea:

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Iuliana, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un Milostiv, mântuiește sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Adâncul Mării Roşii…

Stih: Sfântă Muceniţă Iuliana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucind minunat cu lu­minile muceniciei, dănţuieşti cu sfinţenie împrejurul lui Dumnezeu, îndumnezeindu-te, prealăudată şi cu rugăciunile tale dai luminare celor ce te laudă pe tine.

Stih: Sfântă Muceniţă Iuliana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Rănită fiind de dragostea cea preadulce a lui Hristos, prea­lăudată şi părăsind dezmier­dările trupeşti şi pe logodnicul cel muritor, te-ai logodit cu Cel Ce te-a făcut pe tine fecioară curată şi nevinovată.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Luminându-ţi cugetul cu Po­doabe Strălucite, Ziditorul tu­turor şi Dumnezeu te-a învred­nicit pe tine de Cămările Cereşti, ca o fecioară dănţuind, muceniţă, de Dumnezeu înţelepţită.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fecioara vine să nască în peşteră pe Ziditorul firii, Care mai presus de fire a luat dintr-însa Trup după Ipostas, în chip de negrăit, ca să îndumnezeiască omenirea.

Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine…

Stih: Sfântă Muceniţă Iuliana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcutu-ţi-ai sufletul bise­rică preasfântă lui Dum­nezeu, stăruind totdeauna în Dumnezeieştile biserici cu lau­de şi rugăciuni.

Stih: Sfântă Muceniţă Iuliana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind a dobândi daruri mari, preacinstită, ai suferit durerile trupului ca într-un trup străin.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu picăturile sângiurilor tale ai stins focul închinării la idoli şi cugetele credincioşilor le-ai adăpat, Sfântă Muceniţă Iuliana.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca să izbăvească pe oameni, Cel Milostiv Se naşte din Prea­curata în Betleem, primind înfăşare ca un Prunc.

Irmosul:

Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea şi Scăparea şi Întărirea mea, Doamne.

Cântarea a 4-a. Irmos: Văzându-Te Biserica Înălţat…

Stih: Sfântă Muceniţă Iuliana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având înţelegerea îndrep­tată către Domnul tutu­ror, nicidecum nu ai ţinut sea­mă de trupul tău întins şi cum­plit bătut, Sfântă Iuliana, Frumoasă Fecioară.

Stih: Sfântă Muceniţă Iuliana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Biruit-a dragostea Stăpânu­lui întunecările trupului, prealăudată muceniţă. Pentru aceas­ta ai defăimat şi averea şi lo­godnicul şi chinurile cele de multe feluri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe tine, mieluşeaua cea ne­spurcată, sfâşiindu-te vrăjmaşii cu chinurile, ca nişte lupi, mu­ceniţă, te-au făcut Dumnezeiască jertfă şi junghiere fără de pri­hană, întreagă, lui Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Văzându-şi Născătoarea de Dumnezeu Fecioria pecetluită după naştere, cuprinsă de ui­mire, striga: cum Te voi înfăşa, acum, Fiule, pe Tine, Care înfeşi marea cu îngrădire de nisip!

Cântarea a 5-a. Irmos: Tu Doamne, Lumina mea…

Stih: Sfântă Muceniţă Iuliana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Uscat-ai, muceniţă, pârâul păgâneştii necunoştinţe de Dumnezeu cu curgerile sângiurilor, care s-au vărsat pe ne­drept şi au stins focul înşelăciunii.

Stih: Sfântă Muceniţă Iuliana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În întregime te-ai adus pe tine lui Dumnezeu, făcând mai luminată nevinovăţia fecioriei, cu roşeala sângiurilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

De Frumuseţea Ta, o, Stăpâ­ne, fiind rănit sufletul fecioarei, a trecut cu vederea cele văzute, strălucind cu frumuseţile pătimirii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Minune Nouă! Fecioara cea Curată vine în peştera Betleemului, să nască pe Dumnezeu Care S-a făcut Om.

Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas…

Stih: Sfântă Muceniţă Iuliana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind rănită de Dragostea Cea Dumnezeiască, stri­gai: mă grăbesc să-L ajung pe Hristos, Podoaba Cea Preafrumoasă; pentru aceea rabd chinurile cu cugetul neabătut, veselindu-mă.

Stih: Sfântă Muceniţă Iuliana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prigonitorul cel viclean po­runcea să fie întinsă fără milă şi cu drugi să fie sfărâmată mieluşeaua Domnului, care avea mintea aţintită către Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Alergat-ai către Hristos, Soarele Cel Neapus şi cu Strălu­cirile Lui ţi-ai luminat sufletul şi inima, de Dumnezeu înţelepţită şi te-ai mutat la Lumina Cea Veşnică.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce a înfăşat marea cu negură, Ziditorul, de voie Se naşte din Tânăra Fecioară şi primeşte înfăşare de Prunc, Cel Ce izbăveşte lumea.

Irmosul:

Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, strigă Biserica către Tine, curăţindu-se de sângele demonilor, cu Sângele cel curs, prin milostivire, din coasta Ta.

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi…

Cu frumuseţile fecioriei împodobindu-te, fecioară şi cu cununa muceniciei acum încununându-te, Sfântă Muceniţă Iuliana, dăruieşti tămăduiri celor ce sunt în nevoi şi boli şi izbăvire celor ce se apropie de racla ta, din care Hristos, izvorăşte Dumnezeiesc dar şi viaţa cea veşnică.

Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii lui Avraam…

Stih: Sfântă Muceniţă Iuliana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fără de milă judecătorul cel nemilostiv te aruncă, muceniţă, în cazanul cel înfier­bântat; iar Domnul, prin Înger, nevătămată te păzeşte pe tine, care L-ai cinstit pe Dânsul.

Stih: Sfântă Muceniţă Iuliana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Neînfricoşându-te şi mai vâr­tos cu îndrăzneală bărbătească încingându-te, preacinstită mu­ceniţă, intri în foc, simţind răcoreală şi strigând: Binecuvân­tat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne!

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tu ai adus Mirelui ca pe o zestre adunarea şi poporul cel ce a crezut în el, risipind negura înşelăciunii, cu facerile tale de minuni cele strălucitoare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucură-te Încăpere a Celui Neîncăput, Maică Fecioară; că vii să naşti, cu Trup în peşteră, Preacurată, pe Cel Ce îndreptează zidirea mâinilor Sale.

Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi…

Stih: Sfântă Muceniţă Iuliana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Avându-ţi ochiul şi mintea ridicate în sus către Dumnezeul Puterilor, Cel Ce poate a mântui, cu Dumnezeies­cul har al Duhului, ai stins fier­binţeala cazanelor, Sfântă Muceniţă Iuliana, strigând cu credinţă cântarea tinerilor: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Stih: Sfântă Muceniţă Iuliana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cugetătorii deşertăciunii, cei vrednici de foc, ascultând cu­vintele tiranului păgân, de vie te-au aruncat în foc, muceniţă; dar fiind răcorită de dragostea Mirelui şi cinstindu-L pe El, focul nu te-a ars, cugetătoare de Dumnezeu, Sfântă Iuliana.

Binecuvântam pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Stătut-ai înaintea divanului propovăduind pe Hristos, Dum­nezeul Cel Nemuritor, Care a răbdat Răstignire şi a omorât rătăcirea şi a dat viaţă nemuri­toare credincioşilor, celor ce strigă: toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Domnul, Care şi-a pus Ccau­nul Său pe nori, pe nor vine să Se nască nouă din Fecioară, ca să risipească norii cei întune­caţi ai păcatului din sufletele noastre, ale celor ce strigăm Lui: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmosul:

Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise, în groapă le-a încleştat; şi tinerii cei iubitori de cucernicie au stins puterea focului, încingându-se cu fapta bună şi strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul!

Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea…

Stih: Sfântă Muceniţă Iuliana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De luptele cele pentru cre­dinţă ale Muceniţei Iuliana, purtă­toarea de biruinţă, s-au mirat îngerii, în ce chip cu firea femeiască a ruşinat pe cel ce a omo­rât pe strămoaşa ei în Rai.

Stih: Sfântă Muceniţă Iuliana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o preafrumoasă purtă­toare de biruinţă şi îndemâ­natică fecioară, ai primit după Lege cununa dreptăţii; căci ai călcat în picioare cu trupul pe cel fără de trup şi purtătoare de biruinţă te-ai arătat.

Stih: Sfântă Muceniţă Iuliana, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe tine, rândunica cea înţele­gătoare, turtureaua cea nestri­cată şi porumbiţa cea cu aripi aurite cu mucenicia, care ai zburat către Dumnezeu şi te-ai odihnit, te cinstim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Înflorit-ai ca un crin în văile muceniciei, Sfântă Iuliana, purtătoare de biruinţă; şi purtând fecioria ca un trandafir cu plăcut miros, te-ai făcut Dumnezeiască mi­reasmă Mirelui tău Celui Înţe­legător.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Purtând pe Cel Ce pe toate le poartă, Fecioară, vii la Betleem să naşti şi să culci în iesle, ca pe un Prunc, pe Cel Ce lucrează, cu răbdare, chemarea din nou a muritorilor.

Irmosul:

Hristos, Piatra Cea Netă­iată de mână, Cea din capul unghiului, din tine, Fecioară, Muntele cel Netăiat, S-a tăiat, adunând firile cele osebite; pentru aceasta veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat..

Fiind înfrumuseţată cu fapte bune de la Dumnezeu date şi împodobită cu florile cinstitei mucenicii, te-ai arătat toată frumoasă şi fără de prihană, cin­stită. Pentru aceasta Domnul a iubit acum frumuseţea ta şi te-a dus în Cămara de mire cea Prealuminoasă, în care dănţuieşti, Sfântă Muceniţă Iuliana, împreună cu toţi mucenicii, slă­vind pe Hristos.

Acatistul Sfântului Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul, Episcopul Antiohiei – 20 Decembrie

sfantul-sfintit-mucenic-ignatie-teoforul.jpg

Troparul Sfântului Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul, Episcopul Antohiei, glasul al 4-lea:

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, Sfinţite Mucenice Ignatie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condacul 1

Sosit-a astăzi bucurie şi mângâiere tuturor drept-credincioşilor creştini la prăznuirea dumnezeiescului Ierarh şi Mucenic Ignatie, pe care din copilărie Mântuitorul în preasfintele Sale braţe L-a luat şi L-a purtat şi a cărui fericită inimă sălaş Cuvântului s-a arătat. Pe acesta toţi cu evlavie cinstindu-l, aşa să strigăm: Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

agiosignatios04

Icosul 1

Îngerească viaţă pe pământ ai petrecut, dumnezeiescule Ierarhe Ignatie, cu văpaia dragostei lui Hristos inima ta aprinzând, cu gura şi cu limba, în toată vremea şi locul, slavoslovind; pentru care şi noi te lăudăm, zicând:
Bucură-te, al ierarhilor şi mucenicilor mare soare;
Bucură-te, adevăratule lucrător al rugăciunilor celor gândite;
Bucură-te, sălaşule cuvântător, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat;
Bucură-te, biserică vie a Marelui Împărat;
Bucură-te, că şi pe a ta inimă jertfă lui Dumnezeu o ai sfinţit;
Bucură-te, căci cu inima crezând, cu gura pe Hristos la arătare luminat L-ai propovăduit;
Bucură-te, că din copilărie ai fost ales şi chemat de Hristos;
Bucură-te, stâlp al Bisericii mult luminos;
Bucură-te, vasule ales, care lui Pavel te-ai asemănat;
Bucură-te, că numele lui Hristos înaintea păgânilor l-ai purtat;
Bucură-te, că de la „fiul tunetului” dreapta credinţă ai învăţat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 2-lea

Ales ai fost spre păstorire, cu sfatul tuturor Sfinţilor Apostoli, unde cu râvnă apostolească foarte te-ai ostenit şi talantul cel dat ţie l-ai înmulţit. Făclie mult luminoasă în sfeşnicul Bisericii ai fost şi pe mulţi i-ai învăţat a cânta lui Hristos: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Aşezat-ai preafrumoasă rânduială de slavoslovie în Biserica lui Hristos, asemenea cetelor îngereşti pe care singur le-ai văzut în a ta descoperire, cu bună cuviinţă pe Dumnezeu slavoslovind; auzi-ne şi pe noi, care te lăudăm pe tine aşa:
Bucură-te, al Siriei şi al Antiohiei luminătorule;
Bucură-te, al aşezămintelor apostoleşti cu sfinţenie păstrătorule;
Bucură-te, desăvârşitule slujitor al tinerilor lui Hristos;
Bucură-te, al Bisericii celei dreptmăritoare sfeşnic mult luminos;
Bucură-te, că în Antiohia ucenicii lui Hristos creştini s-au numit;
Bucură-te, că pe poporul cel nou cu cuvântul şi cu fapta l-ai povăţuit;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos pe tine te-ai jertfit;
Bucură-te, că prin lumina vieţii tale multe suflete ai luminat;
Bucură-te, că prin uşa adevărului în staulul lui Hristos ai intrat;
Bucură-te, că prin tine turma lui Hristos păşune bună a aflat;
Bucură-te, că pe tine cuvântătoarea turmă foarte te-a ascultat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 3-lea

Stătut-ai, Preafericite, ca o nicovală a Duhului, cu multă răbdare în faţa tuturor necazurilor, a prigonitorilor care neîncetat te loveau şi pentru toate mulţumeai lui Dumnezeu, Care te întărea pe tine, spre a-I cânta Lui: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Auzind împăratul Traian că tu eşti numit purtător de Dumnezeu, te-a întrebat pe tine: „Ce înseamnă această numire?”. La care întrebare cu mare îndrăzneală i-ai răspuns şi nedumeririi lui cu înţelepciune i-ai descoperit taina; pentru care primeşte, te rugăm, şi de la noi aceste smerite cântări:
Bucură-te, că prin scurte cuvinte lui i-ai arătat;
Bucură-te, că ce înseamnă „purtător de Dumnezeu” pe el l-ai învăţat;
Bucură-te, că la întrebarea împăratului Traian ai răspuns luminat;
Bucură-te, că pe împăratul Traian pentru a lui nedumerire l-ai mustrat;
Bucură-te, că pe zeii lui cei mincinoşi deşertăciune i-ai arătat;
Bucură-te, că Traian împăratul de a ta bărbăţie s-a minunat;
Bucură-te, că taina Întrupării Cuvântului lui Traian i-ai propovăduit;
Bucură-te, că de mântuitoarele pătimiri ale lui Hristos tu i-ai vorbit;
Bucură-te, că şi preaslăvita Înviere a lui Hristos lui o ai vestit;
Bucură-te, că minunile lui Dumnezeu înaintea împăraţilor le-ai arătat;
Bucură-te, că de furia lui Traian nu te-ai înfricoşat;
Bucură-te, că în dreapta credinţă ai rămas nemişcat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 4-lea

Văzând împăratul Traian marea ta îndrăzneală şi neclintirea de adevăr, foarte s-a mâniat pe tine, mărturisitorule al numelui lui Hristos, şi în temniţă te-a aruncat. Iar tu, Fericite, cu mare bucurie ai primit hotărârea lui şi lui Hristos laudă I-ai dat, cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea

După a ta aruncare în temniţă, Traian împăratul toată noaptea nu a putut dormi, socotind întru sine cu ce fel de moarte te va pierde; iar tu, pătimitorule, îţi găteai a ta inimă spre a primi cu bucurie moartea pentru doritul tău Iisus. Deci cu cuviinţă şi noi către tine zicem aşa:
Bucură-te, că numele lui Iisus Hristos înaintea lui Traian cu mare îndrăzneală L-ai mărturisit;
Bucură-te, că de a ta bărbăţie şi îndrăzneală a rămas uimit;
Bucură-te, căci cu ai săi sfetnici s-a sfătuit spre a ta pierzare;
Bucură-te, că şi tu cu mare sete aşteptai moartea fără înspăimântare;
Bucură-te, că, auzind tu această hotărâre, foarte te-ai bucurat;
Bucură-te, că spre mâncarea fiarelor pe tine te-au osândit;
Bucură-te, că cei păstoriţi de tine, auzind a ta osândire spre moarte, foarte s-au întristat;
Bucură-te, că tu pe toţi cu cuvinte de îmbărbătare foarte i-ai mângâiat;
Bucură-te, că de la Antiohia la Roma ai fost trimis fiarelor spre mâncare;
Bucură-te, că pe a ta cuvântătoare turmă o ai binecuvântat la plecare;
Bucură-te, căci cu mare fierbinţeală la a ta plecare pentru Biserică te-ai rugat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 5-lea

Tânguitu-s-a cu amar la a ta plecare din Antiohia toată mulţimea binecredincioşilor, şi pe tine, iubitul ei păstor, cu lacrimi te-a petrecut. Iar tu, preaînţelepte, pe toţi i-ai învăţat să nu slăbească în dreapta credinţă şi pentru toate să dea slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Venit-au, după porunca împărătească, zece ostaşi aspri şi nemilostivi, care cu mare mânie legându-te în lanţuri, te-au dus la corabie; şi aşa, spre chinuri ai început a călători. Iar creştinii cei binecredincioşi, cu silinţa inimii, te lăudau, zicând aşa:
Bucură-te, păstorul nostru cel bun şi iubit;
Bucură-te, că a ta călătorie spre cer acum a sosit;
Bucură-te, că această sfântă călătorie tu foarte o ai dorit;
Bucură-te, că din Seleucia plecând, la Smirna ai sosit;
Bucură-te, că tu acolo cu Sfântul Policarp te-ai întâlnit;
Bucură-te, că de vorbirea cu el tu foarte te-ai mângâiat;
Bucură-te, că Fericitul Policarp ale tale lanţuri le-a sărutat;
Bucură-te, că preoţii şi clericii cu lacrimi au udat lanţurile tale;
Bucură-te, că mulţimea creştinilor, văzându-te legat, se tânguia cu jale;
Bucură-te, că mulţi, văzând lanţurile tale, spre mărturisire s-au îmbărbătat;
Bucură-te, că toţi cu umilinţă şi cu dragoste te priveau când de la ei ai plecat;
Bucură-te, că a nu te uita în ale lor sfinte rugăciuni pe toţi i-ai rugat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 6-lea

Arzând cu dorirea de a pătimi pentru numele lui Hristos, foarte ai rugat prin scrisoare pe creştinii cei din Roma a nu pune piedică la a ta sfântă alergare, şi cu mare bucurie aşteptând ziua chinuirii tale, cântai lui Dumnezeu laudă din inimă: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Sfătuit-ai pe bunii creştini să nu arate către tine dragoste deşartă, spre a te cruţa şi a te vedea viu cu trupul, ci mai vârtos cu toţii să se roage spre a-ţi dărui ţie Dumnezeu răbdare până la sfârşit; iar noi, păcătoşii, cinstind a ta sfântă dorire, zicem către tine aşa:
Bucură-te, pătimitorule al bunei credinţe, cel cu dor înfocat;
Bucură-te, căci cu fierbinţeala credinţei tale lui Petru te-ai asemănat;
Bucură-te, că asemenea lui Pavel, la Roma plecând, cu lanţuri ai fost legat;
Bucură-te, că pe feciorelnicul Evangheliei cu dragoste l-ai urmat;
Bucură-te, că dulceţile acestui veac pe tine nu te-au biruit;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Iisus Hristos întru feciorie ai vieţuit;
Bucură-te, că slava veacului de acum o ai trecut cu vederea;
Bucură-te, că slava veşnicelor bucurii ţi-a fost ţie mângâierea;
Bucură-te, că pentru adevărata fericire pururea te întăreai cu darul;
Bucură-te, păstorule cel adevărat al turmei tale;
Bucură-te, că în suferinţele tale pe Duhul cel Sfânt Îl aveai mângâietor;
Bucură-te, că lui Iisus, Păstorul cel Mare, ai fost următor;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 7-lea

Zis-ai, Fericite, că „de la Siria până la Roma pe pământ şi pe apă cu fiarele mă lupt”, arătând prin aceasta cruzimea şi sălbăticia ostaşilor celor păgâni de a spori chinurile tale. Dar tu, răbdătorule de chinuri, mulţumeai lui Dumnezeu, Care te întărea în răbdare, şi cântai: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Arătat-ai, omule al lui Dumnezeu, că creştinătatea nu este numai un lucru al sfătuirii, ci mai ales al măririi de suflet şi al suferinţei pentru adevăr; căci prin suferinţă ai dovedit tăria credinţei. Te rugăm, auzi-ne şi pe noi, cei neputincioşi, care te lăudăm aşa:
Bucură-te, că tu, ca cerbul spre izvoarele apelor, spre chinuire alergai;
Bucură-te, că pe creştinii cei din Roma prin scrisori foarte îi rugai;
Bucură-te, căci aşa le ziceai: „Nimeni din voi să nu îndrăznească!”;
Bucură-te, căci o dorire aveai, de la mâncarea fiarelor să nu te oprească;
Bucură-te, căci pe toate cele de aici le-ai socotit deşertăciune;
Bucură-te, că moartea cea pentru Hristos ai socotit-o înţelepciune;
Bucură-te, că te-ai silit pe cât a fost cu putinţă;
Bucură-te, că de o mie de ori doreai să mori pentru dragostea credinţei şi pentru dreapta credinţă;
Bucură-te, că pe stăpânitorul veacului de acum prin suferinţă l-ai biruit;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos răbdare ai avut până la sfârşit;
Bucură-te, că prin dragoste dumnezeiască faptele credinţei le-ai arătat;
Bucură-te, căci cu sete arzătoare în calea dumnezeieştilor porunci ai alergat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 8-lea

Purtătorule de Dumnezeu, Ignatie, purtat-ai neîncetat pe a ta limbă numele lui Iisus Hristos; avut-ai de-a pururi în minte prezenţa Lui, iar în inimă sete de dragostea Lui, prin care gânditor şi simţitor Îl lăudai pe El, strigând: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Călătorit-ai, Sfinte Mucenice, cu mare osteneală şi necazuri prin Troada şi Neapoli, apoi prin Filipopoli şi Macedonia, sfătuind şi întărind pe creştinii cei de acolo; iar noi nevrednicii, cinstind mucenicia ta şi călătoria cea spre moarte, zicem aşa:
Bucură-te, căci cu mare îndrăzneală, în legături fiind, cuvântul lui Dumnezeu l-ai mărturisit;
Bucură-te, că, prin scrisoare, pe creştinii cei de acolo foarte i-ai întărit;
Bucură-te, că pe tine legat în lanţuri te-au văzut, pentru dragostea lui Hristos;
Bucură-te, căci creştinii cei din Macedonia cu inimă îndurerată te priveau;
Bucură-te, că urmele sfintelor tale picioare cu lacrimi le sărutau;
Bucură-te, că prin cuvintele tale ei tare s-au îmbărbătat;
Bucură-te, că pentru ei şi pentru Hristos sufletul ţi-ai pus;
Bucură-te, jertfă vie şi cuvântătoare a lui Hristos Iisus;
Bucură-te, apărătorule al dreptei credinţe preaînfocat;
Bucură-te, pătimitorule al lui Hristos cel mult încercat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 9-lea

Trecut-ai, pătimitorule, în a ta călătorie, pe Marea Adriatică şi a Tirului, sosind în Puteoli, unde cu mare dragoste ai fost întâmpinat de bunii creştini cei de acolo, pe care mult i-ai sfătuit să fie tari şi statornici în credinţa lui Iisus Hristos şi să-I cânte: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ajuns-ai, purtătorule de Dumnezeu, Ignatie, la Roma, unde împreună cu scrisorile împăratului te-au predat ostaşii eparhului cetăţii; iar după ce au citit scrisorile cu poruncile ce le dădea împăratul, au pregătit fiarele spre a ta mâncare. Noi, de aceasta aducându-ne aminte, zicem aşa:
Bucură-te, că în toată Roma vestea sosirii tale creştinii o au auzit;
Bucură-te, că toţi ziceau: „Episcopul Siriei la noi a venit”;
Bucură-te, căci creştinii în taină se adunau;
Bucură-te, căci cu bucurie şi cu întristare de a ta venire vorbeau;
Bucură-te, că în locul unde erai cu toţii s-au adunat;
Bucură-te, că pe tine în lanţuri, pentru Hristos, te-au văzut legat;
Bucură-te, căci ei au înţeles că spre mâncarea fiarelor eşti pregătit;
Bucură-te, că aceasta înţelegând cu inima lor, toţi au pătimit;
Bucură-te, căci cu a ta mâncare de fiare, eparhul pe creştinii cei din Roma voia să-i înfricoşeze;
Bucură-te, că în temniţă pentru Iisus Hristos erai ţinut legat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 10-lea

Adunatu-s-a mare mulţime de popor din toată cetatea Romei, auzind că Episcopul Siriei va fi dat spre mâncarea fiarelor. Iar tu, purtătorule de Dumnezeu, Ignatie, având în a ta inimă pe Iisus Hristos, aşteptai cu linişte şi cu bucurie mult doritul tău ceas şi, prin neîncetată rugăciune a inimii, gânditor strigai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Adusu-te-au ostaşii în privelişte pe tine, Preafericite, spre a te da fiarelor mâncare. Împlinitu-s-a a ta sfântă dorire, pentru care mai înainte ziceai: „Grâu sunt şi voiesc să mă macin de dinţii fiarelor, spre a mă face pâine dulce Preasfintei Treimi!”, iar noi, smeriţii, însoţind gânditor a ta sfântă dorire, zicem aşa:
Bucură-te, că în privelişte spre mâncarea fiarelor acum te-au adus;
Bucură-te, că în acest ceas în cămara inimii tale vorbeai cu Iisus;
Bucură-te, că leii flămânzi spre a ta mâncare pregătiţi erau;
Bucură-te, că acum cu spaimă şi cu mirare privitorii aşteptau;
Bucură-te, că în acel moment tu cu sete dumnezeiască i-ai aşteptat;
Bucură-te, că, intrând în arenă, către popor cu mare glas ai strigat;
Bucură-te, că în faţa a toată mulţimea adevărul l-ai arătat;
Bucură-te, că pe Iisus Hristos L-ai mărturisit luminat;
Bucură-te, că pe El L-ai arătat că este Dumnezeu adevărat;
Bucură-te, că încă sfânta mărturisire pe buze o aveai când leii veneau spre tine urlând;
Bucură-te, că în acel minut leii pe tine te-au sfâşiat;
Bucură-te, că acum sfântul tău suflet spre cer a zburat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 11-lea

Făcutu-s-a mormânt sfântului tău trup pântecele leilor, iar cerul cămară preacurată s-a pregătit pentru fericitul tău suflet, unde ajungând, pururea pe Dulcele tău Iisus ÎI vezi şi acolo împreună cu toate cetele îngerilor şi ale sfinţilor Îl lauzi pe El, cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Minune mare şi preadorită s-a văzut la sfârşitul tău, Sfinte Mucenice Ignatie, căci leii mâncând sfântul tău trup, după cum singur mult ai dorit, inima ta întreagă şi neatinsă a rămas, spre a se arăta tuturor adevărul cel de tine mărturisit; pentru care noi, slăvind dumnezeiasca Pronie, către tine zicem aşa:
Bucură-te, că acum dorirea ta a luat sfârşit;
Bucură-te, că acum, grâule al lui Dumnezeu, dinţii fiarelor te-au măcinat;
Bucură-te, că inima ta cea de Dumnezeu iubitoare leii nu o au mâncat;
Bucură-te, că spre mustrarea necredincioşilor Dumnezeu pe ea o a păstrat;
Bucură-te, că pe a ta inimă păgânii cu sabia în două o au despicat;
Bucură-te, că la despicarea inimii tale mare minune s-a arătat;
Bucură-te, că pe amândouă părţile inimii tale scris era preafrumos;
Bucură-te, căci cu slove de aur scria: Iisus Hristos;
Bucură-te, Ignatie, grâul cel de Hristos semănat;
Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos de dinţii fiarelor te-ai măcinat;
Bucură-te, pâinea Marelui Împărat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 12-lea

Dar au rămas Bisericii lui Hristos unele din oasele tale pe care leii nu le-au mâncat, şi pe acestea ca pe o vistierie de mult preţ adunându-le, cu mare bucurie binecredincioşii le sărutau şi pe Dumnezeu, Cel ce te-a întărit pe tine până la sfârşit, Îl lăudau, zicând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Serafim pururea înfierbântat de dragostea lui Dumnezeu ai fost tu pe pământ, dumnezeiescule Ignatie, marele nostru ierarh, cu duhul arzând de bucurie şi cu cutremur Domnului slujind; pentru care şi noi, nepricepuţii, îndrăznim a te lăuda pe tine, zicând:
Bucură-te, căci tu pe Dumnezeu din toată inima, cugetul şi puterea ta L-ai iubit;
Bucură-te, căci tu cea dintâi poruncă prin a ta vieţuire cu lucrul o ai împlinit;
Bucură-te, că inima, mintea şi limba de-a pururea în rugăciune le aveai;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale cele de foc pururea cu duhul ardeai;
Bucură-te, că, prin gânditoarea rugăciune a inimi tale, dorul lui Dumnezeu pururea îl aprindeai;
Bucură-te, că, prin uimire şi robia minţii, în cer cu inima te suiai;
Bucură-te, că pe limba ta, pururea numele lui Hristos ai purtat;
Bucură-te, că în inima ta pururea prezenţa lui Dumnezeu ai păstrat;
Bucură-te, că inima ta pururea după Dumnezeu a însetat;
Bucură-te, că, prin chinuri şi moarte, pildă desăvârşită turmei ai dat;
Bucură-te, că spre moarte cu bucurie ai plecat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 13-lea

O, preafericite arhiereule al lui Hristos Ignatie, pe care în braţele cele preasfinte din copilărie Hristos te-a luat şi care toată viaţa ta pe El în a ta inimă L-ai purtat; te rugăm să mijloceşti pentru noi, păcătoşii, către Preaînaltul Dumnezeu, ca să dobândim mila şi ajutorul Lui în toate zilele vieţii, şi în veacul cel viitor să ne învrednicim a cânta împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Îngerească viaţă pe pământ…, Condacul 1: Sosit-a astăzi bucurie şi mângâiere…,

Icosul 1

Îngerească viaţă pe pământ ai petrecut, dumnezeiescule Ierarhe Ignatie, cu văpaia dragostei lui Hristos inima ta aprinzând, cu gura şi cu limba, în toată vremea şi locul, slavoslovind; pentru care şi noi te lăudăm, zicând:
Bucură-te, al ierarhilor şi mucenicilor mare soare;
Bucură-te, adevăratule lucrător al rugăciunilor celor gândite;
Bucură-te, sălaşule cuvântător, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat;
Bucură-te, biserică vie a Marelui Împărat;
Bucură-te, că şi pe a ta inimă jertfă lui Dumnezeu o ai sfinţit;
Bucură-te, căci cu inima crezând, cu gura pe Hristos la arătare luminat L-ai propovăduit;
Bucură-te, că din copilărie ai fost ales şi chemat de Hristos;
Bucură-te, stâlp al Bisericii mult luminos;
Bucură-te, vasule ales, care lui Pavel te-ai asemănat;
Bucură-te, că numele lui Hristos înaintea păgânilor l-ai purtat;
Bucură-te, că de la „fiul tunetului” dreapta credinţă ai învăţat;
Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul 1

Sosit-a astăzi bucurie şi mângâiere tuturor drept-credincioşilor creştini la prăznuirea dumnezeiescului Ierarh şi Mucenic Ignatie, pe care din copilărie Mântuitorul în preasfintele Sale braţe L-a luat şi L-a purtat şi a cărui fericită inimă sălaş Cuvântului s-a arătat. Pe acesta toţi cu evlavie cinstindu-l, aşa să strigăm: Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

şi se face otpustul.

Acatistul Sfântului Mucenic Bonifatie – 19 Decembrie

1-sf-mc-bonifatie-12-1

Troparul Sfântului Mucenic Bonifatie, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Bonifatie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase
Dumnezeule.

Condacul 1

Alesule ostaş al lui Hristos, învrednicit de cununa slavei, cu moarte mucenicească te-ai izbăvit de moartea cea veşnică, de la întunericul păcatelor te-ai întors la lumina cea pururea fiitoare; primeşte rugăciunile aduse în cinstea ta şi ne izbăveşte din cursele vrăjmaşului celui viclean, ca să-ţi strigăm cu bucurie: Bucură-te, Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Icosul 1

Înger luminos a stins focul chinurilor tale cu roua harului, ocrotindu-te Mucenice Bonifatie, ca să nu pieri ca un păcătos cu haină murdară şi neîntors la Dumnezeu. Învaţă-ne să ne îmbrăcăm cu haina luminoasă a sfinţeniei şi din toată inima să-ţi cântăm aşa:
Bucură-te, că viaţa pentru Hristos ţi-ai dat;
Bucură-te, că, în suferinţe, pe El L-ai imitat;
Bucură-te, că spre Dumnezeu ochii ţi-ai aţintit;
Bucură-te, că voinţa în virtuţi o ai întărit;
Bucură-te, rob credincios al Domnului Hristos;
Bucură-te, că sfârşitul vieţii ţi-a fost sfânt şi frumos;
Bucură-te, că de Duhul Sfânt ai fost luminat;
Bucură-te, că de ispitele lumii n-ai fost înşelat;
Bucură-te, că pe vicleanul şarpe l-ai făcut de ruşine;
Bucură-te, că ceata sfinţilor s-a bucurat de tine;
Bucură-te, Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul al 2-lea

Văzând tulburarea lumii acesteia şi grijile vieţii, toate le-ai socotit ca praful, ridicând mintea la cele de sus, pătimitorule al lui Hristos, te-ai ridicat la înălţimea cunoaşterii de Dumnezeu, mărturisind tuturor pe Hristos Dumnezeu, şi acum chemi sufletele care pier în păcate ca să se pocăiască şi cu lacrimi de umilinţă să-I cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Mintea ţi-ai păstrat-o trează şi focul patimilor cu pocăinţă l-ai stins, Bonifatie minunate, de la apus la răsărit, de la Roma ai venit să suferi pentru Domnul Iisus, având gând sfânt ca să ţi se înmulţească harul, iar pe noi ne-ai adus în biserică să-ţi cântăm aşa:
Bucură-te, că patimile să le biruim ne-ai învăţat;
Bucură-te, că nădejdea mântuirii celor disperaţi le-ai dat;
Bucură-te, că deşertăciunea vieţii pământeşti o ai cunoscut;
Bucură-te, că suferinţele tale mai înainte le-ai prevăzut;
Bucură-te, a celor treji încuviinţare şi bucurie;
Bucură-te, a voinţei tărie celor neputincioşi;
Bucură-te, că prin tine de beţie ne izbăvim;
Bucură-te, că la Dumnezeu cu ajutorul tău revenim;
Bucură-te, al vindecărilor izvor nesecat;
Bucură-te, al minunilor tezaur pururi bogat;
Bucură-te, că ne înveţi mintea la Dumnezeu s-o ridicăm;
Bucură-te, că de păcate prin tine ne eliberăm;
Bucură-te, Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul al 3-lea

Cu puterea milostivirii lui Dumnezeu ai fost înzestrat, fiindcă din povestirea vieţii tale noi aflăm cum, din mila lui Dumnezeu, mulţi păcătoşi se întorc la pocăinţă. Astfel, şi tu ai plăcut lui Dumnezeu şi, în locul morţii amare, ai căpătat viaţa veşnică, deci învaţă-ne să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Având acum veşnică bucurie în lăcaşurile cereşti, nu ne părăsi nici pe noi păcătoşii, Mucenice Bonifatie, cei ce locuim pe pământ. Noi, trudiţii şi împovăraţii, alergăm la tine; nu ne lăsa orfani şi neputincioşi, ci ajută-ne şi du rugăciunile noastre la altarul cel ceresc, că întru bucurie să-ţi cântăm:
Bucură-te, că pe semenii tăi ca pe tine i-ai iubit;
Bucură-te, că în păcate inima nu ţi-ai împietrit;
Bucură-te, că celor străini şi călătorilor le-ai slujit;
Bucură-te, că de aceea ţara de baştină ai părăsit;
Bucură-te, că ai învăţat mila pe orişice om bogat;
Bucură-te, că pe orfani şi pe văduve cu milă i-ai apărat;
Bucură-te, celor săraci milostiv apărător;
Bucură-te, celor asupriţi şi înjosiţi bun mijlocitor;
Bucură-te, că pe cei beţivi cu trezvie îi răcoreşti;
Bucură-te, că pe cei scăpătaţi de beţie la trezvie îi pofteşti;
Bucură-te, că pe femeile ce plâng le mângâi;
Bucură-te, că lacrimile lor la cer le duci tu întâi;
Bucură-te, Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul al 4-lea

Viforul păcatelor nu te-a înecat, nici valurile patimilor nu te-a acoperit, Mucenice al lui Hristos, ci te-ai întors la Domnul şi I-ai adus viaţa ca jertfă de mireasmă. Roagă-te ca şi noi, cei de pe marea vieţii, să ajungem cu bine la limanul mântuirii, cântând Mântuitorului: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Auzind pilda Evangheliei, cum fiul rătăcit, cheltuindu-şi averea în ţară străină, în foamete şi-a venit în fire, s-a întors în braţele părinteşti, întru pocăinţă zicând: „Tată, greşit-am la cer şi înaintea ta”, aşa şi tu, Mucenice, de la roşcovele păcatelor te-ai întors la Hristos. Noi, bucurându-ne de îndreptarea ta, îţi cântăm astfel:
Bucură-te, că foame grea în robia patimilor ai suferit;
Bucură-te, că de Hristos – Pâinea Vieţii ai flămânzit;
Bucură-te, că Sfântul Său Sânge ca hrană l-ai primit;
Bucură-te, că împreună cu slăviţii mucenici şi tu ai fost socotit;
Bucură-te, că pe aripile trezviei spre Dumnezeu ai zburat;
Bucură-te, că inima ta în sus ţi-ai ridicat;
Bucură-te, că, prin Cruce, pe Domnul L-ai aflat;
Bucură-te, că ai căpătat a biruinţei cunună;
Bucură-te, că ai ştiut să lepezi frumuseţea lumii;
Bucură-te, a sufletelor noastre comoara cea bună;
Bucură-te, că te-ai dezbrăcat de păcatul întinăciunii;
Bucură-te, Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul al 5-lea

Sângele lui Hristos ce a curs pentru noi, nevrednicii, şi sângele martirilor vărsat pentru Hristos ţinând în seamă Aglaida, ţi-a spus astfel: „Tu ştii cu cât de multe păcate suntem întinaţi şi la viaţa viitoare nu gândim. Eu am auzit de la un om credincios creştin că moaştele martirilor aduc mântuire şi că mucenicul este mijlocitor către Dumnezeu…”. Şi noi credem că tu eşti mijlocitorul nostru în faţa Domnului, căci împreună cu îngerii Îi cânţi Sfintei Treimi: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Vedem şi înţelegem cum cuvintele acestea ale Aglaidei ţi-au răscolit sufletul şi te-ai hotărât la abstinenţă, Mucenice Bonifatie. Ajută-ne şi nouă să-ţi urmăm ţie, ca să nu pierim în adâncul fărădelegilor, ci cu bucurie să-ţi cântăm:
Bucură-te, că din somnul patimilor ca din moarte te-ai trezit;
Bucură-te, că din laţul păcatelor pe mulţi ai izbăvit;
Bucură-te, celor ce se îndoiesc de iertare, mustrare şi hotărâre;
Bucură-te, bucuriei fără margini, întărire;
Bucură-te, că ne chemi să ne înnoim în înfrânare;
Bucură-te, căci cu semnul Crucii tai a patimilor vâltoare;
Bucură-te, că veşnică avere ţi-ai agonisit;
Bucură-te, că la muncă şi mântuire pe mulţi ai pornit;
Bucură-te, că a vinului veselie o ai părăsit;
Bucură-te, că rănile trupului ca un înger le-ai suferit;
Bucură-te, cel bătut, că L-ai mărturisit pe Hristos;
Bucură-te, că pentru El cu foc fript ai fost;
Bucură-te, Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul al 6-lea

Mărturisitoare a închinării sfintelor moaşte a devenit Aglaida, stăpâna ta, Mucenice al lui Hristos, când te-a trimis în Răsărit să aduci moaştele sfinţilor mucenici, care au suferit pentru credinţa în Hristos, ca prin ele să izvorască binecuvântare şi mântuire celor ce-i cinstesc pe dânşii. Dă-ne şi nouă de la Domnul mângâiere, ca să-I cântăm cântare îngerească: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Strălucit-ai ca un luceafăr, cu viaţa ta, Mucenice, jugul lui Hristos l-ai luat şi mântuire ai primit, căci evlavie fără Hristos nu putem avea. Cu rugăciunile tale învredniceşte-ne de lăcaşurile cereşti, ca să te lăudăm astfel:
Bucură-te, tabla legii lui Hristos, de Dumnezeu scrisă;
Bucură-te, că rugăciunile îţi sunt mireasmă nedescrisă;
Bucură-te, dreptarului credinţei, minunat stâlp;
Bucură-te, poruncilor Domnului, cunună de pietre scumpe;
Bucură-te, scara trezviei care la cer ne duce;
Bucură-te, de rana păcatului vindecare dulce;
Bucură-te, că de la Domnul ai primit har şi putere;
Bucură-te, că cu înfrânare ne înveţi să ţinem serbările;
Bucură-te, că ne izbăveşti de beţia de moarte;
Bucură-te, căci, cu lumina lui Hristos, omori ale noastre patimi;
Bucură-te, la viaţă nouă al nostru chemătorule;
Bucură-te, Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul al 7-lea

Vrând să pleci din casa ta spre Răsărit, ai prezis sfârşitul tău, prealăudate Bonifatie, zicând: „Cred că o să-ţi aducă, doamna mea, în loc de moaşte, trupul meu chinuit pentru Hristos”, tăinuind în suflet gândul că o să suferi pentru Domnul, Căruia te rugai stăruitor. Întăreşte credinţa noastră, ca să fim gata totdeauna să suferim pentru dânsa, cântându-I lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Minunata şi slăvita ta îndreptare încă necrezând-o Aglaida, cugeta în sine, vrând să te învinuiască de păcatul hulirii, aşa ţi-a răspuns: „Acum nu-i de glumit, frate, ci fii evlavios, că ai să aduci moaştele sfinţilor. Domnul să trimită pe îngerul Său înaintea ta şi să-ţi îndrepte paşii cu milostivirea Sa”. Noi, văzând curăţia inimii tale, Sfinte Bonifatie, îţi cântăm aşa:
Bucură-te, al sfintelor moaşte cinstitorule;
Bucură-te, al cucerniciei de exemplu dătătorule;
Bucură-te, că de fărădelegi să ne ferim ne-ai poruncit;
Bucură-te, că de cele ce se bucură lumea te-ai ferit;
Bucură-te, marele nostru în toate ajutător;
Bucură-te, al cugetelor sfinte în taină păstrător;
Bucură-te, al celor ce se luptă cu păcatul ostaş apărător;
Bucură-te, al pocăinţei noastre bun mijlocitor;
Bucură-te, că Domnul ne iartă pentru rugăciunile tale;
Bucură-te, că în necazuri ne înveţi să avem răbdare;
Bucură-te, că a sfinţilor ceată de tine s-a minunat;
Bucură-te, că duhurile răutăţii le-ai gonit şi le-ai ruşinat;
Bucură-te, Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul al 8-lea

Slujirea idolilor ai desconsiderat-o, Sfinte Mucenice, şi, venind în Tars, nu ţi-ai plecat genunchii înaintea dumnezeilor străini, ci ai arătat o râvnă apostolească. De aceea, roagă-te pentru noi ca să avem aceeaşi dragoste fierbinte pentru Hristos, cântându-I Lui din toată inima: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Aprins de o râvnă sfântă, nu puteai răbda hulirea de Dumnezeu, plin fiind de Duhul Sfânt, ai mustrat orbirea şi nebunia închinătorilor la idoli. Din pricina aceasta, împăratul cel păgân a poruncit să te bată cu bice, pricinuindu-ţi nenumărate răni. Deci noi te lăudăm aşa:
Bucură-te, îndrăzneţ mustrător al credinţei deşarte;
Bucură-te, că ai fost înarmat cu sfânta dreptate;
Bucură-te, că trupul ţi-a fost despuiat;
Bucură-te, că sufletul curat ţi l-ai păstrat;
Bucură-te, moştenitor al lăcaşurilor cereşti;
Bucură-te, că mustri pe cei ce înjură şi hulesc;
Bucură-te, că pentru Hristos atât de barbar ai fost biciuit;
Bucură-te, al grădinii raiului pom frumos înflorit;
Bucură-te, că precum aurul în cuptor ai fost curăţat;
Bucură-te, că pentru Hristos ai fost lovit şi insultat;
Bucură-te, că lui Dumnezeu cu moartea-ţi ai plăcut;
Bucură-te, că sfârşit creştinesc şi mucenicesc ai avut;
Bucură-te, Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul al 9-lea

Întreg te-ai predat Domnului, multpătimitorule al lui Hristos, când necredinciosul împărat a poruncit să-ţi toarne în gură cositor topit şi fierbinte, atunci ai ridicat mâinile spre cer, rugându-te astfel: „Doamne Dumnezeul meu, Iisuse Hristoase, Cel ce m-ai întărit să îndur chinurile cele amare de până acum, rămâi şi acum cu mine, uşurează-mi suferinţele şi nu lăsa să fiu biruit de vrăjmaşul cel viclean”. Cu aceasta inspiri iubirea lui Hristos şi nouă, celor ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Ritorii cei ce se credeau înţelepţi să ne spună cum de nu ţi-a ars gâtlejul cositorul topit ce ţi l-au turnat pe gură, şi nici alt rău nu ţi-a pricinuit, Mucenice Bonifatie, deoarece tu ai cerut semn de la Domnul, că într-adevăr vei învinge pe chinuitorii tăi; şi acest semn ţi s-a dat, că toate torturile lor au rămas zadarnice. Minunându-se de aceasta, toţi au strigat: „Mare este Iisus Hristos, credem în Tine, Doamne!”. Deci şi noi te lăudăm, cântându-ţi:
Bucură-te, că prin tine credincioşii se întăresc;
Bucură-te, că de moarte năprasnică se izbăvesc;
Bucură-te, că în Hristos pe toţi i-ai mângâiat;
Bucură-te, că în suferinţă să ne rugăm ne-ai învăţat;
Bucură-te, că nu te-au putut birui chinuitorii;
Bucură-te, căci cu patimile te-ai luptat şi le-ai învins;
Bucură-te, că spinii păcatelor din tine i-ai ars;
Bucură-te, că de focul torturii nears ai rămas;
Bucură-te, de-a pururea viu, de chinuri răbdătorule;
Bucură-te, că necazul în bucurie ni-l prefaci, ajutătorule;
Bucură-te, Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul al 10-lea

Vrând să fii mântuit, ai dorit ca până la sfârşit să suferi pentru Domnul, Mucenice Bonifatie, rugându-L din toată inima astfel: „Doamne, Doamne, Dumnezeul meu, învredniceşte-mă de bunătatea Ta, ajută-mă ca, pentru fărădelegile mele făcute în neştiinţă, să nu mă oprească vrăjmaşul în calea mea spre cer, primeşte în pace sufletul meu, socoteşte-mă cu martirii ce şi-au vărsat sângele pentru Tine, dar au păstrat credinţa până la sfârşit, şi împreună cu dânşii să cânt şi eu: Aliluia!”.

Icosul al 10-lea

Zid tare şi neînvins de vrăjmaş ai rămas până la sfârşit, Mucenice al lui Hristos, că fiind decapitat, a curs îndată sânge şi lapte, încât văzând necredincioşii o astfel de minune, au început să slăvească pe Hristos, iar ţie îţi strigau aşa:
Bucură-te, că, văzându-ţi chinurile, mulţi s-au întors la Hristos;
Bucură-te, că cu Belzebut, s-au luptat şi l-au biruit toţi;
Bucură-te, că sfârşitu-ţi a luminat minţile întunecate;
Bucură-te, că moartea-ţi învie conştiinţa celor în păcate;
Bucură-te, a păcătoşilor nepocăiţi aspră mustrare;
Bucură-te, a voinţei slăbite de beţie grabnică vindecare;
Bucură-te, a celor ce rătăcesc în noaptea neştiinţei înţelepţire;
Bucură-te, undiţă de aur, ce pescuieşti din păcat, la mântuire;
Bucură-te, că rugăciunile tale Dumnezeu ţi le-a auzit;
Bucură-te, că Împărăţia cerurilor pe veci ai dobândit;
Bucură-te, că ai fost în porfira sângelui tău îmbrăcat;
Bucură-te, că în lumină cerească acum petreci minunat;
Bucură-te, Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul al 11-lea

Cântare neîncetată aduci Domnului, Mucenice Bonifatie, lăudând pe Preasfânta Treime, pentru Care ţi-ai dat viaţa, împreună cu cetele martirilor, ca şi noi să ne înfrumuseţăm sufletul cu virtuţi, ca pe o mireasă, pentru Hristos – Mirele ceresc, cântându-I sfântă cântare: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Cu lumina iubirii şi după moarte ai strălucit, minunate Bonifatie, când prietenii tăi au aflat capul tău tăiat şi plângeau amar, zicând: „Robule al lui Hristos, iartă-ne păcatul nedreptei judecări şi a clevetirii fără noimă cu care ţi-am greşit…”. Atunci faţa ta s-a luminat ca şi cu nişte raze vii, arătând că le dai iertare. De aceea, noi cu dragoste îţi cântăm acestea:
Bucură-te, gura blândeţii şi a dulcii vestiri;
Bucură-te, locuinţă frumoasă a sfintei iubiri;
Bucură-te, că tu ai făcut Biserica să se veselească;
Bucură-te, că acum ai ajuns în cetatea cerească;
Bucură-te, cel întocmai cu apostolii, cu moarte de mucenic;
Bucură-te, zelos rugător către Dumnezeu, netemător de nimic;
Bucură-te, că deşertăciunile vieţii şi nelegiuirea ai mustrat;
Bucură-te, că de ispitirile vrăjmaşului pe mulţi ai scăpat;
Bucură-te, că tu aperi pe cei pe nedrept prigoniţi;
Bucură-te, candelă aprinsă în faţa Prestolului între sfinţi;
Bucură-te, că după poruncă şi pe vrăjmaşi i-ai iubit;
Bucură-te, că vorbirea de rău şi clevetirea le-ai nesocotit;
Bucură-te, Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul al 12-lea

Dar şi izvor de tămăduire s-au arătat moaştele tale când s-au apropiat de Roma, că îngerul Domnului s-a arătat Aglaidei, zicând: „Pe fostul tău rob, iar acum fratele şi coslujitorul nostru primeşte-l ca pe stăpânul şi odihneşte-l bine, ca să ţi se ierte păcatele tale, căci el acum cu noi în ceruri cântă împreună Celui Preaînalt: Aliluia!”.

Icosul al 12-lea

Cântând minunile tale, Aglaida a zidit o biserică în cinstea ta, ostaşule al lui Hristos, unde a pus moaştele tale, iar ea şi-a împărţit averea la săraci, cu post şi rugăciune întru fierbinte pocăinţă a petrecut încă cincizeci de ani, apoi s-a alăturat cetei sfinţilor. De aceea, lăudând minunile tale, te mărim astfel:
Bucură-te, că sufletul ţi-ai făcut Templu Celui Preaînalt;
Bucură-te, cartea minunilor scrisă de El minunat;
Bucură-te, că de moarte năprasnică pe noi ne izbăveşti;
Bucură-te, că lacrimile femeilor celor beţivi le primeşti;
Bucură-te, că pe cei căzuţi în păcate îi chemi la pocăinţă;
Bucură-te, lumina curăţiei, ce ne duce la umilinţă;
Bucură-te, că focul patimilor doar tu îl linişteşti;
Bucură-te, că întunericul păcatelor doar tu îl izgoneşti;
Bucură-te, că pe cei micuţi de ispitele lumii îi fereşti;
Bucură-te, că în a lui Hristos învăţătură pe toţi îi povăţuieşti;
Bucură-te, preaslăvit lui Hristos, cinstit din vecie;
Bucură-te, Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul al 13-lea

O, Preaslăvite Mucenice al lui Hristos Bonifatie, primeşte această rugăciune de la noi care, îngenunchind, tindem mâinile către tine şi-ţi aducem ţie cele de laudă; mijloceşte pentru noi la Domnul, mai cu seamă pentru fraţii noştri căzuţi în patima beţiei, vindecă-ne de patimi şi ajută-ne să punem început bun vieţii noastre, ca mântuiţi cu rugăciunile tale, să lăudăm în veci pe Dumnezeu, cântându-I: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Înger luminos a stins focul chinurilor tale…, Condacul 1: Alesule ostaş al lui Hristos…,

Icosul 1

Înger luminos a stins focul chinurilor tale cu roua harului, ocrotindu-te Mucenice Bonifatie, ca să nu pieri ca un păcătos cu haină murdară şi neîntors la Dumnezeu. Învaţă-ne să ne îmbrăcăm cu haina luminoasă a sfinţeniei şi din toată inima să-ţi cântăm aşa:
Bucură-te, că viaţa pentru Hristos ţi-ai dat;
Bucură-te, că, în suferinţe, pe El L-ai imitat;
Bucură-te, că spre Dumnezeu ochii ţi-ai aţintit;
Bucură-te, că voinţa în virtuţi o ai întărit;
Bucură-te, rob credincios al Domnului Hristos;
Bucură-te, că sfârşitul vieţii ţi-a fost sfânt şi frumos;
Bucură-te, că de Duhul Sfânt ai fost luminat;
Bucură-te, că de ispitele lumii n-ai fost înşelat;
Bucură-te, că pe vicleanul şarpe l-ai făcut de ruşine;
Bucură-te, că ceata sfinţilor s-a bucurat de tine;
Bucură-te, Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul 1

Alesule ostaş al lui Hristos, învrednicit de cununa slavei, cu moarte mucenicească te-ai izbăvit de moartea cea veşnică, de la întunericul păcatelor te-ai întors la lumina cea pururea fiitoare; primeşte rugăciunile aduse în cinstea ta şi ne izbăveşte din cursele vrăjmaşului celui viclean, ca să-ţi strigăm cu bucurie: Bucură-te, Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

şi această

Rugăciune către Sfântul Mucenic Bonifatie

O, Multpătimitorule şi Prealăudate Mucenice Bonifatie, a ta mijlocire o cerem; rugăciunile noastre nu le trece cu vederea, ci milostiveşte-te şi ne ascultă. Vezi pe fraţii şi pe surorile noastre (numele) căzuţi în patima beţiei, vezi că din pricina aceasta au căzut şi de la Biserica-Mamă şi mântuirea cea veşnică. O, Sfinte Mucenice Bonifatie, cu harul ce-l ai de la Dumnezeu, trezeşte-le inima şi conştiinţa, salvează-i din prăpastia păcatului şi adu-i iar la înfrânarea cea mântuitoare. Roagă-L pe Domnul Dumnezeu, pentru Care tu moarte mucenicească ai suferit, ca, iertându-ne greşelile noastre, să nu-Şi întoarcă îndurarea de la fiii Săi, ci să întărească în noi trezvia, curăţia şi înfrânarea, şi să întindă mână de ajutor celor ce au făgăduit abstinenţă de la băuturile alcoolice, să-şi poată ţine făgăduinţa dată, zi şi noapte veghind cu gândul la marele răspuns ce avem de dat la înfricoşătoarea Judecată de Apoi. Plăcutule al lui Dumnezeu, Mucenice, primeşte rugăciunile mamelor ce se roagă cu lacrimi pentru copiii lor pierduţi în ghearele beţiei, ale cinstitelor femei ce plâng pentru bărbaţii lor, ale copiilor rămaşi orfani pe urma beţiei şi ale noastre ale tuturor ce ne rugăm ţie, şi să ajungă gemetele noastre împreună cu rugăciunile tale la tronul Celui Preaînalt, să ne dăruiască tuturor sănătate şi mântuire trupească şi sufletească, iar mai presus de toate, Împărăţia Sa cerească. Păzeşte-ne de ispitirile vicleanului vrăjmaş şi de toate vicleşugurile lui, iar în ceasul trecerii noastre din viaţa aceasta, ajută-ne să trecem cu bine vămile văzduhului şi cu rugăciunile tale să scăpăm de veşnica osândă. Roagă-L pe Domnul şi Mântuitorul nostru să ne dăruiască dragoste nefăţarnică pentru Dânsul şi Biserica Sa, credinţă statornică şi luptătoare contra vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi ai Bisericii şi neamului şi să ne acopere mila lui Dumnezeu în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Bonifatie – 19 Decembrie

1-sf-mc-bonifatie-1-1

Troparul Sfântului Mucenic Bonifatie, glasul al 4-lea:

Mucenicul tău. Doamne, Bonifatie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Cântarea 1, glasul al 4-lea.

Irmosul:

Pe voievozii cei puternici, pe cele trei părţi ale sufle­tului, Te rog îneacă-i, Cel Ce Te-ai născut din Fecioară, întru Adâncul Nepătimirii. Ca întru omorârea trupului meu să-Ţi cânt Ţie, ca şi cu o alăută, cântare de biruinţă.

Stih: Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cuget plin de înflăcărare râvnind la luptele vitejilor pătimitori, te-ai luptat cu tărie şi ai ucis pe şarpele, cu nevoinţele tale cele purtătoare de via­ţă, Sfinţite Bonifatie, împreună vorbitorule cu Sfinţii Îngeri.

Stih: Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzând cumplit răspândită pe pământ înşelăciunea vrăjma­şului, viteazule luptător, aprinzându-ţi-se sufletul de Dumneze­iasca dragoste, ai intrat în locul de chinuri, cu cuget neînfrico­şat, de trei ori fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Luminându-te cu Dumneze­iasca Înţelepciune, fericite, ai înspăimântat pe vrăjmaşii cei neînţelepţi, vestind pe Hristos, Care S-a asemănat trupeşte cu acei cărora a voit să se arate, Mucenice Bonifatie, mult pătimitorule.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Muntele lui Dumnezeu pe care l-a văzut mai înainte Proorocul Daniel, Cortul cel Înţelegător, Les­pedea cea Preacinstită, Sfinţenia Sla­vei, Masa care a încăput Dum­nezeiasca Pâine, pe Preasfânta Fecioară, cu cântări să o lăudăm.

Cântarea a 3-a. Irmos: Biserica cea stearpă…

Stih: Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca unul ce ai dorit Liber­tatea cea de sus, mărite, te-ai izbăvit de jugul robiei, râvnind Patimilor celor Cinstite ale Celui Ce S-a făcut Rob din milostivire, vrednicule de laudă.

Stih: Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătându-te mai presus de cugetele cele trupeşti, cu Dum­nezeiască schimbare, fără de veste toată năvălirea necazuri­lor ai răbdat veselindu-te, Sfinte Mu­cenice Bonifatie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lepădatu-te-ai de tine însuţi şi ai ieşit la lupte şi la întrecerea cu vrăjmaşul, întărit fiind cu Arma Crucii, şi asemeni mu­cenicilor te-ai arătat, vredni­cule de laudă, Sfinte Bonifatie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Deşertându-Se pe Sine în pântecele tău, nu a deşertat Sânurile Părinteşti, Dumnezeul Cel mai presus de fiinţă şi S-a făcut Fiu al tău, Preacurată, ca să mântuiască pe oameni.

Irmosul:

Biserica cea stearpă a rodit şi adunarea cea cu mulţi fii a slăbit; să strigăm Mi­nunatului nostru Dumnezeu: Sfânt eşti Doamne!

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Pentru dragostea Chipului Tău, ai stat, Milostive, pe Crucea Ta şi neamurile s-au topit, că Tu eşti Tăria şi Lauda mea, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fericind răbdarea celor ce se luptau, cu râvna cinstitelor pa­timi te-ai asemănat lor, înţelepţite de Dumnezeu, fericite mucenice.

Stih: Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mergând cu credinţă în cău­tarea Dumnezeieştilor mucenici, preafericite, te-ai dat pe tine în­suţi povară vrednică de minu­nare celei ce te dorea, de Dum­nezeu înţelepţite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Curăţindu-te, mucenice, ca aurul în topitoarea chinurilor, te-ai arătat mai curat decât au­rul, purtând pecetea Patimilor Celui Ce te-a făcut.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

După naştere cunoscându-ţi fecioria pecetluită, Fecioară, cu credinţă ai slăvit pe Cuvântul, Care în chip de negrăit S-a năs­cut din pântecele tău.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Luminarea Ta, Doamne, trimite-ne-o nouă şi ne scoate din negura greşelilor, Bunule, pacea Ta dăruind-o nouă.

Stih: Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o stea strălucitoare ai ră­sărit de la Apus şi apunând, o, mucenice, cu răbdare de lup­tător, iarăşi ai răsărit către Apus, luminând marginile.

Stih: Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nevoitu-te-ai muceniceşte, răbdând smulgerea unghiilor, cu trestie ascuţită fiind împuns, mucenice şi cu harul ai tocit toate boldurile vicleanului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Măiestriile vrăjmaşului au fost neputincioase împotriva ta, de Dumnezeu înţelepţite; că sufereai chinurile trupului ca şi cum ai fi fost fără de trup, cu privirea neabătută către Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Spală de toată întinăciunea sufletul meu, strig către tine şi mă miluieşte, Ceea ce ai Întru­pat pe pământ pe Dumnezeu, Mântuitorul Cel Adevărat.

Cântarea a 6-a.

Irmos: Strigat-am mai înainte…

Stih: Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind lovit, cu rănile trupu­lui ai rănit pe cei fără de Dumnezeu, care boleau fără vindecare, din neştiinţă şi celor bolnavi te-ai arătat doctor, Sfinte Pătimitorule Bonifatie.

Stih: Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înălţându-te către Dumnezeu, fericite, cu adaosul pătimirilor ai surpat pe vrăjmaşii cei nevă­zuţi şi celor căzuţi te-ai făcut ajutător, purtătorule de chinuri.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind târât pe pământ, ca o piatră de mult preţ, purtătorule de biruinţe, ai surpat întăritura înşelăciunii şi prin credinţă ai întărit inimile credincioşilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Rugul care ardea şi nicide­cum nu se mistuia, pe tine te în­chipuia de mai înainte, Prealăudată. Căci ca şi acela, nici tu nu ai ars, Întrupând pe Dumnezeu.

Irmosul:

Strigat-a mai înainte, în­chipuind îngroparea Ta cea de trei zile, Proorocul Iona în chit, rugându-se: din stricăciune izbăveşte-mă, Iisuse, Împărate al Puterilor.

CONDAC, glasul al 4-lea.

Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi…

Jertfă fără de prihană te-ai adus pe tine de voie, Celui rân­duit a Se naşte din Fecioara pentru tine, Sfinte purtătorule de cunună, Înţelepte Bonifatie.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Tinerii lui Avraam oarecând în Babilon văpaia cuptorului au călcat, strigând cu laude: Dumnezeul părinţi­lor noştri, bine eşti cuvântat!

Stih: Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Neplecându-ţi genunchii chi­purilor cioplite, te-ai aruncat în mari primejdii ca într-un cuptor, mucenice; întru care răcorindu-te, strigai: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat!

Stih: Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sârguindu-se cel cu cuget vi­clean să slăbească tăria măr­turisirii tale, fără de milă vărsa plumb fierbinte în cele dinlăuntrul tău, dar vădit s-a ruşinat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tăindu-ţi-se grabnic sfinţitul tău cap, ai tăiat capul vicleanu­lui vrăjmaş cel iscusit în vicle­şuguri, cu sabia bărbăţiei tale, mucenice al lui Hristos, de Dumnezeu înţelepţite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca să-ţi cânt ţie, Fecioară, cu glasuri cuvioase, izbăveşte-mă, cu rugăciunile tale, de patimi, de primejdii, de supărări şi de oamenii cei vicleni, care caută să-mi facă rău.

Cântarea a 8-a.

Irmos: Izbăvitorule al tuturor…

Stih: Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu folos lucrând Hristos mântuirea ta, Mucenice Bonifatie, te întăreşte pe tine cel ce umblai după moaştele bunilor bi­ruitori mucenici, ca să te faci ca aceia,vrednicule de laudă.

Stih: Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fericitei stăpâne, ca o feri­cită vistierie, ai fost înapoiat, fericite, cu care aceasta îmbogăţindu-se, cânta cu inimă veselă: toate lucrurile binecuvântaţi pe Domnul.

Stih: Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ridicând degrab biserică preasfinţită, vrednica de laudă femeie, te-a aşezat într-însa, pe tine, care ai fost locaş Dumneze­ieştii Treimi, purtătorule de bi­ruinţe al lui Hristos, Sfinte Mucenice Bonifatie.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Ucis fiind pentru dragostea Celui Ce te-a zidit, vindeci cu rugăciunile tale cele făcătoare de viaţă, pe cei ce cad sub uci­derea patimilor, care strigă: toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Peste tine, Preacurată, pogorându-Se Cel mai presus de toate, S-a Întrupat precum ştie, Fecioară, şi a îndumnezeit pe oamenii care cântă: toate lucru­rile binecuvântaţi pe Domnul.

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmosul:

Izbăvitorule al tuturor, Atot­puternice, pogorându-Te în mijlocul văpăii, la cei ce se păstrau în dreapta credinţă, i-ai rourat şi i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

Cântarea a 9-a.

Irmos: Eva, adică, prin greşeala…

Stih: Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzându-te pe tine, co­moară sfinţită, se veselea cea pururea pomenită, strigând: trimisu-te-am pe tine rob, fericite, dar te-am primit stăpân adevărat, izbăvindu-mă cu rugăciunile tale cele bine primite, de robia răutăţilor.

Stih: Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înflorit-ai ca un crin în văile cele înţelegătoare ale muceni­cilor, Sfinte Mucenice Bonifatie. Înălţatu-te-ai ca un finic, ca un cedru răspânditor de bună mireasmă te-ai făcut cunoscut, ca un chiparos ales te-ai arătat, umplând de bună mireasmă sufletele noastre.

Stih: Sfinte Mucenice Bonifatie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Astăzi ne-a răsărit nouă po­menirea ta, purtătorule de bi­ruinţă, ca un soare strălucind cu Dumnezeieştile daruri, lumi­nând sufletele celor ce te laudă pe tine şi îndepărtând negura patimilor, mucenice purtăto­rule de biruinţe şi vrednicule de laudă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un soare ai răsărit de la Apus şi ai ajuns până la cetatea Răsăritului, unde prin muceni­cie ai şi apus, alergând spre o viaţă mai bună şi ai ajuns la Roma cea lăudată, pe care ai întărit-o cu rugăciunile tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Luminează-mă cu lumina ta, Ceea ce eşti fără de prihană, pe mine, care sunt cuprins de în­tunericul păcatului, Născătoare de Dumnezeu şi dă-mi a umbla întru blândeţea Dumnezeieşti­lor Porunci, Mireasă a lui Dum­nezeu, ca să te laud pe tine, cea cu totul Lăudată.

Irmosul:

Eva, adică, prin greşeala neascultării a aşezat bles­temul în lume, iar tu Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla pe Care ai purtat-o în pântece, ai înflorit lumii Binecuvântarea. Pentru aceasta toţi te mărim.

SEDELNA, glasul 1.

Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule…

Cinstind pe Dumnezeu, ai fost cinstit de Dânsul, Fericite Bonifatie, podoaba mucenici­lor; pentru aceea te-a şi împo­dobit pe tine cu Cununa Dumnezeieştii Măriri. Drept aceea prăznuind astăzi preasfântă pomenirea ta, ne rugăm ţie: roagă-te pentru noi Domnului.

SEDELNA, glasul al 4-lea.

Podobie: Degrab ne întâmpină…

DupăLege te-ai luptat, nevoindu-te şi ai ruşinat pe tira­nul şi momelile lui; şi într-armându-te cu Crucea, ai suferit chinurile cele cu dureri, feri­cite şi ai luat răsplată Mărirea Cea Cerească. Pentru aceasta ne rugăm ţie: roagă-te să ne mântuim noi.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. 

Podobie: Degrab ne întâmpină…

Degrab primeşte Stăpână ru­găciunile noastre şi le du Fiului şi Dumnezeului tău, Doamnă Preacurată şi risipeşte meşteşugirile şi dărâmă îndrăznirile celor fără de Dumnezeu, ce se într-armează asupra robilor tăi. Sfărâmă supărările celor ce aleargă la tine, Fecioară.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. 

Podobie: Degrab ne întâmpină…

Dacă Te-a văzut Maica Ta, Ceea ce nu ştie de mire, pe Cruce Înălţat, Cuvinte al lui Dumnezeu, ca o Maică tânguindu-se, striga: ce Minune nouă şi uimitoare este aceasta, Fiul meu! Cum Tu, Viaţa tuturor, Te împreunezi cu moartea, vrând să înviezi pe cei morţi, ca un Milostiv?

Acatistul Sfântului Dionisie din Zakynthos – 17 Decembrie

agios_dionysios_o_en_zakyntho1.jpg

 

Condacul 1

Cu flori de cântări împodobim prea cinstită prăznuirea ta, Sfinte Dionisie, căci din florile gândurilor dumnezeieşti împletindu-ţi cununa înţelepciunii, de alunecarea în păcatul lui Adam te-ai izbăvit şi în raiul înţelegător al inimii ai săltat cu gând smerit în cântări îngereşti de: Aliluia!

Icosul 1

Din pământul cel binecuvântat de rugăciune al familiei tale ai răsărit ca o mlădiţă smerită; fiind adăpat cu apele cele dulci ale înţelepciunii celei de sus, ca un nor înţelegător ai slobozit apa cunoştinţei de Dumnezeu, iar acum veseleşti inimile cele însetate de mântuire, ale celor ce îţi aduc picături de laude ca acestea:

Bucură-te, mlădiţă binecuvântată cu darurile Cuvântului;
Bucură-te, pom duhovnicesc lângă izvoarele Duhului;
Bucură-te, fiu preaiubit hrănit cu înţelepciunea Tatălui;
Bucură-te, porumbel cunoscător al tainelor cereşti;
Bucură-te, stea ce împodobeşte cerul Bisericii cu razele minunilor;
Bucură-te, vas primitor al mierii înţelepciunii din Sfintele Scripturi;
Bucură-te, căci Părinţii Bisericii ţi-au fost prieteni din copilărie;
Bucură-te, căci limbile străine ai învăţat mai înainte de limbile îngereşti;
Bucură-te, că adâncurile teologiei le-ai cercetat cu gând smerit;
Bucură-te, râu minunat plin de apa înţelepciunii de sus;
Bucură-te, că ai fost crescut pe cărările poruncilor dumnezeieşti;
Bucură-te, căci în pământul inimii ai ascuns comoara credinţei;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, mângâierea Zakyntosului şi mireasma rugăciunii revărsate în toată lumea!

Condacul 2

Din pruncie fiind învăţat de iscusit dascăl cărările înţelepciunii Cuvântului, ca un cerb ai alergat la izvoarele rugăciunii îndulcindu-te de susurul cântărilor de: Aliluia!

Icosul 2

Dascăli înţelepţi ţi-au deschis uşa Înţelepciunii, iar tu cu minte trează fiind şi dornică de cercetarea adâncimilor celor mai nepătrunse ale Duhului, ţi-ai închis poarta inimii dinspre gândurile deşertăciunii, iar acum ne deschizi nouă cămările laudelor dumnezeieşti:

Bucură-te, căci ca o flacără străluceai întru râvna Înţelepciunii;
Bucură-te, căci te-ai grăbit să intri cu fecioarele înţelepte în cămara Cuvântului;
Bucură-te, căci ai defăimat toată dorirea omenească pentru dragostea lui Hristos;
Bucură-te, căci tulburarea veacului acesta ai părăsit pentru liniştea rugăciunii;
Bucură-te, căci dorul desăvârşirii te-a întărit pe calea ispitelor;
Bucură-te, căci luând jugul lui Hristos nu ai mai privit înapoi spre lume;
Bucură-te, căci privirea minţii tale contempla neîncetat icoana Cuvântului;
Bucură-te, căci prin strălucirile rugăciunii te-ai făcut fiu al Luminii;
Bucură-te, căci porţile Înţelepciunii ai deschis cu cheia ascultării;
Bucură-te, că nu te-ai înspăimântat de năvala ispitelor;
Bucură-te, căci ai zdrobit capetele şerpilor nevăzuţi cu arma Crucii;
Bucură-te, căci în corabia rugăciunii ai călătorit pe marea vieţii;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, mângâierea Zakyntosului şi mireasma rugăciunii revărsate în toată lumea!

Condacul 3

Cheia rugăciunii ce se odihnea în adâncurile pământului inimii tale o ai aflat după osteneli duhovniceşti nenumărate şi descuind cămara cea gătită fecioarelor înţelepte cu îngerii cânţi neîncetat: Aliluia!

Icosul 3

Sporind cu vârsta, dar mai ales cu înţelepciunea, ţi-ai gătit aripile nevoinţelor duhovniceşti spre a ajunge pe culmile vieţuirii monahale; lăudând noi înălţimea doririi tale te cinstim cu laude ca acestea:

Bucură-te, căci ai urmat calea Apostolilor lui Hristos;
Bucură-te, căci dorul de desăvârşire a strălucit în inima ta;
Bucură-te, că ai fost chemat pe Taborul înţelegător al rugăciunii;
Bucură-te, că ai primit în inima ta oglindirea Soarelui dreptăţii;
Bucură-te, că nu te-ai înfricoşat de mulţimea curselor ispititorului;
Bucură-te, căci jugul lui Hristos ai purtat cu toată vrednicia;
Bucură-te, căci pe puntea smereniei ai ajuns la Înţelepciune;
Bucură-te, căci apele sărate ale vieţii ai îndulcit cu rugăciunea;
Bucură-te, moştenitorule al slavei fiilor Luminii;
Bucură-te, căci cu tânguirea pocăinţei te-ai cununat;
Bucură-te, căci suspinurile tale ţi-au împodobit rugăciunea;
Bucură-te, cunoscătorule al celor ascunse ale Duhului;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, mângâierea Zakyntosului şi mireasma rugăciunii revărsate în toată lumea!

Condacul 4

Spre mănăstirea Schimbării la faţă ai alergat ca spre un alt Tabor înţelegător cu paşi însufleţiţi de rugăciune, iar îngerii te însoţeau cu cântări de: Aliluia!

Icosul 4

Depărtându-te de rudenii şi prieteni, te-ai retras în mănăstire, unde ţi-ai luat ca însoţitori pe calea mântuirii postul, privegherea şi rugăciunea; noi, nefiind întrarmaţi cu aceste daruri din pricina nepurtării noastre de grijă, te mărim pe tine cu umilinţă:

Bucură-te, căci înstrăinarea ai iubit pentru împrietenirea cu Hristos;
Bucură-te, căci cu sabia postului ai tăiat ispitele neînfrânării;
Bucură-te, căci cu privegherea ai scos din casa sufletului pe vrăjmaşii gândurilor potrivnice mântuirii;
Bucură-te, căci cu aripile rugăciunii ai zburat la tronul Treimii;
Bucură-te, căci te-ai făcut icoană a vieţuirii îngereşti pentru monahi;
Bucură-te, că ai potolit văpaia întristării celor necăjiţi;
Bucură-te, căci pe toţi ai mângâiat cu ostenelile tale;
Bucură-te, cel neadormit întru rugăciune şi fapte bune;
Bucură-te, căci ai lepădat de pe ochii minţii solzii neştiinţei;
Bucură-te, căci slava lumii întru nimic o ai socotit;
Bucură-te, că de rugăciunea văzătoare te-ai îndulcit;
Bucură-te, căci în palatul inimii tale S-a odihnit Împăratul Cel Neîncăput în cer;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, mângâierea Zakyntosului şi mireasma rugăciunii revărsate în toată lumea!

Condacul 5

Măcar că erai tânăr, cu înţelepciunea ai întrecut şi pe cei mai vârstnici dintre monahi, iar îngerii minunându-se de sporirea ta lăudau pe Dumnezeu cu cântări de: Aliluia!

Icosul 5

Primind şi chipul îngeresc, te-ai ostenit a fi icoană a frumuseţii virtuţilor Stăpânului, iar acum cu razele rugăciunilor tale arată şi chipul sufletului nostru luminat de cântări ca acestea:

Bucură-te, că cetele monahilor te-au primit cu bucurie;
Bucură-te, ostaş prea vrednic al Împăratului doririlor;
Bucură-te, căci cu săgeţile rugăciunii ai doborât pe vrăjmaşii nevăzuţi;
Bucură-te, strălucire ce orbeşte ochii duhurilor răutăţii;
Bucură-te, făclie a înţelepciunii ce împodobeşte Biserica lui Hristos;
Bucură-te, căci cu paşii rugăciunii tale ai şters urmele călcării de poruncă a lui Adam;
Bucură-te, căci plânsul ţi s-a făcut scară către bucuria veşnică;
Bucură-te, căci cu cei necăjiţi ai băut din paharul suferinţei;
Bucură-te, căci cu untdelemnul rugăciunii ai vindecat rănile sufletelor umilite;
Bucură-te, carte purtătoare a gândurilor îngereşti;
Bucură-te, hambar plin de roadele faptelor bune;
Bucură-te, căci în cer ţi-ai agonisit comoară veşnică;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, mângâierea Zakyntosului şi mireasma rugăciunii revărsate în toată lumea!

Condacul 6

Vestea vieţuirii tale îngereşti a umplut inimile credincioşilor din Zakynthos de buna mireasmă a dorului de desăvârşire, rămânând ca o icoană a iertării în sufletele tuturor, căci ai acoperit cu mantia bunătăţii tale pe ucigaşul fratelui tău; fiind ales egumen al unei mănăstiri, cu înţelepciune toate ai chivernisit, cântând neîncetat Domnului cu mulţumire: Aliluia!

Icosul 6

Fugind de slava acestei lumi nu ai voit a lua nici darul preoţiei, dar păzind calea cea strâmtă a ascultării, ai primit a fi ieromonah şi aducând rod însutit în via Cuvântului, ai plecat inimile noastre a-ţi aduce rod de laude dumnezeieşti:

Bucură-te, căci de Cuvântul ai fost chemat la slujirea preoţească;
Bucură-te, căci de pe căile rătăcirii ai adunat oile cele pierdute;
Bucură-te, că ai slujit întru smerenie desăvârşită;
Bucură-te, căci zi şi noapte ai privegheat întru rugăciune;
Bucură-te, căci ai urmat lui Hristos cu adâncă smerire;
Bucură-te, căci te-ai împărtăşit din paharul iubirii dumnezeieşti;
Bucură-te, căci ochii inimii i-ai înălţat către Soarele dreptăţii;
Bucură-te, că ai slujit cu dragoste Arhiereului Celui Mare;
Bucură-te, vrednic vas al înţelepciunii Cuvântului;
Bucură-te, căci pe calea cea strâmtă a ascultării ai călătorit;
Bucură-te, că ai aflat plată însutită pentru ostenelile duhovniceşti;
Bucură-te, căci nu te-ai lipsit de revărsările binecuvântărilor lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, mângâierea Zakyntosului şi mireasma rugăciunii revărsate în toată lumea!

Condacul 7

Cel Ce stă cu slavă pe scaunul heruvimilor şi Se odihneşte pe tronul inimilor smerite te-a pus pe tine pe scaunul episcopal al Eghinei, pe care primindu-l cu smerenie şi după multele stăruinţe a arhiepiscopului Nicanor ai cântat lui Dumnezeu cu mulţumire: Aliluia!

Icosul 7

Izvor de cuvinte dumnezeieşti sfinţit de Duhul şi răsărit cu voia Tatălui spre adăparea celor însetaţi de Cuvânt ai fost văzut în pământul Eghinei, iar noi, minunându-ne de înţelepciunea dată ţie de sus îţi cântăm smerit:

Bucură-te, căci ai întărit cu pâinea cuvântului tău inimile ce flămânzeau de Cuvânt;
Bucură-te, căci pe toţi ai povăţuit în corabia rugăciunii tale la limanurile înţelepciunii;
Bucură-te, căci vălul întristării ai luat de pe chipul sufletelor întunecate;
Bucură-te, că ai dispreţuit slava cea omenească pentru Hristos;
Bucură-te, vultur ce zbori cu aripile rugăciunii la înălţimi nevăzute;
Bucură-te, că fiarele patimilor ai îmblânzit cu rugăciunea neîncetată;
Bucură-te, că ne scoţi pe toţi din groapa deznădăjduirii;
Bucură-te, că ai risipit durerile celor străpunşi de suliţa bolilor;
Bucură-te, că ai mângâiat pe cei împovăraţi de necazuri;
Bucură-te, popas duhovnicesc al celor merg pe calea mântuirii;
Bucură-te, căci pe toţi ai hrănit înţelegător cu darurile Cuvântului ;
Bucură-te, izvor nesecat de înţelepciune dumnezeiască;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, mângâierea Zakyntosului şi mireasma rugăciunii revărsate în toată lumea!

Condacul 8

Ca la o vistierie a milei neîmpuţinate a Cuvântului alergau către tine cete de credincioşi din toate părţile Eladei şi aflând din destul mângâiere duhovnicească, neîncetat cântau cu mulţumire Dătătorului a toată bunătatea: Aliluia!

Icosul 8

Ca o făclie mărturisitoare a Ortodoxiei ai fost pus în sfeşnicul Bisericii şi luminând minţile cele întunecate, ca o stea ai povăţuit gândurile tuturor către Răsăritul cel de sus, Care înalţă inimile tuturor spre a-ţi cânta ţie cu bucurie:

Bucură-te, icoană sfinţită a mărturisirii Cuvântului;
Bucură-te, că ai risipit întunericul necunoştinţei de Dumnezeu;
Bucură-te, a Eghinei slăvită cunună de înţelepciune;
Bucură-te, căci ai făcut să învieze în inimi Hristos;
Bucură-te, vistierie nerăpită a celor săraci;
Bucură-te, glasul cel de mulţumire a celor sloboziţi din necazuri;
Bucură-te, căci cu cheia blândeţii ai deschis inimile tuturor;
Bucură-te, căci pace lumii totdeauna soleşti;
Bucură-te, candelă nestinsă a iubirii pentru aproapele;
Bucură-te, căci ai plinit toată legea desăvârşirii;
Bucură-te, slujitor vrednic al poruncilor Cuvântului;
Bucură-te, că ai aflat în cer comoară pentru osteneli;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, mângâierea Zakyntosului şi mireasma rugăciunii revărsate în toată lumea!

Condacul 9

Temându-te, Sfinte Dionisie, de viermii înţelegători ai slavei deşarte, care caută să strice roadele cele binecuvântate din grădina Cuvântului, ai părăsit mai dinainte scaunul episcopal al Eghinei şi ai cântat celui ce ţi-a ridicat jugul cel greu: Aliluia!

Icosul 9

Cum nu se poate ascunde cetatea aflată în vârful muntelui, aşa nici tu nu te-ai putut ascunde Sfinte Dionisie, de vrednicia arhierească, căci revenind în Zakynthos, patriarhul Constantinopolului te-a numit episcop sufragant, ca să povăţuieşti la calea mântuirii turma care te cinstea aşa:

Bucură-te, lumină strălucind spre slava Soarelui dreptăţii;
Bucură-te, că ai aflat îndrăzneală înaintea Dreptului Judecător;
Bucură-te, că pe toţi ocroteşti sub aripile rugăciunii tale;
Bucură-te, flăcie nestinsă a slujirii arhiereşti;
Bucură-te, izvorul înţelepciunii turmei însetate de Adevăr;
Bucură-te, acoperământ al celor prigoniţi;
Bucură-te, mlădiţă împodobită cu gânduri dumnezeieşti;
Bucură-te, casă cerească întru care se păstrează comorile Duhului;
Bucură-te, cetate plină de slava Cuvântului;
Bucură-te, podoaba cea nepreţuită a Zakynthosului;
Bucură-te, leagăn îngeresc al desăvârşirii;
Bucură-te, oglindă a îngereştilor străluciri;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, mângâierea Zakyntosului şi mireasma rugăciunii revărsate în toată lumea!

Condacul 10

Prin pizma vrăjmaşului mântuirii, care nu suferea a-ţi întinde lucrarea minuntă de întărire a Bisericii, ai fost îndepărtat de dogele Veneţiei de la slujirea arhierească, dar cu smerenie primind necazul, ai slăvit pe Dumnezeu cu cântări de: Aliluia!

Icosul 10

Minuni preaslăvite s-au lucrat prin tine şi după moarte, moaştele tale nefiind decât pecetea minunilor aşezată în cartea inimilor celor ce cu smerenie se deschideau rugăciunilor tale, aducându-ţi în schimb ofranda laudelor:

Bucură-te, izvor sfinţit de minuni cereşti;
Bucură-te, învierea copilului zămislit prin rugăciunile tale;
Bucură-te, salvarea monahului rugător în timpul cutremurului;
Bucură-te, căci ai alungat lăcustele cu puterea rugăciunii tale;
Bucură-te, că opreşti râurile patimilor noastre;
Bucură-te, dezlegarea mâhnirii femeii celei ce nu avea prunci de parte bărbătească;
Bucură-te, binecuvântarea veşnică a mănăstirii Strofadelor ;
Bucură-te, cel ce ai ajuns pe culmile pocăinţei;
Bucură-te, căci cu picăturile minunilor tale ne veselim;
Bucură-te, vârf al doririlor dumnezeieşti;
Bucură-te, munte ceresc înălţat de dreapta Tatălui;
Bucură-te, că în căruţa virtuţilor ai zburat la cer;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, mângâierea Zakyntosului şi mireasma rugăciunii revărsate în toată lumea!

Condacul 11

Numele Sfântului Dionisie Areopagitul ai primit la hirotonirea întru episcop, căci viaţă îngerească petrecând, pe cerul minţii ai închipuit prin stele de gânduri dumnezeieşti toate ierarhiile îngereşti şi, ajungând adânc cugetător al înălţimii de înţelepciune a Preasfintei Treimi, ai slăvit cu bucurie pe Făcătorul a toate în cântări de: Aliluia!

Icosul 11

Pe egumenul cel ce se îndoia de sfinţenia ta l-ai încredinţat de adevăr, ca să te primească şi în biserica inimii sale cu cinste, iar pe monahul ispitit l-ai întărit a nu părăsi mănăstirea pentru deşertăciunile lumii; deschide Sfinte, şi uşa inimii noastre cu cheia rugăciunilor tale şi icoana minunilor tale o aşează în biserica sufletului nostru ca să te cinstim cu îngerii neîncetat:

Bucură-te, că de sfinţenia ta nu ne îndoim;
Bucură-te, că ai potolit curgerea gândurilor de necredinţă;
Bucură-te, că seci izvoarele patimilor;
Bucură-te, sănătate nepreţuită împărtăşită bolnavilor;
Bucură-te, că vindeci rănile inimilor mâhnite;
Bucură-te, că risipeşti norii înşelăciunii de pe cerul minţii;
Bucură-te, că alungi furtuna năprasnică a patimilor;
Bucură-te, că tuturor croieşti veşmântul pocăinţei;
Bucură-te, povăţuitorul cel încercat al călugărilor;
Bucură-te, lumina călăuzitoare la limanul mântuirii;
Bucură-te, carte întru care s-a tâlcuit slava Luminii;
Bucură-te, că îndreptezi paşii gândurilor noastre spre Adevăr;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, mângâierea Zakyntosului şi mireasma rugăciunii revărsate în toată lumea!

Condacul 12

Pe pescarii cei neştiutori însăşi minunea ta i-a mustrat în chipul minunat al blândeţii Mieluşelului lumii, setea monahului ieşit la pescuit a fost adăpată mai presus de înţelegere, dar şi mai mult ai adăpat cu înţelepciunea inimile celor ce cântă Domnului pentru tine: Aliluia!

Icosul 12

Păcatul tăinuit al unui preot l-ai descoperit întru lumina Duhului şi blestemul femeii al cărei trup nu se descompunea după moarte l-ai dezlegat, iar acum mijlocindu-ne nouă pocăinţă ne izbăveşti de blestemul osândirii, ca să-ţi cântăm cu mulţumire:

Bucură-te, căci toate tainele le vedeai lămurit cu ochii minţii;
Bucură-te, binecuvântare ce alungă blestemul celor greşiţi;
Bucură-te, că ne eşti mijlocitor îndrăzneţ la judecată;
Bucură-te, că nerodirea inimilor tămăduieşti cu rugăciunea;
Bucură-te, icoană strălucită a Minţii Celei Dintâi;
Bucură-te, că ai zdrobit capul şarpelui cu arma smereniei;
Bucură-te, că de slava lumii ai fugit, râvnind Împărăţia;
Bucură-te, că în palat veselit de cântări îngereşti te odihneşti;
Bucură-te, că deschizi tuturor porţile iertării Stăpânului;
Bucură-te, că răsplăteşti osteneala celor ce se închină moaştelor tale;
Bucură-te, dar prea bogat strălucind în inima Zakyntosului;
Bucură-te, inimă milostivă în care încape toată zidirea;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, mângâierea Zakyntosului şi mireasma rugăciunii revărsate în toată lumea!

Condacul 13

O, Sfinte Ierarhe Dionisie, cel ce ca un soare al minunilor străluceşti asupra Zakynthosului, lăsând şi Eghinei moştenire lumina vieţuirii tale îngereşti, mijloceşte către Soarele dreptăţii ca să ne scoată pe noi din întunericul necazurilor şi să ne izbăvească de întunericul veşnic prin rugăciunile tale, ca să-I cântăm cu mulţumire totdeauna: Aliluia! (de trei ori)

Apoi:

Icosul 1

Din pământul cel binecuvântat de rugăciune al familiei tale ai răsărit ca o mlădiţă smerită; fiind adăpat cu apele cele dulci ale înţelepciunii celei de sus, ca un nor înţelegător ai slobozit apa cunoştinţei de Dumnezeu, iar acum veseleşti inimile cele însetate de mântuire, ale celor ce îţi aduc picături de laude ca acestea:

Bucură-te, mlădiţă binecuvântată cu darurile Cuvântului;
Bucură-te, pom duhovnicesc lângă izvoarele Duhului;
Bucură-te, fiu preaiubit hrănit cu înţelepciunea Tatălui;
Bucură-te, porumbel cunoscător al tainelor cereşti;
Bucură-te, stea ce împodobeşte cerul Bisericii cu razele minunilor;
Bucură-te, vas primitor al mierii înţelepciunii din Sfintele Scripturi;
Bucură-te, căci Părinţii Bisericii ţi-au fost prieteni din copilărie;
Bucură-te, căci limbile străine ai învăţat mai înainte de limbile îngereşti;
Bucură-te, că adâncurile teologiei le-ai cercetat cu gând smerit;
Bucură-te, râu minunat plin de apa înţelepciunii de sus;
Bucură-te, că ai fost crescut pe cărările poruncilor dumnezeieşti;
Bucură-te, căci în pământul inimii ai ascuns comoara credinţei;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, mângâierea Zakyntosului şi mireasma rugăciunii revărsate în toată lumea!

Condacul 1

Cu flori de cântări împodobim prea cinstită prăznuirea ta Sfinte Dionisie, căci din florile gândurilor dumnezeieşti împletindu-ţi cununa înţelepciunii, de alunecarea în păcatul lui Adam te-ai izbăvit şi în raiul înţelegător al inimii ai săltat cu gând smerit în cântări îngereşti de: Aliluia!

Rugăciune către Sfântul Ierarh Dionisoe din Zakynthos

O, Sfinte Ierarhe Dionisie, cel ce te-ai arătat carte a înţelepciunii Cuvântului luminată cu razele smereniei Duhului întru care ochiul Cel Atoatevăzător al Tatălui a văzut toată dorirea de desăvârşire, pe noi, cei întunecaţi la minte ne arată cărţi vestitoare ale milostivirii Preasfintei Treimi, pe Care roag-O să ardă în focul iubirii Sale dumnezeieşti cartea întru care sunt însemnate păcatele noastre.

În toată vremea vieţii ai odihnit pe săraci şi privirea inimii nu ţi-ai întors dinspre cei necăjiţi şi întristaţi, pe toţi chemând la viaţa cea mai bună. Nu ne lipsi nici pe noi de ajutorul tău părintesc, ci cârmuieşte corabia minţii noastre ca să ajungă la limanul Înţelepciunii. Strică toate uneltirile vrăjmaşilor noştri nevăzuţi şi întinde mână de ajutor celor ce se primejduiesc pe mare, aducându-i în pământul cel bun al credinţei Cuvântului. Din paharul rugăciunilor tale adapă pe cei însetaţi de mântuire şi porţile minţii noastre le închide dinspre năvala gândurilor răutăţii, mai ales în vremea rugăciunii, spre a ne bucura în cămara cea înţelegătoare de nuntă de lumina Preadulcelui Mire Hristos, Cel Ce cheamă pe toţi din adâncul patimilor la limanul desăvârşirii. Ca unul ce ai strălucit cu simplitatea, întrecând pe prunci în nevinovăţie, pe noi, cei ce suntem ca nişte morminte văruite pline de toată necurăţia vicleşugurilor, ne înviază sufleteşte întinzându-ne ca o mână înţelegătoare prea sfinţită rugăciunea ta. Sădeşte în inimile noastre frica de Dumnezeu şi binecuvintează via înţelegătoare a inimii noastre ca să aducă din gânduri dumnezeieşti roade de fapte bune.

Îngrădeşte-ne în toată vremea cu sabia rugăciunii tale şi tulburarea ispitelor o alungă de la noi, ca întru pace să lucrăm poruncile dumnezeieşti. Întăreşte-ne ca, luând învăţătură din pilda vieţuirii tale mai presus de minte, să păzim porunca ascultării de povăţuitorii noştri duhovniceşti şi să aflăm plata mântuirii. Roagă-te ca Mântuitorul Hristos să lumineze pe mai marii noştri, ca bine să lucreze în via Cuvântului şi să aducă în hambarele de sus rod însutit.

O, Sfinte Ierarhe Dionisie, cununa laudei neîncetate a Zakynthosului şi bucuria credincioşilor celor ce află scăpare la sfintele tale moaşte, caută cu milostivire spre noi, cei pururea tulburaţi de norii cei negri ai ispitelor. Străluceşte-ne lumina pocăinţei mai înainte de sfârşitul nostru şi cu starea ta de faţă la tronul Treimii, opreşte viforul bolilor şi a toată neputinţa, ca întru adierile Duhului să aducem laudă Celui Ce ne revarsă prin tine mare milă. Amin.

https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-dionisie-din-zakynthos

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Daniil Stâlpnicul – 11 Decembrie

12-11-cv_daniil_stilpnicul

Troparul Sfântului Cuvios Daniil Stâlpnicul, glasul 1:

Stâlp al răbdării ai fost râv­nind strămoşilor, cuvioase: Dreptului Iov întru patimi, Sfântului Iosif întru ispite; şi în trup viaţa celor fără de trup având, Sfinte Preacuvioase Daniil, părintele nostru, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufle­tele noastre.

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Irmosul:

Să cântăm Domnului, Cel Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vrând să laud cu cântări po­menirea ta, Fericite Daniil, trimite-mi din cer rază purtătoa­re de lumină.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un soare mare ai răsărit, părinte, marginilor lumii, lumi­nând adunările credincioşilor, cu făclia faptelor bune.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Supunându-te, părinte, Legi­lor Stăpânului, ţi-ai ucis trupul cu înfrânarea şi l-ai supus pe el duhului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu totul Om S-a arătat, ră­mânând şi după Întrupare ceea ce a fost, Domnul, Cel Ce S-a născut din tine Neschimbat, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 3-a.

Irmos: Doamne, Cel Ce ai făcut…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu toiagul cumpătării despicând marea patimilor, ai trecut neînecat, părinte şi ai ajuns la muntele nepătimirii celei adevărate şi te-ai unit cu Dumnezeu, prin curăţia cugetului.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Suindu-te la înălţimea fapte­lor bune, te-ai făcut cunoscut lumii stând înălţat pe stâlp şi cu strălucirea minunilor celor ui­mitoare ai luminat pe cei ce alergau la tine cu credinţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe piatra cunoştinţei de Dum­nezeu fiind întărit, te-ai arătat netulburat la toate măiestriile demonilor; şi ridicându-ţi de pe pământ trupul tău pe stâlp, ţi-ai într-aripat sufletul spre cele cereşti.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Izbăveşte-mă, Stăpână, de împresurarea patimilor şi biruieşte pe vrăjmaşii mei ce se luptă cu mine acum şi mă în­tăreşte pe piatra voinţei lui Dumnezeu. Luminează-mi su­fletul meu, Ceea ce eşti Poarta Dumnezeieştii Lumini.

Irmosul:

Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra Crugu­lui Ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, că Tu eşti Marginea doririlor şi Întărirea credincioşilor, Unule Iubitorule de oameni.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Tu eşti Tăria mea, Doamne, Tu eşti Puterea mea; Tu, Dumnezeul meu, Tu, Bucuria mea; Cel Ce n-ai părăsit Sânurile Părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, împreună cu Proorocul Avacum strig Ţie: Slavă Puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca pe un soare luminos, pă­rinte pururea pomenite, ai vă­zut strălucind pe stâlp pe robul lui Dumnezeu Simeon şi cu Dumnezeieştile Străluciri care izvorau de la el, Dumnezeieşte te-ai luminat, Sfinte Preacuvioase Daniil şi ai mers pe urmele lui.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Biruit-ai taberele demonilor cu arma credinţei şi cu izvoa­rele rugăciunilor ai înecat-o, în­lăturând răutatea lor pe care o făceau celor ce înotau pe mare; şi ai mântuit pe cei ce cântau cu credinţă lui Hristos: Slavă Pu­terii Tale, Iubitorule de oameni.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Urcându-te pe stâlp, prea­fericite, ai stat în picioare tot timpul nopţilor ca şi cum ai fi fost fără de trup, având smerit ochiul sufletului şi ca o oglindă curată primind Lumina Duhu­lui şi arătările cele Dumneze­ieşti cu cuget curat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Legile firii s-au înnoit întru tine, Preacurată, că ai născut pe Cuvântul, Dătătorul de Lege, cu adevărat mai presus de pri­cină şi de cuvânt, Care a izbăvit din robia trupului neamul ome­nesc, al celor ce cântă cu cre­dinţă: Slavă Puterii Tale, Iubi­torule de oameni.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin, pe mine ticălosul? Ci, Te rog mă întoarce şi la Lumina Poruncilor Tale îndreptează căile mele.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca să dobândeşti Mărirea cea Nemuritoare, părinte, ţi-ai omorât poftele trupului şi por­nirile patimilor le-ai înfrânat, cu ostenelile înfrânării şi te-ai arătat râu de minuni şi izvor de tămăduiri, pururea fericite.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe când erai în rugăciune, fe­ricite, ai văzut pe Minunatul Si­meon, împreună cu doi îngeri, care ţi-a arătat ţie, părinte, ca­lea pe care a umblat pe pământ, strigând: vino şi stai lângă mine, înălţându-te către Dumnezeu prin har.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Luminându-te, părinte, cu Raza Cea Neînserată a Dumnezeieştii Străluciri, ai alungat întu­nericul demonilor şi negura pa­timilor şi te-ai arătat stâlp luminos şi scară, care cu adevă­rat duce către Dumnezeu pe cei credincioşi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născând pe Stăpânul, te-ai arătat mai presus decât Puteri­le cele de sus şi ai îndumnezeit firea oamenilor tu, Ceea ce Sin­gură eşti Prealăudată. Pentru aceasta credincioşii te mărim pe tine, Născătoare de Dum­nezeu Fecioară.

Cântarea a 6-a.

Irmos: Curăţeşte-mă, Mântuitorule…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-se gândul tău cu apropierea de Dum­nezeu, părinte, a rămas necu­prins de focul poftelor şi al al­tor patimi şi mai presus de îmboldirile trupului.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Umplându-ţi-se sufletul de apele cele făcătoare de viaţă ale harismelor Duhului, de Dum­nezeu înţelepţite, prealăudate, ai izvorât râuri de tămăduiri, care usucă pâraiele patimilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe tine te-am câştigat Ocroti­toare şi Zid de apărare toţi cre­dincioşii, care pururea ne primejduim în mijlocul adâncului răutăţilor şi în valurile supără­rilor Născătoare de Dumnezeu, care Singură eşti Adăpostul oamenilor.

Irmosul:

Curăţeşte-mă, Mântuito­rule, că multe sunt fărădelegile mele şi mă rog, ridică-mă din adâncul răutăţilor, căci către Tine am strigat şi m-ai auzit, Dumnezeul mân­tuirii mele.

CONDAC, glasul al 8-lea.

Podobie: Ca o pârgă a firii…

Suindu-te pe stâlp, fericite, ai luminat lumea cu sfintele tale fapte şi ca o stea mult strălucitoare, ai depărtat, părinte, în­tunericul înşelăciunii. Pentru aceasta te rugăm pe tine, luminează şi acum, în inimile robi­lor tăi, lumina cea neapusă a cunoştinţei.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Tinerii evrei au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, strigând: Binecu­vântat eşti Doamne Dumnezeule în veci!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cetele îngerilor s-au mirat de starea ta, preafericite, purtătorule de Dumnezeu; că în trup fiind ai luat petrecerea acelora, strigând: Dumnezeule, bine eşti cu­vântat!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucind cu înălţimea vie­ţuirii celei fără de materie şi cu lumina proorociei, ne-ai strălu­cit raze de tămăduiri nouă, ce­lor ce cu cucernicie te cinstim, Sfinte Daniil, făcătorule de minuni.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Risipeşte negura patimilor mele, preafericite, cu strălucirea rugăciunii tale şi mă îndreptează către cărările vieţii, pe mine, care strig: Binecuvân­tat eşti Doamne Dumnezeule în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Milostivă fii mie, Fecioară şi mă tămăduieşte cu doctoria ru­găciunii tale, pe mine cel rănit cu sabia păcatului, care strig ţie: Binecuvântat este Rodul pântecelui tău.

Cântarea a 8-a. 

Irmos: De şapte ori cuptorul…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorirea cea mai de pe urmă ai atins şi culmea bunătăţilor, părinte, purtătorule de Dumnezeu, înălţându-te pe aripile faptelor bune şi împreună cu cei fără de trup strigi, Sfinte Preacuvioase Părinte Daniil: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L pe Hristos în veci.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vădit întărindu-te Puterea lui Dumnezeu, te-a făcut să rabzi greutatea gerului, arşiţa soarelui, rănile pline de putre­ziciune ale trupului şi răutatea viermilor care ieşeau din aces­tea, strigând: preoţi binecuvân­taţi-L, popoare preaînălţaţi-L pe Hristos în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Ca un nou Iov te-ai arătat, Sfinte Daniil, vrednicule de laudă şi fiind cuprins de mulţimea suparărilor şi a necazurilor, ai urmat pilda de blândeţe a Proorocului David, simplitatea Sfântului Iacov şi cumpătarea Dreptului Iosif, strigând Stăpânului: preoţi binecuvân­taţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cei ce te socotim pe tine, Preasfântă Stăpână, Născă­toare de Dumnezeu, cuvintelor tale urmând, Prealăudată, te fericim acum, că ne-ai născut nouă pe Fericitul Dumnezeu, pe Care lăudându-L în două firi şi în­tr-un Ipostas, strigăm: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăuda-ţi-L, popoare preaînălţaţi-L în­tru toţi vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

De şapte ori chinuitorul haldeilor nebuneşte a ars cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar pe aceştia văzându-i mântuiţi de o Putere mai mare, Făcătorului şi Mântuitorului au strigat: tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a.

Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Iată, mutându-te şi călătoria săvârşind, deschisu-s-au ţie, părinte, porţile cerurilor şi Cetele îngerilor te-au primit; iar Dătătorul de cunună, Hristos, te-a încununat pe tine cu mărirea dreptăţii. Pe Care lăudân­du-L credincioşii, Îl mărim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înflorit-ai, părinte, în livada nevoinţei, ca un crin al câmpu­lui; ridicatu-te-ai ca un chipa­ros la înălţimea desăvârşirii şi grăind ca în psalmi, ca un măs­lin mult roditor te-ai arătat, veselind cu untdelemnul osteneli­lor tale feţele şi inimile noastre.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Daniil, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stâlp înfipt pe temelia fapte­lor bune, turn nemişcat, izvor de minuni, liman de adăpost, comoară de vindecări şi locaş al Duhului te-a cunoscut pe tine lu­mea. Pentru aceasta săvârşeşte astăzi pomenirea ta, Sfinte Preacuvioase Daniil.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Răsăritu-ne-a nouă, astăzi, Dumnezeiasca ta pomenire, cu­vioase, mai strălucitoare decât soarele, luminând inimile cre­dincioşilor cu lumina dreptăţii şi alungând întunericul patimi­lor celor pierzătoare de suflet; pe care cu cucernicie săvâr­şind-o, pe tine te lăudăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mântuitorule, Cel Ce Te-ai născut şi ai păzit Nestricată după naştere pe Ceea ce Te-a născut când vei şedea să judeci faptele mele, trece cu vederea nelegiuirile şi păcatele mele, ca un Dumnezeu fără de păcat, Milostiv şi Iubitor de oameni!

Irmosul:

Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat: că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai Desfătat decât cerurile. Pentru aceasta, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile Cetelor îngereşti şi oamenii, te mărim.

SEDELNA, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Cu înfrânarea, cu ostenelile şi cu rugăciunile împodobindu-ţi sufletul, cu Dumnezeiască cuviinţă, te-ai făcut părtaş în­gerilor, fericite şi ai luat har de minuni cu adevărat, spre a vindeca bolile celor ce te cin­stesc cu dreaptă credinţă. Pentru aceas­ta alungi şi mulţimea demoni­lor şi dai tămăduiri oamenilor, Preafericite Daniil, vrednicule de laudă. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea.

Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Veniţi toţi credincioşii să mă­rim cu laude pe Împărăteasa, Maica Ziditorului tuturor şi lăudând-o, să strigăm: Fecioară cu totul Lăudată, Ceea ce eşti Pricina Bucuriei, izbăveşte pe cei ce te cinstesc şi acoperă-i cu rugăciunile tale; că ai îndrăz­neală, ca o Maică a lui Dum­nezeu, a te îndura şi a da tămăduire de boli. Pentru aceasta strigăm ţie: roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu, să dăruiască ier­tare de păcate robilor tăi, celor ce se închină, după vrednicie, Preacuratei tale naşteri.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Văzând Patima cea de pe Cruce a Fiului şi Dumnezeului tău, Preacurată, sfâşiindu-ţi-se cele dinlăuntru, strigai cu amar, tânguindu-te, Preacinstită: cu adevărat, înfricoşător lucru este că de voie Te-ai lăsat răstignit, Stăpâne şi ai primit moarte tru­pească. Pentru aceasta laud, Mântuitorule, voirea Ta cea tainică şi negrăită, că ai venit să mântuieşti zidirea Ta cea ră­tăcită. Ci, scoală-Te acum şi um­ple de veselie inima mea şi nu mă lăsa pe mine singură, să mă cufund în întristare, Cuvinte.

Acatistul Sfântului Cuvios Patapie, tămăduitorul de cancer și multe alte boli – 8 Decembrie

sf_patapie.jpg

Pe părtașul virtuții și casnicul ințelepciuni lui Dumnezeu, pe cel care pe pământ a trăit că în cer, și cu duhul, în chip tainic, vămile văzduhurilor a luat cu asalt, cu ardoare cântări să-i înălțăm și cu râvna să ne închinăm sfintelor lui moaște strigând: Bucură-te, Părinte Patapie.
ICOS 1
Cu cântări de laudă încununăm pomenirea ta Sfinte Patapie, înger în trup, căci refuzând plăcerile cele trecatoare ale lumii, îndrăgostit de virtute te-ai arătat din tinerețe, fapt pentru care ție strigăm acestea:
Bucură-te, floarea Gheranionului,
Bucură-te, făgăduința celor necăsătoriți,
Bucură-te, că vlăstărești tămăduiri credincioșilor,
Bucură-te, că porți grijă de nevoile oamenilor,
Bucură-te, că ai călcat pe dușmanul al răutății începător,
Bucură-te, că ai mărit pe Domnul tuturor domnilor,
Bucură-te, izvorul îmbelșugat al minunilor,
Bucură-te, încetarea puterii demonilor,
Bucură-te, împreună locuitorule cu cei îndumnezeiți și blânzi,
Bucură-te, casnicul tuturor sfinților,
Bucură-te, că ai batjocorit pe cele trecătoare și stricăcioase,
Bucură-te, că ai înfrânt pe vrăjmașul cel cugetător,
Bucură-te, Părinte Patapie.
CONDAC 2
Vlăstar preaînfrumusețat al pământului Egiptului, pe care Nilul cel frumos curgător, îl adapă din belșug, crin sublim și chimen plăcut al ascezei, te-ai arătat părinte Patapie răspândind frumos miros celor ce cu credință îți cântă ție : Aliluia.
ICOS 2
Legile Domnului principii în viață și poruncile Acestuia reguli avându-le, Patapie înțelepte, cu evlavie pe cărările asceților ai călătorit și la înălțimea îndumnezeirii ai urcat, fapt pentru care îți cântam:
Bucură-te, mare între asceți,
Bucură-te, cel mai mare în înțelegere,
Bucură-te, locuitorul îndumnezeit al pustiului,
Bucură-te, locuitor al cerurilor înalte,
Bucură-te, că noaptea fără lună a vieții plăcerilor ai lasat-o în urmă,
Bucură-te, că dumnezeiască pronie ai avut ajutătoare vieții,
Bucură-te, că ești plin de harisme felurite,
Bucură-te, auroră ce strălucești razele minunilor,
Bucură-te, icoana strălucitoare a smeritei cugetări,
Bucură-te, pajiște cu bună mireasmă a cumințeniei,
Bucură-te, auroră a daruruilor duhovnicești,
Bucură-te, izvor pururea curgător al minunilor,
Bucură-te Părinte Patapie.
CONDAC 3
Cel ce ai primit putere din belșug din cer, Patapie, cetățean al pustiului, îndrumător pustnicilor te-ai arătat și dumnezeiesc învățător spre viața cea mai bună și îndumnezeire, deschizând buzele că să cânți Ziditorului : Aliluia.
ICOS 3
În pustiul Tebaidei locuind, Patapie dumnezeiesc cugetător, lui Dumnezeu încredințându-te, nevăzutele lupte și patimile cărnii le-ai biruit prin cumpătare, rugăciune, lacrimi, post și privațiuni, ridicând pe cei neînsoțiți să-ți cânte:
Bucură-te, crin al înfrânării,
Bucură-te trandafirul pustiului,
Bucură-te, pecete a vieții îngerești,
Bucură-te, uzurparea răutății demonilor,
Bucură-te, floare cu bună mireasmă a rânduielii monahicești,
Bucură-te, trâmbiță a harului dumnezeesc și psaltire a rugăciunii,
Bucură-te, cel ce te-ai arătat a fi frumusețea asceților,
Bucură-te, cel ce ești strălucirea cuvioșilor,
Bucură-te, veșmântul ușor al celor eliberați de suferințe,
Bucură-te, arhetip al luptelor cuviincioase,
Bucură-te, fundație statornică a călugărilor,
Bucură-te, busolă a darurilor cerești,
Bucură-te, Părinte Patapie.
CONDAC 4
Grabnic fugind de întunericul laudelor lipsite de discernământ, și al părelniciei ambasadorilor celor trecătoare, în Bizanț ai venit, înțelepte, și în Mănăstirea Vlahernelor cu smerenie locuind, vieții celei neîntinate a îngerilor ai urmat cu dor strigând : Aliluia.
ICOS 4
Ai batjocorit pe Veliar prin privegherile de toată noaptea, Patapie, și oțelirea ta în virtute, căci pe Hristos apărător câștigând, de toată uneltirea vrăjmașului te-ai izbăvit. Pentru aceasta ție celui ce ai triumfat asupra începătorului răutății îți cântăm:
Bucură-te, rănirea începătorului răutății,
Bucură-te, căderea urătorului binelui,
Bucură-te, cel ce ai înălțat trofeul Duhului,
Bucură-te, că ai călcat pe dușmanul cel preaspurcat,
Bucură-te, gura cea mai dulce a rugăciunii inimii,
Bucură-te, ochiul cel prea liniștit al sufletului văzător de Dumnezeu,
Bucură-te, luminătorul celor ce zac în întuneric,
Bucură-te, îndrumare neînșelată a pașilor pustnicești,
Bucură-te, naos al înțelepciunii celei prea strălucitoare,
Bucură-te, ocrotitor de Dumnezeu dăruit al celor neînsoțiți,
Bucură-te, temelie neclintită a iubirii,
Bucură-te, mirul încântător al sfințeniei,
Bucură-te, Părinte Patapie.
CONDAC 5
Chivot prea cuviincios al curatei viețuiri și grădină răspânditoare de mir a tuturor virtuților te-ai arătat, Cuvioase ostenitorule, preadesfătând cu harul tău pe toți cei care cu credință aleargă la tine, Părinte Patapie, și strigă ție cu evlavie: Aliluia.
ICOS 5
Te-ai întărit ca să rupi zgarda grijilor deșerte ale vieții, Părinte Patapie cu cheia rugăciunii minții și dragostei de Dumnezeu, fapt pentru care acum, noi cei care cu bucurie la tine scăpăm, strigăm cu voci de miere picurătoare unele ca acestea:
Bucură-te, gura bunei mustrări,
Bucură-te, băutură nestricăcioasă,
Bucură-te, conducătorul cel mai iscusit al sufletelor,
Bucură-te, cel asemenea cu îngerii, împreună cu ei locuitor,
Bucură-te, scânteie însuflețită a regiunii Vlahernelor,
Bucură-te, diademă prețioasă a virtuților de suflet hrănitoare,
Bucură-te, că intru totul te-ai lipit de Dumnezeu,
Bucură-te, că neabătut te-ai afierosit Domnului,
Bucură-te, laudă cetei sfinților,
Bucură-te, zdobirea roiului demonilor,
Bucură-te, făclie a dumnezeieștii cunoștiințe,
Bucură-te, astru diafan al strălucirii neapropiate,
Bucură-te, Părinte Patapie.
CONDAC 6
Ziditorul chemându-te dintru egipteni în orașul cel mare al lui Constantin, statornic îndrumător te-ai arătat Cuvioase Patapie monahilor care cu credință nestrămutată, pururrea cântă lui Dumnezeu : Aliluia.
ICOS 6
Precum leul după înfățișare se face cunoscut tuturor, așa cuvioase Patapie lumii te-ai facut cunoscut cu revărsarea minunilor tale și strălucirea dumnezeștii tale viețuiri, prin care ai luminat mintea adunării credincioșilor că să strige ție:
Bucură-te întărirea celor neputincioși,
Bucură-te, câștigătorul celor veșnice,
Bucură-te, torent pururea curgător de tămăduiri,
Bucură-te, briză răcoritoare a darurilor,
Bucură-te, locuință prealuminată a energiilor dumnezeești,
Bucură-te, cort curat al harului mântuitor,
Bucură-te, că dăruiești adierile harului,
Bucură-te, că înmoi inimile credincioșilor,
Bucură-te, foc al înțelepciunii și cumpătării,
Bucură-te, făclie a strălucirii celei de sus,
Bucură-te, zori aurii de săltătoare bucurie,
Bucură-te, ecou al strălucitoarei mântuiri.
Bucură-te, Părinte Patapie.
CONDAC 7
Mare stareț al vieții de obște și îndrumător al celor necăsătoriți fiind Patapie, spre piscul liniștit al slavei lui Hristos pe cei ce aleargă la tine, în chip minunat îndreaptă-i și pe toți învață-i să cânte lui Hristos Atoatevăzătorul: Aliluia.
ICOS 7
Pe cei ce împreună cu tine se osteneau, a se supune Legii lui Dumnezeu neobosit ai povățuit, Patapie, cu Varas și cu Ravulas, sfânt safir și trofeu al smeritei cugetări, fapt pentru care cu evlavie îți cântăm:
Bucură-te, stâlpul nepătimirii,
Bucură-te, poarta evlaviei,
Bucură-te, cel ce ai mortificat poftele trupești,
Bucură-te, cel ce ți-ai întraripat mintea spre cer,
Bucură-te, îndrumător îndumnezeit spre dumnezeasca dragoste,
Bucură-te, îndreptătorul tuturor spre viețuirea cuvioasă,
Bucură-te, cel ce conduci spre bucuria cea nesfârșită,
Bucură-te, reintoarcerea tuturor spre viețuirea cuvioasă,
Bucură-te, făclie a dumnezeieștii cugetări,
Bucură-te, picătura cunoștiinței de Dumnezeu,
Bucură-te, raza a îndurării celei negrăite,
Bucură-te, că ai rușinat inteligibil pe cel rău,
Bucură-te, Părinte Patapie.
CONDAC 8
Râu cu îmbelșugate curgeri al minunilor mai presus de fire, cu adevărat te-ai arătat Părinte Patapie, căci tânăr fiind ai deschis cu rugăciunea ochii fetei oarbe din naștere și ai adunat pe cei ce au văzut minunea ta că să cânte fără tăcere : Aliluia.
ICOS 8
Intru totul sfintit fiind și plin de haruri , Patapie, ai tamaduit dureroasa boala a celui ce suferea de hidropizie, Părinte, cu puterea Sfantului Duh și ai deschis buzele acestuia că sa-ti cinte ție acestea:
Bucură-te, comoară a harurilor dumnezeiești,
Bucură-te, izvor nesecat al minunilor,
Bucură-te, reazămul monahilor iubitori de Dumnezeu,
Bucură-te, începutul virtuților spre îndumnezeire,
Bucură-te, ocean negolit de tămăduiri pentru cei bolnavi,
Bucură-te, fântână care potolește durerea și izvor de vindecări,
Bucură-te, grabnică apărare a celor oropsiți,
Bucură-te, dumnezeiască supraveghere a celor din necazuri,
Bucură-te, păzitor ferm al celor ce aleargă la tine,
Bucură-te, venerabil părinte al celor ce se roagă ție,
Bucură-te, că pe Hristos mai mult decât toate ai dorit,
Bucură-te, cel ce ai bătut pe vrăjmașul cu rugăciunea,
Bucură-te, Părinte Patapie.
CONDAC 9
Părinte de semne purtător, ai tămăduit sânul femeii, care fără nădejde de vindecare, suferea de cancer și pe tânărul cel demonizat degrabă cu harul crucii l-ai însănătoșit convigând pe toți, să strige lui Dumnezeu cel atotputernic: Aliluia.
ICOS 9
Râuri de minuni izvorăște trupul tău cel nestricat, cu harul lui Dumnezeu, cel care a adormit în mica peșteră greu accesibilă a munților Gheraniei, Părinte, cel ce este lauda asceților, iar noi cu bucurie ne închinăm lui strigând răspicat așa:
Bucură-te, lauda celor ce se nevoiesc,
Bucură-te, cununa celor îndumnezeiți,
Bucură-te, canon fără greș al privegherii,
Bucură-te, căci ca o făclie strălucești prin osteneala dormitului pe jos,
Bucură-te, gloria și frumusețea celor ce te cinstesc cu adevărat,
Bucură-te, aurora prealuminoasă a celor ce te prețuiesc cu credința,
Bucură-te, al Corintului doctor și ocrotitor,
Bucură-te, al înfrânării și al ascezei adorator,
Bucură-te, al celor ce cumplit bolesc tămăduire,
Bucură-te, al celor ce bine se nevoiesc încununare,
Bucură-te, al multora spre cele de sus îndrumător,
Bucură-te, al credincioșilor din pericole salvator.
Bucură-te, Părinte Patapie.
CONDAC 10
Sărutând preacinstitele tale moaște pe care Ziditorul le-a făcut nestricăcioase după moarte, Patapie vestitule, harul tămăduirilor cu îmbelșugare de la acestea dobândim și întăriți în credință strigăm Dătătorului de daruri : Aliluia.
ICOS 10
Tinde dumnezeeasca ta mana, Patapie grabnic ascultatorule, și binecuvinteaza pe toti care cu umilinta, alearga la tine, că drumul vietii cel prea plin de suferinte sa-l savarsim și cu cantari de bucurie sa-ti strigam:
Bucură-te cununa Gheraniei,
Bucură-te, lauda celor smeriți,
Bucură-te, tezaur însuflețit al iubirii,
Bucură-te, renume preacinstit al dreptei socoteli,
Bucură-te, psaltire eufonică a vieții noi în Hristos,
Bucură-te, timpan al dumnezeescului ajutor,
Bucură-te, stârpitorul patimilor celor urâte,
Bucură-te, săditorul virtuților celor mai bune,
Bucură-te, dumnezeesc ajutor al mănăstirii tale,
Bucură-te, partaș al desfătării celei nesfârșite,
Bucură-te, ocrotitorul celor necăsătoriți,
Bucură-te ajutătorul celor din necazuri.
Bucură-te, Părinte Patapie.
CONDAC 11
Cu imne de miere picurătoare încununăm pomenirea ta, Patapie, strigând: nu înceta să cercetezi de sus pururea pe robii lui Dumnezeu, Cuvioase, și trimite binecuvântarea ta nouă celor ce cu evlavie strigăm: Aliluia.
ICOS 11
Strălucesti razele de lumina purtătoare ale virtuților tale, Patapie, celor ce doresc să urmeze dumnezeeștilor tale osteneli, și cu dor cinstitul tău trup îl sărută și cu credință iti striga acestea:
Bucură-te, vestit contemplator al celor nevăzute,
Bucură-te, vrednicule partaș al celor nestricăcioase,
Bucură-te, comesean la ospățul întâilor născuți,
Bucură-te, împreună vorbitor cu îngerii in Rai,
Bucură-te, mireasmă cerească a viețuirii călugăresti,
Bucură-te, podoabă de mult preț a înfrânării și a rugăciunii,
Bucură-te, chitară dulce-viersuitoare, îndrumătoare a călugărilor,
Bucură-te, struna empatică a celor ce suferă,
Bucură-te, delicat terapeut al Domnului,
Bucură-te, tunet pătrunzător, a demonilor spaimă,
Bucură-te, fântână a izvoarelor imateriale,
Bucură-te, stâlp al minunilor neîncetate,
Bucură-te, Părinte Patapie.
CONDAC 12
Trupul tau cel nestricat izvorește haruri, Patapie fericite, cel ce ești a cuvioșilor splendoare, și oferă tămăduiri credincioșilor care vin cu evlavie la acesta și cântă Împăratului Hristos cu ardoare Aliluia.
ICOS 12
Psalmodiind războaiele tale pe care le-ai purtat în viață pentru desăvârșire, te cinstim Patapie, Părinte de Dumnezeu Înțelepțite, că ales prieten al Domnului și credincioșilor turn de apărare și strigam cu cuviință acestea:
Bucură-te, splendoare a proniei dumnezeești,
Bucură-te, frescă a Hristoitiei,
Bucură-te, învățător al ascezei de suflet hrănitoare,
Bucură-te, propovăduitor al cugetării la cele cerești,
Bucură-te, toiag și întărire al celor ce pustnicesc,
Bucură-te, lauda și intarirea adunării credincioșilor,
Bucură-te, că izvorăști râuri de minuni,
Bucură-te, că alungi mulțimea demonilor,
Bucură-te, torța buneicuviințe a virtuților,
Bucură-te, gradina Sublimei Înțelepciuni,
Bucură-te, corabia cu trei catarge a milei lui Dumnezeu,
Bucură-te, lira a inspirației divine,
Bucură-te, Părinte Patapie.
CONDAC 13
O, Părinte Patapie, podoabă a Gheraniei și luminător al intregii Elade, primește cu bunăvoință acest dar al nostru și izbăvește de osândirea ce va să fie pe credincioșii care cu dor cântă lui Dumnezeu: Aliluia. ( de trei ori)
Apoi se rostecsc Icosul 1: „Cu cântări de laudă încununăm pomenirea ta Sfinte Patapie … ” și „Condacul 1: Pe părtașul virtuții și casnicul ințelepciuni lui Dumnezeu … ” apoi se face Otpustul.

Acatistul Preacuviosului Arsenie Boca – 28 Noiembrie

arsenie-boca-mutare-catedrala-mantuirii-neamului-351115_bb8ff10094

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Tropar glas al 8-lea
Întru tine, Părinte cu osârdie s-a mântuit cel după chip, căci luând Crucea ai urmat lui Hristos şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet de lucrul cel nemuritor. Pentru acestea şi cu îngerii împreună se bucură, Prea cuvioase Părinte Aresnie, duhul tău.

Condacul 1

Prea cuviosului Parintelui nostru şi a multora luminător şi îndreptător de suflete, veniţi fraţilor să-i aducem laude cu mulţumire şi să-i cântăm zicându-i:
Bucură-te Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Icosul 1

Din părinţi binecredincioşi ai răsărit părinte şi ca un soare ai luminat şi multe suflete necăjite şi rătăcite le-ai îndreptat pe calea mântuirii pentru acestea toate noi îţi aducem laude zicând:
Bucură-te că Iosif şi Cristina s-au numit.
Bucură-te că maica ta Cristina soare şi lună a visat că are în pântece după ce te-ai zămislit.
Bucură-te căci cu adevărat soare pentru noi ai fost.
Bucură-te căci ca soarele şi luna în viaţă ai luminat.
Bucură-te al multora şi al nostru luminător.
Bucură-te că pentru noi şi pentru mulţi ai fost scump şi sfânt odor;
Bucură-te soare din munţii Apuseni apărut;
Bucură-te luceafăr apărut în mănăstirea Brâncoveanu;
Bucură-te că multe suflete ai adus la Domnul;
Bucură-te Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul al 2-lea

Din copilărie te-ai arătat odor luminat de Duhul Sfânt şi părinţii văzându-te copil ales te-au dat la școală mai înaltă ca să înveţi a cânta Aliluia!

Icosul al 2-lea

Terminând Teologia ai fost chemat la Mănăstirea Brâncoveanu de mitropolitul Nicolae Bălan şi fiind călugărit la Muntele Athos ai fost trimis undeva, şi într-o pădure Maicii Domnului te-ai rugat să te dea în seama unui povăţuitor înduhovnicit. Cu adevărat ai fost ascultat şi după cum numai odată pentru smerenie ai spus aceasta, iar noi îţi aducem laude zicând:
Bucură-te părinte că Maica Domnului te-a ascultat;
Bucură-te că Maica Domnului la tine a venit;
Bucură-te că Ea de mână te-a luat;
Bucură-te căci pe munte înalt de mână te-a dus
Bucură-te că te-a urcat până sus;
Bucură-te că acolo în grija sfântului (Serafim de Sarov) ce trăise pe pământ înainte cu două sute de ani te-a dat.
Bucură-te că apoi Maica Domnului s-a făcut nevăzută;
Bucură-te că muntele între două prăpăstii era
Bucură-te că mare dar ai primit;
Bucură-te că dar de protecţie ai luat;
Bucură-te că pe mulţi i-ai luminat;
Bucură-te Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul al 3-lea

Ai spus părinte că Domnului Iisus, în pădure mult te-ai rugat să-ţi trimită în cale un bun povăţuitor, dar n-ai fost ascultat, după un timp ţi-ai dat seama că el are o mamă bună care mijloceşte pentru noi şi cu lacrimi te-ai rugat ei şi atunci de mână te-a luat şi sfântului din vârful muntelui în grijă te-a dat, iar noi minunindu-ne de aşa mare dar îţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 3-lea

După un an ai venit de la Muntele Athos la mănăstirea Brâncoveanu şi începând munca de duhovnic, înfricoşat te-ai arătat nouă şi multora care veneau la mărturisit, căci mai dinainte le ştiai faptele, iar noi de darul ce-l aveai îţi cântăm acestea:
Bucură-te ucenicul Maicii Sfinte;
Bucură-te că de la ea ai primit cinste;
Bucură-te că dar de la prooroci ai primit;
Bucură-te că multora pe nume le spuneai;
Bucură-te că faptele şi păcatele le descopereai;
Bucură-te că şi sfârşitul unei fete ai spus
Bucură-te că ea venise să te ispitească;
Bucură-te că i-ai spus să se pregătească ;
Bucură-te că moartea, după puţin timp s-a adus
Bucură-te că multă lume te-a lăudat;
Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul al 4-lea

Făcându-te preot şi duhovnic şi începând lumea a mărturisi, şi doar pe unii a-i împărtăşi, povăţuindu-i să nu mai păcătuiască ci să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Mulţi dintre credincioşi s-au dat iarăşi la răutăţi după ce i-ai împărtăşit, iar tu părinte simţind cu duhul răutăţile lor, te-ai rugat lui Dumnezeu să-ţi descopere pricina pentru care nu se lasă de păcate, şi acestea ţi s-au arătat şi nouă ni le-ai spus pentru care te lăudăm:
Bucură-te, că în grădina mănăstirii stând în amiaza mare nor negru ai văzut pe munte;
Bucură-te, că în nor mare gălăgie ai auzit;
Bucură-te, căci cu mare atenţie ai privit;
Bucură-te, că norul în două s-a despărţit;
Bucură-te, că în mijlocul norului pe un scaun înfricoşat pe satana, în ceata drăcească l-ai văzut înfricoşat;
Bucură-te, că ai auzit că ordin dracilor, satana le-a dat;
Bucură-te, că vicleşugul lor l-ai auzit, adică să şoptească oamenilor că nu este Dumnezeu;
Bucură-te, că şi al doilea vicleşug al lor ai auzit, cum că nu ar fi rai şi nici altă viaţă;
Bucură-te, că şi al treilea vicleşug l-ai auzit, de-a lăsa oamenii pocăinţă pînă la batrâneţe;
Bucură-te, că prin această vedenie multe ai aflat;
Bucură-te, că acestea toate, oamenilor, în predică le-ai spus;
Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul al 5-lea

Auzind multă lume de darul tău părinte, venea să-ţi audă cuvântul şi învăţături şi sfaturi de mântuire le dădeai, iar noi te lăudăm cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Pe aceia ce nu se potriveau în căsătorie îi opreai, celor ce li se fura, pe hoţi îi descopereai, când era secetă, ploaie de la Dumnezeu cereai pentru acestea toate îţi cântăm:
Bucură-te, că celor căsătoriţi de folos cuvinte le spuneai;
Bucură-te, că de la căsătorie nepotrivită opreai;
Bucură-te, că pe cei ce furau îi descopereai;
Bucură-te, că pe hoţi cu blândeţe îi dojeneai să întoarcă cele furate;
Bucură-te, că fiind secetă mare pe munte te-ai suit, rugându-te să plouă;
Bucură-te, căci cuvânt ai auzit de la Dumnezeu, ca să te rogi de oameni să-şi îndrepte viaţa;
Bucură-te, că ploaie mare a venit;
Bucură-te, că lumea s-a înveselit;
Bucură-te, că pe săraci i-ai miluit;
Bucură-te, că ai spus cele ce vor să fie;
Bucură-te, luminat propovăduitor;
Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul al 6-lea

Cei ce voiau să se facă preoţi şi veneau la tine, le dădeai sfaturi şi poveţe, mirându-se şi cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Fiind întrebat Prea Cuvioase Părinte de cei ce doreau să fie preoţi, cu ce pot dovedi la cei care nu îi cred că este Dumnezeu, le-ai spus foarte înţelept şi adevărat, că prin viaţă şi felul lor de trăire duhovnicească, pot dovedi că Dumnezeu există, pentru care noi ne minunăm şi cântăm acestea:
Bucură-te, dumnezeiesc în trup pământesc;
Bucură-te, că ai fost înger în trup;
Bucură-te, că numai la faţă dacă te priveam ne minunam;
Bucură-te, că viitorul multora le-ai spus;
Bucură-te, că pe mulţi i-ai îndemnat să urmeze pe Iisus;
Bucură-te, că pe mulţi, călugări i-ai făcut;
Bucură-te, că obşte de călugări ai strâns;
Bucură-te, că și obște de maici ai format;
Bucură-te, că prin multe încercări ai trecut;
Bucură-te, că ispite de tot felul ai răbdat;
Bucură-te, că și la închisoare și la munci grele ai fost pus;
Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul al 7-lea

Ai voit părinte după cum ţi s-a arătat să faci chipul lui Hristos şi apucându-te de lucru ai auzit un glas: De acum să mă pictezi în sufletele oamenilor că să-mi cânte mie: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Ai spus părinte căci cunoşteai pe faţă care se mântuiesc, ca cei ce duc o viaţă de rugăciune, fiind tot timpul cu gândul la Dumnezeu, li se zugrăveşte în lumina ochilor chipul lui Hristos, şi tu părinte cu darul Duhului ce aveai, vedeai acestea, noi te lăudăm zicând:
Bucură-te, căci cunoşteai cele ascunse oamenilor
Bucură-te, că ştiai dacă se mântuiesc;
Bucură-te, că le spuneai ce să facă în viaţă;
Bucură-te, că tinerii veneau să-i povăţuieşti;
Bucură-te, că unii veneau să-i binecuvântezi;
Bucură-te, că pe morari de la lăcomie îi opreai;
Bucură-te, învăţător de cele sfinte;
Bucură-te, văzătorul al celor nevăzute;
Bucură-te, că acum în cer te odihneşti;
Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul al 8-lea

Fiind război mare veneau la tine părinte, tinerii care să plece la război, ca să te rogi pentru ei, iar tu cunoşteai care scăpau cu viaţă şi noi ne minunăm cântându-ţi: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Părinte, la cei ce ştiau că vor muri în război le dădeai mâna de o sărutau, iar celor care ştiau că rămân în viaţă nu le dădeai mîna, iar ei întristându-se te întrebau de ce lor nu le dai mâna, tu părinte le spuneai căci cu voi mă mai întâlnesc, iar cu aceia nu, pentru aceasta te lăudau zicând:
Bucură-te, văzător al voinţei lui Dumnezeu;
Bucură-te, văzătorul al celor viitoare;
Bucură-te, că ştiai sfârşitul vieţii lor;
Bucură-te, că noi mult ne minunăm;
Bucură-te, că pe Domnul, pentru tine Îl lăudăm
Bucură-te, că acum în ceruri dănţuieşti;
Bucură-te, căci cu heruvimii acum slujeşti;
Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul al 9-lea

Venită, părinte la mănăstire într-o zi de Rusalii, oastea Domnului şi o unitate militară, iar tu părinte ai zis: iată că s-a întâlnit oastea Domnului cu oastea ţării ca să cânte Lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Făcându-se utrenie în biserică, ai ieşit parinte cu cântăreţii şi cu toţi creştinii ca să săvârşeşti Sfânta Liturghie pe altarul din faţa mănăstirii şi fiind lângă tine cântăreţul care era îndoit cu credinţa, te-a văzut înconjurat de flăcări de foc care erau darul Sfântului Duh, atunci el s-a spăimântat şi a strigat, iar tu l-ai oprit să nu spună, că simţeai că te arde ceva, de aceia noi te lăudăm zicând:
Bucură-te, locaşul Duhului Sfânt;
Bucură-te, că în trup fiind pe pământ ai fost înconjurat de Duhul Sfânt;
Bucură-te, că prin acest Duh Sfânt ai proorocit;
Bucură-te, căci cu duhul pe oameni ai povăţuit;
Bucură-te, căci cu Duhul Sfânt, stâlp al bisericii ai fost;
Bucură-te, căci cu duhul ca o trâmbiţă ai răsunat;
Bucură-te, căci cu trâmbiţa duhului pe mulţi i-ai adunat;
Bucură-te, vioară care cântai cu duhul;
Bucură-te, că prin tine s-a veselit văzduhul;
Bucură-te, că turmă de oi cuvântătoare ai adunat;
Bucură-te, părinte de Duh Sfânt înţelepţit;
Bucură-te, Sfinte prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul al 10-lea

Venită părinte, în timpul unei Sfinte Liturghii o femeie să-ţi spună necazul ce îl avea, şi te tulbura cu nerăbdarea ei, tu părinte simţind din sfântul altar, ai oprit slujba şi ai strigat la ea să înceteze cu nerăbdarea, şi ai spus la toţi de ce a venit, pentru aceasta îţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Ai spus că femeia a venit deoarece a pierdut… zeci de mii de lei, tu ai spus că acei bani i-a pierdut pentru că cele două fete ale ei trebuiau să-şi crească copii pe care n-au voit să-i nască şi i-au avortat, de aceea spor în casă nu vor mai avea, căci sufletele copiilor strigă răzbunare asupra părinţilor, iar noi ne minunăm de darul tău zicând:
Bucură-te, văzătorul păcatelor omeneşti;
Bucură-te, mustrătorul celor nelegiuiţi;
Bucură-te, îndreptătorul celor rătăciţi;
Bucură-te, luminătorul celor de rea credinţă;
Bucură-te, că ai descoperit cele ascunse;
Bucură-te, luminătorul multor depărtaţi de credinţă;
Bucură-te, alinătorul multora în suferinţă;
Bucură-te, păstorule al turmei lui Hristos;
Bucură-te, să ne fii şi nouă de folos;
Bucură-te, părinte cu chip luminos;
Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul al 11-lea

Înzestrat ai fost cu multe daruri părinte, de la Dumnezeu, căci şi apă ca Moise ai făcut să izvorască din stâncă, cu preoţia ai fost încununat, cu darul proorociei, cu milostivire, blândeţe şi bun povăţuitor, de aceea noi te lăudăm cântând Lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Ai avut părinte, dar de a predica şi de a tâlcui Sfânta Evanghelie a lui Hristos, luminând multe suflete, aducându-le la calea mântuirii, pentru toate acestea laude îţi aducem noi zicând:
Bucură-te, predicator bun al lui Hristos;
Bucură-te, că multora ai fost folositor;
Bucură-te, că de la răutăţi pe mulţi i-ai oprit;
Bucură-te, că pe unii căsătoriţi, la naştere de copii i-ai îndemnat;
Bucură-te, că i-ai îndemnat să stăruiască în rugăciuni;
Bucură-te, că la milostenie i-ai povăţuit;
Bucură-te, că şi biserica le-ai spus să cerceteze;
Bucură-te, că la sărbători le-ai spus să nu lucreze;
Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul al 12-lea

Minunat pictor ai fost de icoane şi de suflete, că biserică nespus de frumoasă ai pictat, unde multă lume merge să o vadă, iar de frumuseţea ei se minuneaza cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

În satul Drăgănescu de lângă Bucureşti ai pictat biserica, căci cei ce o vizitează se miră de talentul cel ce l-ai avut, căci privind pe sfinţi se pare că sunt vii, de aceia, cu toţii ne minunăm şi te lăudăm, zicând:
Bucură-te, iscusit pictor de biserică;
Bucură-te, pictor foarte minunat;
Bucură-te, că şi în suflete pe Hristos ai pictat;
Bucură-te, căci glas de la Domnul ai avut ca să pictezi şi-n suflete;
Bucură-te, căci nouă şi multora pildă te-ai făcut;
Bucură-te, că ai primit veste că viaţa îţi este pe sfârşite;
Bucură-te, că ne-ai spus acestea mai înainte;
Bucură-te, că ziceai că mai ai trei calendare;
Bucură-te, că ne-ai dat pildă de răbdare;
Bucură-te, căci în ceasul morţii ai ştiut unde te duci;
Bucură-te, Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul al 13-lea

O, preaminunate părintele nostru Arsenie, primeşte aceste laude şi mulţumiri de la noi, nevrednicii fiii tăi, rugându-te să fii milostiv pentru noi înaintea Domnului Hristos, ca să ne învrednicească şi pe noi vieţii celei fericite şi împreună, cu tine să cântăm în veci: Aliluia! (de 3 ori).

Apoi se zice iarăşi:
Icos 1

Din părinţi binecredincioşi ai răsărit părinte şi ca un soare ai luminat şi multe suflete necăjite şi rătăcite le-ai îndreptat pe calea mântuirii pentru acestea toate noi îţi aducem laude zicând:
Bucură-te că Iosif şi Cristina s-au numit.
Bucură-te că maica ta Cristina soare şi lună a visat că are în pântece după ce te-ai zămislit.
Bucură-te căci cu adevărat soare pentru noi ai fost.
Bucură-te căci ca soarele şi luna în viaţă ai luminat.
Bucură-te al multora şi al nostru luminător.
Bucură-te că pentru noi şi pentru mulţi ai fost scump şi sfânt odor;
Bucură-te soare din munţii Apuseni apărut;
Bucură-te luceafăr apărut în mănăstirea Brâncoveanu;
Bucură-te că multe suflete ai adus la Domnul;
Bucură-te Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

Condacul 1

Prea cuviosului Parintelui nostru şi a multora luminător şi îndreptător de suflete, veniţi fraţilor să-i aducem laude cu mulţumire şi să-i cântăm zicându-i:
Bucură-te Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie!

RUGĂCIUNE

 

Doamne Iisuse Hristoase primeşte ostenelile, slujbele şi sfintele rugăciuni ale robului Tău, părintele Arsenie, care mult s-a ostenit şi a slujit Ţie ca să-ţi câştige sufletele, întorcându-le de la viaţa şi faptele cele păcătoase ale lor (că şi de la moarte de câteva ori a surprins şi a scăpat o tânără în momentele când vroia să se sinucidă) şi pildă de răbdare şi dragoste părintească ne-a dat.
Te rugăm Stăpâne ajută-ne să slujim şi noi cu dragoste, în curăţie trupească şi sufletească, prin rugăciuni neîncetate să Te mărim, să Te binecuvântăm şi să urmăm sfaturile robului Tău, părintele nostru Arsenie pe care îl rugăm: Roagă-te Sfinte Prea Cuvioase Părinte Arsenie ca şi noi în viaţa ce ne-o petrecem să împlinim poruncile Domnului şi sfaturile ce ni le-ai dat şi învăţăturile din multele şi minunatele predici pe care le-ai spus.
Pomeneşte-ne acum din Împărăţia cerurilor unde te veseleşti cu toţi sfinţii şi cu Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu, care te-a încredinţat în muntele Athos sfântului ce trăise acolo cu 200 de ani în urmă şi cu tine să ne veselim în veci. Amin.

Acatistul Sfântului Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcea – 23 Noiembrie

sf_antonie_de_la_iezer2

Troparul Sfântului Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcea, glasul 1:

Purtătorule de dumnezeiescul dor al rugăciunii neîncetate, Sfinte Părinte Noule Antonie, povăţuitorule al călugărilor, ajutătorule al celor din nevoi şi făcătorule de minuni, locuitorul raiului celui de sus, dar nedespărţit de cei de jos, roagă pe Milostivul Dumnezeu să ne dăruiască nouă pace şi mare milă.

Condacul 1

Râvnitor al iubirii de Dumnezeu şi învăpăiat de dumnezeiescul dor, te-ai arătat un Nou Antonie cu nevoinţele şi luptele duhovniceşti. Împodobitor al chipului monahicesc, te-ai făcut părinte al multora şi grabnic ajutător, pentru care şi noi cu cinstire îţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

Icosul 1

Ales de Dumnezeu pentru virtuţile părinţilor tăi, ai urmat calea cea încredinţată, înmulţind talantul ca un vrednic iubitor de cele sfinte, lucrând ziua şi noaptea în via lui Hristos, pentru care ai primit plata ostenelilor tale:
Bucură-te, urmaşul virtuţilor părinteşti;
Bucură-te, ales bineplăcut al lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel împodobit cu darurile cereşti;
Bucură-te, cel ce ţi-ai sfinţit firea cu acestea;
Bucură-te, pământ bun al semănăturii duhovniceşti;
Bucură-te, mărgăritar dezgropat din ţarină;
Bucură-te, că ai crescut pom cu multe roade;
Bucură-te, că şi noi ne hrănim din acestea;
Bucură-te, îţi cântăm şi noi, fiii duhovniceşti;
Bucură-te, ajutătorule în toate nevoile;
Bucură-te, biruitorule al ispitelor sufleteşti şi trupeşti;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

Condacul al 2-lea

Ca şi Marele Antonie, ai fost din tinereţe plin de dor dumnezeiesc, cu alergare neobosită spre cele cereşti, cu râvnă şi lepădare de toate cele nefolositoare, cântând neîncetat: Aliluia!

Icosul al 2-lea

De la început ai pus înainte cele sufleteşti şi apoi cele trupeşti, câştigând vederea cea mai presus de fire, prin lumina harului ce ai primit-o ca dar de la Dumnezeu:
Bucură-te, următorule Marelui Antonie;
Bucură-te, asemenea lui, râvnitorule;
Bucură-te, că în chip propriu te-ai înduhovnicit;
Bucură-te, că, în pământ nou, roadă nouă ai crescut;
Bucură-te, că în fire proprie harul l-ai primit;
Bucură-te, vas ales al apei duhovniceşti;
Bucură-te, fiu vrednic al neamului tău;
Bucură-te, moştenitor de cinste al darurilor sfinte;
Bucură-te, lucrător harnic al celor încredinţate;
Bucură-te, purtător cu nădejde al Crucii lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

Condacul al 3-lea

Dorinţa ta să mergi la Sfântul Munte Athos a fost oprită, ca să faci din Sihăstria ta un Nou Munte Athos, împodobit cu aceleaşi nevoinţe duhovniceşti şi cântări fără oprire de: Aliluia!

Icosul al 3-lea

În peştera ta săpată în stâncă, Paraclis Sfânt ai făcut, unde ziua şi noaptea te rugai pentru propriul suflet şi pentru toţi, prin Jertfa Liturghiei lui Hristos:
Bucură-te, iubitorule de Dumnezeu;
Bucură-te, căutătorule de cele sfinte;
Bucură-te, râvnitorule al Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, doritorule al împărtăşirii Liturghiei;
Bucură-te, închinătorule al jertfei Crucii lui Hristos;
Bucură-te că din propria inimă paraclis ţi-ai făcut;
Bucură-te, că altar în inimă ţi-ai clădit;
Bucură-te, că potir viu lui Hristos te-ai arătat;
Bucură-te, că prescură vie Lui te-ai dăruit;
Bucură-te, căci chip al Liturghiei te-ai prefăcut;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

Condacul al 4-lea

Om cu firea erai, dar te-ai făcut asemenea îngerilor, că te-ai ridicat de la cele pământeşti la cele cereşti, cu rugăciunea şi cântarea de: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Multe piedici ţi s-au pus în cale, dar peste toate ai trecut, cu însetare nepotolită de cele dumnezeieşti, prin care şi noi ne întărim, lăudându-te:
Bucură-te, alergătorule după cele cereşti;
Bucură-te, însetatule după cele dumnezeieşti;
Bucură-te, cel care ai descoperit înşelăciunea;
Bucură-te, cel care ai călcat peste ea;
Bucură-te, care pe satana ai ruşinat;
Bucură-te, că mintea ţi-ai smerit;
Bucură-te, că minte de har ai dobândit;
Bucură-te, că inima de carne în inimă de Duh ai prefăcut;
Bucură-te, că sângele cel trupesc în cel duhovnicesc l-ai schimbat;
Bucură-te, că om suprafiresc te-ai făcut;
Bucură-te, că ochii de suflet ţi-ai deschis;
Bucură-te, că vederea de Duh ai primit;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

Condacul al 5-lea

Puterea cea de sus te-a întărit, să urci fără oprire la cele înalte, deşi om neputincios erai, neclintit stând ziua şi noaptea în cântarea de: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Cu cât te nevoiai mai mult, cu atât duhurile rele te ispiteau cu tot felul de momeli, dar prin credinţă şi nădejde, pe toate le-ai învins:
Bucură-te, fiu al dumnezeieştii Împăraţii;
Bucură-te, lăcaş al Sfântului Duh;
Bucură-te, făclie a luminii de Har;
Bucură-te, privire pătrunzătoare până înlăuntru;
Bucură-te, văzător al celor nevăzute;
Bucură-te, floare de piatră duhovnicească;
Bucură-te, izvor din stâncă;
Bucură-te, Biserică vie a lui Hristos;
Bucură-te, linişte de cântare lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel îmbogăţit cu sufletul;
Bucură-te, lumină în întunericul de jos;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

Condacul al 6-lea

Nevoindu-te cu toate ostenelile pustniceşti şi mai ales cu slujirea Sfintei Liturghii, ai primit cu adevărat împărtăşirea lui Hristos, cântând: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Nu ai plecat la pustie ca să fugi de oameni, ci ca să te apropii şi mai mult de Dumnezeu, ca să fii şi mai de ajutor celor necăjiţi:
Bucură-te, părinte înţelepţit de har;
Bucură-te, cuvios al celor sfinte;
Bucură-te, luptător neobosit cu cele potrivnice;
Bucură-te, slujitorule al Împărăţiei de Sus;
Bucură-te, credinciosul Evangheliei lui Hristos;
Bucură-te, stâlp de viaţă monahicească;
Bucură-te, icoană de trăire sihăstrească;
Bucură-te, povăţuitor iscusit al călugărilor;
Bucură-te, desluşitor al tainelor ascunse;
Bucură-te, descoperitorul vicleniilor ucigătoare;
Bucură-te, împăcarea învrăjbiţilor;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

Condacul al 7-lea

Tot mai mult doreai cele duhovniceşti, făcând din paradisul peşterii unde sihăstreai un colţ de rai, cu neîncetată cântare de: Aliluia!

Icosul al 7-lea

În Rai era pomul vieţii, iar în sihăstria ta era Liturghia lui Hristos, noul pom al vieţii celei nemuritoare:
Bucură-te, om îngeresc;
Bucură-te, înger omenesc;
Bucură-te, tăinuitorule al darurilor de sus;
Bucură-te, cel ce ai câştigat viaţa de rai;
Bucură-te, slujitorule al dumnezeieştilor petreceri;
Bucură-te, că pe şarpele căderii l-ai ruşinat;
Bucură-te, că în picioare capul lui l-ai călcat;
Bucură-te, că prin mântuirea ta şi noi ne mântuim;
Bucură-te, că, urmându-te, darurile tale primim;
Bucură-te, cel ce te-ai unit cu Dumnezeu;
Bucură-te, că prin aceasta păcatul l-ai biruit;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

Condacul al 8-lea

Ca un Luceafăr al dragostei de Dumnezeu, ai strălucit prin desele privegheri de toată noaptea, alungând întunericul înşelăciunii păcatului, câştigând iertarea Crucii lui Hristos, în cântarea de: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Tu însuţi ţi-ai tămăduit bolile şi rănile, prin darul slujirii lui Dumnezeu, prin care şi noi primim tămăduiri ale suferinţelor noastre:
Bucură-te, podoaba cuvioşilor;
Bucură-te, prin care şi noi câştigăm nădejdea mântuirii;
Bucură-te, mângâietorul bolnavilor;
Bucură-te, vindecătorule al suferinţelor ascunse;
Bucură-te, îndreptătorule al celor greşiţi;
Bucură-te, cel care înmoi inimile celor învrăjbiţi;
Bucură-te, îmblânzitorul celor înrăiţi;
Bucură-te, alungarea farmecelor necurate;
Bucură-te, dezlegătorule al legăturilor vrăjitoreşti;
Bucură-te, ocrotitorul celor feciorelnici;
Bucură-te, scăparea de duhul desfrânării;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

Condacul al 9-lea

Douăzeci şi opt de ani te-ai ostenit în sihăstrie, dorind mereu cele duhovniceşti, în cântarea de: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Atât de mult cereai Domnului darul rugăciunii neîncetate, încât ziua şi noaptea te nevoiai să o câştigi:
Bucură-te, rugătorule fierbinte;
Bucură-te, purtătorule de rugăciune;
Bucură-te, că şi în somn te rugai;
Bucură-te, că darul ei l-ai primit;
Bucură-te, că mulţi la rugăciunea ta alergau;
Bucură-te, că toate rugăciunile tale se împlineau;
Bucură-te, că şi noi la rugăciunea ta nădăjduim;
Bucură-te, că din darul rugăciunii tale ne hrănim;
Bucură-te, că prin tine şi noi dar de rugăciune dobândim;
Bucură-te, Părinte, omul rugăciunii;
Bucură-te, Cuvioase, chipul rugăciunii neîncetate;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

Condacul al 10-lea

Atât de mult doreai să dobândeşti rugăciunea neîncetată a inimii, rugând mereu pe Maica Domnului să ţi-o înlesnească, prin cântarea de: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Şi într-o zi la Sfânta Liturghie, în timpul Axionului, însăşi Maica Domnului ţi se arată parcă aievea, cum îţi dă un potir să-l ţii la piept, din care ai simţit că iese o putere de rugăciune.
Bucură-te, că din potirul Liturghiei rugăciunea ai primit;
Bucură-te, că prin Maica Domnului potirul Domnului Iisus ţi s-a dăruit;
Bucură-te, că potirul inimii ţi s-a dezvăluit;
Bucură-te, că prin acesta rugăciunea neîncetată ai pornit;
Bucură-te, că de atunci izvor de rugăciune curge din inima ta;
Bucură-te, că de atunci ai devenit propovăduitorul acesteia;
Bucură-te, că pe toţi la rugăciune îi îndemni;
Bucură-te, povăţuitorule al tainei rugăciunii;
Bucură-te, descoperitorul rugăciunii din potirul Liturghiei;
Bucură-te, că, făcând inima potir, rugăciunea se primeşte;
Bucură-te, că prin Maica Domnului aceasta se dobândeşte;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

Condacul al 11-lea

După mutarea ta din această lume, în smerenie ai vrut să rămâi, neuitând însă pe fiii tăi duhovniceşti, ce cântă: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Şi noi avem mare nevoie de ajutorul tău, de aceea ne-ai dat totuşi sfintele tale moaşte, prin care cele de trebuinţă primim:
Bucură-te, părintele nostru duhovnicesc;
Bucură-te, iubire de părinte mult îndurătoare;
Bucură-te, prin care milă primim;
Bucură-te, grabnicule ajutător în nevoi;
Bucură-te, ocrotitorul nostru în primejdii;
Bucură-te, ascultătorul necazurilor noastre;
Bucură-te, alinătorul suferinţelor noastre;
Bucură-te, opritorul răutăţii viclene;
Bucură-te, potolirea şi umplerea duhurilor;
Bucură-te, liman de scăpare;
Bucură-te, degrabă împăcare a celor învrăjbiţi;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

Condacul al 12-lea

Îţi mulţumim, Sfinte Părinte, că nu te-ai scârbit de neputinţele şi păcătoşenia noastră. Te rugăm, nu ne lepăda dintre fiii tăi duhovniceşti, că şi noi cântăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Te rugăm, Sfinte Cuvioase Părinte Antonie, cel care ştii ispitele vieţii pământeşti, ajută-ne în tot ceasul de cumpănă şi de încercare.
Bucură-te, milă de cer pentru noi, pământenii;
Bucură-te, iertare coborâtă de Sus;
Bucură-te, prevedere şi scăpare din primejdii;
Bucură-te, întărire în ceas de ispită;
Bucură-te, care ne plăteşti din faptele tale datoriile noastre;
Bucură-te, milostiv nouă, celor nevrednici;
Bucură-te, îţi cântăm şi noi, cei săraci cu sufletul;
Bucură-te, te lăudăm şi noi, umiliţii;
Bucură-te, părinte bun şi iertător;
Bucură-te, cel care niciodată nu ne lepezi;
Bucură-te, dragoste care de nimic nu se împuţinează;
Bucură-te, dăruire care niciodată nu conteneşte;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

Condacul al 13-lea

O, Sfinte, Noule Antonie, părintele nostru, cu rugăciunile tale neîncetate, şi pe noi ne ajută să putem duce Crucea noastră până la învierea sufletului, ca să fim şi noi fii Împărăţiei lui Hristos, unde să cântăm veşnic: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Ales de Dumnezeu pentru virtuţile părinţilor tăi, ai urmat calea cea încredinţată…, Condacul 1: Râvnitor al iubirii de Dumnezeu şi învăpăiat de dumnezeiescul dor…,

Icosul 1

Ales de Dumnezeu pentru virtuţile părinţilor tăi, ai urmat calea cea încredinţată, înmulţind talantul ca un vrednic iubitor de cele sfinte, lucrând ziua şi noaptea în via lui Hristos, pentru care ai primit plata ostenelilor tale:
Bucură-te, urmaşul virtuţilor părinteşti;
Bucură-te, ales bineplăcut al lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel împodobit cu darurile cereşti;
Bucură-te, cel ce ţi-ai sfinţit firea cu acestea;
Bucură-te, pământ bun al semănăturii duhovniceşti;
Bucură-te, mărgăritar dezgropat din ţarină;
Bucură-te, că ai crescut pom cu multe roade;
Bucură-te, că şi noi ne hrănim din acestea;
Bucură-te, îţi cântăm şi noi, fiii duhovniceşti;
Bucură-te, ajutătorule în toate nevoile;
Bucură-te, biruitorule al ispitelor sufleteşti şi trupeşti;
Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

Condacul 1

Râvnitor al iubirii de Dumnezeu şi învăpăiat de dumnezeiescul dor, te-ai arătat un Nou Antonie cu nevoinţele şi luptele duhovniceşti. Împodobitor al chipului monahicesc, te-ai făcut părinte al multora şi grabnic ajutător, pentru care şi noi cu cinstire îţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Preacuvioase Părinte Noule Antonie!

şi această

Rugăciune către Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcea

Îţi mulţumim, Doamne Iisuse Hristoase, că ne-ai dăruit pe părintele nostru Antonie de la Iezerul, ca să ne fie ajutător şi mijlocitor în nevoinţele noastre. Dacă nu am avea pe sfinţii tăi rugători, ce ne-am face noi? Sfinte Părinte Antonie, toată viaţa ai închinat-o iubirii de Dumnezeu. Coboară o picătură de iubire şi pentru noi. Suntem răi şi cu păcate de moarte, dar nu deznădăjduim de mântuirea noastră, alergând şi la sprijinul tău. Roagă-te, Sfinte Părinte Noule Antonie şi pentru noi, împreună cu Preacurata Născătoare de Dumnezeu, Mijlocitoarea lumii către Hristos. Amin.

Şi se face otpustul.

https://doxologia.ro/imagine/schitul-pestera-sfantului-antonie-de-la-iezerul-valcii-galerie-foto?fbclid=IwAR2mozfN6vJeF_slRfcklIg1_BY6PH_g9SwZ0VEy8qt3vwLiaX-3VFlQQXI