Sfântul Nicolae Velimirovici – Rugăciuni pe malul lacului (Rugăciunea a I-a )

Svt._Nikolai_Velimirovich

 

Cine este Cel Care Se uită la mine printre toate stelele din cer și toate creaturile de pe pământ?

Acoperiți-vă ochii, voi stele și creaturi; nu vă uitați la goliciunea mea. Aceasta mă chinuie destul prin proprii mei ochi.

Ce este oare acolo de văzut? Un pom al vieții care a fost împuținat la mărimea unui spin pe cale, care se înțeapă atât pe sine, cât și pe alții. Ce altceva în afara unei flăcări cerești cufundate în noroi, o flacără care nici nu luminează și nici nu se stinge?

Plugari, nu plugăritul vostru este lucrul cel de seamă, ci Domnul Care veghează.

Cântăreți, nu cântatul vostru este cel care contează, ci Domnul Care ascultă.

Voi cei care dormiți, nu somnul vostru are vreo însemnătate, ci Domnul, Cel Care trezește.

Nu bălțile de apă cu stânci dimprejurul lacului sunt cele de luat în seamă, ci lacul însuși.

Ce este tot timpul omenesc decât un val care umezește nisipul arzând de pe mal și apoi regretă că a lăsat în urmă lacul care s-a uscat?

O, stele și creaturi, nu vă uitați la mine cu ochii voștri, ci la Domnul. El singur vede. Priviți la El și vă veți vedea în patria voastră.

Ce vedeți voi când vă uitați la mine? O imagine a exilului vostru? O oglindă a efemerității voastre de o clipă?

O, Doamne, frumosul meu văl, brodat cu serafimi de aur, acoperă-mi chipul precum un văl peste chipul unei văduve și adună-mi lacrimile în care fierbe tristețea tuturor creaturilor Tale!

O, Doamne, frumusețea mea, vino și-mi fii oaspete, ca nu cumva să mă rușinez de goliciunea mea, ca nu cumva multele priviri însetate ce cad asupra mea să nu se întoarcă acasă la fel de însetate.

vinieta

Reclame

Sfântul Nicolae Velimirovici – Rugăciuni pe malul lacului (Rugăciunea a XLI-a)

0421008

  Cu post îmi bucur nădejdea mea în Tine, Domnul meu, Care ai să vii din nou.

  Postul îmi grăbește pregătirile pentru venirea Ta, singura așteptare a zilelor și nopților mele.

  Postul îmi subțiază trupul, astfel încât ceea ce rămâne să poată străluci mai ușor cu duhul.

  În timp ce Te aștept, nu doresc nici să mă hrănesc cu sânge, nici să jertfesc viața vreunei creaturi, astfel încât animalele să poată simți bucuria așteptării mele.

  Dar cu adevărat, înfrânarea de la mâncare nu mă va mântui. Chiar dacă ar fi să mă hrănesc doar cu nisipul din lac, Tu n-ai veni la mine, dacă postul n-ar pătrunde mai adânc în sufletul meu.

  Am venit să cunosc prin rugăciunea mea faptul că postul trupesc este mai mult un simbol al postului adevărat, foarte  bun pentru cel ce abia a început să nădăjduiască în Tine, și totuși foarte dificil pentru cineva care pur și simplu îl practică.

  De aceea am adus postul în sufletul meu spre a-l curăți de multele sale necurății și spre a-l pregăti doar pentru Tine ca pe o fecioară.

  Și am adus postul în mintea mea spre a alunga dintr-însa toate reveriile legate de problemele lumești și spre a dărâma toate castelele de nisip nălucite de aceste reverii.

  Am adus postul în mintea mea spre a putea zăgăzui lumea și spre a o pregăti să primească Înțelepciunea Ta*.

  Și am adus postul în inima mea, astfel încât cu ajutorul lui inima mea să poată înăbuși toate patimile și egoismul lumesc. Am adus postul în inima mea, așa încât cereasca pace să poată dăinui în chip negrăit în inima mea, atunci când duhul Tău furtunos o întâlnește.

  Îmi prescriu post limbii spre a o desprinde de obiceiul grăirii în deșert și spre a grăi cu grijă doar acele cuvinte care limpezesc calea venirii Tale. Și mi-am impus postul asupra grijilor mele pentru ca el să le poată alunga precum vântul împrăștie ceața, ca nu cumva ele să se interpună între mine și Tine și ca nu cumva să-mi întoarcă din nou privirea spre lume.

  Iar postul mi-a adus în suflet liniște în fața lumilor necreate și create și smerenie față de oameni și creaturi. Și mi-a picurat curaj în mine, de felul celui pe care nu l-am cunoscut vreodată pe când eram înarmat cu tot felul de arme lumești.

  Care era nădejdea mea înainte de a fi început să postesc înafară de o altă poveste spusă de alții și care trecea din gură în gură?

  Povestea spusă de alții despre mântuire prin rugăciune și post a devenit a mea.

  Postul fals însoțește falsa nădejde, întocmai precum lipsa postului însoțește lipsa de nădejde.

  Dar întocmai precum o roată se învârte în spatele altei roți, tot astfel adevăratul post urmează adevăratei nădejdi.

  Ajută-mă să postesc și să nădăjduiesc cu bucurie, căci Tu, Prea Veselul meu Praznic, Te apropii de mine cu zâmbetul tău strălucitor.

vinieta

 

Sfântul Nicolae Velimirovici – Rugăciuni pe malul lacului (Rugăciunea a XL-a)

iisus_hristos_pantocrator

  Cu rugăciune îmi curățesc vederea credinței mele, ca nu cumva să Te piardă în ceață, o, Steaua mea Preastrălucitoare.

  ”Ce folos are rugăciunea ta la Dumnezeu?”, întreabă negricioșii lucrători ai pământului.

   Vorbiți corect, fii ai pământului. Ce folos are telescopul marinarului îndreptat către STeaua Nordului, când ea se vede și fără telescop? Dar nu mă întrebați pe mine, fiindcă voi știți deja ce folos are un telescop pentru marinar.

 Rugăciunea este necesară pentru mineca nu cumva să pierd din vedere Steaua purtătoare de mântuire, dar Steaua nu are trebuință de să tot vegheze spre a nu mă pierde.

   Ce s-ar întâmpla cu vederea mea lăuntrică dacă m-aș opri din rugăciune?

   Nu sunt soldații pământului antrenați mereu și cu atenție spre a putea vedea țintele de la distanță?

   Nu sunt țesătorii de mătase pregătiți mereu spre a recunoaște cele mai fine fibre?

  Cum să nu-mi pregătesc eu vederea credinței melespre a vedea singura mea comoară cât mai limpede cu putință?

  Prins în capcana unei țesături de iluzii, de-abia am aflat o cale de scăpare; oare ați voi să scap acest prilej?

  Luați aminte, tovarăși ai mei de călătorie, că vederea lui Dumnezeu nu e un lucru de neglijat. Voi care jertfiți averi pentru a vedea splendoarea tropicelor sau aureola boreală, trebuie să vă rugați cu râvnă spre a-L vedea pe Cel pentru care splendoarea tropicelor este nimica toată, iar aureola boreală o lumânare de seu.

  Atunci când îți dai chiar viața toată spre a-L vedea pe El, de-abia ai plătit un bănuț. Totuși el este mărinimos și plin de bunătate și nu dorește nimic mai mult de la voi decât aceasta.

  Voi care vă antrenați trupurile, care în fiecare dimineață nu uitați să vă antrenați brațele și picioarele, capul și gâtul, sunteți voi cu adevărat ființe contemplative –  voi, care sunteți precum luptătorii samurai?

  Sunteți voi cu adevărat ființe contemplative, dacă voi susțineți faptul că credința voastră în Dumnezeu va deveni și rămâne clarvăzătoare fără pregătire? Toate stelele Cerului, care au văzut experiența părinților voștri, îmi dau mărturie asupra faptului că credința voastră va orbi, dacă într-adevăr ea a început vreodată să vadă cumva. Și în locul unei binecuvântări pierdute, va rămâne doar o vedere ipocrită, doar cu numele.

  Țineți-vă ochii acoperiți doar trei zile și apoi veți descoperi că lumina soarelui îi vatămă. Rupe legătura cu Dumnezeu doar trei ceasuri și vei vedea cât de dureros este să privești din nou la lumina Sa.

  Mă întrebi: cât durează rugăciunea mea? Puteți să mă înțelegeți că ea durează mai mult decât zilele mele? Fiindcă cu rugăciunea mea eu trebuie să vă pregătesc și credința voastră și să-i deschid ochii și să-i arăt cum să vadă și pe cine să vadă. Cu adevărat eu îmi umplu și zilele mele și pe ale voastre cu rugăciune.

  Eu neîncetat îmi tămâiez credința cu rugăciunea, ca nu cumva mirosurile lumii s-o orbească.

  Neîncetat chem în ajutor toate sferele cerești să mă susțină în rugăciunea mea pentru a dobândi o veșnică stare de rugăciune, ca și eu să mă învrednicesc să admir acea Slavă și Frumusețe, care este larg deschisă privirii lor.

  O, tovarășii mei de călătorie, cât de măreață este vederea credinței! Vă jur, dacă ați cunoaște măcar în parte măreția ei, rugăciunea voastră nu s-ar mai opri și nici sfârși vreodată.

vinieta1