Copilul învață ce traiește – Iulia-Cristina Uta


Suntem în şedinţa de mediere. Cei doi soţi stau în faţă mea, unul lângă celălalt. Soţia este o femeie slăbuţă, de când a intrat în biroul meu lăcrimează încetişor, cu capul plecat, ţinând strâns în palmă un şerveţel. Soţul este un bărbat înalt, aparent relaxat, se uită cu surprindere la soţia lui, nu înţelege de ce plânge. O invit pe soţie să povestească despre situaţia lor, despre relaţia cu soţul şi despre băieţelul lor. Printre altele, îmi spune că soţul se poartă urat cu ea, îi vorbeşte jignitor şi o înjură. O întreb dacă această interacționare se întâmplă de faţă cu băieţelul lor. Îmi răspunde că da. Este momentul în care întotdeauna intervin cu micul meu discurs despre relaţia dintre părinţi şi cum această relaţie îl influenţează pe copil. De ce? Pentru că în medierile care au drept obiect conflicte între părinţi cu privire la copil, scopul principal al mediatorului este să se asigure că este respectat interesul superior al copilului: art 65 din legea medierii: Mediatorul va veghea că rezultatul medierii să nu contravină interesului superior al copilului, va încuraja părinţii să se concentreze în primul rând asupra nevoilor copilului, iar asumarea responsabilităţii părinteşti, separaţia în fapt sau divorţul să nu impieteze asupra creşterii şi dezvoltării acestuia. Şi al doilea motiv este pentru că am identificat această lipsa de cunoştinţe din partea părinţilor: nu vreau să generalizez, dar mulţi părinţi nu ştiu care este rolul fiecăruia în creşterea copilului şi în formarea viitorului adult. Da, ştiu că este bine pentru copil să nu fie separat de mama sau de tată, dar pentru că nu ştiu motivele concrete, de multe ori îşi închipuie că un părinte poate ţine locul celuilalt. – Aşa cum omul are nevoie de două mâini, încep eu, tot aşa copilul are nevoie de cele două figuri parentale. Are nevoie şi de mama şi de tată, o femeie şi un bărbat, diferenţierea de sex este importantă. Fiecare părinte joacă un rol complementar în bună dezvoltare emoţională şi psihologică a copilului: de la mama învaţă să fie sociabil, să-şi depăşească egoismul caracteristic vârstei, să fie sensibil şi atent cu ceilalţi, să fie respectuos, iubirea şi atenţia mamei îi conferă copilului echilibrul emoţional de care are nevoie; de la tată învaţă să fie curajos, să aibă încredere în propriile forţe, cum să reacţioneze în situaţii conflictuale, să fie independent şi perseverent. În funcţie de sexul copilului, el învaţă de la părintele de acelaşi sex prin raportarea acestuia la părintele de sex opus, cum să se comporte că adult cu persoanele de sex opus. Fac o pauză de câteva secunde pentru că ei să treacă informaţiile mele prin filtrul gândirii. Continui, adresându-mă soţului: – Mai concret spus, pentru băieţelul dvs, dvs îi sunteţi model cu privire la ce înseamnă un bărbat, cum se comportă un bărbat în societate, cum reacţionează un bărbat în faţă provocărilor vieţii şi a celorlalţi şi mai ales învaţă de la dvs cum să se comporte cu o femeie, când va fi adult. Copilul învaţă ce trăieşte. Observ că soţul devine atent. Îl întreb: – Ce credeţi că a învăţat băieţelul dvs când va vedea că vorbiţi urat cu mama lui, soţia dvs? Ce fel de model credeţi că sunteţi în acest moment pentru el? Cum credeţi că se va purta cu femeile din viaţă lui când va fi adult? Ce fel de valori doriţi să îi transmiteţi? Văd din privirea lui că l-am surprins cu această perspectiva asupra situaţiei, perspectiva copilului. Două zile mai târziu soţia îmi spune la telefon, printre altele şi că soţul ei a reţinut cuvintele mele: continuă să îi vorbească urât, dar nu în prezenţa copilului. Da, mă bucur că prin cuvintele mele am produs o schimbare în comportamentul soţului faţă de soţia lui, deşi doar pe jumătate: el continuă să-şi strice relaţia cu soţia, chiar dacă nu mai este martor copilul. Deşi nu pare, acest articol are legătură cu situaţia elevei din Vaslui violate de şapte tineri. Iată întrebările la care va invit să căutaţi răspunsuri: Ce credeţi că au învăţat în familia lor aceşti tineri? Ce fel de valori le-au fost insuflate? Ce i-au învăţat părinţii pe aceşti tineri cu privire la ce înseamnă un bărbat şi o femeie? Ce model au avut pentru a fi bărbat? Cum au învăţat ei că se poartă un bărbat cu o femeie? Ce comportamente au fost ei obişnuiţi să vadă în familia lor?

Iulia-Cristina Uta 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s