În limbaj patristic, adicția de sex se numește patima desfrânării.

“Desfrânarea este, în general, poftirea sau satisfacerea fără rânduială şi nepermisă de legea morală a plăcerilor sexuale” .

Pofta trupească vine la oameni uneori:

1. Din mulţimea sângelui, alteori

2. Din hrană sau băutură prea multă, din somn mult şi din răsfăţare, apoi

3. Din lucrarea diavolului,

4. Din clevetire şi

5. Din înălţarea minţii, când cel nepătat se înalţă întru sine, socotindu-se mai vrednic decât alţii. Pe unii din aceştia din urmă îi slobozeşte Dumnezeu să cadă, pentru a-şi veni întru simţire din smerenie, făcându-li-se cu asta pricină de mântuire. Căci cel mândru, până nu cade, nu se smereşte.[14]

Desfrânarea se poate săvârşi:

a) în cuget, adică prin închipuiri şi pofte;

b) prin cuvinte şi fapte,

c) după rânduiala firească, când se face în afara căsătoriei,

d) împotriva rânduielii naturale, ca în păcatele sodomiţilor, care este aşezat între păcatele strigătoare la cer,

e) după persoanele care o săvârşesc:

• desfrânare simplă,
• incest,
• adulter şi
• sacrilegiu.”

“Demonul preacurviei îl sileşte pe om să poftească trupuri diferite.” Desfrânarea este un păcat foarte grav. Patericul îl numeşte cădere, şi aşa cum zice Sfânta Scriptură, este păcatul pe care îl facem în trup, care este templu al Duhului Sfant.

Din desfrânare se naşte:

• nesocotinţa,
• orbirea minţii,
• iubirea de sine,
• ura față de Dumnezeu,
• alipirea de cele materiale,
• groaza de moarte etc.

Desfrânarea este o degradare, o sinucidere şi are ca urmare degradarea trupească, istovirea acestuia, degenerare biologică etc. Din cauza desfrânării suferă neamurile, se nasc copii bolnavi mintal, se înnebuneşte (vezi sifilisul) etc., dar cea mai gravă consecinţă este pierderea mântuirii.

Ca Terapeutică a Desfrânarii, Părinţii Pustiei recomandă:

1. Rugăciunea: “un frate a întrebat pe avva Agathon pentru păcatul curviei şi i-a răspuns aceluia: mergi, aruncă neputinţa ta înaintea lui Dumnezeu şi vei afla odihnă.” (Agathon, 21); “

2. Postul: “un frate l-a întrebat pe un bătrân, zicând: ce voi face, părinte, că pântecele meu mă supără şi nu pot să-l opresc? De aceea zburdă trupul meu. Zis-a lui bătrânul: de nu vei pune întru el frică şi post, nu vei îndrepta paşii tăi pe cărarea lui Dumnezeu,” (VI, 34)

3. Răbdarea: “un ucenic foarte supărat şi necăjit de dracul curviei a zis: da-mi Doamne răbdare ca să pot purta cu mulţumire această ispită..” (VI, 5)

4. Nădejdea: “un frate oarecare, ce trăia în Enat, în mănăstirea Alexandriei, a căzut în păcatul desfranarii, dar fratele cu nădejdea şi cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a pocăit şi s-a mântuit.” (VI, 24)

5. Luarea aminte la cauza patimii şi tăierea acesteia: “daca curvia se luptă cu trupul tău, s-a pornit războiul asupra ta din desfătare, sau din somn mult, sau din mândrie, sau de te socoteşti pe tine mai bun decât pe altul, sau ai osândit pe cineva când greşea. Fiindcă afară de acestea nu se luptă omul spre curvie.” (VI, 42)

6. Înfrânarea simţurilor şi a gândului: “un bătrân, care mergând pe un drum, a văzut urme de femeie pe nisip. Iar el mergând, tot astupa cu piciorul acele urme, zicând: ca nu cumva să le vadă vreun frate neputincios şi din vederea acestora să înceapă a-l supăra gândurile şi războiul curviei.” (VI, 18)

7. Fuga de prilej: “zicea ucenicul lui avva Sisoe, către dânsul: părinte, ai îmbătrânit, să mergem de acum aproape de lume. I-a zis lui bătrânul: unde nu este femeie, acolo să mergem. Deci i-a zis lui bătrânul: la pustie du-mă!” (Sisoe, 3)

8. Fuga de compania sexului opus: “zis-a un bătrân: sarea este din apă şi când se apropie de apă, se topeşte şi piere! Aşa şi omul, din femeie este născut şi de se va apropia de ea, se va topi şi va pieri.”(VI, 27)[15].

9. Taina Spovedaniei este Taina în care Dumnezeu iartă, prin duhovnic, păcatele creștinilor care se căiesc sincer și le mărturisesc la scaunul spovedaniei, în fața preotului. Spovedirea gândurilor, cât mai deasă și mai amănunțită, face păcatul să nu prindă rădăcini în ființa noastră.

10. Taina Sfintei Euharistii este leacul cel mai puternic. Sfânta Împărtășanie (Euharistia sau Cuminecatura) este Taina în care, sub chipul pâinii și al vinului, se împartașește creștinului însuși Trupul și Sângele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci, înfățișându-se totodata, real si nesângeros, jertfa de pe Cruce a Mântuitorului. Ea dă putere în  lupta cu ispita și este foc curățitor de păcate.

https://multumesc.mobi/2016/10/21/rugaciunea-sfintei-iustina-impotriva-desfranarii/

Bibliografie:

[14] http://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com/partea2_cuprins/p2_033_curvie/

[15] Pr. Petru Suciu, “Metode psihoterapeutice in Pateric”

Imaginea: Iacov se tocmeşte cu Laban pentru Rahela (Geneza 29:18)  –  Julius Schnorr von Carolsfeld 1860

(Va urma)

Cristina Ghenof