Mă topesc sub lumina lămpii de birou

și mă scurg pe tastatură ca o ciocolată ieftină

mă conectez la inima ta prin cabluri și mâini

îți mut organele într-un joc pentru dezvoltarea memoriei

ficatul înghesuit în stânga pulsează sânge

ți se face foame de dragoste

muști din tastatura neagră cu rămășițe dulci de mine

ești prima care mă are cu tot cu creier și poezie

în inima-stomac

scoți un țipăt înfiorător de eliberare și durere

așa sunt eu… eu cu toate nopțile bântuite

eu conectat la nașteri și zboruri

eu cu tine, vise, muzică necreată și stele căzute în bălți urbane

urlă-mă din pântec în scaun directorial până nu uit ordinea organelor!

Alexandru Povarnă