bicefal şi absurdanipal şi extraorbanal
am două capete între întrebare şi moarte
cu unul sunt nedrept mai puţin decât cere dreptatea
cu celălalt mai puţin drept decât cer lauda şi virtutea

am trei capete şi unul nu vrea cu niciun chip să intre în inimă
patru laude şi una nu vrea nicicum să fie altfel decât absurdă
cinci ceruri şi unul se încăpăţânează să fie pământ

sunt plin de carne de bou care nu ştie sub ce cap să se pună
de sminteli care cresc ca orhideele, cu rădăcinile în aer
de toată neînţelepciunea care a vătuit vreodată răbdarea
cu foame şi vată de zahăr din trestie scrisă amar: om
sunt spiritul ca un taur
legat cu moartea de întrebarea ca un om
legată cu soarta de păscutul vacilor din lapis lazuli
ca şi cum cerul coborâse pe pământ în piatră

am greşit
virtutea nu e neîndeajunsă
nu trebuia să mă tem, Doamne
virtutea e prea multă şi n-ar trebui să fie deloc
o grijă ochiul lui sunt gaura din stâncă
toate capetele mele mugesc înăuntru
vino spre muget cu durerea cu care ai răbdat biciul
vino spre muget cu tăcerea care goleşte mugetul Ţie
sunt eu, zidul absurd, am gonit până şi binele
sunt mormântul nefiresc, noule mort
vino

Dr. Alexandru Amarfei