Canon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Artemie – 20 Octombrie

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Troparul Sfântului Mare Mucenic Artemie, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Artemie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Troparul Sfântului Mare Mucenic Artemie, glasul 1:

Luptând, preafericite, cu chi­nurile cele de multe feluri, ca un tare diamant ai ruşinat pe Paravatul. Căci, de piatră mare zdrobindu-te pentru Piatra Hristos şi rănindu-te, ai primit cununa muceniciei, Sfinte Mare Mu­cenice Artemie. Slavă Celui Ce te-a întărit pe tine; Slavă Celui Ce te-a încununat; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Irmosul:

Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon puterea cea prea într-armată; iar Întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel prea rău; Domnul Cel Preamărit, căci cu Slavă S-a preamărit.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

După ce te-ai luptat cu nevoinţă bună, mucenice şi ai luat cununile cele luminoase, stai înaintea Luminii, luminându-te după împărtăşirea cea fără mate­rie; pentru aceea te rugăm: luminează-ne pe noi cu rugăciu­nile tale.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminatul tău praznic, mu­cenice, pe toţi ne-a chemat astăzi la ospăţ cu bucurie, punând înainte nevoinţele tale, luptele, bărbăţia, împotrivirea; întru care desfătându-ne, cu credinţă şi cu dragoste te fericim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cunoscând, fericite, pe Cel Ce a murit pe Cruce cu Trupul, pe Cel Necuprins cu mintea, pe Domnul, Pricinuitorul vieţii, de bunăvoie ai dorit moartea prin chinuri; pentru aceea ai aflat Slava Cea Nepieritoare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Întrupându-Se din tine Cu­vântul Cel fără de trup, după Dumnezeiască cuviinţă, pentru mulţimea iubirii de oameni, Preacurată, a luat Patimă şi a izvorât oamenilor nepătimire, Domnul Cel Preamărit; căci cu Slavă S-a preamărit.

Cântarea a 3-a. Irmos: Înflorit-a pustiul…

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind a te împodobi, mă­rite, cu cununile muceni­cilor, ai suferit durerile cele amare ale bătăilor şi ale chinui­rilor, cu harul cel Dumnezeiesc.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

N-a mişcat turnul inimii tale, preaînţelepte, pornirea cea iute a chinurilor; că a fost întărit pe piatra cea înţelegătoare, care este nemişcată.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Spânzurat fiind pe lemn şi fiind ocolit pretutindeni de mulţimea chinurilor, te uitai cu ochiul inimii întins către Acela Ce poate să mântuiască, vrednicule de laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Întrupatu-S-a Domnul de a Sa voie, din sângiurile tale, Stă­până Preacurată, ca să mân­tuiască omenirea şi a tras la Sine mulţimile mucenicilor.

Irmosul:

Înflorit-a pustiul ca şi cri­nul, Doamne, biserica păgânilor cea stearpă, prin venirea Ta; întru care s-a întărit inima mea.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Venit-ai din Fecioară nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi Domnul Te-ai Întrupat şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta cânt Ţie: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Asemănându-te Celui Ce S-a întins pe Lemn de a Sa voie, te-ai înălţat întinzându-te şi strujindu-te fără de milă şi dezbrăcându-te de hainele cele de pie­le ale morţii.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Durerile trupului tău şi răb­darea nevoinţelor ţi-au prici­nuit ţie, mucenice, odihna cea fără de durere; de care acum îndulcindu-te, uşurezi toată durerea sufletelor noastre.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Făcându-te întocmai ca un înger cu strălucirea nevoinţe­lor, prin mână de înger trimite ţie hrana cea cerească, pâinea care este viaţa noastră, întărindu-te, mucenice pururea pomenite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fecioară te-a păzit pe tine Dumnezeu după naştere, Ceea ce eşti Neîntinată şi Nestricată, Cel Ce bine a voit să mă ia pe mine tot omul din pântecele tău, pentru bunătatea Sa cea desăvârşită.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Mijlocitor te-ai făcut lui Dumnezeu şi oamenilor, Hristoase Dumnezeule. Că prin Tine, Stăpâne, am aflat întoarcerea către Părintele Tău, Începătorul luminii, din noaptea necunoştinţei.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făclie luminoasă te-ai arătat Duhului, Sfinte Artemie, luminând pe credincioşi şi alungând duhuri­le cele rele şi pline de întuneric.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce ţi-ai întărit paşii sufle­tului de piatra vieţii, strângându-te între pietre şi fiind încon­jurat de chinuri, ai rămas adevăr răbdător de chinuri nemişcat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind într-armat cu Puterea Duhului, cinstite, n-ai luat în seama spinii cei ascuţiţi, mu­cenice, înţelepte viteazule, cu dânsa călcând la pământ boldurile vrăjmaşului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Răbdând pentru noi Cruce şi îngropare, Cel Ce din voia Sa S-a născut din tine, Stăpână, ca un Puternic, a făcut pe Sfântul Mucenic Artemie tare mărturisitor al Patimilor Sale.

Cântarea a 6-a. Irmos: Întru adâncul greşelilor…

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin jertfă şi junghiere deplin te-ai adus pe tine, Muceni­ce Artemie, Celui Ce a primit Răstignire de bună voie spre înnoirea noastră.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Zdruncinându-se trupul cel răbdător cu bătăi necontenite, Sfinte Artemie, bunătatea sufletului ai păzit-o nevătămată întru credinţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Izbăveşte-ne de boli, mu­cenice, de supărări, de patimi şi de scârbe, pe noi, cei ce aler­găm către tine, următorule al Mântuitorului, Mare Mucenice Artemie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiind înviforat de valurile supărărilor şi înecându-mă în năpădirile întreitelor valuri, miluieşte-mă, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pe mine robul tău.

Irmosul:

Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule.

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe propovăduitorii cei tari…

Pe mucenicul cel cu dreaptă credinţă şi purtătorul de cunu­nă, care a ridicat semn de biru­inţă împotriva vrăjmaşilor, adunându-ne toţi, să-l lăudăm cu cântări după vrednicie, pe marele între mucenici, Sfântul Artemie, care este bogat dătător de mi­nuni. Căci se roagă Domnului pentru noi toţi.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat, iar Hristos a întins cinstitorilor de Dumnezeu tineri, Roua Duhului; Cel Ce este Binecuvântat şi Preaproslăvit.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Câştigând, Sfinte Artemie, cuget nebiruit, prin întărirea cea ne­mişcată a sufletului, ai stricat, mucenice, viclenirile vrăjmaşi­lor, cântând cu înţelegere: Cel Ce eşti Binecuvântat şi Preaproslăvit.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu curgerile sângiurilor tale, ai stins focul chinurilor cel înalt, de Dumnezeu fericite. Şi fiind rourat cu Roua Duhului, bucurându-te, strigai: Cel Ce eşti Binecuvântat şi Preaproslăvit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Izvorând daruri de tămă­duiri, stingi aprinderile patimi­lor cu harul cel Dumnezeiesc; şi cu rugăciunea ta cea neîncetată alungi duhurile; pentru aceasta cu mare glas te fericim, Mărite Mucenice Artemie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născut-ai Fecioară cu totul fără prihană, pe Cel Ce a izvo­rât morţilor nemurire, cu Dum­nezeiască cuviinţă. Roagă-te dar, către Dânsul, Curată, să omoare patimile sufletelor şi ale trupurilor noastre şi să ne învrednicească de Viaţa Cea Veşnică.

Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel cu foc…

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Topindu-ţi-se trupul, Sfinte Artemie, cu bătăi iuţi, ai răb­dat uitându-te la răsplătirea ce va să fie, pe care a dat-o ţie, mărite, Stăpânul, Celui Ce grăieşti: toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul!

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu sângiurile tale s-a sfinţit pământul şi trupul tău cel mult chinuit s-a arătat doctorie, go­nind pururea toată boala şi toa­tă răutatea şi toată vătămarea demonilor, de la cei ce năzuiesc către tine, Sfinte Mare Mucenice Artemie.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Podoabă pătimirilor te-ai ară­tat, lepădând cele din lume cu cuget binecredincios şi cum­părând cele mai presus de lume cu cel puţin cinstit sânge al tău, Sfinte Artemie şi strigând: toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Liman fără de valuri te-ai ară­tat celor înviforaţi şi celor ce umblă pe mare în primejdii şi în scârbe şi în patimi, Sfinte Mare Mucenice Artemie; întru care, fiind păziţi cu harul Duhului Sfânt, strigăm totdeauna: toate lu­crurile, lăudaţi pe Domnul!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Căzând noi pentru mâncarea cea amară a lemnului şi din neluare aminte surpaţi fiind, ne-ai zidit din nou, Fecioară, născând pe Ziditorul şi Cuvântul Cel Ipostatic, Preacurată; Căruia cântăm: toate lucrurile, lău­daţi pe Domnul!

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu Dumneze­iasca Poruncă; pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau: Binecu­vântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Cântarea a 9-a. Irmos: Fiul Părintelui Cel…

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind a vedea Frumu­seţile Cele Cereşti, ai tre­cut frumuseţile cele văzute ale lumii şi înfrumuseţându-te cu podoaba nevoinţelor, Mucenice Artemie, veselindu-te ai câşti­gat Bunătatea Cea Desăvârşită.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca zorile, ca soarele a răsărit pomenirea ta, luminând inimile credincioşilor, fericite. Căci tu te-ai arătat luminat moştenitor luminii şi zilei, risipind negura sufletelor noastre, Sfinte Mucenice Artemie.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Să săltăm astăzi duhovniceşte, dănţuindîntru pomenirea Dumnezeiescului Mucenic Arte­mie; să cântăm lui Dumnezeu cu laudă, Cel Ce este Minunat întru Sfinţi şi sfinţeşte pe cei ce-L cinstesc cu dreaptă credinţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sicriul tău, care izvorăşte neîncetat tămăduiri, cheamă pe credincioşi să ia cu dragoste mântuire, spre sănătatea tru­pească şi spre mântuirea sufletească, cu adevărat, Preafericite Artemie, rugătorule pentru cei ce te laudă pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Luminează-mă cu Lumina Feţei Tale, Doamne, pe mine care sunt acoperit cu întuneri­cul lenevirii, având Rugătoare către tine, Cuvinte, pe cea cu adevărat Curată Maica Ta, Pu­terile îngereşti şi pe Lăudatul Mucenic Artemie.

Irmosul:

Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea Prealăudată o mărim.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Împăratului veacurilor bine plăcând, ai lepădat, mărite, tot sfatul nelegiuitului împărat şi celor ciopliţi n-ai jertfit; pentru aceasta, jertfă pe sine-ţi te-ai adus Cuvântului Celui Ce S-a jertfit, nevoindu-te cu mare tărie. Drept aceea şi izvorăşti râuri de minuni, vindecând patimile celor ce cu credinţă se apropie de tine, purtătorule de lupte, Mare Mucenice Artemie; roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă po­menirea ta.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat…

Pe ostaşul lui Hristos cel ne­biruit şi surpătorul vrăjmaşu­lui cel preaviteaz, care a stră­lucit în minuni mari, să-l lău­dăm credincioşii, pe Marele Mucenic Artemie; că izvorăşte tămăduiri celor ce aleargă către el cu dragoste, conteneşte patimi cumplite şi ajută oamenilor celor ce sunt în nevoi.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat…

Cel Ce şade pe Scaun de Heru­vimi şi se poartă în Sânurile Părintelui, ca pe un Scaun Sfânt al Său şade, Stăpână, în sânu­rile tale; căci cu adevărat a Împărăţit Dumnezeu Trupeşte peste toate neamurile; pentru aceea cu înţelegere cântăm Lui acum: pe Acesta roagă-L să mântuiască pe robii tăi.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat…

Văzându-Te spânzurat pe Cruce pe Tine, Hristoase, Care eşti Născut din Tatăl Cel fără de început, Ceea ce te-a născut mai pe urmă cu Trup, grăia: vai mie, Preaiubite Iisuse! Cum Tu, Cel Ce eşti Cântat de îngeri ca un Dumnezeu, acum voieşti a Te răstigni de cei fărădelege! Te laud pe Tine, Îndelung Răbdătorule.

Bucură-te, Sfinte Artemie! Mulțumim din suflet pentru ajutorul tău!

Acest Canon de rugăciune este dedicat fiului meu, Fabian G., cu toată dragostea.

https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-mare-mucenic-artemie

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Ştefan Savaitul, făcătorul de canoane – 28 Octombrie

Troparul Sfântului Cuvios Ştefan Savaitul, făcătorul de canoane, glasul al 8-lea:

Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curăţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Părinte Ştefan, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Întru adânc a aşternut…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ție, preafericite, aducând mulţumire pentru învă­ţătura ta, ne împlinim datoria, Sfinte Ştefan, împletindu-ţi laudă; iar tu, primind aceasta cu blândeţe, preafericite, dă-mi prin rugăciunile tale harul Duhului.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pornirea patimilor celor de pierzare ai veştejit-o, părinte, prin cuget gânditor de Dum­nezeu; că ai fost blând, bine primitor, lin şi smerit, fiind în­cununat cu cuvântul înţelep­ciunii şi al ştiinţei, Sfinte Cuvioase Ştefan.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu sfinţenie te-ai împodobit pe tine însuţi, părinte, prin cu­noştinţă şi prin harul lucrării faptelor bune, grăitorule de Dumnezeu, Preacuvioase Ştefan; că, dorind de cununile Slavei lui Hristos, ţi-ai împlinit foarte bine dorinţa.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai Aleasă eşti decât toate făpturile cele văzute şi nevă­zute, Ceea ce eşti fără de prihană, că ai născut pe Ziditorul pre­cum bine a voit să Se Întrupeze din pântecele tău, Preacurată; pe Care roagă-L cu îndrăz­neală, să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea a 3-a. Irmos: Înflorit-a pustiul ca şi crinul…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucit-a viaţa ta, de Dumnezeu purtătorule, Sfinte Ştefan, în lume, ca soarele cel prealuminos şi a luminat pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste se alipesc de tine.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu învăţăturile tale, cuvi­oase, se luminează marginile lumii, că ai strălucit ca un lu­minător, purtătorule de Dum­nezeu, Bisericii lui Hristos, în care s-a întărit inima ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Păzitu-ţi-ai sufletul nerodit de patimi şi de dezmierdările trupului, purtătorule de Dum­nezeu, Cinstite Părinte Ştefan. Pentru aceasta, acum, după vrednicie, pe tine te lăudăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai cu Curăţia, Stă­până, ca şi crinul în mijlocul spinilor, strălucind cu Străluci­rile Fecioriei Tale, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, puru­rea Preacinstită.

Irmosul:

Înflorit-a pustiul ca şi crinul, Doamne, biserica păgâni­lor cea stearpă prin venirea Ta, în care s-a întărit inima mea.

Cântarea a 4-a. Irmos: Venit-ai din Fecioară…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tu, Sfinte Preacuvioase Ştefan, te-ai făcut cu­nună sihaştrilor, fiind împodobit nu cu piatră de mult preţ, ci cu virtutea; că te-ai ară­tat cu adevărat, fericite, locaş al lui Dumnezeu, cu har dăruit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cinstit-ai purtătorule de Dumnezeu Înţelepciunea Cea Dumnezeiască; că Aceasta te-a luminat pe tine cu cununile ha­rurilor ei, pricinuindu-ţi mărirea cea veşnică, părinte puru­rea pomenite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu toate mişcările inimii ai poftit dorinţa cea din urmă, pă­răsind dulceaţa lumii; şi după dorirea ta ai şi aflat desfătare potrivită, preafericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Rodul morţii mi-a adus Eva, iar tu, Preacurată, năs­când Viaţa Cea Ipostatică, iarăşi m-ai înviat. Pentru aceas­ta, cânt ţie: Mărire Naşterii tale, Stăpână!

Cântarea a 5-a. Irmos: Mijlocitor lui Dumnezeu…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pomenirea patimilor, cu dragostea nepătimirii ai stins-o, purtătorule de Dum­nezeu, Sfinte Ştefan, şi cu gândurile şi cu faptele ai luminat toată starea sufletului.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cuget curat ai vorbit prin scripturile Duhului, de Dum­nezeu grăitorule, Părinte Ştefan şi ai adunat bogăţia gândirii şi a faptei, gânditorule de Dumnezeu, părinte cuvioase.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cercetând Adâncul Înţelep­ciunii, Cuvioase Ştefan şi aflându-L, ai cuprins cât este de trebuinţă; şi prin osteneli, ai câştigat mărgăritarul cel de mult preţ al cunoştinţei, preafericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Iată ai luat în pântece Năs­cătoare de Dumnezeu Preacu­rată, pe Hristos Dumnezeu, mai presus de cuvânt, precum Isaia a grăit mai înainte şi L-ai născut mai presus de fire.

Cântarea a 6-a. Irmos: De adâncul greşelilor fiind…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai, Părinte Şte­fan, luminător al lumii prealuminat, luminând cu stră­lucirea cuvântului, pe cei ce aleargă către tine cu credinţă şi cu dragoste.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu fericire ţi-ai petrecut viaţa, că, închizându-ţi simţirile, ai ie­şit afară din tulburarea lumii şi cu Dumnezeu ai vorbit, Sfinte Ştefan.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cât este de bună, cât este de frumoasă cununa ta, cu care te-ai încununat acum, Preaînţelepte Ştefan, fiind încununat cu virtuţile şi împărăţind peste patimi, preaalesule.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai presus de fire ai născut Fecioară şi eşti în veci Fecioară, arătând semnele Dumnezeirii Celei Adevărate, a Fiului şi Dumnezeului tău.

Irmosul:

De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel necercetat; scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule.

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat…

Sădit-ai raiul virtuţilor şi l-ai udat cu curgerile lacrimilor tale, ca cel ce ai dobândit Lem­nul Vieţii, preamărite; izbăveşte cu rugăciunile tale din stricăciune turma ta, păzeşte de asuprire pe cei ce te cinstesc pe tine cu căldură. Că pe tine, înţelepte, folositor prea mare toţi cu credinţă şi cu dragoste te-am agonisit.

Cântarea a 7-a. Irmos: Porunca cea potrivnică…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cuvintele dogmelor tale, cuvioase, aromează, luminându-se cu darul Duhului; că cinstind o Dumnezeire în Trei Feţe şi lăudând Întruparea Cuvântului, ne umpli pe noi de bun miros, întru tot fericite.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiindu-ţi viaţa asemenea cu cuvântul, părinte, ţi-a pricinuit ţie cunună îndoită, preaferi­cite; că te-a făcut organ al Înţe­lepciunii, părinte preacinstite, cântând Ziditorului tău: Binecuvântat eşti şi Preamărit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cuvântul tău este cu sare potrivit, viaţa ta s-a arătat lu­minată cu harul, Preafericite Dumnezeiescule Ştefan; pentru aceea ai locuit în Locaşurile cele de sus veselindu-te, stând acum înain­tea lui Hristos cu îndrăzneală.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Îndreptând viaţa mea, Preacurată, povăţuieşte-mă către Limanul Cel cu totul Lin, ca Una ce ai născut pe Dumnezeu, Izvorul Bine­lui, Cel Ce dă tuturor credincio­şilor bunătatea nestricăciunii.

Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel cu foc oarecând…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cunună împodobită a pus pe creştetul tău Dătă­torul de viaţă Hristos, Sfinte Preacuvioase Părinte Ştefan, cel cu numele de cunună; că te-ai încuviinţat prin fapte şi te-ai arătat cu socotinţă, cântând: preaînălţaţi toate lucru­rile Domnului, pe Domnul!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Pe mucenicii lui Hristos i-ai lăudat, gânditorule de Dum­nezeu şi cetele sfinţilor şi îm­preună cu ei te-ai sălăşluit, umplându-te de veselie şi de Dum­nezeiasca desfătare şi cântând: preaînălţaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Gândul Cel fără de patimă, în pântecele tău se uneşte cu gân­dul cel omenesc, Preacurată şi prin zămislirea Trupului s-a făcut sub vreme Cel mai înainte de veci. Pentru aceasta, cu cre­dinţă şi cu dragoste te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Cuptorul cel cu foc oare­când în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu Dumneze­iasca Poruncă, pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau: Binecu­vântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Cântarea a 9-a. Irmos: Fiul Părintelui…

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Preacinstite Ştefan, cel ce te îndulceşti acum curat şi ai dobândit Desfătarea cea mai presus de gând, unde adu­nările Sfinţilor dănţuiesc, împrejurul lui Dumnezeu, feri­cite, fiind mijlocitor, trage către tine pe cei ce aleargă la aju­torul tău.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ștefan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mutatu-te-ai vesel către Cul­mea celor dorite, către Însuşi Cel cu adevărat Fericit, către Frumuseţea Cea în totul Aleasă, către Viaţa Cea cu adevărat Ne­îmbătrânită, către Lumina Cea Neînserată, purtătorule de Dumnezeu, Părinte Ştefan.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca soarele ai strălucit în ce­tele călugărilor, fiind sfinţit din pruncie şi împrăştiind virtuţile vieţuirii tale ca nişte raze, Preadulce Ştefan, purtătorule de Dumnezeu părinte cuvioase.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cunoscându-te de departe Proorocul, prin ochii cei mai înainte văzători, de tine a grăit mai înainte, că vei fi Maică Făcătorului tuturor şi Stăpâ­nului. Pentru aceasta, te mărim pe tine, întru tot Lăudată, Năs­cătoare de Dumnezeu.

Irmosul:

Fiul Părintelui Celui fără de început Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea Prealăudata o mărim.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Înviat-ai din morţi…

Făcându-ţi sufletul locaş lu­minos al Sfântului Duh, părinte cuvioase, ai avut înăuntru ne­grăit pe Împăratul Hristos şi Domnul; aflat-ai bogăţie de minuni şi împărţi lumii harul cel îmbelşugat. Pentru aceea pă­zeşte de primejdii şi de strică­ciune, pe toţi cei ce te laudă pe tine.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Înviat-ai din morţi…

Fecioară Marie, Mărirea în­gerilor, tu, Frumuseţea cea Veselitoare şi Podoaba pământe­nilor, dăruieşte iertare de pă­cate, celor ce te laudă pe tine; milostiveşte-te spre robii tăi, că tu eşti Scăparea celor deznă­dăjduiţi, Preacurată şi cu ade­vărat eşti Tare Solitoare oamenilor.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Înviat-ai din morţi…

Mieluşeaua cea Curată, vă­zând pe Mieluşelul şi Păstorul spânzurat pe Cruce, striga: Fiul meu, ce este această vedere străină şi neaşteptată? Cum se osândeşte Viaţa la moarte, ase­menea cu oamenii? Dar te scoa­lă din morţi a treia zi precum ai zis, ca, bucurându-mă, să Te măresc pe Tine.

Canonul de rugăciune către îngerul păzitor al vieții omului

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Facere a lui Ioan Monahul

Cântarea 1: glasul al 8-lea:

Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat…

Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

Pe tine, păzitorul sufletului meu, cel neadormit, folositorul și îndrep­tă­torul vieții mele, pe care te-am do­bândit de la Dumnezeu, te laud, dumnezeiescule înger al lui Dumnezeu, Cel atotstăpânitor.

Vrând ca toți oamenii să se mântuiască, Cuvinte, ai pus pe sfinții îngeri îndreptători și luminați povățuitori oamenilor, care ne povățuiesc pe noi la frica Ta.

De noaptea cea întunecată fiind cu­prins și cu negura cea deasă a pati­milor fiind aco­perit, cu lumina pocă­in­ței luminează-mă, în­drep­tătorule, fo­lo­sitorule și păzitorule al meu.

Slavă…

Potop cu tină și întuneric de gânduri rușinoase întru mine izvorăsc, des­părțind de la Dumnezeu mintea mea, pe care usucă-le, ajutătorul meu.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Tu ești, Stăpână, liniștea și adăpos­ti­rea ce­lor învăluiți în marea păca­telor. Pentru a­ceasta alerg către a ta adă­postire, fiind în­văluit cu viforul a multe feluri de patimi.

Cântarea 3:

Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc…

Ființă am din amestecătură de pă­mânt, de tină și de țărână, pentru aceasta de pământ m-am lipit. Ci, o, folosito­rul meu, îndreptătorul și izbă­vi­torul meu, întoarce pofta mea către cele cerești.

Ziua și noaptea cu faptele mele cele rele te amăgesc, te mâhnesc și te în­tărât; dar, te rog, nu sta departe de mine, ci ajută-mă spre a mă îndrepta.

Supus sunt grijii și mâhnirii, că ne­po­căit și neîndreptat petrec. Pentru aceas­ta dăruiește-mi să mă pocăiesc cu adevărat și să te bucur pe tine, păzitorul meu.

Slavă…

Cel ce vezi fața cea de nevăzut a lui Dum­nezeu, Care șade în ceruri și se uită pe pământ cu gândul și-l face pe el de se cutre­mură, pe Acela roagă-L să mă mântuiască, sfinte îngere.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Minte, cuget și cuvânt, harul lui Dumnezeu am luat, ca, pe Stăpânul cu­noscând, cu fapte bune să-L cinstesc; iar eu, cu patimile ocă­rând ha­rul, pe Stă­pânul am defăimat, stă­până, miluiește-mă.

Sedealna, glasul al 4-lea:
Podobie: Cel ce Te-ai înălțat…

Păzitorul sufletului și al trupului meu, cel ales mie de la Dumnezeu, dum­ne­zeiescule înger, urmând lui Dumne­zeu, treci cu vederea, preasfinte, toate greșelile sufle­tului meu celui ticălos și mă izbăvește de cursele cele de multe feluri ale înșelătorului și fă milostiv pe Dumnezeul tuturor, ca să-mi dea iertare la judecată.

Cântarea 4:

Irmos: Tu ești tăria mea, Doamne, Tu ești bucuria mea…

Neaducându-mi aminte, Mântuito­ru­le, de înfricoșătoarea judecată, la ca­re am să stau înainte și să dau răs­puns pentru tot lucrul și cuvântul, nici gândindu-mă la moar­tea cea fără de veste, sunt neîndreptat; dar tu, îndrep­tătorul meu, nu mă lăsa pe mine.

Cu dinadinsul toată răutatea am pli­nit din tinerețe și n-am încetat a te amă­rî pe tine, apărătorul meu, prin cu­vinte și prin fapte fără de lege; nu te mâ­nia, dar, ci mai așteaptă, înțe­lep­țindu-mă, luminându-mă și întărindu-mă.

Urmând îndelung-răbdării Cuvân­tului lui Dumnezeu, Care a venit să cheme pe toți păcătoșii la pocăință și așteaptă îndreptare de bunăvoie și nu silește, și tu, îndreptătorul meu, spre mine cu îndelungă-răbdare petreci.

Slavă…

Departe de la Dumnezeu păcatul m-a le­pădat pe mine, netrebnicul rob; dar Stăpânul meu, Iisus, m-a primit cu milostivire și m-a făcut al Său; iar eu, lepădând atâta har al Lui, te mâhnesc încă pe tine, îngerul lui Dumnezeu.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Cu adevărat Domnul S-a făcut Îm­părat, cu împărăție care nu cade, și, pre­cum psalmistul grăiește, S-a îm­bră­­cat din tine, Maica lui Dumnezeu, întru preafrumoasă podoabă, în trup sfânt, cu care a luat moarte și a surpat împărăția ei.

Cântarea 5:

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta…

Pe tine păzitor câștigându-te, îm­preună petrecător și împreună vorbi­tor, sfinte îngere, păzindu-mă, cu mi­ne că­lătorind, împreună locuind și ce­le de mân­tuire înainte pururea punându-le, ce iertare voi lua, necu­noscător fiind?

Cu multă îndrăznire stând înaintea tronului Atotstăpânitorului și împreună dăn­țuind, la Împăratul făpturii roagă-te, aju­tă­torul meu, să-mi dea iertare de răutățile mele cele multe.

Muncile și chinurile care mă aș­teaptă mai înainte văzându-le și de îm­pietrirea, nebunia și orbirea mea făcându-ți-se milă, suspini și te tângu­iești și te întristezi, fiind plin de mâhnire, izbăvitorul meu.

Slavă…

Nici într-un ceas, nici într-o clipă sau și mai puțin decât aceea, nu te-am lăsat pe tine, păzitorul și făcătorul meu de bine, să te bucuri de mine și să te veselești și să salți, fiind eu pururea stricat cu păcatele.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Prunc nou S-a arătat, Cel necuprins cu mintea, din tine ceea ce ești cu totul fără prihană, Cel ce a pus pă­durile cu hotar și munții cu așeză­mân­tul cunoștinței; Cel ce numără mulți­mea stelelor și picăturile de rouă și schimbă suflările vânturilor.

Cântarea 6:

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul…

Păzindu-mă și oștindu-te împrejurul meu și întorcând înapoi pornirile dia­vo­lilor și năvălirile lor cele în chipu­rile fiarelor, nu înceta, păzitorul meu, pururea a le depărta de la mine, că pe tine te am cald folositor.

Cel ce ești mir scump și cu bună mi­reasmă, nu te scârbi de întinăciunea mea, nu te depărta de la mine până la sfârșit, ci fii mie păzitor pururea ne­depărtat, că și soarele trecând peste locurile cele întinate nu se întinează.

Pe Cel ce a acoperit cu ape, prin cu­vânt, cele mai de deasupra ale lui, roagă-L, fo­lositorul meu, ca să-mi dea har a izvorî picături de lacrimi, ca prin ace­lea să se curățească inima mea și să vadă pe Dumnezeu.

Netrupește, ca acel ce ești curat și fără de ma­terie, stând înaintea Celui curat și fără de materie și câștigând multă îndrăznire și apro­piere către Dân­sul, pe Acela roagă-L cu dinadinsul să dă­ruiască sufletului meu mântuire.

Slavă…

Înfruntarea și rușinea să acopere fe­țele vrăjmașilor cele întunecate, ru­și­noa­se și întinate, când se va despărți de trup sufletul meu cel smerit, și să-l acoperi, îndreptătorul meu, cu aripile tale cele luminate și preasfinte.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Ceea ce ești mai sfântă decât sfinții îngeri și mai presus de heruvimi și de serafimi, mintea mea cea târâtoare pe pământ și de cele pământești râvnitoa­re mai presus decât pofta cea pământească și trupească o arată, ridicând-o de la pământ către dragostea ce­rească.

Condacul, glasul al 2-lea:
Podobie: Cele de sus căutând…

Slujitor al lui Dumnezeu și păzito­rul meu cel preaales, petreci pururea îm­preună cu mine, păcătosul, izbă­vin­du-mă de toată facerea de rău a diavolilor; dar, te rog, îndreptează-mă la că­rările cele dumnezeiești, silindu-mă spre via­ța cea nestricăcioasă.

Cântarea 7:

Irmos:Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând…

Mulțimile cele întunecate ale tâlha­rilor celor nevăzuți, ce cad împrejur asupra mea, care caută să atragă și să ră­pească sufletul meu, nu lipsi izgonindu-le cu sabia ta cea de foc, ca un puternic, ajutătorul meu.

Când va vrea să mă judece Judecă­torul și Dumnezeul meu și să mă osândească pe mine, cel osândit de con­știința mea, mai înainte de judecata aceea, nu mă uita pe mine, povă­țuito­rul meu.

Avându-mi eu trupul mamă, iar tina tată și țărâna strămoș, prin înrudirea cu acestea, la pământ neîncetat caut; ci dă-mi, ajutătorul meu, ca fără frică să mă uit vreodată și în sus la frumusețea cerului.

Ca acela ce ești frumos prin frumu­sețea dulce, plăcut și cu minte strălu­citoare ca soarele, luminat să-mi stai înainte cu veselă față și cu privire lină, când mă vei lua de pe pământ, îndrep­tătorul meu.

Slavă…

Pentru milostivirea milei și pentru multa mulțime a iubirii de oameni, să mă acoperi pe mine cu acoperământul aripilor tale când voi ieși din trup, pă­zitorul meu, ca să nu văd fețele cele urâte ale diavolilor.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Ceea ce ești poartă cerească și ușă de mân­tuire și scară înțelegătoare, pe care Dumnezeu S-a pogorât și om S-a făcut, cu îndurările tale, Curată, în­vred­nicește-mă de împărăția ceru­rilor pe mine, robul tău.

Cântarea 8:

Irmosul:

De șapte ori cuptorul, chinuitorul hal­­deilor, l-a ars nebunește, pentru cin­s­ti­torii de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceștia mântuiți de o putere mai mare, Făcătorului și Izbăvitorului a strigat: Ti­neri binecuvântați-L, preoți lău­dați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

După Dumnezeu pe tine te-am luat de la Dumnezeu folositor, povățuitor, ajutător și apărător, preasfinte îngere. Pentru aceasta nu înceta, te rog, po­vățuindu-mă, îndreptându-mă și învă­țându-mă să fac cele cuviincioase și să-mi luminezi mintea până ce mă vei înfă­țișa mântuit înaintea lui Hristos.

Când se vor pune scaunele și cărțile se vor deschide și Cel vechi de zile va ședea și oamenii vor fi judecați și în­gerii vor sta îna­inte și pământul se va clătina și toate se vor înfricoșa și se vor cutremura, atunci arată spre mine iubirea ta de oameni și mă iz­băvește de gheenă, pe Hristos îmblânzindu-L.

Acum în chip nevăzut mă înconjură, ca niște albine fagurele, urâtorii de Dumnezeu și pierzătorii diavoli, ca niște păsări răpitoare, ca niște vulpi vi­clene și ca niște mâncători de cruzi­me; ca păsările cele mâncătoare de stârv, împrejurul meu zboară; acope­ră-mă, păzi­to­rul meu, precum își aco­peră vulturul puii săi.

Dă-mi izvoare de lacrimi, ca să cur­gă ne­în­cetat din ochi din destul, care să mă spele pe mine tot, din creștet până în picioare, ca, îmbrăcându-mă în haina pocăinței cea mai albă decât ză­pada, să intru în cămara lui Dum­ne­zeu, pe tine cinstindu-te, apărătorul meu.

Casă lui Hristos fiind inima mea, prin patimi, viață de ființe necuvân­tătoare am urmat. Ci mă întărește, aju­tătorul sufletului meu, curățește viața mea, tămâiaz-o și stro­pește-o cu mi­resme și cu miruri de rugăciuni și de curăție, ca să fie iarăși casă cu bun miros lui Hristos.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Îndreptătorule, păzitorul meu, folo­si­torul și izbăvitorul meu, păzitorul ti­călosului meu suflet, când mă va scu­la din pământ la ju­decată înfricoșă­torul glas al trâmbiței, atunci aproape de mi­ne să stai, blând și vesel, cu nă­dejdea mântuirii depărtând de la mine frica.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Cu nemărginirea bunătății în dar mă mi­luiește, ceea ce ai născut Izvorul mi­los­tivirii, că vrednic de milă sunt, dar nu am ce să-ți aduc ție; că bunurile mele nicicum nu-ți tre­buie, ca aceea ce ai zămislit nespus pe Dătă­torul de bine și Mântuitorul lumii, Ceea ce ești plină de dar.

Cântarea 9:

Irmos: Să se înfricoșeze tot auzul…

De-a dreapta sufletului meu celui ti­călos să te văd stând, luminat și blând, pe tine, ajutătorul și folositorul meu, când va ieși din mine cu anevoie su­fletul meu, și iz­gonind pe amarii vrăj­mași, care caută să mă apuce.

Ca un dumnezeiesc slujitor al lui Dum­nezeu, care faci vrerile Lui cele dumne­zeiești, ai multă îndrăznire că­tre Dânsul, sfinte îngere. Pentru aceas­ta, cu căldură roagă-L pentru mine, ca mântuindu-mă prin tine, să te laud folo­sind și acoperământul tău.

În toată viața mea, prin multă de­șertăciune trecând, de sfârșit m-am apro­piat; ci te rog, păzitorul meu, fii mie ajutător și apărător ne­biruit, când voi trece vămile judecății.

Greșelile minții mele, rătăcirile, je­fuirile, răutățile și cugetele cele de ru­șine ale gân­durilor celor necurate și spu­rcate nu înceta, ajutătorul meu, a le întoarce în gânduri bune și în cu­gete roditoare de focul umilinței.

Iisuse, Unule-Născut, Preabunule, bi­ruiește cu milostivirea Ta mulțimea cea nemăsurată a răutăților mele, prin rugăciunile cele dum­nezeiești ale slujitorului Tău cel fără de trup, pe care l-ai pus mie păzitor din pruncie, ca un Iubitor de oameni.

Slavă…

Toată nădejdea mea de mântuire, du­pă Dumnezeu, spre tine am pus-o, pă­zitorul și purtătorul meu de grijă și apărătorule; fă rugăciune neîncetată la Dumnezeu pentru mine, luând împreună rugători și ajutători cetele îngerilor.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Înalță fruntea creștinilor și surpă în­tă­râ­tările păgânilor, Născătoare de Dum­­nezeu, mântuind nebiruită turma ta aceasta, întru care numele tău cel mare și mult cinstit este lăudat și slăvit cu credință.

Stihirile, ale aceluiași, glasul al 2-lea:
Podobie: Casa Efratului…

Îngerule al lui Dumnezeu, cel ce stai fără mijlocire înaintea Sfintei Treimi, nu înceta a te ruga pentru mine, robul tău.

Ca unul care ai luat tărie de la Dum­ne­zeu a păzi sufletul meu, nu înceta, cu acoperă­mân­tul aripilor tale, a-l aco­peri pe el pururea.

Har fie lui Iisus, Cel ce te-a dat pe tine mie, mare păzitor sufletului meu și armă asupra vrăjmașilor mei, de Dum­nezeu cin­stitule înger.

Învrednicește-mă și pe mine să do­bândesc împărăția cea de sus a lui Dum­nezeu, ca împreună cu tine să cânt cântarea Sfintei Treimi.

Slavă…

Lumină a doua tu ești, după Dum­nezeu, o, păzitorul meu; nu înceta a-mi ajuta ca să văd și eu lumina Dum­nezeirii cea în trei străluciri.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Stăpâna îngerilor și a oamenilor, Năs­că­toare de Dumnezeu, nu înceta a ruga, Fecioară, pe Fiul tău pentru mi­ne, robul tău.

Rugăciune către sfântul înger păzitor

Sfinte îngere, cel ce stai înaintea pă­ti­mașului meu suflet și al vieții me­le celei ticăloase, nu mă lăsa pe mine, păcătosul, nici nu te depărta de mine pentru neînfrânarea mea. Nu da loc dia­volului celui viclean, ca să-mi stă­pânească cu silnicie acest trup mu­ritor. Întărește mâna mea cea slabă și neputincioasă și mă îndreptează la ca­lea mân­tuirii. Așa, sfinte îngere al lui Dumne­zeu, păzitorul și acoperitorul sufletului și al trupului meu celui ti­călos, iartă-mi toate cu câte te-am mâhnit în toate zilele vieții mele și orice am greșit în această zi. Acoperă-mă în această noapte și mă păzește de toată ispita celui potrivnic, ca să nu mânii cu nici un păcat pe Dumnezeu; și te roagă pentru mine către Domnul, ca să mă întărească întru frica Sa și vrednic să mă arate pe mine, robul Său, bunătății Sale. Amin.

Slavă…, Și acum…, Doamne, miluiește (de 3 ori). Părinte, binecuvintează, și apolisul.

Irinei Chiorean – Radu Chiorean

Irina Chiorean
(24/10/1998- 20/01/2016)

eu sunt tatăl

stau cu lumina crăpată în lacrimă

cu o viață tăvălită în moarte

pe care o ajut să trăiască

în timp ce sărut moartea pe gură

să o îndulcesc

eu vreau să pun acest munte

în fața lumii

voi oameni să-l urcați cu mine de mână

o să trag tot sângele de funie

o să port toată greutatea

doar țineți-mă de mână

din când în când

să-mi spunețiun cuvânt

oricât de mic

dar cald

să-l desfac și să-l pun pe piept

ca un soare

ce încearcă să-mi acopere acest gol

voi oameni

vă rog să treceți prin poarta

în care m-am închis

și să-mi faceți primul pas

cu o îmbrățișare fără sfârșit

de adio

Radu Chiorean

23/10/2020

Plânsul Sfântului Neofit din Cipru

Pustiul răsuna de plângerile lui adamice prin care putea să treacă prin noaptea întunecată a patimilor și să-și zdrobească împietrirea minții și nesimțirea inimii.

Își bătea pieptul și striga:

„Vai, mie, Vai, mie, ajută-mă, Doamne,

Ia aminte, Doamne, Vino, Doamne, izbăvește, Doamne, din nevoia aceea

Mai înainte de ceasul acela, vie mila Ta.

Mai înainte de ziua aceea, tinde mână de ajutor.

În marea acestei vieți și a ceea ce este trupesc,

tinde-mi mână de ajutor ca lui Petru oarecând.

Corabie sunt, fii mie Cârmaci.

Lut sunt, nevoie am de-olar.

Cela ce prin înțelepciunea Ta ai meșterit toate fă-mă și pe mine vas al tău bun

Oaie pierdută sunt

Tu, Arhipăstor, Caută-mă, află-mă, Tu, Păstorul cel bun, mântuiește-mă de lupii demoni și de fiarele patimilor, de furii gândurilor, viclenele plăceri

Nu îngădui să fiu pășune acestora

Ca să nu fiu despărțit de sfânta Ta turmă

Nu-Ți adu aminte de greșelile mele cele de voie,

nici de cele fără de voie, Hristoase și Mântuitorul meu

Hrănit-am trupul meu ani îndelungați

vieții celei iubitoare de agonisire făcutu-m-am iubitor

Am preferat jugului Tău bun și poverii Tale ușoare

să port în schimb povara grea și nefolositoare

Dar acum dă-mi să-mi hrănesc și sufletul și să mă fac iubitor de viață neagonisitoare

și să prefer în locul jugului greu și nefolositor

jugul și povara cea bună a Ta.

Dă-mi mie să învăț de la Tine blândețea

Dă-mi mie să fiu smerit cu inima

Ca un învățător, fii și dătător acestora

Cela Ce dăruiești cu îmbelșugare, Doamne

Căci cel ce este învrednicit a învăța acestea de la Tine

a aflat sănătate și vigoare sufletului

Dă-mi mie Hristoase al meu, să Te iubesc pe Tine din toată inima

Dă-mi mie ca pe calea aceea strâmtă a vieții care duce la Tine, Viața, și a vieții Cale.

Dă-mi mie să aflu calea cuvioșilor Tăi robi

și să o urmez împreună cu ei și să cuget precum aceștia cugetau

Dă-mi mie mai înainte de toate cugetarea la moarte și amintirea ieșirii.

Dă-mi mie să fiu slobozit din tirania patimilor,

Mânia și pofta, tirania pântecelui, trândăvia, acedia și robirea inimii

ținerea de minte a răului cea fărădelege și lenevirea la rugăciune

și împresurarea celorlalte patimi mă zdrobește în fiecare zi

și de aceea cu fapta și cuvântul și mintea

mâhnesc milostivirea Ta, Îndelung răbdătorule, Doamne”.  

Această stare de continuă plângere și zdrobire a inimii lui înaintea Domnului împreună cu smeritul lui cuget au atras dumnezeiescul har înlăuntrul lui. Se punea pe sine mai prejos de toată zidirea, nevrednic și să vadă fața vreunui om și să fie și el însuși numit om pentru mulțimea păcatelor lui.

Nu se cuvine mie a cuvânta, nici a mă întâlni cu oameni la un loc,
Nu se cuvine mie să fiu văzut de cineva, nici eu să văd pe oarecine,
nici a mă înfrupta din hrana cuvenită oamenilor.
Ci mi se cuvine să plâng zi după zi,
Țărâna pământului să o mănânc și-a pomilor frunză.
Cu-a mele lacrimi să m-adăp din lăcrimarul meu, pentru-ale rușinii fapte,
Căci cu prisosință biruit-am pe-acel risipitor.
Acela s-a întors desăvârșit din risipirea lui
Și a strigat: „am păcătuit” și de-nfierea cea de sus a fost învrednicit,
Dar eu de răii cetățeni[1] lipindu-mă,
Mă stric de multă lipsa oricărei bune fapte.
Nesimțitor rămân, și nu voiesc a-l urma pe-acel risipitor
Și, iată, nici bine nu simt ceva din pocăința lui
că-ndată mă și ia în primire iubirea de plăceri
și cugetul mă trage la nelegiuite fapte.
Dar Tu, Mântuitorul meu, mântuiește-mă, de vreau ori de nu vreau.

(Gheronda Iosif VatopedinulSfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru, Editura Sfânta Mare Mănăstire a Vatopedului, Sfântul Munte, 1988)

[1] Adică diavolii.

Sfântul Nicolae Velimirovici – Rugăciuni pe malul lacului (Rugăciunea a XLIII-a)

Oamenii nu-mi pot face nici un rău, atâta vreme cât nu am răni.

Am văzut două peşteri, una dintre ele având ecou, iar cealaltă nu.

Şi mulţi copii curioşi o vizitau pe cea dintâi tocmai pentru a-şi auzi ecoul strigătelor lor.

Dar din cealaltă peşteră vizitatorii se întorceau degrabă, fiindcă ea nu le oferea nici un ecou.

Dacă sufletul meu e rănit, orice rău lumesc va răsuna într-însul.

Iar oamenii vor râde de mine şi se vor îmbulzi din ce în ce mai mult cu strigătele lor.

Dar, cu adevărat, oamenii grăitori de rău nu mă vor vătăma, dacă limba mea a uitat cum să grăiască răul. 

Nici răutatea din afară nu mă va întrista, dacă nu există nici o răutate în inima mea ca să răsune ca o tobă din piele de capră.

Nici nu voi putea răspunde la mânie cu mânie, dacă vizuina urii din mine a fost părăsită şi nu e nimic care s-o stârnească. 

Nici patimile omeneşti nu mă vor aţâţa, dacă patimile din mine au fost transformate în cenuşă. 

Nici necredincioşia prietenilor nu mă va întrista, dacă am hotărât să Te am pe Tine drept prieten al meu. 

Nici nedreptatea lumii nu poate să mă zdrobească, dacă nedreptatea a fost alungată din gândurile mele. 

Nici duhurile înşelătoare ale plăcerilor lumeşti, cinstea şi puterea nu mă 

ademenesc, dacă sufletul meu este ca o mireasă neprihănită care primeşte doar pe Duhul Cel Sfânt şi tânjeşte doar după El.

Oamenii nu pot împinge pe nimeni în iad, dacă nu cumva acea persoană se împinge singură, nici nu pot oamenii să ridice pe cineva pe umerii lor până la tronul lui Dumnezeu, dacă persoana aceea se înalţă singură.

Dacă sufletul meu nu are ferestre deschise, nici o picătură de noroi nu poate fi aruncată într-însul.

Fie ca întreaga natură să se ridice împotriva mea; ea nu-mi poate face nimic în afara unui singur lucru – să devină mormântul trupului meu mai repede.

Fiecare recoltă lumească e acoperită cu îngrăşăminte, astfel încât ea să poată încolţi cât mai curând cu putinţă şi să crească mai bine.

Dacă sufletul meu, vai, ar fi să-şi piardă fecioria şi să primească sămânţa acestei lumi întru sine, atunci el ar trebui să accepte şi îngrăşământul pe care lumea îl aruncă în ţarina sa.

Dar eu Te chem zi şi noapte: vino şi Te sălăşluieşte în sufletul meu şi închide toate acele locuri pe unde pot intra vrăjmaşii mei.

Fă cămară sufletului meu tăcută şi goală, astfel ca nimeni din lume să nu voiască a intra într-însa.

O, suflete al meu, singura mea preocupare, fii de strajă şi învaţă să distingi glasurile care ajung la urechile tale.

Şi de îndată ce tu îi auzi glasul Domnului Tău, lasă-ţi deoparte tăcerea şi grăieşte cu toată puterea ta.

O, suflete al meu, cămară a veşniciei, să nu le îngădui niciodată tâlharilor vremelnici să intre în tine şi să-şi aprindă focul acolo.

Rămâi liniştit când ei strigă la tine.

Stai cuminte când ei te asurzesc.

Şi cu răbdare aşteaptă-Ţi Stăpânul.

Fiindcă El va veni cu adevărat.

Sfântul Nicolae Velimirovici – Rugăciuni pe malul lacului (Rugăciunea a XLII-a)

Dragostea mea priveghează şi prin priveghere ea nu se plictiseşte niciodată. 

Cel pe Care Îl iubesc şi Îl aştept, vine spre mine înconjurat de o suită cerească.

Cum aş putea dormi şi cum m-ar plictisi vreodată privegherea? 

Priveghez asupra istorisirilor oamenilor şi ale lucrurilor, spre a putea afla  vreun mesaj tainic al Iubirii mele.

Nici o poveste nu mă interesează datorită ei sau povestitorului, ci numai datorită Ţie. 

Când ei mă văd că iubesc osteneala, ei cred că mă ostenesc pentru oameni, dar eu mă ostenesc pentru Tine.

Când natura îşi aude numele pe buzele mele, ea crede că eu o laud pe ea, dar eu Te laud pe Tine.

Când dau de mâncare unui porumbel, eu îţi ofer Ţie această hrană.

Când îmbrăţişez un miel, Te îmbrăţişez pe Tine.

Când zâmbesc la soare, zâmbetul meu pătrunde prin toate stelele până când se întâlneşte cu zâmbetul Tău.

Când mă plec să sărut liliacul alb, eu îmi depun sărutarea prin şapte ceruri până la tronul picioarelor Tale.

Trezvia iubirii mele merge mână în mână cu rugăciunea credinţei mele şi postul nădejdii mele. 

Întreaga lucrare a minţii mele îmi slujeşte credinţa. 

Întreaga lucrare a inimii mele îmi slujeşte nădejdea. 

Întreaga lucrare a sufletului meu îmi slujeşte iubirii mele. 

Atunci când hrănesc un porumbel, Ţi-L ofer Ţie, Iubirea mea.

Rețeta duhovnicească a Sfântului Ierarh Ignatie Briancianinov

Vă trimit o rețetă duhovnicească. Și vă sfătuiesc să folosiți doctoria propusă de câteva ori pe zi, mai ales în clipele de mare suferință, atât a sufletului, cât și a trupului. Nu vor întârzia să se arate puterea și vindecarea ascunse în doctorie, care la arătare e cât se poate de smerită. Însingurându-vă rostiți fără grabă, în așa fel încât să vă auziți glasul, închizându-vă mintea în cuvinte (așa sfătuiește Sfântul Ioan Scărarul), următoarele:

«Slavă Ție, Dumnezeul meu, pentru necazul pe care l-ai trimis asupra mea; cele vrednice de faptele mele primesc; pomenește-mă întru împărăția Ta».

Rugăciunea trebuie rostită cât se poate de rar. După ce ați spus-o o dată, odihniți-vă puțin. Apoi spuneți-o din nou și iarăși odihniți-vă. Continuați să vă rugați cinci sau zece minute până ce vă veți simți sufletul liniștit și mângâiat.Pricina liniștirii și mângâierii e limpede: harul și puterea lui Dumnezeu se cuprind în slavoslovirea lui Dumnezeu, nu în grăirea împodobită și multă. Iar slavoslovirea și mulțumirea sunt lucrări predanisite nouă de Însuși Dumnezeu, nicidecum născocire omenească. Apostolul poruncește din partea lui Dumnezeu să facem această lucrare

( v. 1 Tes. 5, 18).”Maica Siluana

Rugăciune către Maica Domnului pentru potolirea întristărilor

O, Maică Prealăudată, Cerească Împarateasă şi Stăpână, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, Ceea Ce ai născut pe Cuvântul mai Sfânt decât toţi Sfinţii!

Primind prinosul nostru de acum, potoleşte întristările noastre şi ne izbăveşte de toate necazurile, nevoile, tristeţele şi ne scapă de osânda cea veşnică şi chinul care va să fie, şi ne învredniceşte a ne sălăşlui în veşnicile corturi ale Raiului pe noi, robii tăi care strigăm:

Aliluia!

Tropar la Cinstirea Icoanei Maicii Domnulu„Odighitria” de Xenofont

Icoanei tale celei sfinte, numită îndrumătoarea, închinându-i-se acum cu multă credinţă, te lăudăm, Curată Fecioară, căci ea ne-a fost adusă în chip minunat, revărsând către noi minunile tale şi izbăvindu-ne din toate nevoile; de aceea, cu dragoste strigam ţie:

Slavă milostivirii tale, Curată, slavă pavezei tale, slavă purtării tale de grijă, Una Prealăudată.

Acatistul Sfântului şi Dreptului Simeon – 3 Februarie

Condacul 1

Ca un lăcaş minunat, sfinţit de lumina Duhului, te-ai arătat în mijlocul poporului ales, aşteptând cu dor venirea Mântuitorului în trup, cu Care vorbeai neîncetat în cămara inimii tale, aducându-i jertfa cântării de: Aliluia!

Icosul 1

Primind la urechea inimii tale şoaptele Duhului, ca pe o comoară ai socotit cuvintele dumnezeieşti şi le-ai păstrat în vistieria inimii tale, aprinzând tot mai mult focul iubirii cereşti şi întraripându-te cu nădejdea vederii Celui Nevăzut; pentru aceasta, minunându-ne de dar dat ţie de sus, cu cuviinţă îngerească îţi aducem flori de cântări ca acestea:
Bucură-te, primirea nădejdii mântuitoare;
Bucură-te, flacără a înţelepciunii dumnezeieşti;
Bucură-te, cunoscător al adâncurilor Duhului;
Bucură-te, sălaş al binecuvântărilor dumnezeieşti;
Bucură-te, încredinţare a tainei minunate;
Bucură-te, vederea Celui Nevăzut cu ochii sufletului;
Bucură-te, sălaş al sfinţeniei luminătoare;
Bucură-te, aşteptarea mângâierii lui Israel;
Bucură-te, casă sfinţită a darurilor Duhului;
Bucură-te, cunună a îngereştii înţelepciuni;
Bucură-te, turn neclintit al faptelor bune;
Bucură-te, aşteptare roditoare de vederi minunate;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 2

Ca o stea prea luminoasă străluceai în mijlocul celor şaptezeci de înţelepţi ai lui Israil, fiind însetat de lumina înţelepciunii Celui Ce primeşte, din multa Sa milostivire, din nevrednicele noastre guri lauda îngerească: Aliluia!

Icosul 2

Adâncul judecăţilor dumnezeieşti prea înfricoşător l-ai socotit, Sfinte Simeoane, şi încercând să-l cuprinzi între hotarele minţii omeneşti, ai gândit că e cu neputinţă ca o fecioară să ia în pântece, neştiind de bărbat; dar te-ai învrednicit mai apoi a vedea cu ochii tăi mântuirea lui Israel gătită prin Fecioara şi Născătoarea de Dumnezeu, pentru care primeşte cuvinte de cinstire ca acestea:
Bucură-te, pătrunderea tainelor înalte;
Bucură-te, vederea celor mai presus de minte;
Bucură-te, cercetare întru înţelepciune a Scripturilor;
Bucură-te, aşteptarea celor nemaivăzute;
Bucură-te, împărtăşire din izvorul înţelepciunii;
Bucură-te, primirea cuvântului mântuitor;
Bucură-te, oglindă a darurilor dumnezeieşti;
Bucură-te, cort sfinţit al Treimii;
Bucură-te, adăpare din cuvintele Scripturii;
Bucură-te, luminare cu razele proorociilor;
Bucură-te, plinitor al legii dumnezeieşti;
Bucură-te, vederea rânduielii Stăpânului;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 3

Voind a cuprinde taina naşterii Fecioarei în oglinda minţii omeneşti, te-ai grăbit a şterge tălmăcirea cuvintelor proorocului Isaia, dar, luând îndreptare prin înger, ai cântat Stăpânului: Aliluia!

Icosul 3

Îngerul Domnului a fost trimis ca să te oprească de la fapta ce voiai să o săvârşeşti din îndoiala inimii şi ţi-a vestit că vei vedea plinirea celor proorocite, de care minune veselindu-te, te învredniceşti acum de cinstirea noastră:
Bucură-te, primirea făgăduinţei mântuitoare;
Bucură-te, îndreptare minunată prin înger;
Bucură-te, ascultarea cuvântului dumnezeiesc;
Bucură-te, îndulcire de purtarea de grijă a Ziditorului;
Bucură-te, tâlcuirea tainei mai presus de minte;
Bucură-te, împărtăşire de lumina înţelepciunii;
Bucură-te, descoperirea adâncului judecăţilor dumnezeieşti;
Bucură-te, ascultarea glasului îngeresc;
Bucură-te, lămurirea tainei străine înţelegerii omeneşti;
Bucură-te, buna mireasmă a sfinţeniei;
Bucură-te, făclie nestinsă în ceata drepţilor;
Bucură-te, aşteptarea vederii celor proorocite;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 4

Cuvintele îngerului păstrându-le în cartea inimii tale ca pe nişte daruri înaintemergătoare vederii Cuvântului, ţi-ai împodobit sufletul cu aripile îngereşti ale rugăciunii, strigând către Dătătorul tuturor darurilor: Aliluia!

Icosul 4

Viaţa ta a fost ca o oglindă a vieţuirii îngereşti, întru toate împrejurările ferindu-te de orice răutate şi curăţindu-ţi ochii sufletului cu roua rugăciunii; noi, minunându-ne de râvna ta de împodobire cu virtuţi în aşteptarea Adevărului, îţi aducem stâlpările noastre de gând cinstitor de viaţă curată:
Bucură-te, îndemnător spre vieţuire îngerească;
Bucură-te, vas purtător de daruri cereşti;
Bucură-te, suflet îmbrăcat în haina curăţiei;
Bucură-te, mireasmă tainică a darurilor Duhului;
Bucură-te, ocrotitor tainic al pruncilor;
Bucură-te, scară a virtuţilor dumnezeieşti;
Bucură-te, lucrător osârdnic în pământul mântuirii;
Bucură-te, curăţirea minţii în râurile umilinţei;
Bucură-te, aşteptarea Luminii neapuse;
Bucură-te, carte a cugetărilor dumnezeieşti;
Bucură-te, făclie sfinţită a dreptăţii;
Bucură-te, stâlp neclintit al virtuţii;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 5

Biserică a Cuvântului te-ai făcut, mai înainte de arătarea Acestuia cu trupul pe pământ, sălăşluindu-te în preajma templului şi aducând rugăciuni neîncetate pentru mântuirea lumii de sub robia celui viclean, dar şi laudă milostivirii Stăpânului: Aliluia!

Icosul 5

Ascultând îndemnul Duhului, te-ai grăbit să ajungi la templu, ca să îmbrăţişezi pe Cel Ce toată lumea îmbrăţişează cu însuşi gândul Său desăvârşit de iubire; iar noi, prin îmbrăţişarea rugăciunii, îţi aducem şoaptele gândurilor de evlavie:
Bucură-te, plinirea nădejdii luminoase;
Bucură-te, îmbrăţişarea Celui Necuprins cu mintea;
Bucură-te, primirea mângâierii Duhului;
Bucură-te, pas sfinţit spre templul încăpător al Darului;
Bucură-te, răspunsul dorit la rugăciuni stăruitoare;
Bucură-te, îndulcire de vederea Celui Nevăzut;
Bucură-te, foc al rugăciunii la jertfelnicul inimii;
Bucură-te, primirea razelor nădejdii mântuitoare;
Bucură-te, cercetare iubitoare a Duhului;
Bucură-te, îndemnător spre limanul Cuvântului ;
Bucură-te, călătorie în corabia rugăciunii;
Bucură-te, vederea celor mai presus de înţelegere;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 6

Ochii tăi însetaţi de vederea Izvorului vieţii s-au umplut de lacrimile bucuriei, văzând ca într-o icoană, purtându-Se în braţele Fecioarei, pe Cel Ce a luat trup pentru noi, Căruia I-ai cântat: Aliluia!

Icosul 6

Cunoscut-ai că Pruncul ţinut în braţe de Maica Sa cu dragoste este Mesia Cel făgăduit şi braţele ţi-ai deschis ca să cuprinzi pe Cel Necuprins în ceruri; pentru aceasta, mărind evlavia şi dragostea ta faţă de Cel Ce S-a îmbrăcat cu haina smeritului nostru trup, te împodobim cu laude ca acestea:
Bucură-te, vederea Mântuirii lui Israel;
Bucură-te, dragoste nestinsă pentru Adevăr;
Bucură-te, izvor de laude dumnezeieşti;
Bucură-te, întâmpinarea Celui tăinuit sub haina trupului smerit;
Bucură-te, îmbrăţişarea celui Ce cuprinde toată zidirea;
Bucură-te, vestirea Mângâierii lui Israel;
Bucură-te, împodobirea Pruncului cu gânduri iubitoare;
Bucură-te, îmbrăţişarea Celui Ce cu mâna Sa te-a zidit;
Bucură-te, adăpare din smerenia Cuvântului;
Bucură-te, vederea Pruncului vechi de zile;
Bucură-te, întâmpinarea Celui de pe scaunul heruvimilor;
Bucură-te, odihna gândurilor dumnezeieşti;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 7

Recunoscut-ai pe Fecioara Cea proorocită de Isaia ca fiind Maică a Celui mai presus de ceruri şi i te-ai închinat ei, cântând Stăpânului: Aliluia!

Icosul 7

Văzut-ai pe Cea fără prihană înconjurată de cerească lumină şi de dumnezeieştile raze strălucită şi te-ai veselit cu duhul, mărind smerenia Celui Ce nu S-a ruşinat a cerceta nevrednicia noastră, luând chip de Prunc; Acestuia închinându-ne, pe tine te cinstim cu cântări ca acestea:
Bucură-te, vederea Fecioarei născătoare de prunc;
Bucură-te, laudă adusă Treimii;
Bucură-te, minunare de înţelepciunea Ziditorului;
Bucură-te, vederea plinirii proorociei lui Isaia;
Bucură-te, mărturisirea judecăţilor dumnezeieşti;
Bucură-te, întâmpinarea Celei pline de dar;
Bucură-te, adăpare din vasul milei dumnezeieşti;
Bucură-te, vederea Celei închipuite în cuvinte de prooroci;
Bucură-te, îndulcire de tainele înalte;
Bucură-te, bucurie revărsată în pământul inimii;
Bucură-te, lauda Altarului sfinţeniei;
Bucură-te, stea mărturisititoare a tainelor înalte;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 8

Luând în braţe pe Ziditorul Tău, cu smerenie ţi-ai plecat gândul înaintea Lui şi i-ai cerut să te slobozească, pentru a-i cânta neîncetat cu îngerii: Aliluia!

Icosul 8

Văzând mai dinainte patima şi răstignirea lui Hristos cu ochii prooroceşti ai sufletului şi sabia mâhnirii ce rănea inima Fecioarei, nu i-ai tăinuit Celei Preafericte întristarea care avea s-o cuprindă la vederea Fiului Ei răstignit pe Cruce; minunându-ne de plinirea cuvintelor tale, te cinstim cu evlavie aşa:
Bucură-te, împărtăşire de darul proorociei;
Bucură-te, glas prin care s-a făcut vestirea Duhului;
Bucură-te, înţelegerea tainei necuprinse de minte;
Bucură-te, vederea în oglinda minţii a Răstignirii lui Hristos;
Bucură-te, vestitor al Patimilor Cuvântului ;
Bucură-te, mângâierea Fecioarei prin cuvânt;
Bucură-te, adăpare din durerea Celei fără prihană;
Bucură-te, văzător al celor ascunse;
Bucură-te, sălăşluire în cămara proorociei;
Bucură-te, împărtăşire de slava dreptăţii;
Bucură-te, casă luminată de Soarele dreptăţii;
Bucură-te, cunună a tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 9

Împreună cu proorociţa Ana ai lăudat pe Cel mai presus de heruvimi, Care a binevoit să se înfăţişeze înaintea ochilor omeneşti ca Un Prunc Smerit, aducându-i în dar ca o legănare a Duhului cântarea: Aliluia!

Icosul 9

După plinirea nădejdii celei luminate ai ajuns la apusul vieţii şi luând binecuvântare de la Răsăritul Cel de sus, te-ai mutat din pământul acestei lumi, aşteptând revederea Soarelui dreptăţii întru odihna vieţii veşnice; noi, cei lipsiţi de înţelepciunea cea de sus, te rugăm să ne aduci la limanul Vieţii, ca să te cinstim cu credinţă cu stâlpări de cuvinte ca acestea:
Bucură-te, ajungere la apusul vieţii;
Bucură-te, plinirea voinţei gândului dumnezeiesc;
Bucură-te, împărtăşire de binecuvântarea Cuvântului;
Bucură-te, sălaş sfinţit al Înţelepciunii;
Bucură-te, comoară a tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, îngrădirea minţii cu sabia rugăciunii;
Bucură-te, îndemnător spre slujirea Cuvântului;
Bucură-te, sălăşluire întru odihna cea neînserată;
Bucură-te, primire întru bucurie Vieţii;
Bucură-te, îndulcire de privirea Soarelui veşnic;
Bucură-te, purtător al cuvintelor dumnezeieşti;
Bucură-te, moştenitor al darului mântuirii;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 10

În corabia nădejdii ai călătorit în râul curgerii anilor vieţii tale şi nu te-ai înspăimântat, aşteptând să ajungi la limanul vederii lui Mesia şi să-I aduci cântarea de mulţumire: Aliluia!

Icosul 10

Casa sufletului ţi-ai zidit cu pietrele virtuţilor în aşteptarea Celui Ce venea să înnoiască cămările inimilor pustiite de păcate şi ai adus Lui jertfa neîncetată a rugăciunii, pentru care primeşte de la noi raze de cuvinte ca acestea:
Bucură-te, hotar al sfinţeniei înalte;
Bucură-te, templu al darurilor Cuvântului;
Bucură-te, împodobirea minţii cu laude cereşti;
Bucură-te, gătirea sufletului cu podoabele faptelor bune;
Bucură-te, împărtăşire de darul vederii Celui Preaslăvit;
Bucură-te, oglindă a Luminii neapuse;
Bucură-te, grăitor al tainelor Împărăţiei;
Bucură-te, primirea Ziditorului a toată făptura;
Bucură-te, umplere de lumina bucuriei;
Bucură-te, întâmpinarea Celui Nevăzut;
Bucură-te, vederea Vârfului doririlor cereşti;
Bucură-te, munte înalt al vestirilor Cuvântului;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 11

Pe Îngerul Cel de mare sfat văzându-L în braţele Fecioarei, ţi-ai întraripat gândul luminat cu zborul laudelor dumnezeieşti de: Aliluia!

Icosul 11

Binevoit-a gândul înţelepciunii Tatălui să Te arate pe tine mărturisitor al întrupării Fiului Său, şi, străbătând veacurile cu nădejde şi întru lumina Duhului, ai slujit tainei înfricoşătoare, făcându-te vrednic de cinstiri ca acestea:
Bucură-te, glas mărturisitor al Cuvântului;
Bucură-te, arătarea deschiderii porţilor mântuirii;
Bucură-te, propovăduirea lui Mesia Cea adevărat;
Bucură-te, şedere pe scaunul înţelepciunii;
Bucură-te, luminarea gândurilor noastre;
Bucură-te, întâmpinarea Celui slujit de îngeri;
Bucură-te, odihnirea Cuvântului în templul inimii;
Bucură-te, alergare cu paşii Duhului;
Bucură-te, priveghere întru lumina înţelepciunii;
Bucură-te, arătarea Celui Ce stăpâneşte veacurile;
Bucură-te, odihnirea sufletului în mâinile Celui îmbrăţişat;
Bucură-te, mărturisire neştearsă a Aducătorului mântuirii;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 12

Slujind tainei Celui vechi de zile Care ţi S-a arătat ca un Prunc de curând născut, plin de zile te-ai mutat din această viaţă, cântând Stăpânului: Aliluia!

Icosul 12

Acum veselindu-te în corturile îngereşti şi îndulcindu-te de cântarea întreit sfântă, adu-ţi aminte şi de noi, cei ce cu evlavie, rostim în cămara inimii gânduri luminoase ca acestea:
Bucură-te, zbor îngeresc pe treptele laudelor;
Bucură-te, mergător pe cărările Luminii;
Bucură-te, aflarea odihnei binecuvântate;
Bucură-te, adăpare din izvoarele Vieţii;
Bucură-te, sălăşluire la limanurile Raiului;
Bucură-te, ajutător al celor împovăraţi de necazuri;
Bucură-te, vestirea mântuirii către toţi;
Bucură-te, stâlp al înţelepciunii Cuvântului;
Bucură-te, aprinderea făcliei evlaviei în inimile noastre;
Bucură-te, apărător al celor prigoniţi de patimi;
Bucură-te, mijlocitor tainic către Hristos;
Bucură-te, rugător neîncetat pentru mântuirea lumii;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 13

O, Sfinte şi drepte Simeoane, cel ce din negura vremurilor ai fost chemat în zilele cele din urmă, ca să vezi strălucind pe Soarele dreptăţii în braţele Cerului înţelegător, Preacurată Maica Sa, roagă-L pe Acesta, Cel pe Care L-ai întâmpinat cu bucurie, să ne întâmpine şi pe noi cu faţă milostivă în ceasul judecăţii, ca să-I cântăm împreună cu îngerii: Aliluia! (de trei ori)

Icosul 1

Primind la urechea inimii tale şoaptele Duhului, ca pe o comoară ai socotit cuvintele dumnezeieşti şi le-ai păstrat în vistieria inimii tale, aprinzând tot mai mult focul iubirii cereşti şi întraripându-te cu nădejdea vederii Celui Nevăzut; pentru aceasta, minunându-ne de dar dat ţie de sus, cu cuviinţă îngerească îţi aducem flori de cântări ca acestea:
Bucură-te, primirea nădejdii mântuitoare;
Bucură-te, flacără a înţelepciunii dumnezeieşti;
Bucură-te, cunoscător al adâncurilor Duhului;
Bucură-te, sălaş al binecuvântărilor dumnezeieşti;
Bucură-te, încredinţare a tainei minunate;
Bucură-te, vederea Celui Nevăzut cu ochii sufletului;
Bucură-te, sălaş al sfinţeniei luminătoare;
Bucură-te, aşteptarea mângâierii lui Israel;
Bucură-te, casă sfinţită a darurilor Duhului;
Bucură-te, cunună a îngereştii înţelepciuni;
Bucură-te, turn neclintit al faptelor bune;
Bucură-te, aşteptare roditoare de vederi minunate;
Bucură-te, Sfinte şi drepte Simeoane, mărturisitorule al întrupării Cuvântului!

Condacul 1

Ca un lăcaş minunat, sfinţit de lumina Duhului, te-ai arătat în mijlocul poporului ales, aşteptând cu dor venirea Mântuitorului în trup, cu Care vorbeai neîncetat în cămara inimii tale, aducându-i jertfa cântării de: Aliluia!

Acatistul Sfântului Ioan de Rila – 19 Octombrie

Ioan de Rila – Sfant Cuvios

CONDAC 1

Cel ce ai fost alesul Domnului, cu vietuire preaminunata, Preacuvioase Ioane, din tinerete L-ai iubit pe Hristos si ai urmat calea cea ingusta catre El; iar pentru multele tale nevointe si rauri de lacrimi, te-ai imbogatit cu darurile Sfantului Duh. Pentru aceasta te fericim si, pentru ca indraznire multa ai inaintea Sfintei Treimi, te rugam, izbaveste-ne din tot necazul, caci te chemam pe tine: Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

ICOS 1

Inger pamantesc si om ceresc ai fost, Preacuvioase Ioane. Cum ne vom invrednici oare sa-ti cantam slava ta, noi, cei cuprinsi de multe neputinte? Ci tu singur pune cantare de lauda in gurile noastre, celor ce-ti strigam tie:
Bucura-te, cel ce din parinti binecredinciosi te-ai nascut;
Bucura-te, caci in frica lui Dumnezeu, de ei bine ai fost crescut;
Bucura-te, cel care din tineretile tale niciodata nu te-ai departat de Biserica;
Bucura-te, caci prin invataturile ei minte plina de har ai castigat;
Bucura-te, credincios pazitor al poruncilor dumnezeiesti;
Bucura-te, vietuitor sarguitor in post si privegheri neincetate;
Bucura-te, caci prin adormirea parintilor tai intru Domnul, putina ta avere ai impartit-o saracilor;
Bucura-te, caci pentru vietuirea ta cea buna prigoana oamenilor vicleni ai indurat;
Bucura-te, cel ce nedrepte clevetiri ai rabdat;
Bucura-te, cel ce cu blandete ai purtat necazurile;
Bucura-te, caci cu iubire de serafim ai urmat lui Hristos;
Bucura-te, ca pentru aceasta calea cea stramta a calugariei ai luat;
Bucura-te, Precuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

CONDAC 2

Desertaciunea lumii acesteia vazand, Preacuvioase Ioane, te-ai ostenit sa o parasesti. Caci nimic nu te putea desparti de Hristos: nici robia, nici tineretea ta, nici marirea, nici frumusetea lumii acesteia. Pe toate acestea desarte socotindu-le, catre Hristos, asemenea cerbului la izvoarele apelor, ai alergat zicand: Aliluia!

ICOS 2

Dumnezeiesii intelegeri te-ai supus, fericite, cand in vis ai vazut pe Domnul, Care ti-a poruncit sa iesi din pamantul tau si locul mantuirii tale ti-a aratat. Pe cele din lume nesocotind, te-ai salasluit in obstea monahiceasca din Ruen, unde chip ingeresc ai primit. Pentru aceasta iti cantam:
Bucura-te, cel ce viata monahiceasca ai iubit;
Bucura-te, cel ce ai ales sa te lupti cu pacatul pana la moarte;
Bucura-te, cel ce dimpreuna cu parul si poftele lumesti ti-ai taiat;
Bucura-te, cel ce dupa nevointele calugaresti cu sete nepotolita ai tanjit;
Bucura-te, cel ce spre cele ce inainte se aflau ai alergat si pe cele dinapoia ta le-ai uitat;
Bucura-te, cel ce dulceata vietuirii sihastresti ai aflat;
Bucura-te, cel ce pentru dragostea dumnezeiasca vita pustniceasca o ai iubit;
Bucura-te, cel ce pentru o astfel de pricina locul tunderii tale ai lasat;
Bucura-te, cel ce in muntele care ti s-a aratat in vedenie ai intrat;
Bucura-te, cel ce in coliba de ramuri te-ai salasluit;
Bucura-te, pustnic luminat;
Bucura-te, urmator al Sfantului Ioan Botezatorul;
Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

CONDAC 3

De Duhul Sfant ocrotit fiind, in pustie te-ai salasluit, Sfinte Ioane, ca in liniste sa vietuiesti, fara oprelisti cu Dumnezeu sa vorbesti si asemenea ingerilor sa-L slavesti neincetat; luminat de razele luminii dumnezeiesti sa fii si sa te rogi Mantuitorului nostru pentru toti oamenii si pentru faptura intreaga, cantandu-I neincetat: Aliluia!

ICOS 3

Aprinsa dorire avand pe Dumnezeu sa-L vezi, ca oarecand Moise, preacuvioase, in munte ai urcat sa primesti descoperirile slavei dumnezeiesti, pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la mintea omeneasca nu s-au suit. Cine poate infatisa toate nevointele tale savarsite in liniste? Iar noi, minunandu-ne de a ta vietuire, iti cantam:
Bucura-te, cel ce mari nevointe asupra ta ai luat;
Bucura-te, cel ce ingerii prin a ta vietuire ai minunat;
Bucura-te, cel ce nu cu paine, ci cu ierburi si radacini te-ai hranit;
Bucura-te, caci si pe acestea dupa asafintitul soarelui cu cumpatare le mancai;
Bucura-te, caci cu masura setea cu apa iti ostoiai;
Bucura-te, cel ce impreuna cu prorocul ai grait: ca un dobitoc am fost inaintea Ta;
Bucura-te, cel ce rauri de lacrimi din ochi ai varsat;
Bucura-te, ca neincetat rugaciuni lui Dumnezeu ai inaltat;
Bucura-te, ca prin aceste nevointe de pofte te-ai curatit;
Bucura-te, cel ce ai rusinat pe diavolii cei veniti in chip de fiara sa te infricoseze;
Bucura-te, dianamt de viclesugurile vrajmasului nezdrobit;
Bucura-te, cel ce in toate ispitele si necazurile impreuna cu Dumnezeu neincetat ai petrecut;
Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

CONDAC 4

Furtuna muncilor diavolesti voind sa o domolesti, intr-o pestera intunecata te-ai salasluit, Preacuvioase Ioane, trupul tau imblanzind si de lumina soarelui lipsindu-te, pentru a nu te lipsi de dumnezeiasca lumina in Imparatia Domnului tau si impreuna cu toti sfintii cantare sa-I aduci: Aliluia!

ICOS 4

De tine, preacuvioase, auzind fiul fratelui tau, copilul Luca, de parintii sai s-a ascuns, in pustie a venit si, de tine povatuit, ale tale nevointe a agonisit. Iar noi, dupa puterea darului tau minunandu-ne, toti cantare iti cantam:
Bucura-te, cel ce cu dumnezeiasca lumina pe al tau ucenic ai luminat;
Bucura-te, caci, dintr-un copil, pustinic ai facut;
Bucura-te, caci pentru aceasta noua napasta din raul cel vechi ai suferit;
Bucura-te, caci defaimare ca pe copil ai rapit ai rabdat;
Bucura-te, caci batjocura fratelui tau ai indurat;
Bucura-te, caci pe copilul luat de langa tine cu binecuvantare l-ai intarit;
Bucura-te, caci cu lacrimi de rugaciune pe diavol ai rusinat;
Bucura-te, caci pe copilul muscat de sarpe prin moarte cu Domnul l-ai uinit;
Bucura-te, floare a Raiului, pe stancile muntelui Rila crescuta;
Bucura-te, ca de dumnezeiasca Piatra cu apa vie din belsug ai fost adapat;
Bucura-te, floare tainica a Domnului, care nici in pustie n-ai ramas nestiuta;
Bucura-te, candela a lui Hristos, ce in bezna pesterii ai stralucit;
Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

CONDAC 5

Asemenea stelelor calauzitoare sunt sfintii, caci singuri spre Hristos calatoresc si celorlalti oameni calea mantuirii o arata. Pentru aceasta, cel viclean ii munceste, precum pe tine, Sfinte Ioane, caci te-a chinuit in chip de talhar, si cu bataie te-a izgonit din cea dintai pestera a ta. Atunci si mai adanc in pustiul Rilei ai intrat si in scorbura unui stejar mare te-ai salasluit, ca, astfel, cu mai mari nevointe pe Domnul Tau sa-L preaslavesti si sa-I aduci cantare: Aliluia!

ICOS 5

Marea ta osardie vazand, Domnul a poruncit pamantului sa rodeasca naut salbatic pentru hrana ta; El te-a aratat pastorilor celor necredinciosi, care in pustie te-au aflat, pentru ca si noi impreuna cu acestia, care au vazut minunile tale fapte, sa te chemam pe tine:
Bucura-te, cel ce mari chinuri de la demoni ai luat;
Bucura-te, nebiruit ostas al lui Hristos;
Bucura-te,  caci nu ai fost pana la capat de ei muncit;
Bucura-te, caci cu atotputernicul acoperamant al lui Hristos ai fost acoperit;
Bucura-te, caci inaintea pastorilor de Dumnezeu ai fost preamarit;
Bucura-te, caci fara voia celor ce te-au aflat, despre viata ta le-ai vestit;
Bucura-te, cel ce cu ierburi minunate i-ai hranit;
Bucura-te, cel ce cu semn minunat la plecare i-ai povatuit;
Bucura-te, caci si altora au propovaduit despre tine;
Bucura-te, caci din cele daruite tie de Dumnezeu nimic nu ai ascuns;
Bucura-te, cel ce pe indracitul aflat in grele munci cu rugaciune si lacrimi l-ai vindecat;
Bucura-te, caci, facand aceasta, intreaga nadejde in Dumnezeu ti-ai pus;
Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

CONDAC 6

Trebuinta avem sa marturisim smerenia ta, Preacuvioase Ioane, pe care in rugaciunea de vindecare a indracitului o ai aratat: “Dumnezeule Molisarde, nu sunt vrednic nici numele Tau sa-L rostesc cu necuratele mele buze!” Pentru aceasta, si noi cautam cu smerenie sa ne rugam Domnului si sa-i cantam: Aliluia!
Poporul cel dreptmaritor credinta si dragoste mare ti-a aratat, cel ce cu mari minuni ai stralucit. Dar tu de slava ai fugit prin multe locuri ale pamantului bulgaresc, iesind din scorbura stejarului, ca de slava oamenilor sa te departezi. De aceea pentru a ta smerenie noi toti te laudam:
Bucura-te, cel ce smerenia cea dumnezeiasca ai iubit;
Bucura-te, cel ce slava omeneasca ai dispretuit;
Bucura-te, caci glasul lui Hristos, care la smerenie te-a chemat, ai ascultat;
Bucura-te, caci neincetat cuvintele Scripturii ai implinit, ca nu noua, ci lui Dumnezeu se cuvine lauda;
Bucura-te, ca inaltimile duhovnicesti ai atins, dar smerindu-te, nici o fapta buna in tine nu ai vazut;
Bucura-te, cel ce asemenea unui pom roditor cu ramurile aplecate spre pamant ai fost;
Bucura-te, cel care ai ravnit smerenia lui David, care graieste: eu vierme sunt, iar nu om;
Bucura-te, cel ce impreuna cu Prorocul Isaia ai strigat: O, vai mie!
Bucura-te, cel ce impreuna cu apostolul te-ai numit pe tine cel dintai dintre pacatosi;
Bucura-te, cel ce in smerenia ta Domnului ai urmat;
Bucura-te, caci, cu barbatie, cu slava desarta ai luptat;
Bucura-te, cel care ca pe tarana cu picioarele o ai calcat;
Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

CONDAC 7

Mari nevointe pentru dragostea lui Hristos ravnind, stalpnicului Simeon te-ai asemanat, Preacuvioase Ioane, pe stanca te-ai urcat, zi si noapte petrecand in rugaciune, ca unul ce te-ai facut fara de grai, stanca cu lacrimi spaland-o, numai cu Dumnezeu dorind sa graiesti. Iar noi, aceasta nevointa vazand, preaslavim in tine pe Domnul cel Preaputernic, cantandu-I: Aliluia!

ICOS 7

Neputand noua ta nevointa sa o rabde, fericite, diavolul cu o legiune intreaga de demoni de pe stanca te-a doborat in prapastie. Dar tu cu chinuri mari te-ai ridicat si te-ai intors la locul rugaciunii tale, inaltandu-ne impreuna cu tine si pe noi, cei minunati de a ta nevointa, ca sa-ti cantam tie:
Bucura-te, cel ce mare dragoste pentru Dumnezeu ai dobandit;
Bucura-te, caci pentru aceasta chinuri grele ai rabdat de la legiunile de demoni;
Bucura-te, caci nicidecum nu ai socotit aceste munci;
Bucura-te, cel ce ai iubit pe Hristos mai mult decat viata;
Bucura-te, ca nimic nu te-a indepartat de Hristos;
Bucura-te, caci pentru aceasta El te-a iubit;
Bucura-te, cel ce de slujirea cea ingereasca te-ai invrednicit;
Bucura-te, cel ce din mainile ingerului paine ai primit;
Bucura-te, cel care cu dragoste pentru Hristos toate ispitele diavolesti le-ai biruit;
Bucura-te, ca pentru aceasta toate poruncile Lui le-ai pazit;
Bucura-te, cel care pentru aceasta dragoste numai slava dumnezeiasca o ai cautat;
Bucura-te, cel ce pentru aceasta ai fost de Dumnezeu preaslavit;
Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

CONDAC 8

Viata ta cea minunata, smerenia ta cea mare si dragostea pentru Hristos au sporit in tine darul pe care l-ai primit la botez pentru patimile lui Hristos si moartea Sa pe cruce. Pentru aceasta Domnul, duhovnicesc soare al Bisericii Ortodoxe te-a asezat, pentru ca prin tine fiii acesteia sa se lumineze spre mantuire si sa strige lui Dumnezeu: Aliluia!

ICOS 8

Tu intreg vas al harului lui Dumnezeu ai fost ales, Preacuvioase Ioane, caci prin tine s-au implinit cuvintele Botezatorului, ca Dumnezeu nu cu masura da Duhul Sau. Cu multimede daruri te-a impodobit pe tine Domnul. Cu multime de semne ale harului viata ta a fost umpluta. Pentru aceasta, avandu-te ca pilda, iti aducem lauda:
Bucura-te, cel care darul smereniei lui Hristos ai agonisit;
Bucura-te, caci darul lacrimilor si al blandetii ai primit;
Bucura-te, caci cu intelepciune si curatie de Dumnezeu ai fost impodobit;
Bucura-te, care cu credinta facatoare de minuni ai fost luminat;
Bucura-te, ca nu doar ai crezut in Hristos, ci ai si rabdat munci pentru El;
Bucura-te, caci cu darul ravnei dupa Dumnezeu ai fost incununat;
Bucura-te, care de iubire pentru aproapele ai fost plin;
Bucura-te,  cel care cu darul cunoasterii dumnezeiesti ai fost invrednicit;
Bucura-te, care cu darul inainte-vederii ai stralucit;
Bucura-te, caci darul rugaciunii neincetate l-ai avut;
Bucura-te, cel ce nadejdea in fericirea viitoare pana la capat o ai pazit;
Bucura-te, caci ai pregustat aceasta fericire inca din viata aceasta;
Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

CONDAC 9

Vestea despre tine – primitor al tuturor darurilor Sfantului Duh, Preacuvioase Ioane – a ajuns la binecredinciosul tar Petar, care a voit sa te vada, trimitand pentru aceasta noua barbati ostasi sa te afle. Tu, vazand cu duhul ca sunt infometati, i-ai saturat cu putina paine, iar ei, vazand aceasta preaslavita minune, au cantat Domnului: Aliluia!

ICOS 9

Inteleptii lumii acesteia nu inteleg cu tarul Petar in slava sa a alergat la tine cu daruri, fericite, si cum mult s-a intristat cand a aflat ca nu se poate apropia de locasul tau din pricina inaltimii muntelui. Insa noi, amintindu-ne de cuvintele Domnului spuse tuturor: Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, iti strigam:
Bucura-te, cel ce Imparatia cerurilor o ai aflat inca de pe pamant;
Bucura-te, caci Dumnezeu aceasta imparatie lucratoare ti-a aratat;
Bucura-te,  ca prin agonisirea harului ai aratat oamenilor Imparatia lui Dumnezeu;
Bucura-te, caci cat ai fost in trup fericirea Raiului in tine o ai pazit;
Bucura-te, ca margaritarul de munlt pret dobandind, desertaciunea lucrurilor vremelnice o ai aratat;
Bucura-te, caci dreptate, pace si bucurie ai aflat intru Duhul Sfant;
Bucura-te, cel care slava regelui o ai umbrit cu stralucirea harului;
Bucura-te, cel care, comoara cereasca avand, darurile regelui nu ai primit;
Bucura-te, cel care tarului Petar ai fagaduit sa va intalniti in Imparatia cerurilor;
Bucura-te, caci in episola ai povatuit pe tar sa fie milostiv si de Biserica sa asculte;
Bucura-te, ca pe tar pocainta l-ai invatat;
Bucura-te, caci pentru pocainta Imparatia cerurilor i-ai prorocit;
Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

CONDAC 10

Voind sa te mantuiesti pana la capat de cursele vrajmasului, Preacuvioase Ioane, vreme de sapte ani si patru luni, ai vietuit in nevointa, salasluindu-te pe stanca. Multi ravnind vietuirii tale, au inaltat biserica si manastire langa acea stanca, avandu-te pe tine ca cel dintai pastor si invatator, ca de acolo sa inalte neincetat cantare de lauda lui Dumanezeu: Aliluia!

ICOS 10

Zid neclinit a fost pentru tine smerenia chiar pana la moarte, Fericite Ioane; si, cunoscand clipa mortii tale, cu lacrimi L-ai rugat pe Dumnezeu: “Parinte Atotputernice, nimic bun nu am savarsit eu pe pamant! Pentru aceasta Te rog sa-mi trimiti inger bun sa vina la mine, ca sa nu-mi fie cumva oprita calea spre ceruri de catre duhurile rautatii! Doamne, in mainile Tale imi incredintez sufletul!” Și, zicand aceasta, ai trecut la viata de dincolo. Noi, minunati fiind de aceasta dreapta trecere, iti aducem lauda astfel:
Bucura-te, cel care prin viata si moartea ta invatatura ne-ai dat;
Bucura-te, cel care ne-ai chemat sa cugetam la cele ceresti, si nu la cele pamantesti;
Bucura-te, caci de nici o dulceata lumeasca nu te-ai alipit;
Bucura-te, caci cu sfarsit bun de Dumnezeu ai fost daruit;
Bucura-te, cel care viata intreaga la moarte ai cugetat;
Bucura-te, cel ce cuvintele apostolului: in fiecare zi mor pacatului ai implinit;
Bucura-te, caci impreuna cu Apostolul Pavel moartea ai dorit;
Bucura-te, caci ai voit de viata aceasta sa fii slobozit si vesnic sa fii cu Hristos;
Bucura-te, cel care cu lacrimi si rugaciuni pentru moarte te-ai gatit;
Bucura-te, caci pentru aceasta, dupa moarte nu la judecata, ci la viata ai trecut;
Bucura-te, cel care dupa moarte la bucuria vesnica cea impreuna cu Hristos ai fost luat;
Bucura-te, caci mare indrazneala inaintea lui Dumnezeu ai dobandit;
Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

CONDAC 11

Venind vremea praznuirii tale si cu cantari de lauda fiind cinstit, din mormantul tau a inceput sa se raspandeasca mireasma bineplacuta, Preacuvioase Ioane. Și desfacandu-l pe acesta, au aflat trupul tau neputrezit si plin de buna-mireasma. De atunci multime de minini s-au savarsit prin moastele tale, spre tamaduirea celor ce alearga la tine si striga catre Dumnezeu: Aliluia!

ICOS 11

Domnul te-a aratat ca pe o faclie, care Lumina ai primit, preacuvioase, si ca pe un locas al Sfantului Duh, iar trupul tau l-a pazit nefacandu-l partas putreziciunii. Vazand darul acesta, te slavim asa:
Bucura-te, caci prin a ta neputrezire atotputernicia lui Dumnezeu ai binevestit;
Bucura-te, cel ce nemurirea trupurilor dupa invierea de obste o ai preinchipuit;
Bucura-te, cel care prin neputrezirea ta slava lui Dumnezeu in Biserica Sa o ai aratat;
Bucura-te, cel care adevarul invierii mortilor ai adeverit;
Bucura-te, caci dupa moarte egumenului Manastirii Rila in vis i te-ai aratat;
Bucura-te, cel care ai poruncit ca moastele tale sa fie stramutate la Sredet;
Bucura-te, caci mari minuni si aici ai facut;
Bucura-te, caci, stramutat fiind in Tarnovo, mari semne ai savarsit;
Bucura-te, caci din ale tale moaste in aceste mari cetati de scaun har ai revarsat;
Bucura-te, cel care cata vreme ai fost in robie ai inspaimanat pe toti cu puterea ta;
Bucura-te, cel care regelui grec Manuil tamaduire ai daruit;
Bucura-te, caci episcopului Esztergomului limba ai legat si dezlegat;
Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

CONDAC 12

Mare dar ti-a dat Dumnezeu pentru dragostea ta cea mare pentru El, preaminunate alesule al lui Dumnezeu, Preacuvioase parinte Ioane – neputintele sa le tamaduiesti, pe cei inselati sa-i luminezi si sa te faci toate tuturor celor ce se roaga tie pentru mantuire. Pentru aceasta, multumire aducand Domnului, Care ni te-a daruit, neincetat strigam Lui: Aliluia!

ICOS 12

Cu cantari marindu-te, nu putem sa aratam in cuvinte neputincioase toate faptele tale cele minunate, preacuvioase. Mare intre cei bineplacuti lui Dumnezeu vazandu-te, indraznim sa te laudam asa:
Bucura-te, cel ce te-ai aratat preaminunat in nevointe;
Bucura-te, cel ce ai fost preamarit de Dumnezeul Cel preaslavit;
Bucura-te, caci nu numai in Biserica Bulgariei ai stralucit;
Bucura-te, caci si de celelalte Biserici Ortodoxe esti marit;
Bucura-te, cel ce cu mana ta cea dreapta, neputrezita, in Biserica Rusa te salasluiesti;
Bucura-te, cel care luminezi cu harul marilor Parinti ai Bisericii;
Bucura-te, caci nevointele marilor Antonie si Macarie le-ai lucrat;
Bucura-te, cel ce fapturile Sfintilor rusi Serghie si Serafim le-ai preinchipuit;
Bucura-te, cel care de regele Ungariei ai fost preamarit;
Bucura-te, cel de sultanii turci cinstit;
Bucura-te, caci in Manastirea Rila de credinciosi si necredinciosi esti cinstit;
Bucura-te, cel care prin marile tale minuni de toti esti preaslavit;
Bucura-te, Preacuvioase Ioane, facatorule de minuni din Rila, slava si bucuria noastra!

CONDAC 13

O, preacuvioase Ioane, mare facator de minuni din Rila, primeste aceasta putina lauda a noastra si roaga pe Dumnezeu sa ne daruiasca milostivirea Sa si sa ne invete adevarata pocainta, izbavindu-ne din robia stapanitorilor intunericului acestui veac spre a fi paziti in credinta Ortodoxa si in viata plina de har sub Acoperamantul Maicii lui Dumnezeu, ca mantuiti fiind prin a ta mijlocire, sa strigam lui Dumnezeu: Aliluia! (se citeste de trei ori)

Apoi, se citesc Icosul 1 si Condacul 1.

Rugăciunea pentru lume a Sfântului Siluan Athonitul – 24 Septembrie

Doamne, îndreptează-ne, precum o mamă duioasă îşi îndreptează copiii săi mici.

Dă fiecarui suflet să cunoască bucuria mântuirii Tale şi puterea ajutorului Tău.

Dă uşurare sufletelor chinuite ale poporului Tău şi pe noi, pe toţi, ne învaţă prin Duhul Sfânt, să Te cunoaştem pe Tine.

Se chinuieşte sufletul omenesc pe pământ, Doamne, şi nu poate să se întărească cu mintea întru Tine, pentru că nu Te cunoaşte pe Tine, nici bunatatea Ta.

Mintea noastră este întunecată de grijile lumeşti şi nu putem pricepe bunătatea dragostei Tale.

Tu ne luminează.

Milostivirii Tale toate îî sunt cu putinţă.

Tu ai spus în Sfânta Evanghelie, că morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi vor învia.

Aşa fă acum: ca sufletele noastre moarte să audă glasul Tău şi să învie, întru bucurie.

Amin.

Sfântul Isaac Sirul ne oferă 30 de îndemnuri despre bucuria smereniei

Lasă-te răstignit şi nu răstigni.Lasă-te nedreptăţit şi nu nedreptăţi.

Lasă-te bârfit şi nu bârfi.Fii blând şi nu zelos şi rău.

Veseleşte-te cu cei ce se veselesc şi plângi cu cei ce plâng, căci acesta este semnul curăţiei.

Fii bolnav cu cei bolnavi.Plângi cu cei păcătoşi.

Bucură-te cu cei ce se pocăiesc.

Fii prieten cu toţi oamenii, dar şi singur în cugetul tău.

Fii părtaş la pătimirea tuturor, dar cu trupul tău fii departe de toate.

Nu mustra pe cineva şi nu osândi nici chiar pe cei foarte răi în vieţuirea lor.

Întinde haina ta peste cel ce a greşit şi acoperă-l. Şi dacă nu poţi lua asupra ta greşelile lui şi nu poţi primi certarea şi ruşinea în locul lui, rabdă-l măcar şi nu-l ruşina…

De nu te linişteşti cu inima, linişteşte-te măcar cu limba.

Şi dacă nu poţi pune rânduială în gânduri, pune rânduială măcar cu trupul tău.

Şi de nu poţi lucra cu trupul tău, întristează-te măcar în cugetul tău.

Şi de nu poţi sta la priveghere, priveghează măcar şezând pe patul tău sau chiar întins pe el.

Şi de nu poţi posti două zile, posteşte măcar până seara.

Şi de nu poţi până seara, păzeşte-te măcar să nu te saturi.

De nu eşti curat în inima ta, fii curat măcar în trupul tău.

De nu plângi în inima ta, imbracă-ţi cu jale măcar faţa ta.

De nu poţi milui, vorbeşte măcar cu un păcătos.

De nu eşti făcător de pace, fii măcar neiubitor de tulburare.

De nu te poţi strădui, fă-te măcar în cuget netrândav.

De nu eşti biruitor (asupra păcatelor), măcar să nu te mândreşti faţă de cei vinovaţi.

De nu izbuteşti să închizi gura celui ce bârfeşte pe soţul tău, păzeşte-te măcar să nu te faci părtaş în aceasta cu el.

De iubeşti blândeţea, rămâi în pace.

Şi de te vei învrednici de pace, te vei bucura în toată vremea.

Caută înţelepciunea şi nu aurul.

Îmbracă-te în smerenie şi nu în mătase.

Caută să dobândeşti pacea şi nu împărăţia.

Iată, frate, îndemnul meu: mila să-ţi sporească în suflet până când vei simţi în inima ta aceeaşi milă pe care Domnul Iisus Hristos o are față de tine.”

(Sfântul Isaac Sirul – Cuvinte despre sfintele nevoinţe, Filocalia X

Rugăciunea Sfântului Mucenic Trifon – rostită înaintea morţii, pentru noi – 29 Septembrie

O, Doamne, Dumnezeule al dumnezeilor şi Împărate al împăraţilor, cel mai sfânt decât toţi sfinţii, mulţumescu-Ţi că m-ai învrednicit a-mi împlini fără şovăială ostenelile nevoinţei. Iar acum mă rog Ţie ca mâna nevăzutului diavol să nu se atingă de mine şi să mă tragă în adâncul pieirii, ci mai vârtos trimite-i pe sfinţii Tăi îngeri să mă călăuzească în sălaşul Tău preaminunat şi să mă facă moştenitor al Împărăţiei Tale celei preadorite.

Primeşte sufletul meu şi auzi rugăciunile tuturor celor ce Îţi vor aduce Ţie jertfe, întru pomenirea mea! Caută spre dânşii din locaşul Tău cel sfânt şi dăruieşte-le lor darurile Tale cele bogate şi nestricăcioase, că Tu esti Unul Bun şi Milostiv Dătător de bine în vecii vecilor. Amin!

Rugăciune către Sfântul Mucenic Trifon – 29 Septembrie

O, Sfinte Mucenice Trifon, grabnic ajutătorule al tuturor celor ce la tine aleargă şi se roagă înaintea sfintei tale icoane, degrab ascultătorule şi mijlocitorule! Auzi-ne şi acum în tot ceasul rugăciunea noastră, a nevrednicilor robilor tăi, care cinstim sfântă pomenirea ta: că tu, bineplăcutule al lui Hristos, însuţi ai făgăduit mai înainte de ieşirea ta din viaţa aceasta stricăcioasă că te vei ruga Domnului pentru noi şi ai cerut de la Dânsul darul acesta: dacă cineva, în oricare nevoie şi întristare a sa, va prinde a chema sfânt numele tău, acela izbăvit va fi de toată năvălirea celui rău.

Şi precum oarecând pe fiica împăratului de la Roma, care de diavol se chinuia, o ai vindecat, asijderea şi pe noi păzeşte-ne de cursele lui cumplite în toate zilele vieţii noastre şi mai vârtos în ziua cea înfricoşată a suflării noastre celei de pe urmă mijloceste pentru noi, când întunecatele chipuri ale viclenilor diavoli ne vor împresura şi vor începe să ne înfricoşeze.

Fii nouă atunci ajutător şi grabnic izgonitor al viclenilor diavoli şi la Împărăţia Cerurilor călăuzitor, unde acum stai cu ceata sfinţilor înaintea Scaunului lui Dumnezeu; roagă pe Domnul să ne învrednicească şi pe noi a fi părtaşi ai veseliei şi bucuriei celei de-a pururea fiitoare, ca dimpreună cu tine să ne învrednicim a slăvi pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Mângâietorul, în veci. Amin.

Acatistul Sfântului Mucenic Trifon – 29 Septembrie

Condacul 1

Pe tine, cel ce ai îndrăzneală către Domnul, mijlocitor și rugător pentru sufletele noastre te avem noi, smeriții. Iar acum, în ziua praznicului tău, rugămu-te, cere-ne nouă de la Dumnezeu iertare de păcate și izbăvire din primejdii, ca să cântăm ție: Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!

Icosul 1

Sfinte, slăvite, Mare Mucenice Trifon, cu închinare și neîndoită credință îndrăznim a cere și așteptăm mijlocirile tale către dumnezeiasca milostivire, ca să ne aflăm părtași bucuriei tale noi, cei ce pătimim în multe feluri de boli, de patimi, de nevoi și de războiri cumplite. Pe tot sufletul cel necăjit și întristat, pe cei ce păzesc întru cunoștință legea lui Hristos Dumnezeu și cred întru Dânsul, pe toți care se sârguiesc a se închina sfintelor tale moaște și îți împodobesc ție această cântare de laudă, de cerere și mărire ajută-i cu darul de care te-ai învrednicit de la Hristos, Mântuitorul și Dumnezeul nostru. Auzi-ne pe noi, care grăim către tine unele ca acestea:
Bucură-te, Trifoane, cel născut în țara Frigia, în satul Campsada;
Bucură-te, îngerească odihnire, încă din copilărie, a darului Sfintei Treimi;
Bucură-te, vas ales al Apei Vieții și al darului facerii de minuni;
Bucură-te, prin care numele lui Dumnezeu se preaslăvește în cer și pe pământ;
Bucură-te, izgonitor al demonului din fiica împăratului, Gordiana;
Bucură-te, arătător și altora al vrăjmașului prin postirea și rugăciunea ta cea către Dumnezeu;
Bucură-te, Trifoane, nume înfricoșător diavolilor;
Bucură-te, chip ce izvorăști în lume mirul preaslăvirii lui Dumnezeu;
Bucură-te, minunată înmulțire a sfintei credințe în multe părți ale Frigiei;
Bucură-te, că ai fost prins pentru mărturisirea lui Iisus Hristos Dumnezeu;
Bucură-te, dăruire de sine făcută jertfă de bunăvoie în mâinile păgânilor;
Bucură-te, neclintită stare la judecată înaintea ighemonului Acvilin;
Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!

Condacul al 2-lea

Mucenice Trifon, de trei ori fericite, n-ai voit a te supune poruncii împăratului de a te închina zeilor. Ci mai vârtos L-ai mărturisit pe Iisus Hristos a fi Dumnezeu cu adevărat. Pentru aceasta vrednic ești a auzi de la noi cântarea acatistului, prin care te fericim și împreună cu tine cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Să nu se învrednicească nelegiuiții a ne supune sub picioarele lor, Sfinte Mucenice al lui Hristos, Trifoane, când se pornesc asupra noastră ca valurile mării ce vin cu repeziciune, ci să cadă ca spicele țarinii de la fața ta, iar noi să te binecuvântăm, strigând:
Bucură-te, neplecare către momelile cele amăgitoare;
Bucură-te, însetare după pătimirile pentru Iisus Hristos;
Bucură-te, vistierie nefurată a comorilor de mult preț ale dreptei credințe;
Bucură-te, dumnezeiască răbdare a chinurilor de la păgâni;
Bucură-te, vas ales al darului vorbirii frumoase, izvorât de la Dumnezeu;
Bucură-te, că ai zis ighemonului: „Nimeni, lepădându-se de Cerescul Împărat Iisus Hristos, nu va putea să moștenească viața veșnică”;
Bucură-te, că ai fost alergat prin gerul iernii cu picioarele desculțe;
Bucură-te, că stihuri din psalmii lui David cântai pe cale;
Bucură-te, că ziceai: „Pașii mei îndreptează-i, Doamne, după cuvântul Tău”;
Bucură-te, că piroane de fier ți s-au bătut în picioarele tale;
Bucură-te, primire cu mulțumire a bătăilor multe și dureroase;
Bucură-te, răbdare mai presus de fire în chinurile cele cumplite;
Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!

Condacul al 3-lea

De înțelegerea dumnezeirii sufletul tău fiind luminat, ca un adevărat viteaz al Mântuitorului Hristos te-ai arătat; stând neclintit în dragostea Lui. Pentru aceasta noi cu smerenie venim către tine și cu îndoită umilință cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Plin fiind de darul lui Dumnezeu, Mucenice Trifon, care te lumina și te înțelepțea, prin fapte bune ca pe o scară ai mers din putere în putere, purtătorule de biruință al Cerescului Împărat Iisus; pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, că ighemonul Acvilin s-a mirat de răspunsurile tale cele drepte;
Bucură-te, răbdare a bătăilor ce rușinezi pe demoni;
Bucură-te, stâlp neclintit de urgia tiranului;
Bucură-te, tărie nebiruită de chinurile și îngrozirile lui Acvilin, care te-a dat morții;
Bucură-te, că pentru credința în Dumnezeul nostru Iisus Hristos a ți se tăia capul a poruncit;
Bucură-te, rugăciune cu mulțumire către Dumnezeu înaintea trecerii tale;
Bucură-te, că prin rugăciunea ta oamenii din Campsada s-au izbăvit de foamete, de jivini și de insecte vătămătoare;
Bucură-te, că rugându-te, mai înainte de a ți se tăia capul, a luat Domnul sfântul tău suflet în mâinile Sale;
Bucură-te, că ai poruncit ca cinstitul și sfântul tău trup în Campsada să-l ducă;
Bucură-te, Trifoane, că din tinerețile tale lui Dumnezeu te-ai sfințit;
Bucură-te, dăruire lui Dumnezeu a multor oameni;
Bucură-te, tămăduire a nenumărate boli în noroade;
Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!

Condacul al 4-lea

Nemairăbdând păgânii minunile tale cele sfinte, prin care se defăima idoleasca înșelăciune – căci propovăduiai lor credința lui Hristos și arătai lămurit că El este Dumnezeu Care face minunile, iar nu idolii –, te-au supus muncilor, pe care le-ai primit cu dragoste, cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Glas către tine înălțând, grăim: grăbește, Sfinte Mucenice Trifon, a ne apăra pe noi, că, după Mântuitorul și Preacurata lui Maică, la tine alergăm, ca să ne izbăvești din toate primejdiile și să te binecuvântăm, cântând:
Bucură-te, îndelungă răbdare în chinuri încununată de Preasfânta Treime;
Bucură-te, că Domnul Hristos împreună cu îngerii la cer te-a suit;
Bucură-te, că mucenicii ți-au ieșit înainte;
Bucură-te, cel întâmpinat cu cinste de cuvioși;
Bucură-te, de ierarhi cu plăcute cuvinte binecuvântat;
Bucură-te, că toți sfinții cântări de laudă și bucurie ți-au cântat;
Bucură-te, suflet sălășluit în împărăția cerurilor;
Bucură-te, împreună vorbitor cu îngerii;
Bucură-te, veselire în lăcașurile lui Hristos împreună cu toți sfinții;
Bucură-te, împreună cu dânșii așezat la masa Cinei celei de Taină;
Bucură-te, chip preacinstit în ceata mucenicilor;
Bucură-te, de a cărui încununare toți sfinții saltă și se bucură cu duhul;
Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!

Condacul al 5-lea

Hrană de mântuire trimite-ne nouă, Sfinte Trifon, de la Dumnezeu, ca să nu pierim de mulțimea împătimirilor; că păcătoși suntem, dar avându-te pe tine mijlocitor, nădejde de mântuire câștigăm, căci de la tine ne învățăm a cânta după cuviință: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Prealăudat s-a arătat numele tău, Trifoane, în toată țara Frigiei, pentru că prin rugăciunile tale către Dumnezeu ai adus la credința lui Hristos pe mulți dintre închinătorii la idoli și botezându-se ei în numele Preasfintei Treimi, au strigat într-un glas: „Mare este Dumnezeul creștinilor”! Pentru aceasta și noi, cei izbăviți prin tine din multe feluri de păcate și asupriri, îți cântăm:
Bucură-te, braț cu putere ce-i aduci la credința în Hristos pe împotrivitori;
Bucură-te, izbăvitorule al celor robiți;
Bucură-te, minunatule între sfinți, care ai făcut pe păgâni a se boteza;
Bucură-te, suflet viteaz, învrednicit a fi mucenic;
Bucură-te, câștigare a darului sfințeniei prin crucea marilor suferințe;
Bucură-te, îngrozire a slujitorilor la idoli;
Bucură-te, biruință asupra diavolilor cu puterea lui Hristos;
Bucură-te, nume înfricoșat în auzul lor;
Bucură-te, trandafir preaînmiresmat înflorit în grădinile raiului;
Bucură-te, că înșiși îngerii din ceruri te cunosc ca alesul lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce stai acum înaintea Mântuitorului și te rogi pentru noi;
Bucură-te, cel ce vezi nevoile noastre și ne dai grabnic ajutor;
Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!

Condacul al 6-lea

Inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi, zice Sfântul Prooroc David; pentru aceasta smerindu-ne până la moarte, cădem către tine, Mare Mucenice Trifon, să te rogi lui Dumnezeu pentru noi păcătoșii; ca să ne liniștească durerile și să potolească pornirea urâtelor patimi, iar noi întru pacea inimii să cântăm: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Cumplit și fără cruțare bătând ostașii trupul tău, răbdătorule de chinuri al lui Hristos, pământul s-a înroșit de sângele tău; pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, priveliște îngerilor și oamenilor;
Bucură-te, răbdare până la sfârșit întru dreapta credință a chinurilor de la păgâni;
Bucură-te, împlinirea datoriilor creștine;
Bucură-te, lauda Bisericii Răsăritului;
Bucură-te, bucuria neamului creștinesc;
Bucură-te, izgonirea și înspăimântarea demonilor;
Bucură-te, chip strălucind minunile puterea darului dumnezeiesc;
Bucură-te, al lui Hristos vrednic lăudător;
Bucură-te, întru bucuria Domnului tău;
Bucură-te, însetoșare de a-ți vărsa sângele pentru Dânsul;
Bucură-te, nume preacântat, izvorând mirul tămăduirilor;
Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!

Condacul al 7-lea

Vrând nebunul tiran numaidecât să te piardă și văzând că muncile pentru tine sunt zadarnice, adeseori se gândea cum să te dea morții. Iar tu, sfinte, învăpăiat de dorință fiind a merge la Hristos, neîncetat cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Nouă și înfricoșată răbdare ai săvârșit, Sfinte, când ai fost chinuit de tirani, din porunca lui Acvilin, pentru că primind cu veselie piroanele bătute în picioarele tale, lovit cu cruzime și legat de cal, alergai spre Hristos; pentru aceasta nu contenim a te lăuda, cântând:
Bucură-te, Trifoane, mucenicie văzătoare a cununii gătite în cer;
Bucură-te, biruire a taberelor vrăjmașe cu puterea darului dumnezeiesc;
Bucură-te, suflet așezat în lăcașurile sfinților;
Bucură-te, trup cinstit jos, pe pământ, după ieșirea sufletului;
Bucură-te, creștet încununat de Însuși Domnul Iisus;
Bucură-te, minunată săvârșire a nevoinței mucenicești;
Bucură-te, chip proslăvit de la cele pământești la cele cerești;
Bucură-te, dimpreună cu mucenicii numărat;
Bucură-te, izvor de minuni nedeșertat pentru cei binecredincioși;
Bucură-te, demonilor rană de nevindecat;
Bucură-te, Trifoane, de Dumnezeu iubit și cinstit;
Bucură-te, mărturisitor neobosit;
Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!

Condacul al 8-lea

Numele tău decât toate s-a făcut mai dorit, Trifoane, nouă, celor ce cu dragoste te cinstim, ne închinăm ție și sărutăm dumnezeieștile tale moaște, împreună cu tine cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Izbiți de valurile ispitelor ce vin asupra noastră, nu ne putem lupta și nici nu suntem vrednici de milostivire, pentru că pocăință nu avem din pricina păcatelor noastre. Pentru aceasta cădem înaintea ta, rugându-te să ne întărești în dragostea lui Dumnezeu, ca să scăpăm de cursele vrăjmașilor și să cântăm:
Bucură-te, chip vrednic de laudă și cinstire;
Bucură-te, că ne plecăm capul până la pământ înaintea cinstitelor tale moaște;
Bucură-te, milostivire ce împlinești cerințele noastre spre mântuire;
Bucură-te, mucenicule al lui Hristos, care asculți rugăciunile noastre;
Bucură-te, vrednicule de pururea pomenire;
Bucură-te, că, ieșind noi cu sfintele tale moaște prin grădină, ne aperi de grindină;
Bucură-te, că rugându-te preoții și sfințind apa, apoi stropind cu ea pomii și zarzavaturile, ne scapi de toate insectele vătămătoare;
Bucură-te, turn de tărie al Bisericii;
Bucură-te, rază de bucurie nouă, celor ce te avem nădejde nesurpată;
Bucură-te, făclie, care ne luminezi pe noi cu sfintele tale rugăciuni;
Bucură-te, chip îngeresc, care ne strălucești izbăvire în toate ispitele;
Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!

Condacul al 9-lea

Patimile pe care dumnezeiește le-ai răbdat să ne fie nouă spre tămăduirea patimilor noastre, iar rănile trupului tău să ne fie acoperământ durerilor ce ne tulbură cugetul; dă-ne dar, sfinte, în încercări răbdare, ca să cântăm cu despietrite și împăcate inimi: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Cu sângele tău cel curs pentru dragostea lui Hristos, spală întinăciunea păcatelor noastre, preafericite Trifon, iar cu mulțimea minunilor schimbă cugetele fraților celor ce ne prigonesc, spre a se întoarce și a nu fi osândiți împreună cu vrăjmașul cel viclean; iar prin tine aflând liniștea lui Hristos, să-ți cântăm:
Bucură-te, rușinare a vrăjmașului cu toate cetele lui;
Bucură-te, zdrobire sub picioarele tale a oștilor întunericului;
Bucură-te, mângâiere a monahilor și privire nestrămutată strălucind din icoana iubirii;
Bucură-te, nume scris în cartea vieții, cântat și cinstit de creștini;
Bucură-te, floare frumoasă din părțile Frigiei;
Bucură-te, mărgăritar ales lucrat de mâna providenței;
Bucură-te, trandafir binemirositor între spinii idolești;
Bucură-te, chip preamărit de Cel pe care L-ai preaslăvit;
Bucură-te, jertfă vie în Hristos, făcută izvor de binecuvântare;
Bucură-te, strajă neadormită a Mănăstirii Frăsinei;
Bucură-te, călăuză osârdnică a celor ce merg pe calea Mântuitorului;
Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!

Condacul al 10-lea

Învăpăiate sunt rugăciunile tale către Dumnezeu, Sfinte Mucenice Trifon, pentru că mijlocind iertarea și tămăduirea neputincioșilor, ne-ai scăpat din groapa osândei în care eram căzuți. Drept aceea, cunoscând noi, păcătoșii, facerile tale de bine, ne minunăm de darul ce se lucrează prin, tine, și cântăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Ziditorului, iar nicidecum zidirii, te-ai arătat întru toate mărturisitor și al Lui biruitor mucenic, de aceea și tiranul te-a întrebat cine te întărește pe tine în munci. Dar tu, ca un viteaz al lui Hristos, i-ai răspuns: „Dumnezeul meu este în sufletul meu”. Pentru aceasta, cu bucurie îți cântăm:
Bucură-te, izbăvitorul tuturor celor ce aleargă la tine;
Bucură-te, ridicare a celor căzuți în păcate grele;
Bucură-te, bunăvoire de a ne lăsa nouă părticele din cinstitul tău trup;
Bucură-te, primire de la Dumnezeu a cununii cerești;
Bucură-te, mână întinsă și cuget întăritor celor slabi;
Bucură-te, viață întru care Dumnezeu S-a preaslăvit;
Bucură-te, că numele Lui s-a preaînălțat în facerea minunilor tale;
Bucură-te, că pentru Dânsul ai pătimit, ca să biruiești împreună cu Dânsul;
Bucură-te, Mucenice, lumii preafolositor;
Bucură-te, răbdătorule de chinuri și de biruință purtător;
Bucură-te, al minunilor dumnezeiești izvorâtor;
Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!

Condacul al 11-lea

Toată cântarea se biruiește întru tine, sfinte, căci cum vom aduce ție după cuviință cântări de psalmi, celui lăudat de cetele puterilor cerești. Ci numai spre mulțumită pentru tămăduiri ne îndestulăm, cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Sfeșnic cu totul luminos s-au arătat cinstitele tale moaște, Sfinte Mare Mucenice Trifon, puse în mijlocul Bisericii și strălucind tuturor celor ce cu credință se închină la ele; deci de un dar ca acesta nu ne lipsi, sfinte, milostivindu-te de noi, care cu dragoste îți cântăm:
Bucură-te, sfântă dorire după mântuirea tuturor;
Bucură-te, propovăduitorule al raiului celui frumos;
Bucură-te, tăiere cu cuțitul credinței a cuvintelor păgânești;
Bucură-te, sprijin mângâietor și cunună a sfaturilor duhovnicești;
Bucură-te, rușinarea necuviinței slujitorilor idolești;
Bucură-te, moștenitor al raiului, vrednicule de pomenire;
Bucură-te, câștigare a răsplătirii dragostei dumnezeiești;
Bucură-te, împărtășire și nouă, smeriților, din roada bunătăților tale;
Bucură-te, slăvite mucenice, cunoscut din faptele tale preaminunate;
Bucură-te, smerire și întoarcere a necredincioșilor la lumina lui Hristos;
Bucură-te, veselire a iubitorilor de Hristos;
Bucură-te, izgonire de la noi a vrăjmașului;
Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!

Condacul al 12-lea

Har ai aflat înaintea lui Dumnezeu, Sfinte, har aflăm înaintea ta și noi, cei ce cu credință chemăm numele tău întru ajutor. Căci tu vindeci toată boala și patima din noi cu darul rânduit ție de la Dumnezeu, ca, izbăviți și îndreptați, să cântăm într-un glas: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cu cântări îți cinstim pomenirea ta, fericim chinurile și îndelungă răbdarea ta, mărim și lăudăm minunile tale, vitejia și bărbăția ta, iar la mijlocirile tale alergând, bine te cuvântăm ca pe un mare ajutător și păzitor al lumii. Pentru aceasta ne plecăm genunchii și cu mulțumitoare inimi îți cântăm:
Bucură-te, mielușel fără prihană, că rugându-te, ți-ai dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu;
Bucură-te, aur lămurit prin chinuri întru slava Sfintei Treimi;
Bucură-te, nuntaș al Mirelui Hristos, de Dânsul proslăvit în ceruri;
Bucură-te, privire a lumii prin icoana dragostei dumnezeiești;
Bucură-te, izvor al bucuriei Învierii, primind mulțumirile noastre;
Bucură-te, mir al milostivirii de sus, la ieșirea din Sfântul Altar cu sfintele tale moaște;
Bucură-te, izvor de tămăduiri revărsat peste închinarea inimii noastre;
Bucură-te, făcătorule de minuni cu puterea lui Hristos sălășluită în tine;
Bucură-te, îndreptător către Lumina lumii a mulțime de păgâni;
Bucură-te, chip încununat în ceruri cu diadema iubirii;
Bucură-te, vindecarea trupurilor noastre;
Bucură-te, rugă neadormită pentru mântuirea sufletelor noastre;
Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!

Condacul al 13-lea

O, prealăudate mucenice Trifon, ascultă smerita noastră rugăciune pe care ți-o aducem din toată inima și ne izbăvește pe noi din boli și din primejdii, pe noi, cei ce cinstim pomenirea ta și mărturisim minunile săvârșite de tine cu Darul Sfântului Duh. Îndreptează pașii noștri spre lumina Învierii lui Hristos și ne poartă de grijă din înalt să nu ne aflăm copleșiți de valurile lumii, ci cu privirea ațintită spre Hristos, să ajungem la țărmul veșniciei și al iubirii descoperite a Sfintei Treimi, cântând din liturghisitoare inimi: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi iarăși se zice Icosul 1: Sfinte, slăvite, Mare Mucenice Trifon…, Condacul 1: Pe tine, cel ce ai îndrăzneală către Domnul…, și această

Icosul 1

Sfinte, slăvite, Mare Mucenice Trifon, cu închinare și neîndoită credință îndrăznim a cere și așteptăm mijlocirile tale către dumnezeiasca milostivire, ca să ne aflăm părtași bucuriei tale noi, cei ce pătimim în multe feluri de boli, de patimi, de nevoi și de războiri cumplite. Pe tot sufletul cel necăjit și întristat, pe cei ce păzesc întru cunoștință legea lui Hristos Dumnezeu și cred întru Dânsul, pe toți care se sârguiesc a se închina sfintelor tale moaște și îți împodobesc ție această cântare de laudă, de cerere și mărire ajută-i cu darul de care te-ai învrednicit de la Hristos, Mântuitorul și Dumnezeul nostru. Auzi-ne pe noi, care grăim către tine unele ca acestea:
Bucură-te, Trifoane, cel născut în țara Frigia, în satul Campsada;
Bucură-te, îngerească odihnire, încă din copilărie, a darului Sfintei Treimi;
Bucură-te, vas ales al Apei Vieții și al darului facerii de minuni;
Bucură-te, prin care numele lui Dumnezeu se preaslăvește în cer și pe pământ;
Bucură-te, izgonitor al demonului din fiica împăratului, Gordiana;
Bucură-te, arătător și altora al vrăjmașului prin postirea și rugăciunea ta cea către Dumnezeu;
Bucură-te, Trifoane, nume înfricoșător diavolilor;
Bucură-te, chip ce izvorăști în lume mirul preaslăvirii lui Dumnezeu;
Bucură-te, minunată înmulțire a sfintei credințe în multe părți ale Frigiei;
Bucură-te, că ai fost prins pentru mărturisirea lui Iisus Hristos Dumnezeu;
Bucură-te, dăruire de sine făcută jertfă de bunăvoie în mâinile păgânilor;
Bucură-te, neclintită stare la judecată înaintea ighemonului Acvilin;
Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!

Condacul 1

Pe tine, cel ce ai îndrăzneală către Domnul, mijlocitor și rugător pentru sufletele noastre te avem noi, smeriții. Iar acum, în ziua praznicului tău, rugămu-te, cere-ne nouă de la Dumnezeu iertare de păcate și izbăvire din primejdii, ca să cântăm ție: Bucură-te, Mare Mucenice Trifon!

Rugăciune către Sfântul Mucenic Trifon

O, întru tot lăudate, Sfinte Mucenice Trifon, primește de la noi aceste cântări pe care cu umilință le aducem înaintea ta și ne izbăvește din toate nevoile și scârbele, ca un bun și iubitor de oameni și neînfruntat ocrotitor al creștinilor. Căci deși suntem nevrednici a ne face părtași milostivirii tale, pentru păcatele noastre cele multe și grele, săvârșite în viața noastră și în tot ceasul, însă cunoscând marea bunătate pe care ai arătat-o asupra celor ce te cinstesc pe tine și se pocăiesc cu credință întru numele Domnului, năzuim cu lacrimi de umilință și preaplecată mărturisire a păcatelor la mijlocirile tale înaintea Sfintei Treimi. Fii dar nouă pururi rugător la Preaputernicul Dumnezeu, pentru iertarea păcatelor noastre, pentru mântuirea noastră de toate bolile și primejdiile, de cutremurul pământului și moarte năprasnică, pentru întărirea noastră în credința cea adevărată, apărându-ne de toate răutățile după făgăduința ta, căci toți te cinstim și prăznuim numele tău, acum și pururea și în veci. Amin.

Și se face otpustul.

Acatistul Maicii Domnului, la icoana caută la smerenia noastră – vindecătoarea şi izbăvitoarea de bolile trupeşti, nevindecate de doctori – 16 septembrie

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Troparul, glasul 4:

Zid nebiruit – chipul tău şi izvor de minuni, precum demult prin el ocrotirea ta oraşului Pskov i-ai dăruit aşa şi acum cu milostivire izbăveşte-ne pre noi din toate nevoile şi scârbele şi mântuieşte sufletele noastre ca o mult iubitoare Maică.

Condacul, glasul 3:

Preacurată Fecioară, de la cei ce cinstesc oglindirea Chipului tău daruri de mulţumire primind, celor vii şi celor răposaţi le ajuţi, oraşul şi ţara noastră le aperi şi înaintea Fiului Tău rugăciuni aduci şi ne mântuieşti pre noi toti.

Mărimuri:

Mărimu-te pre tine Preasfântă Fecioară Pruncă de Dumnezeu aleasă şi cinstim a sfintei tale icoane minunată oglindire.

Condacele şi Icoasele:

Condacul 1:

Apărătoarei Doamne, Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei, care prin preaslăvită arătare a Sfintei sale icoane, pre oamenii oraşului Kiev minunat i-a cercetat, cântare de mulţumire să-i înălţăm. Tu însă, Preabună Apărătoare a neamului creştinesc, izbăveşte-ne din toate nevoile şi de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi ne acoperă, pe cei ce Te cheamă cu credinţă: Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Icosul 1:

Împărateasă a îngerilor şi Stăpână a tuturor făpturilor, Preasfântă de Dumnezeu Fecioară, prin milostivă arătare a Chipului tau Sfânt, în vremurile de demult ai mântuit oraşul Pskov, iar acum oraşul Kiev l-ai luminat cu har şi mulţime de minuni ai izvorât celor credincioşi. Pentru aceasta cu osârdie şi cu dragoste căzând în faţa Preacuratului tău Chip, rugăciuni de umilinţă aducem milosârdei tale apărări şi cu frică grăim:

Bucură-te, Primitoarea celor orfani şi Ajutătoarea celor străini;

Bucură-te, Bucuria celor scârbiţi şi Acoperitoarea celor necăjiţi;

Bucură-te, că vezi nevoia noastră, vezi necazul nostru;

Bucură-te, că ne ajuţi nouă ca unor neputincioşi, ne hrăneşti ca pre nişte străini;

Bucură-te, că nu avem alt ajutor afară de tine, nici altă Folositoare degrabă;

Bucură-te, că nu avem altă Mângâietoare Bună, ci numai pre tine, o, Maică lui Dumnezeu;

Bucură-te, că ne acoperi şi ne aperi în vecii vecilor;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Condacul al 2-lea:

Văzând mila ta nemărginită, Preacurată Stăpână, nenumăratele minuni de tine arătate şi dintotdeauna revărsate de la sfintele tale icoane, cu ele precum cu nişte stele de Dumnezeu luminate toată lumea creştină ai împodobit-o, te mărim pe tine, ceea ce ai preamărit neamul nostru cu bunăvoinţa ta, şi cu dragoste, căzând la Sfântul şi de Minuni Făcătorul tău Chip cântăm Fiului Tau, lui Hristos Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 2-lea:

Văzând credincioşii din oraşul Kiev că Chipul Sfânt al Maicii lui Dumnezeu s-a oglindit pe sticla chivotului, s-au mirat foarte şi cu adâncă evlavie, privind cu ochii trupeşti la icoana dătătoare de tămăduiri, cu osârdie au strigat Celei mai Cinstite decât Heruvimii şi mai slăvite fără de asemănare decât Serafimii:

Bucură-te, că Cinstitul tău Chip preaminunat fără amestecul mâinilor omeneşti pe sticla chivotului s-a oglindit;

Bucură-te, că pe toţi credincioşii foarte i-ai bucurat şi i-ai înduioşat cu această arătare;

Bucură-te, Preacurată, care căutând la smerenie, auzi glasul nostru şi cureţi toate fărădelegile noastre;

Bucură-te, Fecioară care prin Naşterea ta purtătoare de Viaţă, pe şarpe L-ai omorat;

Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, care prin rugăciunile tale ne ajuţi să dobândim viaţă neîmbătrânitoare;

Bucură-te, Născătoarea Cuvântului Tatălui, care stingi focul patimilor noastre cu roua rugăciunilor tale;

Bucură-te, Mângâietoare Bună, Ceea ce cu rugăciunile tale de Maică furtunile inimilor noastre le domoleşti;

Bucură-te, Cea care îndrepţi rugăciunile robilor tai şi le dăruieşti dezlegarea multor păcate;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Condacul al 3-lea:

Puterea Celui de Sus te-a făcut pe tine, Cea plină de har, izvor nesecat de mângâieri pentru cei dintru nevoi. Fiindcă multe scârbe răbdând, poţi şi celor ce se ispitesc să le ajuţi. Iar oamenilor noştri, care rău se chinuiesc de necredinţă şi rătăcire, ai binevoit cu mila sa le arăţi această comoară plină de har – Chipul tău Făcător de Minuni – în Biserica Sfintei intrări a Maicii Domnului ca semn al milei tale către pământul nostru, pentru apărarea de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi ca, fiind întăriţi de ajutorul dumnezeiesc, lui Hristos Dumnezeu Să-i cântăm: Aliluia.

Icosul al 3-lea:

Aşa precum de demult ţarul a poruncit fraţilor să se aşeze cu traiul lângă Icoana Maicii Domnului de Tihvinsk şi ţie Celei Preacurate măriri să-ţi cânte şi pentru toată lumea să se roage, aşa şi acum mitropolitul Vladimir a poruncit să se facă mănăstire şi fraţilor adunaţi sub Chipul tău Făcător de Minuni, arătat de curând, rugăciuni să înalţe pentru toţi oamenii şi să-ţi cânte:

Bucură-te, că prin Arătarea ta tot pământul Kievului ai sfinţit;

Bucură-te, Eliberatoarea celor strâmtoraţi;

Bucură-te, a celor nepedepsiţi Pedepsitoare milostivă;

Bucură-te, Preaînţeleaptă Povăţuitoare a celor neînţelepţi;

Bucură-te, pentru cei ce obijduiesc Înspăimântătoare groaznică;

Bucură-te, celor obijduiţi Preabună Apărătoare;

Bucură-te, Gonitoarea duhului mâhnirii şi a fricii;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Condacul al 4-lea:

Ca o stea strălucitoare, ca un nou semn al milei sale a arătat Preacurata Fecioară, credincioşilor din de Dumnezeu păzitul oraş Kiev, cinstită Icoana sa „Caută la Smerenia” pentru întărirea dreptmăritoarei credinţe în vremuri de grele încercări, neorândueli şi rele desfrânări, pornite de duşmanii credinţei şi ai Patriei noastre. Noi însă, văzând în această arătare semnul unei mari purtări de grijă a lui Dumnezeu pentru aceste meleaguri, cu frică şi cu cutremur grăim către tine, Împărateasa Cerului şi a Pământului: Tu eşti scut nebiruit şi zid nesurpat pentru toţi cei ce te laudă şi cântă lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 4-lea:

Auzind despre minunata Arătare a Sfintei tale icoane în oraşul Kiev, Preabinecuvântată Împărăteasă a cerului şi a pământului, mulţime de oameni a venit la Biserica ta pentru a vedea şi a se mira de această minune, pentru a se închina cu bucurie şi cu evlavie icoanei tale Făcătoare de Minuni, chemându-te cu laude:

Bucură-te, că ai aflat har la Dumnezeu şi eşti mai preamărită decât toţi îngerii şi Sfinţii;

Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Născătoarea lui Hristos, Cel puternic în războaie, care ne izbăveşti pre noi de mâhnire şi de năvălirile rele ale duşmanilor;

Bucură-te, că ai născut negrăit pe de Viaţa Dătătorul Hristos şi ne învii pre noi cei morţi cu sufletul;

Bucură-te, Stăpână, Sfinţitoarea inimilor noastre pângărite, Ceea ce ai născut Cuvântul cel Prea Sfânt;

Bucură-te, Milostivă, care ne întinzi nouă o mână de ajutor, ca mântuiţi fiind, neîncetat să te fericim;

Bucură-te, Fecioară de Dumnezeu bucurată, care cu stropirea milei tale stingi cărbunii patimilor noastre;

Bucură-te, Ceea ce aprinzi luminătorul cel stins al inimilor noastre;

Bucură-te, Ceea ce milostiveşti pe Judecătorul, Fiul tău;

Bucură-te, că ne slobozeşti de patimile noastre cele necurate şi ne învredniceşti de veşnică mărire;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Condacul al 5-lea:

Arătându-se minunea de la icoana ta, credincioşii s-au bucurat, iar cei necredincioşi s-au mirat „cum poate fi una ca aceasta”, şi căutând să înţeleagă au priceput puterea Preacuratei, recunoscând după o vreme înaintea poporului, că oglindirea pe sticla chivotului nu este de mână omenească făcutaă, iar noi, iară şi iară minunându-ne de mila ta, ne rugăm ca Domnul, Împăratul Slavei, să caute la nevrednica noastră rugăciune şi să asculte cererile noastre ale tuturor care cu credinţă cheamă Numele tău Sfânt, cântându-i Fiului tău: Aliluia.

Icosul al 5-lea:

Răsărit-a nouă harul cel strălucitor de la Sfânta ta Icoană Făcătoare de Minuni, Pruncă de Dumnezeu aleasă, şi în faţa ei căzând cu lacrimi ne rugăm: goneşte norul ispitelor şi necazurilor venit asupra noastră ca să-ţi cântăm cu bucurie:

Bucură-te, Preacăntată Poartă cerească, care ne deschizi nouă calea mântuirii;

Bucură-te, Preacurată, care ne întinzi nouă o mână de ajutor şi din adâncul suferinţelor ne scoţi;

Bucură-te, Preasfântă Născătoare a Luminii nezidite, care din bezna patimilor ne slobozeşti;

Bucură-te, Bucuria îngerilor, Bunătatea drepţilor, Nădejdea credincioşilor şi Ocrotitoarea noastră;

Bucură-te, Pod, care duci la Viaţa cea neîmbătrânitoare pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te preamăresc;

Bucură-te, Ceea ce înalţi cornul credincioşilor, a celor ce te cântă şi se închină Preacinstitului tău Chip;

Bucură-te, Călăuzitoarea către bunătăţile Împăratiei Cereşti şi către pacea dumnezeiască;

Bucură-te, că ne întinzi o mână de ajutor şi ne îndrepţi spre limanul mântuirii;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Condacul al 6-lea:

Propovăduitoare a negrăitelor tale minuni, Maică a lui Dumnezeu, s-a arătat Sfânta ta Biserica din oraşul Kiev, pentru ca în ea s-a împlinit prin tine, Curată Fecioară, minunată purtare de grijă a lui Dumnezeu pentru noi. Atunci când am avut dorinţă tainică a inimii de a împodobi Preaminunatul tău Chip cu o cunună preţioasă de pietre scumpe, cu milostivire ne-ai auzit. Şi acum ne auzi pe noi, cei păcătoşi şi nevrednici, care cu osârdie venim spre Chipul Tău cel Preaslăvit şi cu glas de pocainţă strigăm din adâncul sufletului: „Stăpână, mântuieşte-ne că pierim de mulţimea fărădelegilor noastre, ca întotdeauna să-ţi mulţumim şi să te preamărim pre tine, Ajutătoarea noastră grabnică şi minunată, cântându-I lui Dumnezeu: Aliluia”.

Icosul al 6-lea:

Aşa precum de demult iudeii au adus pentru chivot argint şi aur, aşa şi acum toţi cei ce au primit prin tine vindecări, cu mulţumire îţi aduc argint şi aur, Chivotule Preacurat, şi astfel împodobind cu multe daruri, veşmânt scump şi cunună de pietre scumpe Preasfântul tău Chip, ne închinăm ţie şi cu lacrimi strigăm:

Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, care naşti şi după naştere curată te afli;

Bucură-te, Preabună, ceea ce dăruieşti inimilor noastre duhul umilinţei şi al smereniei, curăţenie minţii şi îndreptare vieţii;

Bucură-te, Preanevinovată, lasarea greşalelor noastre şi dăruirea izvoarelor de lacrimi;

Bucură-te, Ceea ce cu rugăciunile tale vindeci ranele sufletelor noastre;

Bucură-te, Potirul Vietii şi al nemuririi, care ne aduci pre noi la porţile veşniciei;

Bucură-te, Izbăvitoarea noastră din nevoi şi necazuri şi de Straşnică Judecată ce va să fie;

Bucură-te, Izvor de Viaţă, Purtător al bucuriei şi neputrejunii, care adapi sufletele noastre însetate;

Bucură-te, Preamilostivă, care cu lumina ta blândă goneşti întunericul patimilor şi al păcatelor noastre;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Condacul al 7-lea:

Domnul cel Îndelungrăbdător, vrând să arate a Iubirii Sale de oameni plină de daruri şi nemărginită beznă, te-a ales pre tine Una pentru a-i fi lui Maică şi te-a făcut pentru oameni Apărare nesurpată: că cel ce după Judecata lui Dumnezeu vrednic de osândă se va afla, scapând sub Acoperământul tau Împărătesc pocăinţei să se dea, cântând: Aliluia.

Icosul al 7-lea:

O nouă scăldătoare Siloam, precum cea de demult, ni s-a aratăt nouă Biserica Intrării tale, pentru ca toţi credincioşii se închină icoanei tale Făcătoare de Minuni şi cântări de rugăciune în faţa ei întotdeauna săvârşesc ca să nu rămână tăinuit izvorul cel plin de har al vindecărilor pentru toţi cei ce au nevoie. De aceea noi nu tăinuim binefacerile tale, Preacurată, ci cu mulţumire cântăm:

Bucură-te, Mieluşea, Născătoarea Mielului Celui ce a luat păcatele lumii;

Bucură-te, frumoasă la suflet, frumoasă la trup, frumoasă la gânduri, Fecioară Preacurată, ceea ce cureţi necurăţia sufletului;

Bucură-te, Sfinţitoarea a toate, ceea ce reverşi neîncetat din mâinile tale tămăduiri;

Bucură-te, Viţă dumnezeiască, care ai crescut Strugurele cel Preafrumos, dându-ne nouă băutură nezavistnică;

Bucură-te, una fără de prihană, care în viaţa pământească ne acoperi cu Acoperământul milei tale;

Bucură-te, ceea ce ne izbăveşti cu rugăciunile tale de Maică de venirea bolilor şi de orice vătămare sufletească sau trupească;

Bucură-te, Preabuna noastra Povăţuitoare, care ne înveţi sa aducem mulţumiri pentru toate binefacerile tale;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Condacul al 8-lea:

Toată viaţa noastra pământească este plină de dureri şi scârbe, de clevetiri, supărări, mustrări şi de alte feluri de nevoi şi necazuri. Slăbeşte trupul, slăbeşte şi duhul nostru. Către tine alergăm, cea plină de har şi cădem în faţa Chipului tău Preacurat: umple de veselie şi bucurie inimile noastre scârbite, ca întotdeauna să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 8-lea:

Minunată arătare a fost dată unui om atunci când, stând la rugăciune, se ruga pentru răposata sa rudă care fără de pocăinţă a adormit, deodată văzu apărut pe perete Sfântul tău Chip, Stăpână, iar după aceea o vazu în acelaşi loc şi pe răposată, strălucind de bucurie cerească. Pricepând că în această arătare ai fost tu, Maica Luminii, care întru cele de sus locuieşti şi întotdeauna mijlociri pentru cei vii şi cei morţi aduci Fiului tău, inima lui se umplu de bucurie duhovnicească şi grăi acestea:

Bucură-te, ceea ce uşurezi soarta de după mormânt a rudelor noastre şi nu-ţi întorci faţa ta de la cei ce-ţi aduc daruri de mulţumire;

Bucură-te, că celor ce nădăjduiesc întru tine le dăruieşti sfârşit bun;

Bucură-te, că şi după moarte mijloceşti pentru sufletul înfăţişat Judecăţii Domnului;

Bucură-te, că mângaâi cu ajutorul tău cel plin de har pe părinţii îndureraţi de pierderea copiilor;

Bucură-te, Neobosită Rugătoare, care ne trimiţi sfârşit paşnic şi fără de dureri din această vale a plângerii şi a scaârbei;

Bucură-te, că în ceasul groaznic al morţii mijloceşti pentru cei ce te cinstesc cu credinţă şi de vămile vazduhului îi izbăveşti;

Bucură-te, Milostivă, care ne arăţi mila ta în ziua încercarii, atunci când se vor vădi toate lucrurile noastre bune şi rele;

Bucură-te, Milosardă, că nu respingi pocăinţa păcătoşilor şi din groapa pieirii îi răpeşti cu mila ta;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Condacul al 9-lea:

Toată firea îngerească cântări de laudă îţi aduce ţie, adevăratei Maici a lui Dumnezeu şi Ocrotitoarei celor ce vin la tine şi-ţi cer ajutorul, căci cu mijlocirea ta puternică şi neclintită pe cei drepţi îi veseleşti, pe păcătosi îi aperi, scârbele le domoleşti, rudelor noastre răposate soarta de după moarte le-o uşurezi şi te rogi pentru noi toţi cei ce cu credinţă cântăm Fiului tău: Aliluia.

Icosul al 9-lea:

Ritorii cei rătăciţi în deşartă înţelepciune nu pot să priceapă taina dumnezeiască a Fecioriei tale, Născătoare de Dumnezeu, nici a lămuri nu pot puterea minunată care se revarsă necontenit de la sfintele tale icoane întru vindecarea bolnavilor şi pentru orice folos sufletesc şi trupesc al oamenilor. Noi, însă, cu evlavie te mărturisim pre tine, Maică şi Fecioară, laudând după vrednicie sărbătoarea icoanei tale, Stăpână, cu credinţă ne închinăm Chipului tău Sfânt şi cu dragoste strigăm:

Bucură-te, Mireasa lui Dumnezeu, care ai născut Lumina cea dumnezeiască şi mai înainte de veci;

Bucură-te, Bucuria neîncetată a maicilor;

Bucură-te, una cea fără de prihană şi cea mai Bună între femei;

Bucură-te, Slavă îngerilor, Stâlpul întăririi şi Comoara mântuirii;

Bucură-te, Împărăteasa Cerurilior, Izvor nepieritor şi Uşă de pocăinţă;

Bucură-te, Maică Milostivă a celor scârbiţi şi împovăraţi;

Bucură-te, Apărătoare împărătească a neamului creştinesc;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Condacul al 10-lea:

Omenirii decăzute ai născut Mântuitor şi ca pe un Prunc în braţe L-ai purtat. Şi dumnezeiasca Lui oglindire pe icoana ta cea Sfânta ne-o arăţi, dăruindu-ne prin ea multa milă şi bunătăţi. Pentru aceasta cu credinţă şi cu dragoste cinstim chipul tău făcător de minuni, Stăpână, şi cu osârdie ne rugăm ţie: fii nouă acoperământ şi apărare în Ziua Judecăţii ca prin mijlocirea ta de Maică să ne miluiască pre noi Judecătorul cel drept, Fiul tău, şi să ne învrednicească de starea de-a dreapta Sa ca să-I cântăm cu toţi cei aleşi: Aliluia.

Icosul al 10-lea:

Zid şi Acoperământ pentru oraşul Pskov a fost dată Sfânta ta icoană, Împărăteasă şi Stăpână, ocrotind de multe ori de distrugeri acest oraş. Acum şi pre noi păcătoşii şi nevrednicii robii tăi cu milostivire ne-ai cercetat prin arătarea minunată a Preacuratului tău Chip şi ne primeşti cu bunăvoinţă rugăciunile înălţate în faţa lui din inimi mulţumitoare, cântându-ţi:

Bucură-te, că precum de demult cu icoana Adormirii ai salvat de numeroase ori oraşul Kiev, aşa şi acum ne îngrădeşti de toate nevoile cu preaminunata ta icoană;

Bucură-te, a Lavrei Peşterilor slăvită Ziditoare şi a bisericilor ei preacinstită Înfrumuseţătoare;

Bucură-te, Preaminunată Custode şi a altor lăcaşuri sfinte, pentru că prin harul tău se zidesc ele şi înfloresc în evlavie;

Bucură-te, ceea ce ai proslăvit acest loc al arătării sfintei tale icoane prin slăvite minuni şi tuturor vădeşti mila ta îmbelşugată;

Bucură-te, Mireasă Preacurată a lui Dumnezeu, care pe cei ce cinstesc sfântul tău Chip îi izbăveşti de osândirea la muncile cele de multe feluri;

Bucură-te, Acoperitoarea noastră Preamilostivă, care neîncetat ne izvorăşti mila de la icoana ta preaminunată;

Bucură-te, Stăpână, care cu rugăciunile tale de maică trezeşti din somnul cel greu sufletele noastre spre doxologie ţie;

Bucură-te, Bucuria lumii, că se bucură întru tine soborul îngeresc şi neamul omenesc;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Condacul al 11-lea:

Cântarea noastră de rugăciune, înălţată cu credinţă şi dragoste ţie, Stăpână şi Doamnă, cu milă o auzi şi comoară darurilor tale să nu ne-o închizi, BineFăcătoarea noastră, de Dumnezeu Născătoare, pentru că am sărăcit foarte în fapte bune şi, alergând cu osârdie la comoara milei tale – minunata icoană a ta, – cădem şi ne rugăm: păzeşte-ne de învăţăturile cele rătăcite, de răzvrătirile viclene, mântuieşte Patria noastră de neorânduieli şi de relele năvăliri ale vrăjmaşilor, ca, învrednicindu-ne cu dragoste şi într-un singur gând cu toţi fiii credincioşi ai Sfintei Biserici a lui Hristos, cu bunăcuviinţă să-I cântăm Ziditorului nostru: Aliluia.

Icosul al 11-lea:

Cu razele luminoase ale minunilor străluceşte neîncetat Sfânta ta icoană, Neprihănită Născătoare de Dumnezeu Fecioară, luminându-ne pe noi, cei întunecaţi de negura păcatelor şi îndreptându-ne către slavoslovia neîncetată a Preasfânt Numelui tău. Drept aceea ne bucurăm noi păcătoşii, având aşa arvuna a bunăvoinţei tale către noi şi ţie grabnicei noastre Ajutătoare cu mulţumire grăim:

Bucură-te, Împărateasă şi Stăpână, care cu lumina ta cerească ne luminezi şi sub Acoperământul tău întotdeauna ne adăposteşti;

Bucură-te, Blagoslovită şi Preaproslăvită Maică neispitită de bărbat, care înviezi sufletele noastre omorâte de păcat;

Bucură-te, Curată şi fără de prihană Fecioară, ca tu ai născut pe Fiul Cel ce ne izbăveţte de ispite;

Bucură-te, Preaslăvită Stăpână de Dumnezeu Născătoare, care ne scoţi pe noi din toate relele şi scârbele şi aşezi picioarele noastre pe piatra dumnezeieştei mântuiri;

Bucură-te, Mieluşea Curată, Fecioară, Maică, Pruncă, care ne cureţi de patimile trupeşti;

Bucură-te, că toţi cei ce te slăvesc pre tine, de Dumnezeu aleasă, se izbăvesc de mrejele cele mincinoase;

Bucură-te, Munte Înalt, văzut încă de Daniel, din ea – Cinstită Piatră – Hristos în trup S-a îmbrăcat;

Bucură-te, Fecioară Curată, Toiag din rădăcină lui Ieseu, care ne-ai înflorit pe Domnul cel Atotputernic;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Condacul al 12-lea:

Cămară Sfântă şi Neprihănită a lui Dumnezeu, Maica Domnului a puterilor celor de Sus, nu te îngreţoşa de noi păcătoşii şi nevrednicii cei ce cântăm milele arătate nouă de la preacinstita icoana ta şi cu lumina ta cea neînserată luminezi sufletele noastre întunecate, aducându-le la Lumina Triipostatică a Dumnezeirii, întăreşte-ne în dreapta credinţă, o, Preabună, şi ne învredniceşte până la ultima suflare să cântăm neîncetat Atotţiitorului: Aliluia.

Icosul al 12-lea:

Cântând slăviri de laudă şi mulţumire tie, de Dumnezeu fericită Fecioară, propovăduim cu glas tare măreţia minunilor şi bogăţia milei tale arătate asupra noastră şi a Patriei şi din adâncul inimii îţi aducem cu smerenie aceste daruri cu laude:

Bucură-te, Nesurpată Cetate şi Zid al Ortodoxiei;

Bucură-te, Nebiruiţă Conducătoare a voievozilor şi armatelor creştine;

Bucură-te, Mântuire Nemincinoasă şi Mijlocitoare lumii, care ai născut pre Ziditorul, prin care s-a izbăvit lumea de boli şi de năpaste;

Bucură-te, Uşa Vieţii, care uşile pocăinţei ne deschizi;

Bucură-te, una binecuvântată, ceea ce în ceasul morţii goneşti de la noi întunecatele chipuri ale viclenilor demoni;

Bucură-te, una Preamilostivă, care în ziua Straşnică a Judecăţii de muncile iadului ne izbăveşti şi ne arăţi moştenitori ai negrăitei slave a Fiului tău;

Bucură-te, Preanevinovată, care neîncetat ne arăţi iubirea ta de oameni, slobozindu-ne de ispitele şi mrejele diavoleşti;

Bucură-te, Preacurată, care faci cu noi semn spre bine, ca să vadă cei ce ne urăsc pre noi şi să se ruşineze pentru că ai auzit rugăciunile noastre şi ne-ai mângâiat;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Condacul al 13-lea: (acest condac se zice de trei ori)

O, Atotcântată Maica Domnului nostru Iisus Hristos, Preasfântă Fecioară, tu eşti nesecată mare a darurilor dumnezeieşti. Ca spre o candelă luminoasă plină cu untdelemnul milei, privim la tine cu ochii credinţei, fiind luminaţi de blânda ta strălucire, fiind încălziţi de dragostea ta, ţie, ca bunei noastre Apărătoare cu umilinţă îţi grăim: primeşte cu bunăvoinţă cântarea noastră de rugăciune pe care ţi-o înălţăm cu credinţă în faţa Minunatei tale icoane şi cu atotputernicile tale rugăciuni roagă-te, Stăpână, ca să ne mântuim noi, păcătoşii, de nevoile vremelnice şi cele veşnice, ca, mântuiţi de tine în viaţa ce va să fie, să proslăvim întru tot sfânt numele Fiului tău şi Dumnezeului nostru, cântându-I cu credinţă: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

Împărateasă a îngerilor şi Stăpână a tuturor făpturilor, Preasfântă de Dumnezeu Fecioară, prin milostivă arătare a Chipului tau Sfânt, în vremurile de demult ai mântuit oraşul Pskov, iar acum oraşul Kiev l-ai luminat cu har şi mulţime de minuni ai izvorât celor credincioşi. Pentru aceasta cu osârdie şi cu dragoste căzând în faţa Preacuratului tău Chip, rugăciuni de umilinţă aducem milosârdei tale apărări şi cu frică grăim:

Bucură-te, Primitoarea celor orfani şi Ajutătoarea celor străini;

Bucură-te, Bucuria celor scârbiţi şi Acoperitoarea celor necăjiţi;

Bucură-te, că vezi nevoia noastră, vezi necazul nostru;

Bucură-te, că ne ajuţi nouă ca unor neputincioşi, ne hrăneşti ca pre nişte străini;

Bucură-te, că nu avem alt ajutor afară de tine, nici altă Folositoare degrabă;

Bucură-te, că nu avem altă Mângâietoare Bună, ci numai pre tine, o, Maică lui Dumnezeu;

Bucură-te, că ne acoperi şi ne aperi în vecii vecilor;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

şi Condacul 1:

Apărătoarei Doamne, Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei, care prin preaslăvită arătare a Sfintei sale icoane, pre oamenii oraşului Kiev minunat i-a cercetat, cântare de mulţumire să-i înălţăm. Tu însă, Preabună Apărătoare a neamului creştinesc, izbăveşte-ne din toate nevoile şi de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi ne acoperă, pe cei ce Te cheamă cu credinţă: Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

După aceea zicem această rugăciune:

Rugăciune:

O, Preasfântă Doamnă, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, ceea ce eşti mai mărită decât heruvimii şi mai cinstită decât serafimii, Pruncă de Dumnezeu aleasă!

Caută din înălţimea cerurilor cu ochiul tău blând spre noi, nevrednicii robii tăi, care cu umilinţă şi cu lacrimi ne rugăm înaintea Preacinstitului tău chip, nu ne lipsi pre noi de ocrotirea ta şi de Acoperământul tau Împărătesc în călătoria noastră pământească plină de scârbe şi nelinişti.

Mântuieşte-ne pre noi cei aflaţi în pierzare şi nevoi, ridică-ne din adâncul păcatelor, luminează mintea noastră întunecată de patimi şi tămăduieşte ranele sufletelor şi trupurilor noastre.

O, Atotmilostivă Maică a Stăpânului celui iubitor de oameni! Revarsă peste noi bogăţia milei tale, întăreşte voinţa noastră neputincioasă spre îndeplinirea poruncilor lui Hristos, topeşte împietrirea inimilor noastre cu dragostea către Dumnezeu şi aproapele, dăruieşte-ne nouă zdrobire inimii şi pocăinţa adevărată, ca, fiind curăţiţi de scârnăvia păcatelor, să ne învrednicim de sfârşit creştinesc cu pace şi de răspuns bun la Straşnica şi Nefăţarnica Judecată a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia împreună cu Tatăl cel fără de început şi cu Preasfântul şi de Viaţă Făcătorul Duh i se cuvine toată slava, cinstea şi inchinăciunea acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Istoric al Icoanei Maicii Domnului „Cauta la smerenia”:

Prima atestare documentară referitoare la icoana „Caută la smerenia” trimite la îndepărtatul an 1426, în unul din vechile hrisoave bisericeşti fiind amintită minunea pe care a arătat-o această icoană, prevestind nenorocirile ce aveau să se abata asupra locuitorilor din părţile Pskovului – din ochiul drept al Preacinstitului chip curgea sânge, atât în locul în care stătea, cat şi pe drumul spre Pskov. Acestei întâmplări i-au urmat un şir de evenimente tragice – foamete, pojaruri înspăimântătoare, năvălirea cneazului lituanian Vitovt asupra pământurilor pskoviene… Icoana se păstra la catedrala Sf. Treime din Pskov, alaturi de alte mari sfinţenii bisericeşti, multe dintre care nu au ajuns, însă, până în zilele noastre. Incendiile carora Pskovul era deseori expus, au facut să se piardă şi această icoană Făcătoare de minuni.

Însă conform unei străvechi tradiţii, de pe icoanele care s-au proslăvit prin minuni mari, se obişnuia să se faca cópii, pentru a arăta pietatea faţă de chipul îndrăgit al Preacuratei. Icoana „Caută la smerenia” are două astfel de cópii – prima (sec. XVII) se află până în prezent la mănăstirea de maici a Înălţării Domnului din Kiev, iar a doua (sec. XIX) – înfrumuseţează biserica principală a mănăstirii de fraţi „Intrarea Maicii Domnului” din acelasi oraş. În această mănăstire icoana a fost adusă de către schimonahia Teodora (Totki), aceasta având-o spre păstrare de la părintele Boris Kvasnitki, proprietarul ei, care a fost represat în anii ‘30 ai secolului trecut de către bolşevici, perioadă din care datează şi prima închidere a lăcaşului. Pentru prima oară icoana a ajuns la Mănăstirea Intrării Maicii Domnului în 1941, când Ucraina era ocupată de germani. În 1961 mănăstirea a fost închisă pentru a doua oară, iar icoana se păstra în chilia maicii Teodora, de la mănăstirea de maici a Înălţării Domnului. Icoana revine peste treizeci de ani în mănăstirea locală, unde a rămas până în prezent. În timpul călătoriilor sale, icoana „Caută la smerenia” a arătat lumii nenumarate minuni şi semne, a vindecat nenumăraţi credincioşi.

Conform spuselor maicii Teodora, icoana a vindecat o fată surdomută, care se ruga la ea împreună cu bunica sa şi a început dintr-o dată să vorbească. Fiind întrebată cum s-a întâmplat această minune, fetiţa a răspuns: „Această tanti a suflat spre mine”. In vara anului 1993 icoana a uimit printr-o nouă minune enoriaşii mănăstirii, întreaga populaţie a Kievului şi nu numai. După ce s-a observat o întunecare a tonurilor în care era pictată icoana, s-a crezut că aceasta necesită o restaurare, a fost scoasă sticla care o acoperea, şi mare a fost mirarea când s-a descoperit ca culorile icoanei au rămas intacte. În schimb, pe sticlă s-a imprimat cu exactitate şi în mod miraculos chipul Maicii Domnului, în nuanţe argintii. Vestea acestei minuni s-a răspândit rapid, iar în mănăstire au început să vină un număr uriaş de pelerini. Mitropolitul Vladimir (Sabodan) al Kievului şi al Întregii Ucraine a binecuvântat să se efectueze o investigaţie ştiinţifică a acestui fenomen unic. Savanţii, ajutaţi de un aparataj ultramodern, au încercat să dea o explicaţie a apariţiei imprimării pe sticlă, însă până la urmă au ajuns la concluzia că acest fenomen este una dintre marile minuni ale secolului XX.

La 22 noiembrie 1995 Sinodul Bisericii Ortodoxe a Ucrainei a decis ca icoana „Caută la smerenia”, în urma acestei minuni precum şi a nenumăratelor vindecări săvârşite prin ea, să fie considerată Făcătoare de minuni şi prăznuită pe 16 septembrie. În perioada rece a anului icoana se află acasă, între zidurile natale, iar odata cu încălzirea timpului, ea porneşte în adevărate călătorii misionare prin intreaga Ucraina, dar şi dincolo de hotarele ei. Minunile săvârşite de ea au întors multă lume la credinţă, au salvat vieţi şi au tămăduit suflete. Icoana este invitată şi aşteptată cu nerăbdare departe de baştina ei, fiind solicitată pentru mult timp înainte.

Cântarea Sfintei Casiana

Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate multe,

simţind Dumnezeirea Ta,

luând rânduială de mironosiţă şi tânguindu-se,

a adus Ţie mir mai înainte de îngropare, zicând:

Vai mie!

Că noapte îmi este mie înfierbântarea desfrâului,

şi întunecată şi fără de lună pofta păcatului.

Primeşte izvoarele lacrimilor mele,

Cel ce scoţi cu norii apă din mare;

pleacă-Te spre suspinurile inimii mele,

Cel ce ai plecat cerurile cu nespusa plecăciune.

Ca să sărut preacuratele Tale picioare

şi să le şterg pe ele iarăşi cu părul capului meu.

Al căror sunet auzindu-l cu urechile Eva în rai în amiazăzi, de frică s-a ascuns.

Cine va cerceta mulţimea păcatelor mele şi adâncurile judecăţilor Tale,

Mântuitorul sufletelor, Izbăvitorul meu?

Să nu mă treci cu vederea pe mine, roaba Ta,

Cel ce ai nemăsurată milă.

https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/documentar/sfanta-casiana-singura-imnografa-a-bisericii-5594.html