Mucenici ai marii iubiri, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Voi care ați cunoscut o dragoste mai tare decât moartea, rugați-vă Iubirii pentru noi.

Voi care în această viață ați scăpat cu șansă din capcana iubirii trecătoare, care este ca o pată de culoare pe un bolovan pe care ploaia o spală;

Voi care ați propovăduit că dragostea e mai tainică decât trupul și mai veșnică decât stelele de pe cer;

Voi care prin iubire ați înțeles atât lemnul, cât și piatra, atât fiara din pădure, cât și peștele din apă (fiindcă dragostea rupe pecețile tuturor tainelor și toate lucrurile apar dezgolite celui ce le iubește);

Voi care cu dragoste ați împlinit toate proorociile, ați satisfăcut toate religiile și ați depășit toate legile;

Voi sunteți cei mai mari biruitori, cine e mai tare decât voi?

Voi sunteți cei mai mari dintre înțelepți, cine e mai înțelept decât voi?

Voi sunteți cele mai mari dintre pietrele prețioase, cine e mai rar decât voi?

Voi sunteți dumnezei (1) care v-ați văzut pe voi înșivă în Dumnezeu și pe Dumnezeu în voi.

Voi  aveți o cinstire mai mare decât cea a îngerilor, fiindcă îngerii au devenit îngeri fără chinuri și mucenicie.

Vouă ne închinăm și ne rugăm, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca și noi să ne putem curăți de dragostea iluzorie care sfârșește în ură.

Ca și noi să ne putem încununa credința și nădejdea noastră cu o cunună în care chiar și sorii au o mică valoare.

Ca și noi să putem începe a vedea, și cunoaște și a ne bucura cu bucuria cu care doar îngerii se pot bucura.

Ca viața noastră să poată, de asemenea, deveni o splendoare întreit strălucită, ca Cel din Care vine toată splendoarea cea neamestecată cu întunericul.

Ca și noi să putem recunoaște în noi înșine veșnica fecioară și pe Cel mai înainte de veci Fiu al Fecioarei și pe Duhul asemenea porumbelului.

Mucenici ai marii iubiri, doar pătimirea voastră este mai mică decât dragostea voastră. Orice dragoste lumească aduce suferință mai mare decât ea. Dar voi ați iubit ceea ce este mai adânc decât timpul și mai larg decât spațiul.

Când frații voștri muritori aud de suferințele voastre, ei le socotesc de necrezut și insuportabile. O, dacă ei s-ar putea închipui și în dragostea voastră!

Toate suferințele voastre li s-ar părea nimic acestora, întocmai precum ele vi s-au părut vouă. Întocmai precum ploaia rece și șuieratul vântului par o nimica toată unei mame care se grăbește spre casă ca să ajungă la copilul ei.

Celui ce are mai mare decât lumea, lumea nu-i poate face nimic.

Cel ce se grăbește spre o casă mai largă decât spațiul, spațiul n-o poate cuprinde.

Cel care are o dragoste mai de preț decât creațiile vremelnice, nu poate fi nici împiedicat și nici strivit de timp.

Pe toată calea cea aspră și prin toate furtunile grele Iubirea însoțește pe cei iubiți ai Săi și-i atrage la Sine.

Mucenici ai marii iubiri, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi.

(1) . Cf. Ps. 82, 6.