Mă topesc sub lumina lămpii de birou
și mă scurg pe tastatură ca o ciocolată ieftină
mă conectez la inima ta prin cabluri și mâini
îți mut organele într-un joc pentru dezvoltarea memoriei
ficatul înghesuit în stânga pulsează sânge
ți se face foame de dragoste
muști din tastatura neagră cu rămășițe dulci de mine
ești prima care mă are cu tot cu creier și poezie
în inima-stomac
scoți un țipăt înfiorător de eliberare și durere
așa sunt eu… eu cu toate nopțile bântuite
eu conectat la nașteri și zboruri
eu cu tine, vise, muzică necreată și stele căzute în bălți urbane
urlă-mă din pântec în scaun directorial până nu uit ordinea organelor!
Alexandru Povarnă