Sfântul Nicolae Velimirovici – Rugăciuni pe malul lacului (Rugăciunea a XXXVIII-a)

racla_b

Tu faci minuni prin lucrurile create, o, Doamne, în timp ce oamenii au pierdut darul facerii de minuni.

Tu ai focul și apa pentru slujitorii Tăi, în timp ce oamenii refuză să Te slujească.

Lemnului și metalului Tu le dai puterea Ta, devreme ce îți este respinsă, disprețuită de către oameni.

Prin pământ și iarbă Tu le oferi milă aleșilor Tăi, în vreme ce oamenii se fac pe ei înșiși prea necurați spre a mai fi vase ale milei.

racla-sf.-cruce_w1000_h669_q100

Prin țesătură și hârtie strălucește puterea Ta, în vreme ce dorințele trupești umane domină duhul.

Oasele sfinților cheamă numele Tău și prezența Ta, în timp ce limba oamenilor a amuțit din pricina necredinței.

Când generalii au uitat să dobândească biruința, Tu îi faci să pe simplii oșteni biruitori.

Tu ai umplut de foc obiectele moarte ca ele să poată străluci, când întunericul închide ochii stelelor.

osuarulsiicoanamartiriloranticomunisti-aiud

Când nu există niciun soare, feriga și păducelul își asumă datoria de a face lumina.

Când orbii încep să-i călăuzească pe orbi (1), Tu predai oastea cailor și câinilor.

Când bolnavii se socotesc pe ei înșiși tămăduitori ai altor bolnavi, tu faci tămăduitori din oase, moarte și noroi.

34_biserica_sf_spiridon_corfu_-_racla_sfantului_-_foto_bogdan_z_0_0

Când chipul Tău din sufletul omenesc dispare, Tu conferi putere și tărie chipului Tău în lemn. Cei care până în sfârșit vor plânge cu amar, râd și spun: ”Cum pot obiectele moarte să să lucreze minuni, pe care nici măcar noi nu le putem lucra?”

Nu sunt aceste obiecte vii, dacă Tu le aduci la viață? Și nu sunt oamenii morți, dacă Tu îi părăsești, o, Înfricoșătorul Doamne?

Îngerii Tăi știu, totuși oamenii nu știu că toate puterile sunt ale Tale, întru Tine și din Tine și că Tu le evidențiezi prin vase curate. Ce se întâmplă dacă o piatră e curată, în vreme ce omul e necurat? Nu se va evidenția puterea Domnului prin piatră decât prin oameni?

Doar omul drept râde cu râsul bucuriei. Râsul omului păcătos înseamnă răutate.

Omul cel drept râde de moaștele sfinților și este covârșit de un râs răutăcios. O, dacă ar ști măcar că moaștele sfinților au mai multă viață decât trupul și sângele său!

Cu adevărat, răutatea este departe de Prea Milostivul Domn, întocmai precum răutatea este pururea îndepărtată de feciorie, raționalitate și sfințenie.

1389848119 Cu adevărat, Domnul Cel Logic este gata întotdeauna să lucreze oamenilor prin oameni. Dar când oamenii devin necurați și lipsiți de logică și sfințenie, Cel Atotmilostiv Se grăbește să-i ajute pe oameni prin obiecte moarte.