Sfântul Nicolae Velimirovici – Rugăciuni pe malul lacului (Rugăciunea a XXXIV-a)


hps_sfanta-treime_3

Dragostea mă face Dumnezeu, și Tu, o, Dumnezeule Te faci om.

Acolo unde există unul, nu există iubire. Acolo unde sunt doi uniți există doar un simulacru de iubire. Acolo unde sunt trei uniți, există dragoste. Numele Tău este Iubire fiindcă numele Tău este treime în Unitate. Dacă Tu ai fi fost singuratic, Tu n-ai mai fi dragoste, ci ură.

Dacă Tu ai fi doime, ai fi o alternare de dragoste și ură. Dar Tu ești o treime și, de aceea, Tu ești iubire și întru Tine nu există nici întuneric și nici alternare.

Dragostea nu cunoaște nici timp și nici spațiu. Ea este înafara timpului și-a spațiului. Pentru iubire o zi este ca o mie de ani și o mie de ani ca o zi.

Când sunt unit cu Tine în iubire, nu există nici cer și nici pământ – doar Dumnezeu există. Nu există nici ”eu”, nici ”tu” – doar Dumnezeu există.

Dragostea are trei ipostasuri* : curăție, cunoștință și lumină. Fără curăție dragostea nu este afecțiune, ci egoism și patimă. Fără cunoștință dragostea nu este înțelepciune, ci prostie. Fără lumină dragostea nu e putere, ci slăbiciune. Când patima, prostia și slăbiciunea se împletesc, ele devin iad, ceea ce satanei îi place să numească ”iubire”.

Când sufletul meu este o preacurată fecioară, conștiința mea este înțelepciune pătrunzătoare, iar duhul meu este este lumină de viață dătătoare, eu sunt o iubire care coincide cu iubirea Ta. Prin dragoste eu Te văd pe Tine în mine, și Tu mă vezi în Tine.

Prin iubire eu nu mă văd pe mine, ci doar pe Tine. Prin dragoste Tu nu Te vezi pe Tine, ci doar pe mine.

Dragostea se jertfește pe sine și nu simte că jertfa înseamnă nu a primi, ci mai degrabă a oferi.

Copiii mei lumești: cuvântul ”dragoste” este cea mai profundă rugăciune dintre toate.

”Nu există dragoste lumească?”, mă întreabă cei apropiați mie. ”În aceeași măsură în care există un Dumnezeu lummesc”, le răspund eu. ”Dragostea lumească arde și se mistuie, dragostea cerească arde fără să se mistuie”. Dragostea lumească, ca tot ce e lumesc, este doar un vis și-un simulacru de iubire. Dragostea ta se aseamănă iubirii dumnezeiești în felul în care fumul se aseamănă flăcărilor.

”Când preschimbi o monedă de aur pentru câțiva bănuți de aramă, nu-i numești pe acei bănuți monedă de aur, ci doar niște bănuți de aramă. De ce numiți voi oare dragostea dumnezeiască care a fost ruptă, sfărâmată și prefăcută în cenușă de timp și de spațiu ”iubire” și nu ”cenușă”?

O, Doamne, învrednicește-mă de dragostea Ta, o, Doamne, iar eu voi fi liber de toate legile.

Intră cu Dragostea Ta întru mine, iar dragostea mă va purta întru Tine.

vinieta1

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s