Acatistul Sfântului Cuvios Părinte Sofronie Saharov, ucenicul Sfântului Siluan Athonitul – 11 iulie

Condacul 1

Făcătorul îngerilor şi Domnul puterilor, văzând că încă din tinereţe ai cunoscut o încordată căutare lăuntrică (cum poate omul dobândi veşnicia?) ţi-a dat să trăieşti o dumnezeiască cercetare, care ţi-a schimbat toată viaţa. Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Icosul 1

Însetând după Dumnezeu tu ai părăsit pictura şi te-ai retras în Sfântul Munte Athos ca să-L ai pe Hristos mai adevărat. Şi din pronia lui Dumnezeu, întâlnindu-te cu Sfântul Siluan, s-a produs un eveniment istoric care avea să influenţeze întreaga noastră epocă.

Bucură-te, floare bine înmiresmată răsărită din Moscova;

Bucură-te, fire de artist care foarte ai iubit pictura;

Bucură-te, încordat căutător al celor veşnice;

Bucură-te, cel care te-ai lepădat de cele vremelnice;

Bucură-te, cel care ai abandonat pictura pentru Hristos;

Bucură-te, cel care ai căutat numai cele pentru suflet de folos;

Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 2

De la marele tău povăţuitor, tu ai moştenit şi marea învăţătură despre cum se naşte cuvântul duhovnicesc. Şi te-ai silit toată viaţa să urmezi Mântuitorului Carele n-a grăit cuvinte deşarte. Ajută-ne să-I urmăm şi noi şi să zicem : Aliluia.

Icosul 2

După moartea Sfântului Siluan ai cerut blagoslovenie să te retragi în pustie, dar toţi călugării ţi s-au împotrivit, şi abia după mult timp ai primit dorita blagoslovenie. Şi ajungând duhovnic la mănăstirea Sfântul Pavel, îi povăţuiai neîncetat pe călugări pe calea spre desăvârşire.

Bucură-te, părinte cel care ai învăţat că duhovnicul trebuie să simtă ritmul lumii lăuntrice al fiecărui om ce vine către el;

Bucură-te, slujitorule al Celui ce S-a jertfit ca un miel

Bucură-te, părinte, cel care te rugai ca Duhul lui Dumnezeu să te povăţuiască, dând cuvântul cel de trebuinţă fiecăruia;

Bucură-te, părinte, cel care cerşeai de la Dumnezeu ajutor ca să nu greşeşti, căci îţi recunoşteai nedesăvârşirea

Bucură-te, părinte, cel care te rugai ca Domnul să te păzească în căile adevăratei voii Sale;

Bucură-te, părinte, cel care cereai de la Domnul să-ţi insufle cuvinte folositoare şi fraţilor mântuitoare;

Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 3

Văzând cum grija mai-marilor mănăstirilor era îndreptată spre organizarea practică a vieţii înţelegeai cât de însetaţi erau vieţuitorii mănăstirilor de cuvânt duhovnicesc. Şi te rugai pentru fiecare suflet în parte în ceasul convorbirii cu el, să-ţi descopere Dumnezeu care este gândul Lui şi chiar cuvintele Lui pentru acel sărman suflet, ca el să se ridice şi să cânte: Aliluia.

Icosul 3

Cu fiecare din cei ce veneau la tine tu te purtai cu cea mai mare luare aminte şi grijă, iar ei îţi răsplăteau aceasta cu adâncă recunoştinţă. Tu cunoşteai nevoile duhovniceşti ale oamenilor chiar şi fără ca ei să vorbească despre ele.

Bucură-te, cel care încercai să-ţi ţii auzul minţii către inimă pentru a prinde gândul lui Dumnezeu pentru fiecare în parte;

Bucură-te, părinte, cel care erai cuprins de nesfârşită dragoste;

Bucură-te, părinte, cel care erai căutat pentru sfat duhovnicesc şi pentru sprijin;

Bucură-te, părinte, cel care ne-ai învăţat că din cauza mândriei noastre inima ne e întunecată şi plină de venin;

Bucură-te, părinte, cel care ai încercat să ne înveţi despre dragostea desăvârşită;

Bucură-te, părinte, cel care ştiai că propovăduirea desăvârşirii în lumea decăzută este cu neputinţă;

Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 4

Ajuns în Europa, în jurul tău, părinte, a început să se strângă o obşte monahală. Şi căutând loc potrivit unde să ridici o mănăstire, ai fost primit în Anglia, deşi nu prea înţelegeau ei folosul monahului pentru societate, căci nu ştiau să cânte: Aliluia.

Icosul 4

Încă dintru început tu foarte mult timp ai investit în cuvântările cu fraţii. Şi de multe ori începând cuvânt de învăţătură, stăteaţi cu toţii ceasuri în şir şi tot nu se epuiza cuvântul.

Bucură-te, izvor de înţelepciune;

Bucură-te, comoară de sfaturi bune;

Bucură-te, părinte, cel care te-ai jertfit pentru ucenicii tăi;

Bucură-te, păstorule blând şi iubitor de oi;

Bucură-te, părinte, cel care îi învăţai pe cei slabi mustrându-i pe cei tari;

Bucură-te, părinte, cel care te-ai silit şi nevoit chiar şi pământul înţelenit al unor inimi să-l ari;

Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 5

Prin cuvântul tău viaţa chinoviei Sfântului Ioan botezătorul din Essex se sfinţea, şi orice lucrare cât de mică dobândea o însemnătate de dimensiuni cosmice. În viaţa de obşte tu vedeai mai presus de toate chipul fiinţării Dumnezeieşti după asemănarea Sfintei Treimi, Căreia se cuvine cântarea: Aliluia.

Icosul 5

Dragostea reciprocă este cuprinsul vieţii Fiecăruia dintre Cele Trei Ipostasuri Dumnezeieşti. Prin urmare, dragostea şi unimea frăţimii deveniseră tema de căpetenie a cuvântărilor tale. Şi mereu repetai cuvântul Domnului care zice ,,toţi una să fie; precum Tu, Părinte, întru Mine, şi Eu întru Tine şi aceştia întru Noi una să fie ‘’.

Bucură-te, cel care ai insistat foarte mult pentru unimea obştii;

Bucură-te, cel care în rugăciune depăşeai hotarele firii;

Bucură-te, cel care ai văzut lumina necreată;

Bucură-te, cel care ţi-ai păstrat inima curată şi nevinovată;

Bucură-te, cel care ne-ai învăţat că toată atenţia trebuie să ne-o punem în a trece ziua fără de păcat;

Bucură-te, cel care aminteai mereu că trebuie să ne rugăm neîncetat;

Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 6

În cuvântările tale se poate simţi cu deosebită putere cât de strâns era legată viziunea ta dogmatică cu întregul proces al vieţii duhovniceşti lăuntrice. Dogmele Bisericii aveau o legătură reală şi directă cu cele de zi cu zi ale mănăstirii, cu ultimele mărunţişuri ale vieţii zilnice a fiecărui monah. Monahul trebuie să stea cu mintea aţintită la Dumnezeu chiar şi când face cele mai banale activităţi zilnice. El neîncetat trebuie să cânte: Aliluia.

Icosul 6

Theologia devenise starea ta şi te rugai ca Dumnezeu să împărtăşească şi celorlalţi starea ta. Gnoseologia noastră este calea către adevărata cunoaştere a adevăratului Dumnezeu – theologia ca stare a duhului nostru care trăieşte necontenit în Dumnezeu – Duhul Sfânt.

Bucură-te, părinte, cel care te grăbeai înainte de moarte să transmiţi totul ucenicilor tăi;

Bucură-te, părinte, cel care îi umpleai cu energie sfinţitoare dumnezeiască pe toţi ucenicii tăi;

Bucură-te, părinte, cel care trăiai o pocăinţă mistuitoare;

Bucură-te, suflet plin de bărbăţie şi nădejde tare;

Bucură-te, părinte, cel care îndemnai ca cel ajuns la marginea deznădăjduirii să bea o ceaşcă de ceai;

Bucură-te, părinte, cel care mereu în mila Domnului nădăjduiai;

Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 7

Nu te pregăteai aproape niciodată pentru a ţine cuvânt fraţilor, ci te rugai ca să-ţi dea Domnul cuvânt de învăţătură. Şi chiar şi când erai pe jumătate bolnav şi pe jumătate orb, gârbovit de bătrâneţe, dragostea faţă de ucenicii tăi te ajuta ca să treci peste neputinţa ta, pentru a-i folosi pe cei care cântau Domnului: Aliluia.

Icosul 7

Tu te purtai firesc şi simplu, vorbeai rar şi ca din inimă. Dar avântul rugăciunii fierbinţi către Dumnezeu, prin cuvântul tău, cuprindea pe cei de faţă şi le înălţa cugetul în acea lume unde realităţile dumnezeieşti se contemplează ca ceva vădit.

Bucură-te, părinte, cel care însetai să-i vezi pe ucenici bucurându-se de ‚‚toată plinirea Dumnezeirii’’;

Bucură-te, părinte, cel care slăveai pe Domnul văzând eliberarea sufletelor de mrejele înşelăciunii;

Bucură-te, părinte, cel care ne învăţai că pocăinţa adâncă este foc care mistuie tot ce e necurat în om;

Bucură-te, părinte, cel care plângeai pentru tot Adamul, pentru întregul Om;

Bucură-te, părinte, cel care prin pomenirea lui Dumnezeu îţi sfinţeai toată lucrarea şi cuvântul;

Bucură-te, părinte, cel care ne povăţuiai cum să facem ca viaţa de zi cu zi să devină o necontenită împărtăşire cu Domnul;

Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 8

Tu învăţai că singurul început şi temei al vieţii duhovniceşti este pocăinţa. Şi când te afundai cu întreaga ta fiinţă în acel iad dureros al pocăinţei, se pogora asupra ta harul Sfântului Duh şi te ridica în ţărmul Dumnezeieştii vieţi. De acest har se umplea fiecare cuvânt al tău, fiecare mişcare a sufletului şi a inimii tale. Toate manifestările din viaţa zilnică, până la cele mai mici amănunte, purtau pecetea curatei contemplări a Adevărului. Inima ta cânta: Aliluia.

Icosul 8

Drumul nerătăcit către contemplare şi dumnezeiasca dragoste este unul singur: pocăinţa. Iar ultima culme a vederii lui Dumnezeu este atunci când omul întreg se adânceşte în Dumnezeu şi Lumina cea necreată umple întreaga sa fiinţă: şi duhul şi sufletul, şi până şi trupul. Dragostea, de acum nepământească, cuprinde în întregime sufletul şi înclină omul spre rugăciunea pentru întreaga lume, pentru toţi oamenii, pentru întreg Adamul.

Bucură-te, înfocat propovăduitor al pocăinţei;

Bucură-te, părinte, cel care mereu te afundai în contemplaţie;

Bucură-te, părinte cel care învăţai că adevărata cale spre cer trece prin iad;

Bucură-te, rugătorule pentru lume prin care toate cursele vrăjmaşilor cad;

Bucură-te, cel care învăţai că scârbele sunt pecetea alegerii de către Dumnezeu;

Bucură-te, cel care îndemnai să primim necazurile şi scârbele cu bucurie şi mulţumire, oricât ne-ar fi de greu;

Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 9

Suferinţele preschimbă omul, asemănându-l Fiului Celui Unul – născut, Carele însuşi a suferit până la moarte. Suferinţele aduc un rod atât de măreţ, încât, dacă am fi noi ceva mai înţelegători, nu am mai dori nicidecum ‚‚a ne pogorî de pe cruce’’, ci am cânta: Aliluia.

Icosul 9

Durerile sunt de neocolit pentru a primi Dumnezeieştile dăruiri. Dacă ne apropiem de pristolul lui Dumnezeu zdrobiţi până la capăt sub povara scârbelor, de vom adăuga acestora şi propria noastră zdrobire lăuntrică şi pocăinţă, necruţându-ne pe noi, atunci fără îndoială, dumnezeiasca lumină ne va adumbri.

Bucură-te, părinte, cel care ne-ai învăţat să cerem ajutorul lui Dumnezeu pentru a răbda suferinţele şi necazurile;

Bucură-te, părinte, cel care ne îndemnai să nu cerem izbăvirea de ele;

Bucură-te, părinte, cel care ne încurajai că Domnul pogoară mila Sa peste cei care rabdă scârbe pentru El;

Bucură-te, părinte, cel care din proprie experienţă ştiai că crucea devine negrăit de dulce când sufletul e cercetat de El;

Bucură-te, părinte, cel care ziceai că adevărata veşnică proslăvire nu e decât cruce, ocări, defăimări, sărăcie, dureri, poate chiar moarte;

Bucură-te, părinte, cel care ne asigurai că este cu neputinţă a se mântui omul fără durere;

Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 10

Pomenirea morţii învaţă adevărata rugăciune. Pomenirea morţii umple sufletul de o sfântă frică şi de trezvie care nu îi mai îngăduie omului să greşească. Pomenirea morţii aduce adevărata pocăinţă. Iar printre lacrimi sufletul strigă: Aliluia.

Icosul 10

Să ne gândim la propria moarte, să contemplăm la Dreptul Judecător, să ne temem de înfricoşătoarea Judecată, să ne gândim cu cutremur care va fi soarta noastră având în vedere mulţimea păcatelor. Să înţelegem că suntem vrednici de iad, dar să nădăjduim în mila Domnului, Carele S-a răstignit ca să mântuiască tot Omul.

Bucură-te, părinte, cel care ai învăţat de la sfântul Siluan că trebuie să ne ţinem mintea în iad, dar să nu deznădăjduim;

Bucură-te, părinte, cel care ne învăţai că dacă ne pocăim nici un păcat nu ne poate despărţii de Domnul pe care Îl iubim;

Bucură-te, părinte, cel care ne-ai ajutat ca prin pomenirea morţii să nu mai irosim nici o clipă de viaţă;

Bucură-te, părinte, cel care ne-ai povăţuit să nu deznădăjduim, căci demonul pentru aceasta îşi dă întreaga silinţă;

Bucură-te, părinte, cel care ne învăţai să ne păzim mintea de şoaptele celui viclean;

Bucură-te, părinte, cel care insistai să ardem cu Numele Domnului toate mrejele celui tiran;

Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 11

Începutul vieţii duhovniceşti este începutul luptei cu păcatul, cu patimile. A birui patimile este lucrarea cea mai grea, însă această biruinţă este şi cea mai mare dintre toate. Patimile se biruiesc printr-o lungă, încrâncenată luptă, grea şi neîntreruptă, zi şi noapte, cu împreună lucrarea harului. Fără har n-am putea nici măcar să zicem: Aliluia.

Icosul 11

Patimile întunecă mintea, patimile răcesc inima, patimile ne taie îndrăzneala spre Dumnezeu, patimile întunecă chipul lui Dumnezeu din om. Este de neapărată trebuinţă să ne curăţim mintea şi inima şi întreg sufletul nostru.

Bucură-te, părinte, cel care ai luptat cu patimile până la sânge;

Bucură-te, părinte, cel care ziceai că lepădarea de sine în fiecare clipă este cea mai grea cruce;

Bucură-te, părinte, cel care ai biruit pe omul cel vechi;

Bucură-te, părinte, cel care te-ai făcut rob al lui Dumnezeu în veci;

Bucură-te, părinte, cel care ai zdrobit jugul păcatului;

Bucură-te, părinte, cel care te-ai dezbrăcat de voia proprie şi te-ai predat Domnului;

Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 12

Tu te-ai ostenit să ne transmiţi nouă toată învăţătura pe care ai primit-o de la duhovnicescul tău părinte, sfântul Siluan. Şi după o viaţă cuvioasă de 98 de ani, cu bucurie ţi-ai dat sufletul în mâinile Domnului celui iubit. Iar acum te veseleşti cu toţi îngerii şi toţi sfinţii cântând: Aliluia.

Icosul 12

Domnul îţi descoperise vremea adormirii tale şi, mai înainte de a pleca, tu ţi-ai mângâiat ucenicii şi le-ai zis ‚‚după ieşirea mea cea după trup noi nu ne despărţim’’

Bucură-te, vas ales al Domnului;

Bucură-te, rugătorule neîncetat pentru mântuirea Omului;

Bucură-te, mijlocitorul nostru cel neobosit;

Bucură-te, ajutătorul nostru cel neclintit;

Bucură-te, părinte, care ne-ai povăţuit cu mare dragoste;

Bucură-te, părinte, care nu ne uiţi nici după moarte;

Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 13

O, Sfinte Preacuvioase Părinte Sofronie, tu ne-ai povăţuit şi prin cuvinte de folos şi prin pilda vieţii tale, încercând să ne areţi calea spre desăvârşire. Ajută-ne prin rugăciunile tale să nu fie zadarnice ostenelile tale, ci însutit roditoare, şi, urmând ţie, veşnic să cântăm împreună cu tine: Aliluia. (Acest Condac se spune de trei ori)

Icosul 1

Însetând după Dumnezeu tu ai părăsit pictura şi te-ai retras în Sfântul Munte Athos ca să-L ai pe Hristos mai adevărat. Şi din pronia lui Dumnezeu, întâlnindu-te cu Sfântul Siluan, s-a produs un eveniment istoric care avea să influenţeze întreaga noastră epocă.

Bucură-te, floare bine înmiresmată răsărită din Moscova;

Bucură-te, fire de artist care foarte ai iubit pictura;

Bucură-te, încordat căutător al celor veşnice;

Bucură-te, cel care te-ai lepădat de cele vremelnice;

Bucură-te, cel care ai abandonat pictura pentru Hristos;

Bucură-te, cel care ai căutat numai cele pentru suflet de folos;

Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 1

Făcătorul îngerilor şi Domnul puterilor, văzând că încă din tinereţe ai cunoscut o încordată căutare lăuntrică (cum poate omul dobândi veşnicia?) ţi-a dat să trăieşti o dumnezeiască cercetare, care ţi-a schimbat toată viaţa. Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Rugăciune:

Cuvioase părinte Sofronie, ajută-ne pe noi cu rugăciunile tale să trăim în dragoste şi în frică de Dumnezeu. Ajută-ne să petrecem în trezvie şi în rugăciune neîncetată. Ajută-ne să dobândim rugăciunea cea adevărată. Ajută-ne să ne curăţim ochii sufletului ca să ajungem la vederea lui Dumnezeu. Ajută-ne să trăim în pocăinţă şi în luptă cu păcatul, având pururi pomenirea morţii înaintea noastră. Ajută-ne să biruim mândria din noi şi să ne lepădăm desăvârşit de voile şi poftele noastre. Ajută-ne să trăim în pace, unire şi dragoste cu toţi oamenii, ca să fim una, după modelul Sfintei Treimi. Ajută-ne, părinte sfinte, să punem început bun şi să ne mântuim. Amin.

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Publicitate

Rugăciune la alăptare, către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, înaintea icoanei sale „Cea care alăptează”

Icoana Preasfântei Născătoare de Dumnezeu, „Cea care alăptează”

Primeşte, Doamnă de Dumnezeu Născătoare, rugăciunile cele cu lacrimi ale robilor tăi care aleargă la tine. Te vedem în sfânta icoană cum Îl ţii în braţe şi-L alăptezi pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru, pe Domnul Iisus Hristos. De L-ai şi născut fără de durere, totuşi cunoşti durerile mamelor, şi neputinţele fiilor şi fiicelor omeneşti le vezi.

Pentru aceasta, cu căldură căzând la icoana ta tămăduitoare şi sărutând-o cu umilinţă, te rugăm, Preamilostivă Stăpână: îndură-te de noi, păcătoasele, cele osândite să naştem în dureri şi să creştem în întristări pruncii noştri, şi cu împreună-pătimire acoperă-ne, iar pe pruncii şi soţii noştri izbăveşte-i de bolile cele grele şi de necazurile amare.

Dăruieşte-le sănătate şi putere, ca cei hrăniţi să crească din putere în putere, iar cele care îi hrănesc să se umple de bucurie şi mângâiere, ca şi acum, cu mijlocirea ta, Domnul să săvârşească lauda Sa din gura pruncilor şi a celor care sug.

O, Maică a Fiului lui Dumnezeu! Milostiveşte-te de maicile fiilor omeneşti şi de norodul tău cel neputincios: bolile noastre grabnic tămăduieşte-le, necazurile şi întristările noastre alină-le şi nu trece cu vederea lacrimile şi suspinările robilor tăi.

Auzi-ne în ziua necazului pe noi, cei care cădem la icoana ta, şi în ziua bucuriei şi izbăvirii primeşte laudele inimilor noastre cele mulţumitoare.

Înalţă rugăciunile noastre la Tronul Fiului tău şi Dumnezeului nostru, ca să fie milostiv către păcatele şi neputinţele noastre şi să adauge mila Sa celor care cunosc Numele Lui, ca şi noi şi pruncii noştri să te proslăvim pe tine, Milostiva noastră Apărătoare şi Nădejdea neamului nostru cea neclintită, în vecii vecilor. Amin.

Acatistul Sfântului Ierarh DIONISIE, Episcopul Cetăţii Albe-Ismail – 17 Septembrie / 10 Iulie

Sfântul Episcop Dionisie Erhan (n. 1868 — d. 1943), Vicar al Arhiepiscopiei Chișinăului (1918-1932), Episcopul Cetății Albe – Ismail (1932-1940), Episcop al Argeșului (1940-1941), Stareţ al mănăstirii Suruceni (1908-1934).

Condacul 1

Pe cel ce este fiu ales al Basarabiei și următor al cuvioșilor nevoitori, pe cinstitul Ierarh și părinte darnic, milostiv spre cei orfani și iubitor de neam, să-l cinstim cu bucurie, din inimă strigând: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, păstor înțelept al Basarabiei!

Icosul 1

Calea cea îngustă a nevoințelor și a ostenelilor ai urmat-o din pruncie, Sfinte Dionisie, iar prin curăție și rugăciune, vas ales al harului dumnezeiesc te-ai făcut, astfel încât, ca un stâlp de foc ajungând, ai călăuzit pe poporul tău în vremuri grele, ca un părinte iubitor, pentru care, după vrednicie primește de la noi aceste cântări:

Bucură-te, vlăstar al Basarabiei;
Bucură-te, monah nevoitor;
Bucură-te, pildă de smerenie;
Bucură-te, povățuitor duhovnicesc;
Bucură-te, iubitor de învățătură;
Bucură-te, păstor blând al credincioșilor;
Bucură-te, părinte al orfanilor;
Bucură-te, ocrotitor al celor săraci;
Bucură-te, apărător al dreptei credințe;
Bucură-te, slujitor evlavios al altarului;
Bucură-te, călăuză a neamului tău;
Bucură-te, vas al darurilor Duhului Sfânt;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, păstor înțelept al Basarabiei!

Condacul 2

Din copilărie ai deprins de la părinții tăi iubirea pentru Dumnezeu și Biserică, pentru neamul românesc și graiul străbun, iubire pe care ai sădit-o în inima ta, Părinte Dionisie, și ai făcut-o roditoare prin osteneli, cântând Preasfintei Treimi: Aliluia!

 Icosul 2

Din casa părintească ai învățat a citi și bucuria ta era să pătrunzi înțelesurile Sfintei Scripturi, din care ai cunoscut poruncile Evangheliei lui Hristos și ți-ai aprins inima spre dorirea desăvârșirii. Drept aceea, te lăudăm, zicând:

Bucură-te, purtător al numelui Marelui Mucenic Dimitrie;
Bucură-te, următor al râvnei sfinte a Izvorâtorului de mir;
Bucură-te, cel crescut cu hrană duhovnicească;
Bucură-te, cel ce zilnic ascultai cuvântul Scripturii;
Bucură-te, cel ce de acolo ai auzit despre neamul romanilor;
Bucură-te, cel ce ai înțeles măreția strămoșilor tăi;
Bucură-te, cel ce ai dorit luminarea neamului românesc;
Bucură-te, cel sărac în cele materiale;
Bucură-te, cel bogat în cunoștința de Dumnezeu;
Bucură-te, minte plină de gânduri sfinte;
Bucură-te, suflet luminat de cerescul har;
Bucură-te, cel ce ți-ai clădit viața pe temelia Evangheliei;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, păstor înțelept al Basarabiei!

Condacul 3

Însetând de iubirea dumnezeiască, precum cerbul de izvoarele apelor, la vârsta de 15 ani ai cerut să intri în obștea Mănăstirii Suruceni, unde, fiind primit, ai făcut ascultare cu bucurie, slujind tuturor ca Însuși Mântuitorului Hristos și cântând lui Dumnezeu cu îngerii: Aliluia!

Icosul 3

Sărăcia întru cele materiale a obștii tale s-a vădit a fi prilej de bogăție duhovnicească, încât spre Dumnezeu nădăjduiai și în mâinile Lui îți puneai viața, Părinte Dionisie, iar mintea la cele cerești având-o pururea, uitai adesea de somn și de hrană, Hristos fiindu-ți viață, suflare și bucurie, pentru care te cinstim, grăind:

Bucură-te, ucenic plin de smerenie;
Bucură-te, păzitor al fecioriei;
Bucură-te, păstrător al nevinovăției de prunc;
Bucură-te, cel călăuzit de îngerul păzitor;
Bucură-te, iubitor de osteneală;
Bucură-te, răbdător fără cârtire;
Bucură-te, cel ce ai alungat patimile prin înfrânare;
Bucură-te, cel ce ți-ai luminat mintea prin tăierea voii;
Bucură-te, cel izbăvit de griji prin ascultare;
Bucură-te, cel ce ai ales singurul lucru cu adevărat trebuincios;
Bucură-te, cel ce ai aflat mărgăritarul de mult preț în țarina inimii;
Bucură-te, următor al Cuvioșilor sihaștri ai Moldovei;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, păstor înțelept al Basarabiei!

 Condacul 4

După șapte ani de ascultare smerită ai fost tuns rasofor, iar după alți nouă ani de slujire ai primit sfântul chip călugăresc și numele de Dionisie, întru cinstirea ierarhului văzător de cele cerești și ucenic al marelui Apostol Pavel, ale cărui virtuți urmându-le, cu acesta împreună cânți lui Dumnezeu: Aliluia!

 Icosul 4

Mult ai cercetat Sfânta Scriptură, fericite Părinte, știind că aceasta este insuflată de Dumnezeu și de folos spre învățătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înțelepțirea cea întru dreptate, astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și bine pregătit pentru orice lucru bun, iar noi te lăudăm, zicând:

Bucură-te, cel ce ai avut ca hrană cuvântul lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ai pătruns în adâncurile Scripturii;
Bucură-te, cel ce ai sorbit din ea apa vieții;
Bucură-te, cel ce ai cunoscut lucrarea Tatălui Creator;
Bucură-te, cel ce ai urmat poruncile Fiului Mântuitor;
Bucură-te, vistierie a darurilor Duhului Sfânt;
Bucură-te, înălțime a cugetărilor cerești;
Bucură-te, minte ageră cu gând neîntinat;
Bucură-te, cel ce ai aflat cuvintele lui Hristos, care sunt duh și sunt viață;
Bucură-te, cel ce te bucuri de raiul Scripturilor;
Bucură-te, desăvârșit cunoscător al cărților biblice
Bucură-te, propovăduitor al Descoperirii dumnezeiești;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, păstor înțelept al Basarabiei!

Condacul 5

Ai urmat, Părinte, sfatul marelui Vasile, de a aduna învățăturile ziditoare de suflet din scrieri felurite, asemenea albinelor care culeg doar nectarul din flori; pentru aceasta, ai cercetat cu nesaț cărțile despre istoria neamului, precum și mulțime de alte scrieri, din care, alegând cele de folos, cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

 Icosul 5

Ca un luminător te-ai arătat în mijlocul obștii de la Suruceni, prin viața virtuoasă, prin cunoașterea învățăturilor sfinte și prin cuvântul înțelept, pentru care ai fost rânduit stareț și bine ai povățuit, atât pe monahi, cât și pe credincioșii care din toate părțile Basarabiei veneau la tine și te cinsteau cu graiuri ca acestea:

Bucură-te, duhovnic iscusit;
Bucură-te, părinte milostiv;
Bucură-te, mustrător cu blândețe;
Bucură-te, cel ce trezești pe cei cuprinși de somnul păcatului;
Bucură-te, cel ce ridici pe cei căzuți în întunericul necunoștinței;
Bucură-te, îmbărbătare a celor deznădăjduiți;
Bucură-te, cel ce îndemnai pe fiecare să-și înmulțească talanții;
Bucură-te, îndrumător al tinerilor spre învățătură;
Bucură-te, cel ce vedeai în fiecare chemarea dată de Dumnezeu;
Bucură-te, următor al Samarineanului milostiv;
Bucură-te, cel deopotrivă iubit de creștinii altor neamuri;
Bucură-te, stea călăuzitoare a celor de pe marea vieții;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, păstor înțelept al Basarabiei!

 Condacul 6

Iconom priceput ai fost pentru mănăstirea ta, Părinte, pe care ai înnoit-o material și duhovnicește, făcând din ea inima deșteptării dragostei de neam, școală în grai strămoșesc și cetate de scăpare pentru mulți săraci și neputincioși, care, fiind ajutați de tine, lăudau pe Mântuitorul Hristos, cântându-I: Aliluia!

Icosul 6

Graiul strămoșesc l-ai iubit și în el ai slujit lui Dumnezeu în biserică, spre folosul și mângâierea poporului cuprins de necazuri, iar pe cei 60 de monahi adunați în obștea ta, Sfinte, i-ai învățat a citi și a scrie cu slovă românească, pentru care ca pe un dascăl al neamului și îndrumător duhovnicesc te cinstim, grăind:

Bucură-te, învățător cugetător de Dumnezeu;
Bucură-te, înțelept povățuitor al tinerilor;
Bucură-te, călăuză luminoasă a monahilor;
Bucură-te, rugător pentru propășirea ucenicilor tăi;
Bucură-te, îndemnător la viață sfântă;
Bucură-te, vestitor al credinței în graiul poporului;
Bucură-te, cel ce, prin citit, ai luminat calea multora;
Bucură-te, cel ce ai avut ucenici vrednici și vestiți;
Bucură-te, cel ce ai făcut să crească o generație strălucită;
Bucură-te, dascăl al celor neștiutori și rătăciți;
Bucură-te, ajutător al celor harnici la învățătură;
Bucură-te, sprijinitor al celor ce vor să agonisească virtuți sfinte;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, păstor înțelept al Basarabiei!

Condacul 7

În vremea când cetele celor potrivnici credinței amenințau Basarabia, tu, Părinte, călăuzit de Duhul Sfânt, ai prorocit că aceasta va fi în curând liberă și toți vor vorbi limba strămoșească și vor sluji fără teamă lui Dumnezeu, iar cei ce au văzut, mai presus de nădejde, împlinirea cuvintelor tale, cântau Preasfintei Treimi: Aliluia!

 Icosul 7

Pe toți i-ai încurajat, Sfinte, să lucreze, prin rugăciune stăruitoare și prin mijloace pașnice, pentru unirea într-un cuget a tuturor românilor, iar, prin faptele mărețe ale ucenicilor tăi, s-a înlăturat primejdia cotropirii Basarabiei de oastea celor potrivnici lui Dumnezeu, pentru care, bucurându-se, toți te lăudau, zicând:

Bucură-te, ocrotitor, prin rugăciune, al neamului tău;
Bucură-te, cel ce, pentru pacea poporului, ai postit și ai privegheat;
Bucură-te, duhovnic al unor vrednici ucenici;
Bucură-te, iubitor al limbii străbune;
Bucură-te, lucrător pentru întregirea neamului;
Bucură-te, cel ce pentru aceasta ți-ai primejduit viața;
Bucură-te, cel ce pe cei asupriți i-ai adăpostit;
Bucură-te, cel ce pe frații ardeleni i-ai primit cu dragoste;
Bucură-te, nou Moise, care ai scos pe poporul tău din asuprire;
Bucură-te, nou Samuel, ca un drept judecător și slujitor sfințit;
Bucură-te, cel ce, de la Duhul Sfânt, ai înțeles semnele vremurilor;
Bucură-te, povățuitor rânduit de pronia cerească;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, păstor înțelept al Basarabiei!

 Condacul 8

Vremea a venit, cu bunăvoința lui Dumnezeu, să fii pus ca lumina în sfeșnic, spre a lumina tuturor celor din casă, și ai fost hirotonit arhiereu în Catedrala din Iași, spre bucuria și folosul credincioșilor din Basarabia, care au cântat cu mulțumire lui Hristos: Aliluia!

 Icosul 8

Mare a fost osteneala ta în înalta slujire încredințată ție, Sfinte Dionisie, că totdeauna te-ai luptat pentru folosul Bisericii și mântuirea păstoriților tăi, dar nici nevoințele călugărești nu le-ai împuținat, ci ai socotit treapta arhieriei prilej de înmulțire a rugăciunii și a lucrării tale sfințite, iar noi, minunând-ne de aceasta, strigăm ție:

Bucură-te, vrednic slujitor în Catedrala din Chișinău;
Bucură-te, cel căruia i s-a încredințat păstorirea Basarabiei de sud;
Bucură-te, cel ce ai colindat orașe și sate în propovăduire;
Bucură-te, cel ce ai mângâiat pe cei întristați;
Bucură-te, cel ce ai adus la Hristos pe cei necredincioși;
Bucură-te, cel ce ai întors la pocăință pe cei robiți de patimi;
Bucură-te, următor al predicii Apostolilor;
Bucură-te, cel ce ai scos din rătăcire pe mulți;
Bucură-te, cel ce ai întărit Ortodoxia;
Bucură-te, surpător al învățăturilor greșite;
Bucură-te, sprijinitor al satelor sărace;
Bucură-te, înnoitor al mănăstirilor;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, păstor înțelept al Basarabiei!

 Condacul 9

Slujirea dumnezeieștii Liturghii ți-a fost izvor de putere și har, că, în vremea ei, ridicându-ți mintea la ceruri, cu Dumnezeu vorbeai fără mijlocire, rugându-te pentru poporul tău și cu îngerii cântând lui Hristos, în Duhul Sfânt: Aliluia!

 Icosul 9

Biserică însuflețită ai clădit, ca din pietre vii, din sufletele iubitoare de Dumnezeu, dar și lăcașuri sfinte ai înălțat, ai înnoit și ai împodobit, ca, Sfânta Jertfă în ele neîncetat săvârșindu-se, să fie curățit, luminat și sfințit poporul credincios, care îți cântă unele ca acestea:

Bucură-te, ctitor de sfinte biserici și paraclise;
Bucură-te, cel ce pe ele le-ai înfrumusețat după cuviință;
Bucură-te, lucrător neobosit spre slava lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ai sfințit noi lăcașuri de închinare;
Bucură-te, cel ce le-ai împodobit cu sfinte vase și icoane;
Bucură-te, cel ce le-ai dăruit cărți spre slujirea sfântă;
Bucură-te, cel ce pe tine însuți lăcaș sfânt te-ai făcut;
Bucură-te, cel ce cu lumina virtuților te-ai înveșmântat;
Bucură-te, cel prin care preoții au fost îndrumați;
Bucură-te, cel ce pe mulți i-ai născut din apă și din Duh;
Bucură-te, iconom smerit al Tainelor dumnezeiești;
Bucură-te, cel ce în staulul Bisericii pe toți i-ai păzit;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, păstor înțelept al Basarabiei!

 Condacul 10

Ca un moștenitor al vredniciei de învățător a Mântuitorului Hristos, Sfinte Ierarhe Dionisie, ai sprijinit zidirea de școli și ai îndemnat pe părinți să-și trimită copiii la învățătură, iar tu însuți ai ajutat pentru aceasta pe tinerii săraci, care, sporind în cunoștințele cele folositoare și devenind oameni de nădejde ai Bisericii și ai țării, mulțumeau ție și cântau lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 10

Ajungând, la cererea poporului credincios, Episcop al Cetății Albe și al Ismailului, te-ai ostenit cu timp și fără timp, cutreierând întinsul eparhiei tale și pe toți cu înțelepciune și blândețe povățuind, ziua și noaptea, pe cale, în biserică, în școală, încât, semănând cuvântul Evangheliei, roade ai secerat la vreme și cântare de cinstire ai primit:

Bucură-te, harnic lucrător în via Domnului;
Bucură-te, ierarh plin de dragoste și smerenie;
Bucură-te, cel ce doreai a sluji și nu a fi slujit;
Bucură-te, chip de neagonisire și simplitate;
Bucurăte, predicator în graiul vechilor cazanii;
Bucură-te, bucium care trezești conștiințele;
Bucură-te, sabie care nimicești cursele diavolești;
Bucură-te, flacără care arzi obiceiurile rele;
Bucură-te, tămâie a rugăciunii cu mireasmă duhovnicească;
Bucură-te, ancoră a nădejdii în vreme de încercare;
Bucură-te, străjer neadormit la hotarele țării;
Bucură-te, mijlocitor neobosit pentru turma ta;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, păstor înțelept al Basarabiei!

Condacul 11

Milostivire părintească ai avut, Sfinte, spre copiii rămași fără părinți și, cu multă osteneală, ai ridicat casă pentru îngrijirea și creșterea lor creștinească, arătând iubirea de Dumnezeu prin iubirea față de semeni și cântând Părintelui ceresc: Aliluia!

 Icosul 11

Întristare adâncă a pricinuit inimii tale cotropirea Basarabiei de către oastea celor potrivnici lui Dumnezeu și, cu mare durere, ai plecat și ți-ai găsit vremelnică sălășluire la Curtea de Argeș, unde ai fost înconjurat cu dragoste de credincioșii care grăiau ție:

Bucură-te, inimă ce simte durerea unui neam întreg;
Bucură-te, pildă de ierarh cuvios;
Bucură-te, candelă nestinsă a rugăciunii;
Bucură-te, floare înmiresmată a nevoinței;
Bucură-te, năvod pescuitor de pești cuvântători;
Bucură-te, gura cântărilor duhovnicești;
Bucură-te, icoană de sfințenie;
Bucură-te, potir plin de înțelepciune;
Bucură-te, vas al smeritei cugetări;
Bucură-te, vajnic apărător al dreptei credințe;
Bucură-te, slujitor plin de adevărată evlavie;
Bucură-te, mijlocitor pentru unitatea de credință și de neam;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, păstor înțelept al Basarabiei!

Condacul 12

Ostenit de multele nevoințe, lăsând grija arhieriei, te-ai întors la Mănăstirea Suruceni, bucurându-te pentru eliberarea Basarabiei, dar mâhnindu-te pentru prădarea sfintelor lăcașuri de către dușmanii Crucii lui Hristos; însă, cu stăruință adunând obștea risipită, în rugăciune smerită, în răbdarea bolilor și în liniște te-ai pregătit pentru trecerea în veșnicie, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Mai înainte cunoscându-ți sfârșitul, ai lăsat să fie așternut în scris testamentul tău duhovnicesc, apoi ți-ai încredințat sufletul în mâinile lui Hristos, Căruia din toată inima și cu toată puterea I-ai slujit în întreaga ta viață, iar trupul, așezat spre veșnică odihnă la mănăstirea ta, a fost slăvit de Dumnezeu cu darul nestricăciunii, pentru care noi te cinstim, zicând:

Bucură-te, cel mutat din cele trecătoare la fericirea veșnică;
Bucură-te, cel arătat lumii de Dumnezeu în chip minunat;
Bucură-te, cel al cărui trup a fost mucenicit după moarte;
Bucură-te, cel ce ai răbdat ca necredincioșii să dea foc mormântului tău;
Bucură-te, cel ce prin aceasta și mai strălucit te arăți;
Bucură-te, slava ținuturilor dintre Prut și Nistru;
Bucură-te, nestemată din cununa Sfinților neamului nostru;
Bucură-te, împreună cu toți Sfinții Ierarhi ai Moldovei;
Bucură-te, împreună cu toți Mărturisitorii lui Hristos;
Bucură-te, cel ce ne sporești iubirea de Dumnezeu și de semeni;
Bucură-te, tămăduitor al trupurilor noastre neputincioase;
Bucură-te, rugător pentru mântuirea sufletelor noastre;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, păstor înțelept al Basarabiei!

Condacul 13

O, întru tot lăudate Părinte Ierarhe Dionisie, cel ce stai acum înaintea Preasfintei Treimi, primește rugăciunea noastră și mijlocește-ne iertare de păcate, spor în credință și fapte bune, precum și dobândirea fericirii veșnice, ca și noi, împreună cu tine, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Acest Condac se zice de trei ori. Apoi se zice iarăși Icosul 1 şi Condacul 1,

Icosul 1

Calea cea îngustă a nevoințelor și a ostenelilor ai urmat-o din pruncie, Sfinte Dionisie, iar prin curăție și rugăciune, vas ales al harului dumnezeiesc te-ai făcut, astfel încât, ca un stâlp de foc ajungând, ai călăuzit pe poporul tău în vremuri grele, ca un părinte iubitor, pentru care, după vrednicie primește de la noi aceste cântări:

Bucură-te, vlăstar al Basarabiei;
Bucură-te, monah nevoitor;
Bucură-te, pildă de smerenie;
Bucură-te, povățuitor duhovnicesc;
Bucură-te, iubitor de învățătură;
Bucură-te, păstor blând al credincioșilor;
Bucură-te, părinte al orfanilor;
Bucură-te, ocrotitor al celor săraci;
Bucură-te, apărător al dreptei credințe;
Bucură-te, slujitor evlavios al altarului;
Bucură-te, călăuză a neamului tău;
Bucură-te, vas al darurilor Duhului Sfânt;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, păstor înțelept al Basarabiei!

Condacul 1

Pe cel ce este fiu ales al Basarabiei și următor al cuvioșilor nevoitori, pe cinstitul Ierarh și părinte darnic, milostiv spre cei orfani și iubitor de neam, să-l cinstim cu bucurie, din inimă strigând: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, păstor înțelept al Basarabiei!

după care rostim această:

Rugăciune

Sfinte și preaînțelepte Părinte Ierarhe Dionisie, cel ce ai câștigat îndrăznire către Dumnezeu, primește smerita noastră rugăciune și ne ajută, izbăvindu-ne din toate nevoile și necazurile. Roagă-te lui Hristos Domnul să ne învrednicească a primi darurile Sale: pacea și mântuirea, dragostea curată și puterea de a face binele; să ne apere de orice dezbinare, de reaua întâmplare, de război, de boli, de pagube și de moarte năprasnică.

Pe cei ce sunt în călătorie să-i păzească de primejdii, pe bolnavi să-i vindece, pe orfani să-i ocrotească, pe bătrâni să-i întărească, pe tineri să-i înțelepțească și să le lumineze mintea pentru înțelegerea bunelor învățături, iar dascălilor să le dea răbdare, înțelepciune și pricepere; pe credincioși să-i ferească de ispite și de învățătorii mincinoși, întărindu-i în credință; monahilor să le sporească râvna și statornicia în împlinirea făgăduințelor, în smerenie și ascultare față de părinții duhovnicești; să reverse asupra preoților darul dreptei înțelegeri, slujire jertfelnică și neprihănită, iar pe ierarhi să-i dăruiască Bisericii Sale drept învățând cuvântul adevărului.

Cel ce ai călăuzit pe credincioși prin pilda vieții tale sfinte și prin cuvântări duhovnicești, roagă-te bunului Dumnezeu să ne rânduiască păstori sufletești vrednici, dornici de a spori și întări dragostea între frați, să surpe meșteșugirile celor ce se ridică asupra Sfintei Biserici, iar nouă tuturor să ne dăruiască unire în dreapta credință, în iubirea de semeni și în faptele cele bune, ca, prin mijlocirea ta sporind în viața plăcută lui Dumnezeu, să înălțăm slavă, mulțumire și închinăciune Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti 2019

Posted in: Acatiste și paracliseArticoleSfântul Ierarh Dionisie Erhan.

https://doxologia.ro/testamentul-sfantului-ierarh-dionisie-erhan

Acatistul Icoanei Maicii Domnului Gherontissa (Stareţa) – 2 Decembrie / 4 Aprilie

CONDAC 1

A mănăstirii Pantocrator comoară de mare preț, apărătoare nebiruită a obștii adunate spre cinstirea Ta, ajutătoare grabnică a tuturor creștinilor care aleargă către Tine cu pașii rugăciunii, pe tine Te știm, Preacurată, și cântăm Domnului cu mulțumire: Aliluia!

ICOS 1

Însăți ai voit a-Ți alege, Preabună, locul pe care avea să se zidească mănăstirea Ta, când în chip minunat de mai multe ori a dispărut icoana și uneltele meșterilor, iar noi minunându-ne de purtarea Ta de grijă întru toate Îți cântăm așa:
Bucură-Te,temelie a oricărei zidiri spre mântuire;
Bucură-Te, stâlp al smereniei sprijinind sufletele încercate;
Bucură-Te, arătătoarea locului de zidire a mănăstirii;
Bucură-Te, minune răsărită mai înainte de minune;
Bucură-Te, fierbinte rugătoare la tronul cel ceresc;
Bucură-Te, împăcarea noastră cu Ziditorul;
Bucură-Te, a sufletelor noastre povățuitoare la limanul mântuirii;
Bucură-Te, zid nestricat ce păzești comoara sufletelor;
Bucură-Te, liniștirea sufletelor celor tulburate;
Bucură-Te, odihna iubitorilor de rugăciune;
Bucură-Te, ridicarea poverii păcatelor noastre;
Bucură-Te, a mănăstirii Pantocrator nădejde de mântuire;
Bucură-Te, Maica Domnului, călăuzitoarea obștii de la Pantocrator pe culmile desăvârșirii!

CONDAC 2

În sfântul altar a fost așezată icoana Ta Preacinstită, veghind neîncetat pe slujitorii Sfintei Liturghii și aducând rugăciuni pentru tot poporul care striga Ție cu mulțumire: Aliluia!

ICOS 2

Văzând că starețul mănăstirii este pe moarte și preotul slujitor nu se grăbea în săvârșirea Sfintei Liturghii, ai strigat la el din icoană, ca să facă ascultare și să se grăbească pentru a apuca a-l împărtăși pe muribund, care cu mulțumire a cântat Ție așa:
Bucură-Te,înfricoșătoare minune arătată preotului slujitor;
Bucură-Te, milostivire spre starețul aflat pe moarte;
Bucură-Te, că nu l-ai lăsat să moară fără Sfânta Împărtășanie;
Bucură-Te,că icoana Ta a fost socotită ca a unei starețe;
Bucură-Te, căci cu mare dragoste Te îngrijești de obștea mănăstirii;
Bucură-Te, căci cu blândețe îndrepți pe cei greșiți;
Bucură-Te, că pe toți îi îndrepți la limanul pocăinței;
Bucură-Te, că primești rugăciunile celor împovărați de necazuri;
Bucură-Te, că Te înduri de cei părăsiți de oameni;
Bucură-Te, că ne primești pe toți sub acoperământul milei Tale;
Bucură-Te, că nu ne lași în mijlocul furtunii ispitelor;
Bucură-Te, că ne pui în minte gândul bun al mântuirii;
Bucură-Te, Maica Domnului, călăuzitoarea obștii de la Pantocrator pe culmile desăvârșirii!

CONDAC 3

Văzând călugării purtarea Ta de grijă pentru starețul care era pe moarte, au socotit să așeze icoana Ta în naos, ca toți să se ostenească a-Ți înălța jertfe de rugăciuni, cântând Domnului: Aliluia!

ICOS 3

Stareță a mănăstirii ai fost numită de monahii mănăstirii Pantocrator pentru purtarea Ta de grijă și dragostea pentru întreaga obște, care într-un glas strigă către tine unele ca acestea:
Bucură-Te, a noastră povățuitoare către Hristos;
Bucură-Te, chezășuitoarea mântuirii noastre;
Bucură-Te, că Te îngrijești să ne păzim de alunecări în păcat;
Bucură-Te,că ne pui în minte gândul la moarte;
Bucură-Te, căci ne aduci pe căile smeritei cugetări;
Bucură-Te, că ne dai darul întregii înțelepciuni;
Bucură-Te, că risipești sfaturile celui viclean;
Bucură-Te, că ne întărești în lupta duhovnicească;
Bucură-Te, că pe toți ne primești sub aripile rugăciunii Tale;
Bucură-Te, că întru nimic arăți uneltirile celui viclean;
Bucură-Te, că ne îndrumi în lupta cu patimile;
Bucură-Te,că ne păzești pașii gândurilor de alunecare;
Bucură-Te, Maica Domnului, călăuzitoarea obștii de la Pantocrator pe culmile desăvârșirii!

CONDAC 4

Cu untdelemnul rugăciunii Tale tămăduiești rănile sufletelor noastre și ne dai putere în lupta duhovnicească, pentru aceea și noi cântăm cu mulțumire Celui Ce ni Te-a dat păzitoare: Aliluia!

ICOS 4

Rugăciunile cele stăruitoare ale bătrânilor care nu mai aveau untdelemn le-ai auzit, Preabinecuvântată, și ai umplut vasele goale cu ulei, iar inimile rugătorilor Tăi cu untdelemnul bucuriei duhovnicești, ca toți să Îți aducă cu dragoste picături de laude ca acestea:
Bucură-Te, că nu Te-ai întors dinspre ruga celor lipsiți;
Bucură-Te, că ai umplut vasele cu untdelemn;
Bucură-Te, că și nouă de dai untdelemnul milei Tale;
Bucură-Te, că ne mângâi în ceasul grelelor frământări;
Bucură-Te, că alungi de la noi duhul întristării;
Bucură-Te, că umpli vasele sufletelor de înțelepciune;
Bucură-Te, că ne luminezi cu flacăra rugăciunii Tale;
Bucură-Te, că ne dai picăturile îndurărilor dumnezeiești;
Bucură-Te, că toate cele de trebuință dăruiești obștii Tale;
Bucură-Te, că împreună pătimești cu cei din nevoi;
Bucură-Te, că le dai lor din destul darul Tău;
Bucură-Te, că de la Tine nimeni nu se întoarce deznădăjduit;
Bucură-Te, Maica Domnului, călăuzitoarea obștii de la Pantocrator pe culmile desăvârșirii!

CONDAC 5

Cu acoperământul milei Tale acoperi mănăstirea Pantocrator și pe toți pelerinii îi primești cu brațele deschise, mijlocind pentru ei să fie așezați în sânurile lui Avraam, ca să cânte neîncetat: Aliluia!

ICOS 5

Piratul saracin cel fără de rânduială, care voia să își aprindă pipa cu așchiile de lemn de la icoana Ta a fost îndată pedepsit cu orbirea și toți s-au înfricoșat de pedeapsa dumnezeiască și au strigat așa:
Bucură-Te, că ai întunecat vederea celui orb la suflet;
Bucură-Te, că prin aceasta ai voit a-l aduce la pocăință;
Bucură-Te, că nu suferi pe cei care hulesc cele sfinte;
Bucură-Te, că din pedeapsa dată lui mulți s-au îndreptat;
Bucură-Te, că ne ești nouă apărătoare de vrăjmașii nevăzuți;
Bucură-Te, că îmblânzești pe cei care se pornesc asupra noastră;
Bucură-Te, că umilești pe cei cu gând semeț;
Bucură-Te, că ne dai în toată vremea gândul cel smerit;
Bucură-Te, că focul rugăciunii Tale mistuie pe demoni;
Bucură-Te, că încălzești sufletele noastre cu iubirea dumnezeiască;
Bucură-Te, că ne povățuiești la limanul păcii;
Bucură-Te, că ne scoți din mijlocul tulburărilor omenești;
Bucură-Te, Maica Domnului, călăuzitoarea obștii de la Pantocrator pe culmile desăvârșirii!

CONDAC 6

Izvorul minunilor Tale nicicând nu seacă, Preafericită, căci toți cei care Ți se roagă Ție cu credință scot apa cea mântuitoare a milei Tale și cântă Domnului: Aliluia!

ICOS 6

Pirații saracini fiind înfricoșați de orbirea celui fără evalvie au aruncat icoana Ta în fântână, iar noi în adâncul sufletelor noastre purtăm izvorul minunilor Tale săvârșite spre mântuirea noastră, strigând așa:
Bucură-Te, fântână a minunilor dumnezeiești;
Bucură-Te, râu pururea curgător al înțelepciunii;
Bucură-Te, pod care ne treci la Lumină;
Bucură-Te, că risipești norul gândurilor rele;
Bucură-Te, condei ce ne scrii în cartea mântuirii;
Bucură-Te, maică a rugăciunii neîncetate;
Bucură-Te, că ne hrănești cu roadele rugăciunii Tale;
Bucură-Te, că nu ne lași să fim înghițiți de ispite;
Bucură-Te, că rușinezi pe cei care ne nedreptățesc;
Bucură-Te, că ești pururea rugătoare pentru neamul omenesc;
Bucură-Te, că nu ai încetat a fi păzitoare obștii Tale;
Bucură-Te, că ne păzești de uneltirile celor răi;
Bucură-Te, Maica Domnului, călăuzitoarea obștii de la Pantocrator pe culmile desăvârșirii!

CONDAC 7

După 80 ani a fost găsită icoana Ta și scoasă din fântână, descoperind piratul saracin orbit mai înainte de moarte adevărul, iar toți cu bucurie au cântat: Aliluia!

ICOS 7

Drept mulțumire pentru vindecarea soției sale, un demnitar din Constantinopol, a îmbrăcat icoana Ta în ferecătură de argint, iar noi cu armura rugăciunii Tale îmbrăcându-ne suntem păziți de săgețile celui viclean și cântăm:
Bucură-Te, că primești darurile de mulțumire ale credincioșilor;
Bucură-Te, izvor nesecat de tămăduiri pentru cei neputincioși;
Bucură-Te, că minunat strălucește icoana Ta ferecată cu argint;
Bucură-Te, că ne povățuiești a nu iubi bogățiile acestei lumi;
Bucură-Te, vistierie a rugăciunii de mare preț;
Bucură-Te, fulger ce risipești duhurile întunecate;
Bucură-Te, că ne acoperi cu coiful rugăciunii Tale;
Bucură-Te, că nu ne lași în mâinile vrăjmașilor noștri;
Bucură-Te, că ștergi lacrimile celor din nevoi;
Bucură-Te, că ne dai mireasma bucuriei duhovnicești;
Bucură-Te, cort al mântuirii credincioșilor;
Bucură-Te, pecete nestricată a fecioriei;
Bucură-Te, Maica Domnului, călăuzitoarea obștii de la Pantocrator pe culmile desăvârșirii!

CONDAC 8

Mănăstirea Ta, Preacurată, o ai salvat de cumplitul incendiu și toți cu bucurie au adus Ție mulțumiri în cântări neîncetate de: Aliluia!

ICOS 8

Păzește și cetatea sufletelor noastre de focul ispitelor, aprinzându-ne cu focul rugăciunii Tale, ca să înălțăm făclii de laude ca acestea:
Bucură-Te, că stingi văpaia ispitelor;
Bucură-Te, că oprești focul patimilor înșelătoare;
Bucură-Te, că ne îndreptezi la limanul rugăciunii;
Bucură-Te, că oprești uneltirile vrăjmașilor nevăzuți;
Bucură-Te, că risipești toate vicleniile lor;
Bucură-Te, apărătoare tare a cetății sufletelor noastre;
Bucură-Te, că stingi focul plăcerilor pentru deșertăciunile lumii;
Bucură-Te, că aprinzi în noi focul iubirii de cele cerești;
Bucură-Te, căci prin gândul la moarte ne păzești de păcat;
Bucură-Te, că nu ne lași să pierim în necazuri;
Bucură-Te, că te milostivești de cei disprețuiți;
Bucură-Te, că îmblânzești pe cei care se ridică împotriva noastră;
Bucură-Te, Maica Domnului, călăuzitoarea obștii de la Pantocrator pe culmile desăvârșirii!

CONDAC 9

Frumusețea îngerească a icoanei Tale uimea pe toți, dar ca să nu fi pricină de sminteală pentru noi, cei neputincioși și tulburați de patimile firii noastre căzute, Ți-ai întunecat privirea în icoană, dar nu ai încetat a primi de la noi glasurile cântărilor de: Aliluia!

ICOS 9

Cunocând neputința diaconului care se smintea de chipul Tău preafrumos și era tulburat de gânduri necurate când cădea icoana Ta, ai arătat chip mai întunecat și îmbătrânit, dar noi lăudăm în continuare frumusețea ta duhovnicească și purtarea de grijă pentru noi, cei neputincioși, cântând așa:
Bucură-Te, podoabă minunată a lumii cerești;
Bucură-Te, frumusețe nerăpită de nici un păcat;
Bucură-Te, că ai întunecat chipul din icoană pentru noi;
Bucură-Te, că acoperi întunericul păcatelor noastre;
Bucură-Te, că ne îndemni neîncetat la pocăință;
Bucură-Te, că nu ne lași în viforul ispitelor;
Bucură-Te, îndreptarea cu blândețe a diaconului;
Bucură-Te, că l-ai izbăvit de cumplita ispită;
Bucură-Te, că ne povățuiești a iubi frumusețea duhovnicească;
Bucură-Te, că ne îndemni spre defăimarea deșertăciunilor lumești;
Bucură-Te, că ne primești pe toți în lumina iubirii Tale;
Bucură-Te, că ne păzești de toate asupririle celui rău;
Bucură-Te, Maica Domnului, călăuzitoarea obștii de la Pantocrator pe culmile desăvârșirii!

CONDAC 10

Cum să nu ne minunăm de mulțimea minunilor Tale, Preacurată, revărsată asupra tuturor celor din nevoi, căci cu adevărat, nu ai lăsat pe nimeni ne ajutat și tuturor Te-ai făcut călăuzitoare spre pământul mântuirii, ca să cânte cu dragoste: Aliluia!

ICOS 10

Rugăciunile stăruitoare ale părinţilor care nu mai aveau untdelemn pentru candelele bisericii şi nici pentru bucătărie le-ai auzit, Preabună, şi strălucită minune ai lucrat, spre bucuria celor care cântă Ţie:
Bucură-Te, vas plin de untdelemnul milostivirii;
Bucură-Te, că ne dai din destul cele de folos;
Bucură-Te, că Te îngrijeşti de mântuirea sufletelor noastre;
Bucură-Te, a obştii Tale comoară nerăpită;
Bucură-Te, că auzi suspinurile celor din lipsuri;
Bucură-Te, că Te înduri de cei sărmani;
Bucură-Te, că pe marea vieţii ne călăuzeşti;
Bucură-Te, că ai adus untdelemn în mănăstirea Ta;
Bucură-Te, că nu ai suferit a lăsa pe monahi în cumplită lipsă;
Bucură-Te, că eşti Maica tuturor celor necăjiţi;
Bucură-Te, că reverşi pururea untdelemnul facerii de minuni;
Bucură-Te, că sporeşti întru noi frica de Dumnezeu;
Bucură-Te, Maica Domnului, călăuzitoarea obștii de la Pantocrator pe culmile desăvârșirii!

CONDAC 11

Pe corabia vieţii purtându-mă, cer în orice ceas ocrotirea Ta, căci tâlharii patimilor mă urmăresc şi numai la mila Ta nădăjduiesc, eu, cel împovărat de grele păcate, strigând Ţie: Aliluia!

ICOS 11

Auzit-a fericitul Eftimie în vis făgăduinţa ta, că vei trimite untdelemn mănăstirii Tale şi minunat ai lucrat mântuirea tuturor, căci pe monahi din lipsă i-ai izbăvit şi pe cei aflaţi pe corabie i-ai izbăvit de germani, ca toţi într-un glas să-Ţi cânte Ţie:
Bucură-Te,bogăţia nerăpită a mănăstirii Pantocrator;
Bucură-Te, că ai dăruit untdelemn celor care s-au rugat Ţie;
Bucură-Te, că pe cei care duceau arme pe corabie i-ai izbăvit de vrăjmaşi;
Bucură-Te, că şi pe noi ne păzeşti de primejdia vrăjmaşilor nevăzuţi;
Bucură-Te, că sporeşti întru noi darurile Duhului;
Bucură-Te, că Te rogi pentru cei împresuraţi de ispite;
Bucură-Te, că ne dai putere a purta Crucea noastră;
Bucură-Te, bucuria negrăită a Cuviosului Eftimie;
Bucură-Te, mulţumirea celor izbăviţi de germani;
Bucură-Te, că le-ai poruncit să dea untdelemnul mănăstirii Tale;
Bucură-Te, că nici pe noi nu ne lipseşti de ocrotirea Ta;
Bucură-Te,că ne dai răbdare a purta durerile fără cârtire;
Bucură-Te, Maica Domnului, călăuzitoarea obștii de la Pantocrator pe culmile desăvârșirii!

CONDAC 12

Izvor al minunilor Te-ai arătat în mănăstirea Pantocrator, iar în cămara sufletelor noastre eşti făclie pururea veşnică de rugăciune, care luminezi inimile noastre spre a cânta cu mulţumire: Aliluia !

ICOS 12

Cununa mănăstirii Pantocrator, slava Bisericii lui Hristos, nădejdea mântuirii noastre, Tu eşti, Maică Preacurată, şi către Tine întindem razele gândurilor noastre, ca să ne povăţuieşti către Soarele slavei şi să-Ţi cântăm aşa:
Bucură-Te, comoară de minuni ascunsă în Athos;
Bucură-Te, vistierie necheltuită de binecuvântări cereşti;
Bucură-Te, oglindă a înţelepciunii celei neapropiate;
Bucură-Te, povăţuitoare grabnică spre Adevăr;
Bucură-Te, că pururea ne dai cele de trebuinţă;
Bucură-Te, că ne mijloceşti împăcare cu Dumnezeu;
Bucură-Te,că risipeşti cursele celor vicleni;
Bucură-Te, că ne dai biruinţă asupra patimilor;
Bucură-Te, că ne faci moştenitori bunătăţilor celor veşnice;
Bucură-Te, că alungi de la noi toată întristarea;
Bucură-Te, că eşti povăţuitoarea noastră către Împărăţia cerurilor;
Bucură-Te, că ne soleşti mântuire în toate nevoile;
Bucură-Te, Maica Domnului, călăuzitoarea obștii de la Pantocrator pe culmile desăvârșirii!

CONDAC 13

O, Maică Prealăudată, a mănăstirii Pantocrator comoară duhovnicească, pune şi în inimile noastre cele sărăcite de patimi talanţii milostivirii Tale, ca să lucrăm pământul sufletelor cu smerenie şi să cântăm cu mulţumire Domnului: Aliluia ! (Acest Condac se spune de 3 ori)

ICOS 1

Însăți ai voit a-Ți alege, Preabună, locul pe care avea să se zidească mănăstirea Ta, când în chip minunat de mai multe ori a dispărut icoana și uneltele meșterilor, iar noi minunându-ne de purtarea Ta de grijă întru toate Îți cântăm așa:
Bucură-Te,temelie a oricărei zidiri spre mântuire;
Bucură-Te, stâlp al smereniei sprijinind sufletele încercate;
Bucură-Te, arătătoarea locului de zidire a mănăstirii;
Bucură-Te, minune răsărită mai înainte de minune;
Bucură-Te, fierbinte rugătoare la tronul cel ceresc;
Bucură-Te, împăcarea noastră cu Ziditorul;
Bucură-Te, a sufletelor noastre povățuitoare la limanul mântuirii;
Bucură-Te, zid nestricat ce păzești comoara sufletelor;
Bucură-Te, liniștirea sufletelor celor tulburate;
Bucură-Te, odihna iubitorilor de rugăciune;
Bucură-Te, ridicarea poverii păcatelor noastre;
Bucură-Te, a mănăstirii Pantocrator nădejde de mântuire;
Bucură-Te, Maica Domnului, călăuzitoarea obștii de la Pantocrator pe culmile desăvârșirii!

CONDAC 1

A mănăstirii Pantocrator comoară de mare preț, apărătoare nebiruită a obștii adunate spre cinstirea Ta, ajuătoare grabnică a tuturor creștinilor care aleargă către Tine cu pașii rugăciunii, pe tine Te știm, Preacurată, și cântăm Domnului cu mulțumire: Aliluia !

Canon de rugăciune către Sfântul Proroc Elisei – 14 Iunie

Sfântul Proroc Elisei

Troparul Sfântului Prooroc Elisei, glasul al 4-lea

Cel ce a fost înger în trup, temeiul proorocilor, al doilea Înaintemergător al venirii lui Hristos, Ilie măritul, care a trimis de sus lui Elisei dar, bolile goneşte şi pe cei leproşi curăţeşte. Pentru aceasta şi celor ce-l cinstesc pe el, le izvorăşte tămăduiri.

Cântarea 1, glasul al 8-lea.

Irmosul:

Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bucură-te Proorocule Elisei, care te-ai arătat întocmai cu îngerii, vieţuind în trup ca fiind fără de trup.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Păzindu-ţi, proorocule, ochiul sufletului cel fără materie, cu raza Duhului, te-ai învrednicit a vedea cele viitoare.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cere de la Dumnezeu, Elisei, vindecare pentru cei ce bolesc şi curăţire de greşeli, pentru cei ce curat te laudă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Să cântăm Domnului, Celui Ce bine a voit să Se întrupeze fără de sămânţă din Fecioară, spre scăparea şi izbăvirea noastră.

Cântarea a 3-a.

Irmosul:

Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeiescul Ilie lămurit fiind proorocit cu grai, te-a uns pe tine prooroc, de Dumnezeu insuflate, Mărite Elisei.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Darul Sfântului Duh cel îndestulat ţi-a aflat odihnă şi s-a sălăşluit întru tine, Sfinte Elisei, pururea pomenite.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aflându-te pe tine Stăpânul, că ţi-ai ogorât brazda sufletului cu ostenelile, a semănat întru tine harul cel proorocesc, Sfinte Elisei.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe tine te avem toţi creştinii Scăpare şi Zid al nostru şi pe tine te preaslăvim fără tăcere, Ceea ce eşti Nenuntită.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Duhul Cel Preasfânt te-a arătat pe tine tăietor de toată rădăcina a toată răutatea şi săditor de toată bunătatea, Elisei Preafericite.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce cunoaşte mai dinainte cele viitoare şi cheamă cele ce n-au fost ca şi cum ar fi, cunoscându-te mai dinainte vrednic, te-a rânduit pe tine mai dinainte, Proorocule Elisei.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Adunarea virtuţilor urma vieţii tale, Proorocule. Pentru aceea prăznuiesc acum popoarele şi mulţimile întru pomenirea ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Preacurată Fecioară roagă pe Dumnezeu, pe Carele L-ai născut, ca să dăruiască celor ce te laudă pe tine iertare de greşeli.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale şi cu braţul Tău cel înalt, pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cine va povesti virtuţile tale cele din fapte? Şi suişurile Duhului cine va putea să le vestească, proorocule al lui Dumnezeu?

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aflând adâncimea darurilor lui Dumnezeu, Elisei, ai izvorât proorocii dumnezeieşti şi tămăduiri sufletului şi trupului pentru cei ce se apropie de tine.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mormântul nu a acoperit acum isprăvile virtuţilor tale, Proorocule Elisei, ci toţi le vestesc, lăudându-le.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Roagă pururea pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru, Preacurată Marie, cea Neispitită de nuntă, ca să trimită credincioşilor mare milă.

Cântarea a 6-a.

Irmosul:

Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor. Căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mintea ta este curată, cuvântul tău prea limpede, că din izvorul cel curat şuvoaie de ape netulburate izvorăsc, ca să arate cele ascunse ale tale, fericite proorocule.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Suferit-ai, prealăudate, nedespărţindu-te de învăţătorul tău şi văzându-l făcând călătorie străină, te-ai înălţat cu dragoste, făcându-te înălţat împreună cu dânsul, Fericite Elisei.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzând, Proorocul Elisei, pe învăţătorul tău că se ridică de la pământ în carul cu cei patru cai de foc ai virtuţilor, te-ai uimit, dar ai primit moştenire cojocul împreună cu darurile.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu rugăciunile tale, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, dă să ne mântuim de cumplitele greşeli şi să dobândim dumnezeiasca strălucire, a Fiului şi Dumnezeului, Cel Ce S-a întrupat din tine în chip de netâlcuit, Preacurată.

CONDAC, glasul al 8-lea. Podobie: Apărătoare Doamnă…

Îndoit har luând de la Duhul, prooroc minunat te-ai arătat tuturor marginilor, pe cei ce te laudă pe tine izbăvindu-i din primejdii şi dăruind harul minunilor tale celor ce aleargă la tine cu credinţă şi strigă: Bucură-te, proorocule minunate.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, strigând: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule în veci.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luat-ai, Fericite Elisei, de la învăţătorul tău daruri îndoite întru Duh Sfânt şi întru dânsul fiind purtat de Dumnezeu, strigai: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule în veci.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Toată viaţa şi harul cel îndestulat al învăţătorului tău ai câştigat, arătându-te odor fecioriei şi cântând: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule în veci.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Trecut-ai apa Iordanului, pe care o ai lovit, aducându-ţi aminte de învăţătorul tău şi o ai trecut cu urme neudate, strigând: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule în veci.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Bucură-te, Fecioară, Preacurată, că ai născut lumii pe Dumnezeu cu trup, care izbăveşti din rătăcire pe cei ce cu credinţă te preaslăvesc pe tine cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Stăpână Preacurată.

Cântarea a 8-a.

Irmosul:

Pe Domnul, Cel ce S-a preaslăvit în muntele cel sfânt şi în rug prin foc a arătat lui Moise taina naşterii pururea Fecioarei, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fost-ai sare dumnezeiască întru Duhul Sfânt, purtătorule de Dumnezeu Elisei şi cu sare ai vindecat apele cele sterpe, strigând: Pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Oprind răutatea cea fără viclenie a copiilor celor tineri, i-ai dat pe dânşii mâncare la fiarele mâncătoare de sânge, Elisei Proorocule, strigând: Pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Spălându-se Neeman în Iordan şi curăţindu-se de lepră prin Elisei, însemna dumnezeiasca curăţire a Botezului, strigând: Pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe Domnul, Cel Ce este în sânurile Tatălui Celui Necuprins de minte şi în chip de negrăit S-a arătat la toţi în braţele Maicii Celei neispitite de nuntă, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a.

Irmosul:

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară Curată, noi cei mântuiţi prin tine, cu cetele cele fără de trup slăvindu-te pe tine.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Milostivindu-te către somaniteanca ce striga şi se tânguia, i-ai înviat copilul, pierzând moartea în urma dezlegării stârpirii, fericite.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin viaţa ta cea îmbunătăţită, cu cuvântul adevărului se îndrepta viaţa şi cuvântul se întărea cu Duhul, mărite proorocule.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Odihnindu-te acum, Fericite Elisei, întru săvârşire, roagă-te, preafericite, să ne învrednicim noi de mântuirea sufletelor noastre.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fecioară Preacurată, cu cuviinţă dumnezeiască ai născut pe Cuvântul Întrupat şi ai rămas Fecioară. Drept aceea cu glasuri netăcute şi cu credinţă neîndoită, strigăm ţie: Stăpână, Bucură-te.

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău…

Cu dumnezeiască mai-înainte vedere, te-a tras pe tine marele Ilie ucenic, Înţelepte Elisei, arătându-te Prooroc luminat de Duhul. Pentru aceasta astăzi prăznuim preasfântă pomenirea, ta, cu cuget de dreaptă credinţă cinstindu-te pe tine, împreună cu dânsul, mărite.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii…

Întinzându-ţi mâinile cele Preacurate, Fecioară Maică, acoperă pe cei ce nădăjduiesc la tine şi strigă către Fiul tău: Hristoase, dăruieşte tuturor mila Ta.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii…

Mieluşeaua, dacă a văzut spânzurat pe Cruce pe Cel pe Care L-a născut în chip de negrăit, cu tânguire a strigat: Preadulce Fiule, cum pătimeşti cu trupul voind, Cel Ce eşti fără de moarte?

Dedicat Părintelui Daniil Iacșa, duhovnicul meu drag, cu recunoștință și cu urări de bucurii de Rai

Rugăciune către Maica Domnului la vreme de mare necaz

biserica-izvoru-muntelui-5
Imagine din Biserica din Izvoru Muntelui, Bicaz, Neamț

Valuri de patimi mă împresoară; mare necaz şi strâmtorare îmi umplu sufletul o, întru-tot Sfântă Maică, linişteşte sufletul meu cu pacea Fiului tău şi alungă deznădejdea şi întristarea sufletului meu cu harul Său. Potoleşte furtuna păcatelor mele care mă frig precum un vierme în foc şi stinge-i flăcările. Umple-mi inima de bucurie, Preacurată Maică şi împrăştie ceaţa nelegiuirilor mele de la faţa mea, căci acestea mă împresoară şi mă tulbură. Luminează-mă cu lumina Fiului tău. Sufletul meu se simte sfârşit; totul îmi este greu, chiar şi rugăciunea. Iată-mă, rece ca piatra.

Buzele mele şoptesc o rugăciune, dar inima mea nu tresaltă. Necazurile m-au împresurat de pretutindenea. Topeşte gheaţa din jurul sufletului meu şi încălzeşte-mi inima cu dragostea ta. Nu-mi pun nici o încredere în apărarea venită de la oameni, ci îngenunchez dinaintea ta, o, Prea Sfântă Maică şi Fecioară. Nu mă alunga de la faţa ta, ci primeşte rugăciunea robului tău. Tristeţea m-a cuprins. Nu mai pot răbda năvălirile diavolilor. Nu am nici o apărare; nici nu aflu loc de refugiu, om nenorocit ce sunt. Sunt pururea biruit în lupta aceasta şi nu am altă mângâiere decât în tine, Preasfântă Maică. O, nădejde şi apărarea tuturor credincioşilor, nu trece cu vederea rugăciunea mea.

Prea Sfântă Maică a lui Hristos, Prea Curată, Prea Binecuvântată Maică a lui Dumnezeu, vezi cum satana mă izbeşte precum valurile mării lovesc corăbiile! El mă urmăreşte ziua şi mă tulbură noaptea. Nu am pace – sufletul meu se pleacă – duhul meu se cutremură. Grăbeşte, Prea slăvită Maică şi mă ajută! Roagă-L pe dulcele Domn Iisus Hristos să aibă milă de mine şi să-mi ierte păcatele pe care le-am săvârşit. O, Preasfântă Maică a Domnului nostru Iisus Hristos, bunătatea ta cea plină de iubire este nesfârşită şi este cel mai mare vrăjmaş al puterilor iadului.

Paraclisul Sfintelor slăvitelor femei Mironosițe

Facere, în Sfântul Munte al Athonului, a ieromonahului Athanasie Simonopetritul imnograful Sfintei și Marii Biserici a lui Hristos

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…
Iar de nu este preot, zice:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pre noi.
Strana: Împărate ceresc, Sfinte Dumnezeule, Preasfântă Treime, Tatăl nostru;
Preotul: Că a Ta este împărăţia…
Strana: Doamne miluiește (de 12 ori),
Slavă… Şi acum…
Veniţi să ne închinăm (de 3 ori), apoi

Psalmul 142

1.Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta.
2.Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta.
3.Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri.
4.Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu.
5.Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
6.Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat.
7.Degrab-auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
8.Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
9.Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne.
10.Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.
11.Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
12.Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta, şi să nu intri la judecată cu robul Tău.
Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta, şi să nu intri la judecată cu robul Tău. Duhul Tău cel bun mă va povăţui la pământul cel drept.

Slavă… Şi acum… Aliluia (de 3 ori) și Dumnezeu este Domnul (de 3 ori);

iar apoi troparele, glasul 4, asemenea cu:

Cel Ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase, Dumnezeule. Veseleşte cu puterea Ta pe drept-credincioşii creştini, dăruindu-le biruinţă asupra celui protivnic; având ajutorul Tău, armă de pace nebiruită biruinţă.

De-a Învățătorului iubire rănite, către mormântul cel preasfânt alergat-ați să ungeți cu evlavie al Său trup preacurat; acolo ați și auzit de la îngeri vestirea, o, Mironosițelor, a Învierii slăvite! Și-a nesimțirii piatră prăvăliți de pe a noastră trândavă inimă.

Slavă…,

acelaşi sau al hramului;

Şi acum…,

al Născătoarei de Dumnezeu, asemenea;

Nu vom tăcea, de-Dumnezeu-Născătoare, de a grăi noi stăpâniile tale; că pentru noi de n-ai fi stat solind la Hristos, cine ne-ar fi izbăvit dintr-atâtea primejdii?; sau cine ne-ar fi păzit nerobiți până acuma? Nu vom lipsi, dar, de a te ruga, că mântui pururi, Stăpână, pe robii tăi.

apoi Psalmul 50

1.Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2.Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3.Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4.Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5.Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6.Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
7.Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
8.Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9.Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10.Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11.Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
12.Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13.Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
14.Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
15.Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16.Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
17.Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18.Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19.Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
20.Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Canonul

Al cărui acrostih în limba elină este: «Înmiresmați sufletele noastre, Sfintelor Mironosițe. A(thanasie)»

Cântarea 1, glasul al VIII-lea:

Apa trecând-o ca pe uscat și din rău­tatea egiptenilor scăpând, israeli­tea­­nul striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nos­tru să-I cântăm.

Sfintelor de-mir-Purtătoare, mijlociți pentru noi.

Cu mirul cel tainic înmiresmați sufletele care pomenirea v-o prăznuiesc, și prealuminata bucurie a Învierii în inimi sădiți-ne-o.

Sfintelor de-mir-Purtătoare, mijlociți pentru noi.

Cu ardoare iubitu-L-ați pe Iisus mai presus de toate, Purtătoarelor-de-mir, de aceea și frica alungând-o, la al Său mormânt împreună ați alergat.

Slavă…

Plinit-ați cuvintele lui Hristos cu desăvârșire, Preacinstitelor Femei, de aceea și pe noi să ne faceți sârguincioși plinitori ai acelora.

Şi acum…

Cu milă privește către noi toți ce cântăm, Curată, pătimirea Fiului tău și dumnezeiasca Înviere, care-au lucrat mântuire celor căzuți.

Cântarea a 3-a „Cela ce ai făcut“

Sfintelor de-mir-Purtătoare, mijlociți pentru noi.

Răstignit voi văzându-L și coborât de pe Lemn, pe Cel ce-i Stăpân peste toate înmiresmatu-L-ați. Și pe noi, Sfintelor, învredniciți-ne tainic cu duhovnicescul mir să-L ungem pururea.

Sfintelor de-mir-Purtătoare, mijlociți pentru noi.

Dumnezeu în ființă ce s-a făcut om în trup pentru mântuirea de obște crezut-ați pe Hristos. Către Acela soliți ca în credința cea dreaptă să umblăm netulburați, de-mir-Purtătoarelor!

Slavă…

Cu a „Cântării“ Mireasă, care-a strigat către Cel pe Care-L iubea cu ardoare, asemănatu-v-ați, că, tânguindu-vă, cu ale dragostei lacrimi trupul Mirelui ați uns, Mironosițelor!

Şi acum…

Într-ale Patimei zile și-a punerii în mormânt, le-ai aflat pe Mironosițe cu tine-ntristându-se, și grăbindu-vă la groapă, Maică-Fecioară, pe Hristos văzutu-L-ați zicând: „Bucurați-vă!“

Acoperă cu mijlocirea Femeilor de-mir-Purtătoare pe cei ce cinstesc Patima și Învierea Ta, și-n loc de mir, harul Mângâietorului ne dăruiește.

Caută cu milostivire, de-Dumnezeu-Născătoare prealăudată, spre necazul meu cel cumplit al trupului și vindecă durerea sufletului meu.

Preotul zice ectenia: Miluiește-ne pre noi, Dumnezeule…, și pomenește pe cei pentru care se face paraclisul.
Strana: Doamne miluiește (de 12 ori);
Ecfonisul: Că milostiv și iubitor de oameni…
Dacă nu este preot, se zice îndată
Sedealna, glasul al 2-lea, asemenea cu: „Rugătoare fierbinte“

Pe Mirul-Hristos cu miruri îngropatu-L-ați, și-apoi la mormânt dimineața grăbitu-v-ați, dar acolo limpede înviat văzându-L, precum a zis, de bucurie sfântă v-ați umplut, pe care și nouă dăruiți-ne-o.

Cântarea a 4-a „Auzit-am, Doamne“  

Sfintelor de-mir-Purtătoare, mijlociți pentru noi.

Sufletească dârzenie celor ce-n al vieții vifor se zbuciumă dăruiți, Mironosițelor, căci cu îndrăzneală la mormânt ați mers.

Sfintelor de-mir-Purtătoare, mijlociți pentru noi.

Întrecând voi hotarele firii femeiești, de-mir-Purtătoarelor, întărire de la Dumnezeu, în a noastră luptă dăruiți-ne.

Slavă…

Auzirea cea veselă despre Învierea Mântuitorului cu osârdie vestiți-ne-o, o, sobor preasfânt al Miroforelor!

Şi acum…

Veselitu-te-au îngerii cu vestea Învierii Celui născut al tău, cu aceeași veselește dar pre cei ce te laudă cu dragoste.

Cântarea a 5-a „Luminează pre noi“

Sfintelor de-mir-Purtătoare, mijlociți pentru noi.

Întunericul risipitu-s-a, Miroforelor, prin strălucirea Învierii lui Hristos, ci luminate și pe noi luminați-ne.

Sfintelor de-mir-Purtătoare, mijlociți pentru noi.

Ca o lespede de păcate avem pe suflete, ci cu solirea voastră, Sfintelor, rostogoliți-o ca îngerul pe-a mormântului.

Slavă…

A patimilor grea rușine mă împiedică să mă apropii cu căldură de Hristos, dar voi, Miroforelor, preacurat arătați-mă.

Şi acum…

Precum L-ai văzut, Preacurată, pe Iisus înviat și te-ai umplut de bucurie atunci, tot așa dă-ne și nouă vederea Aceluia.

Cântarea a 6-a „Rugăciune voi vărsa către Domnul“

Sfintelor de-mir-Purtătoare, mijlociți pentru noi.

Lepădat-ați pe cele vremelnice, amăgirea lor cea rea deslușind-o, și lui Hristos, Împăratul cel veșnic, a-I sluji cu credință v-ați rânduit. Pe Acela a-L urma și noi cu ale voastre soliri întăriți-ne.

Sfintelor de-mir-Purtătoare, mijlociți pentru noi.

Ale vieții graiuri auzitu-le-ați și învierea lui Hristos ați văzut-o, lumii întregi pe Acesta vestindu-L desăvârșit Dumnezeu și om de asemenea. Cu ale voastre mijlociri dintr-a Lui plinătate pliniți-ne.

Slavă…

Devenit-ați preasfințite trâmbițe ale Celui înviat, în toată lumea, căci risipind idoleasca-nșelare, călăuzit-ați la viață noroadele, de-aceea vă rugăm cu sârg adevărata viață să moștenim.

Şi acum…

Idolii din pătimașa-mi inimă depărtează-i, Preacurată Fecioară, și ca pe-un dar preacinstit dăruiește-mi mântuitoarea chemare a Numelui, prin care tainic mintea mea de Hristos să se lege de-a pururea.

Acoperă cu mijlocirea Femeilor de-mir-Purtătoare pe cei ce cinstesc Patima și Învierea Ta, și-n loc de mir, harul Mângâietorului ne dăruiește.

Curată, care prin cuvânt pre Cuvântul în chip netâlcuit L-ai născut în zilele din urmă, nu înceta rugându-L, ca una ce ai îndrăznire de maică.

Preotul zice ectenia mică și pomenește iarăși ca după cântarea a 3-a; apoi

Condacul glasul al 2-lea: „Păzitoarea creştinilor“

Mironosițelor, Stăpânului rugați-vă pentru cei ce vi se-nchină, cerându-vă dumnezeieștile rugăciuni înălțate către El, să dea izbăvire ca un Bun din încercări și din nevoi și din toate împrejurările; toată vina să o șteargă, păcatele să le ierte și Împărăția cea de Sus să ne-o dea, milostivindu-Se.

Prochimen, glasul al 4-lea
Minunat este Dumnezeu întru sfinții Săi.
Stih: Sfinţilor celor ce sunt în pământul Lui minunate a făcut Domnul toate voile Sale întru dânşii.

Evanghelia
Din Sfânta Evanghelie de la Luca citire. (XXIV, 1-12)

În ziua cea dintâi de după sâmbătă, foarte de dimineață, ele au venit la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră. Și au găsit piatra răsturnată de pe mormânt. Și, intrând, nu au găsit trupul Domnului Iisus. Și, fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbați au stat înaintea lor, în veșminte strălucitoare. Și, înfricoșându-se ele și plecându-și fețele la pământ, au zis aceia către ele: „De ce căutați pe Cel viu între cei morți? Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceți-vă aminte cum v-a vorbit fiind încă în Galileea, zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoși și să fie răstignit, iar a treia zi să învieze.“ Și ele și-au adus aminte de cuvântul Lui. Și, întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece și tuturor celorlalți. Iar ele erau: Maria Magdalena și Ioana și Maria lui Iacov și celelalte împreună cu ele, care ziceau către apostoli acestea. Și cuvintele acestea au părut înaintea lor ca o aiurare și nu le-au crezut. Și Petru, sculându-se, a alergat la mormânt și, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Și a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase.

Slavă… glasul al 2-lea

Pentru rugăciunile de-mir-Purtătoarelor, Milostive, curățește mulțimea greșalelor noastre.

Şi acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșalelor noastre.

și stihira, glasul al 6-lea: „Toată nădejdea“
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea.

Piatra fărdelegilor întunecate și grele, ce ne-apasă sufletul, o ați răsturnat, Mironosițelor! Iară groasa negură a deznădăjduirii ca pe-un nor o ați risipit văzând voi lespedea dată la o parte de pe mormânt. Și glas ați auzit atunci zicând: „Bucurați-vă pururea!“, în lumea întreagă vestind învierea lui Hristos, Căruia grabnic rugați-vă pentru a noastre suflete.

Preotul zice rugăciunea: Mântuiește, Dumnezeule, norodul Tău…
Strana: Doamne miluiește (de 12 ori); apoi
Ecfonisul: Cu mila și cu îndurările…

Cântarea a 7-a „Feciorii lui Israil strămutaţi din Iudeea“

Sfintelor de-mir-Purtătoare, mijlociți pentru noi.

Înfrângând toată frica, la mormânt ați ajuns, de-mir-Purtătoarelor, și, văzând pe cei doi îngeri la locul îngropării, de bucurie umplutu-v-ați; acesteia și pe noi părtași a fi ne faceți.

Sfintelor de-mir-Purtătoare, mijlociți pentru noi.

Rugăciune să faceți către Cel înviat, de-mir-Purtătoarelor, din suflet să ne piardă pricina întristării și să pună în locul ei a Învierii bucurie, ca toți să-L slăvim pe El.

Slavă…

Ca un alt mir să fie a lacrimilor curgere, Miroforelor, pe care dăruiți-o celor ce pomenirea v-o plinim bucurându-ne, ca să ne curățim de-a noastră întinăciune.

Şi acum…

Întristatu-te-ai foarte pe Iisus răstignit văzându-L, Stăpâna mea; dar mare bucurie avut-ai, căci întâia înviat tu văzutu-L-ai. Această bucurie și nouă ne-o dăruiește.

Cântarea a 8-a „Pre Împăratul ceresc“

Sfintelor de-mir-Purtătoare, mijlociți pentru noi.

Lepădând grija pentru viața aceasta, arătați-ne, Sfintelor, vrednici ca mai întâi de toate să grijim de mântuire.

Sfintelor de-mir-Purtătoare, mijlociți pentru noi.

Pe Stăpânul L-ați urmat cu inima toată, Femeilor de-mir-Purtătoare, sădiți a Lui iubire și-n inimile noastre.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Fiind preapline de-a Învierii lumină, la aceasta părtași să ne faceți pe noi, care cu râvnă vă cinstim pomenirea.

Şi acum…

Dragostea  Fiului tău, Preacurată, să rănească ale noastre inimi spre moștenirea raiului preadulce.

Stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm și să ne închinăm Domnului, cântându-I și preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmosul: Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă îngereștile cete, cântați-L și preaînălțați-L, noroade, totdeauna.

Cântarea a 9-a „Adevărată de-Dumnezeu-Născătoare“

Sfintelor de-mir-Purtătoare, mijlociți pentru noi.

Zapisul să mi-l ștergeți, cel cu păcate grele, prin rugăciunile voastre la Domnul Hristos, și arătați-mă partaș al Învierii Lui.

Sfintelor de-mir-Purtătoare, mijlociți pentru noi.

Putere dăruiți-mi să merg după Stăpânul așa cum voi, Miroforelor, ați umblat, și Împărăției din ceruri învredniciți-mă.

Slavă…

De-a patimilor tină mintea izbăviți-mi și mă stropiți, Miroforelor, cu tainicul mir al rugăciunilor voastre aduse Stăpânului.

Şi acum…

Fecioară preacurată, pe Fiul tău roagă-L, cu cele care L-au uns și L-au văzut înviat, să dăruiască în lume pacea și mila Sa.

Cuvine-se cu adevărat… și megalinariile

Bucură-te, corul dumnezeiesc: Ioana lui Huza cu Maria lui Iacov, Suzana, Salomea, Maria Magdalena cu Preanevinovata Maică a Domnului.

Trupul lui Iisus v-ați învrednicit să-l ungeți cu miruri, iar apoi v-ați încredințat de-a Lui Înviere, Purtătoarelor-de-miruri, primind cele dintâi vestea la ușa mormântului.

A urma chemării dumnezeiești și mirul virtuții a-l aduce Stăpânului faceți-ne vrednici, Miroforelor cinstite, pe noi cei ce credem în Învierea Lui.

și acestea două ale Maicii Domnului

Din tine, Născătoare-de-Dumnezeu, Dumnezeu Cuvântul întrupându-Se negrăit, covârșești, Fecioară, Oștirea cea cerească; ție, dar, îți aducem cântare de laudă.

Cu toate Oștirile îngerești, cu Botezătorul, cu Apostolii cei slăviți și cu tot soborul Sfinților, Preacurată, Fiului tău te roagă, toți să ne mântuim.

Sfinte Dumnezeule, Preasfântă Treime, Tatăl nostru,
Preotul: Că a Ta este Împărăţia; apoi
Troparul Mironosiţelor, gl. 5, asemenea cu: „Pe Cuvântul cel fără de început…“

Preacurata Fecioară, ca o verhovnică, cu Magdalena Maria și-ale lui Lazăr surori, ce-au slujit și-au ascultat Cuvântul Tatălui, roage-se împreună cu Salomea și Suzana, Ioana cea a lui Huza cu Maria lui Cleopa, să dobândim și noi a lor dragoste.

Preotul zice ectenia: Miluiește-ne pre noi, Dumnezeule…,
Strana: Doamne miluiește (de 3 ori),
Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea…,
Strana: Doamne miluiește (de 3 ori),
Încă ne rugăm să se păzească…,
Strana: Doamne miluiește (de 40 ori),
Auzi-ne, Dumnezeule…,
Strana: Doamne miluiește (de 3 ori),
iar preotul zice ecfonisul: Că milostiv; apoi face otpustul mic, fără însă a zice: Pentru rugăciunile…; după care cântăm:

Tropar glasul al 2-lea, asemenea cu: „Când de pre lemn…“

Vestea Învierii lui Hristos v-ați învrednicit mai înainte decât toți s-o primiți, pentru aceea și pe noi învredniciți-ne, de-mir-Purtătoarelor, ca dumnezeiește viața să ne-o săvârșim, pe voi cinstindu-vă, iar în ceea ce va să fie cu toții să moștenim Raiul împreună cu cetele sfinților.

apoi, pe același glas

Stăpână, primește rugăciunile robilor tăi și ne izbăvește pre noi din toată nevoia și necazul. Toată nădejdea mea spre tine o înalț, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub acoperământul tău.

Şi preotul încheie zicând Pentru rugăciunile…

Mirul înțelegător, al lui Hristos cel prea-înmiresmat, peste noi revărsați-l, Femeilor de-mir-Purtătoare.

Acest Canon Paraclis a fost scris, cu ajutorul lui Dumnezeu celui Preasfânt, în Sfânta Mănăstire Simonos Petras, Sfântul Munte Athos, la 16.10.2015

https://www.crestinortodox.ro/sarbatori/duminica-mironositelor/femeile-mironosite-124673.html

https://doxologia.ro/cine-au-fost-sfintele-femei-mironosite

Acatistul Icoanei Maicii Domnului Chezașa celor păcătoși (din Odrino, Orlov ) – 7 martie, 29 mai și în joia de după Duminica Tuturor Sfinților

Icoana Maicii Domnului Chezașa celor păcătoși

Traducere din limba rusa

Tropar, glas 4

Toată deznădejdea este alungata, frica si disperarea dispar, păcătoșii își găsesc mângâierea în durerea inimii lor, iar dragostea cerească ii luminează cu lumină, caci acum Maica Domnului ne întinde o mână mântuitoare și ne vorbește din icoana ei cea mai curată, spunând: ”Eu sunt Chezașa celor păcătoși dinaintea Fiului meu, care m-a încredințat că îi va auzi pe ei, iar cei ce îmi vor aduce bucurie prin ascultarea lor vor primi bucurie veşnică prin mine”. Oamenii împovărați cu multe păcate cad la picioarele icoanei Tale, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, strigând către Mijlocitoarea lumii: Chezașa celor păcătosi, roagă-te cu rugăciuni materne Mântuitorului tuturor, astfel încât iertarea divină să ne acopere păcatele și deschide-ne ușile luminoase ale Raiului, caci Tu ești mijlocirea și mântuirea neamului creștin.

Condac, voce 1

Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, esti acoperamant cinstit si mai înaltă decat mintea noastra a păcătosilor, in Tine ne punem increderea ca ne dăruiești har și vindecare; roagă-te la Fiul Tău să primim milă Lui în Ziua Judecății.

Condacul 1

Aleasa a Atotputernicului Dumnezeu, Maica Domnului, la rugaciunile tale se pleaca cu mila Fiul Tău spre noi sa ne salveze; iti aducem cântare de mulțumire Tie, Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, pentru apariția icoanelor Tale minunate și miraculoase. Iar tu, care ai mijlocire la Dumnezeu pentru noi, te rugam să ne salvezi de ispite și sa ne dai mântuirea veșnică, si noi, cântând, strigam catre Tine: Bucură-te, Chezașa celor păcătoși, care întinzi mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu!

Icos 1

Chipurile îngerilor Îți slujesc cu evlavie, Maica Domnului, caci L-ai născut pe Împăratul Îngerilor, Hristos Dumnezeul nostru. Noi, păcătoșii, îi imităm cu îndrăzneală și Te lăudăm cu o voce umilă, plângând către Tine:

Bucură-te, cea Binecuvântata, Domnul este cu Tine;

Bucură-te, Preafericită între femei, Fecioară Preacurată;

Bucură-te, fiica Tatălui Ceresc;

Bucură-te, Maica Fiului Veșnic;

Bucură-te, vas al Duhului Sfânt;

Bucură-te, caci de tine îngerii și oamenii se mira neincetat;

Bucură-te, mai cinstita decat Heruvimii;

Bucură-te, cea mai slăvita fără de asemanare decat Serafimi;

Bucură-te, Chezașa celor păcătoși, care întinzi mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu!

Condacul 2

Vezi, Prea-Milostiva Născătoare de Dumnezeu viața, noastră pământească îndurerată, plină de slăbiciune și de boala, si binecuvântează-ne cu mângâiere, cu bucurie și cu mântuire, și izbăvește-ne de toate necazurile și nenorocirile pe noi cei ce alergam la sfânta Ta icoană, iar lui Dumnezeu Ii strigam: Aliluia!

Icos 2

Preasfanta Fecioara, iti mulțumim că Te-ai învrednicit să preaslăvești sfânta Ta icoană ”Chezașa păcătoșilor” cu multe minuni, noi Te chemăm într-un cântec:

Bucură-te, Mila Milostivă întru Hristos;

Bucură-te, vistierie inepuizabilă a harului Divin;

Bucură-te, că favoarea lui Dumnezeu vine asupra noastră prin Tine;

Bucură-te, că prin tine preoții sunt îndrăzneți față de Dumnezeu;

Bucură-te, cea ce primești rugăciunile tuturor creștinilor;

Bucură-te, caci nu respingi rugăciunea celor mai disperați si mai păcătoși;

Bucură-te, căci prin mijlocirea Ta sperăm să fim mântuiți;

Bucură-te, că prin rugăciunile tale vom primi si noi Împărăția Cerurilor;

Bucură-te, Chezașa celor păcătoși, care întinzi mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu!

Condacul 3

Puterea Ta binecuvântată umbrește pe toată lumea, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, avand credință în Tine ca ssti Chezașa păcătoșilor, a celor care aleargă și se închină sfintei Tale icoane: numai Tu ne poti oferi darul de a împlini grabnic orice cerere buna și ne dai mila noua păcătosilor și ne mântuiesti, caci numai Tu poti ajuta cu adevărat pe toată lumea, Maica Domnului, iar noi Ii cântam lui Dumnezeu: Aliluia.

Icos 3

Având iubire maternă Tu, Maica Domnului cea atotputernică, ii chemi pe cei mai disperați păcătoși la mântuire, spunând: „ Eu sunt Chezașa celor păcătoși dinaintea Fiului meu, care m-a încredințat că îi va auzi pe ei, iar cei ce îmi vor aduce bucurie prin ascultarea lor vor primi bucurie veşnică prin mine ” Pentru aceasta, noi, păcătoșii, către Tine, ca si Mărturisitoare a noastră, Te lăudăm cu bucurie:

Bucură-te, mijlocitoare harnica, daruita nouă de catre Dumnezeu;

Bucură-te, Binecuvântatul nostru Ghid către Patria Cerească;

Bucură-te, cea ce ii câștigi la mantuire pe cei pierduti;

Bucură-te, primindu-i pe cei neajutorați în mâna Ta atotputernică;

Bucură-te, alungând necontenit descurajarea;

Bucură-te, cea ce esti plina de Har;

Bucură-te, dand cuvântul înțelepciunii celor care cer;

Bucură-te, aducand sanatatea mintii celor bolnavi psihic;

Bucură-te, Chezașa celor păcătoși, care întinzi mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu!

Condacul 4

O femeie care suferea grav de ulcer s-a rugat la Icoana ta si, crezând in puterea Ta de vindecare, Maica Domnului, s-a facut bine prin Harul tau, pocăindu-se si rugandu-se cu lacrimi pentru iertarea necredinței. Iar noi Ii mulțumim lui Dumnezeu si ii strigam mereu: Aliluia.

Icos 4

Domnul aude mijlocirea Ta pentru noi și împlinește cererile Tale, Regină a Cerului. Iar noi, păcătoșii, stiind ca esti Mijlocitoarea si Chezașa noastra, Îți cerem și ne rugăm: Doamnă, auzi grabnic rugăciunile noastre, alunga toate durerile, adu-ne bucurie și îndeplinește cererile tuturor celor care Ti roagă si care cu bucurie iti cântă întotdeauna Tie:

Bucură-te, ducând rugăciunile credincioșilor către Fiul Tău și către Dumnezeu;

Bucură-te, rugându-te mereu pentru noi la Tronul Fiului Tău;

Bucură-te, Chezasa păcătoșilor;

Bucură-te, Căutatoarea celor pierduți;

Bucură-te, dând credincioșilor o bucurie neașteptată;

Bucură-te, caci implinesti grabnic cererile noastre;

Bucură-te, cea întotdeauna milostivă pentru noi;

Bucură-te, organizând viața noastră bună;

Bucură-te, Chezașa celor păcătoși, care întinzi mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu!

Condacul 5

Ca o stea strălucitoare care luminează întreaga lume, Doamna Lumii, ne-ai dat icoana Ta cinstită „Chezașa celor păcătoși” iar noi către Tine, adevărata Născătoare de Dumnezeu și Fecioară, ne plecăm zicând: Doamnă, primește rugăciunile noastre și izbăvește-i pe robii Tău de orice nevoie și durere, lăudându-Te și lăudându-L pe Dumnezeu: Aliluia.

Icos 5

Un om cuvios s-a umplut de mare frică în noaptea Învierii lui Hristos, când a văzut sub icoana Ta ”Chezașa celor păcătoși” o lumină strălucind cu lumina Cerească și coborând ca picături de ploaie, dând pace și lucind cu scântei de trăsnet. Văzând aceasta ca semn al îndurării Tale, cu lacrimi de tandrețe și mulțumire iti cântăm cu bucurie Ție, Preafericita Născătoare de Dumnezeu:

Bucură-te, cea ce ai ținut in Tine focul Divin fără să arzi și prin Tine păcatele noastre sunt mistuite;

Bucură-te, cea ce ai purtat Lumina de neatins, iar prin Tine sufletele noastre sunt luminate;

Bucură-te, ducându-ne cu mâna Ta spre mantuire la Dumnezeu;

Bucură-te, deschizand intrarea în Împărăția Cerurilor și pentru noi, păcătoșii;

Bucură-te, ca despici ca fulgerul întunericul păcatelor noastre;

Bucură-te, căci ne alini aducand mireasma dulce in inimile noastre;

Bucură-te, cu izvoarele minunilor Tale raspandite peste tot in lume;

Bucură-te, caci de icoana Ta toți oamenii se bucură;

Bucură-te, Chezașa celor păcătoși, care întinzi mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu!

Condacul 6

Întreaga lume creștină îți propovăduiește milele și minunile Tale, Maica Domnului cea slăvită, caci Dumnezeu ne-a dat multe icoane miraculoase, printre care icoana Ta „Cezașa celor păcătoși” plina cu razele îndurării Tale și făcând minuni, icoana ce strălucește la nesfârșit, luminând sufletele noastre cu lumina Harului lui Dumnezeu pe care noi Il laudam: Aliluia.

Icos 6

Pentru un timp, noaptea, in fata icoanei Tale apareau sclipiri de lumina ca niste stele, aprinse de o putere nevazuta, si toti oamenii care veneau sa se închine icoanei vedeau aceasta mare minune, slavindu-Te pe Tine, Maica Domnului ,și pe Fiul Tău; iar noi, amintindu-ne de această viziune minunată, cu tandrețe față de Tine, te lăudam:

Bucură-te, transformând durerile noastre în bucurie;

Bucură-te, cea care ii încântă cu nădejde neîndoielnică pe cei care nu mai au nicio speranță;

Bucură-te, lumânare aprinsă lângă Tronul lui Dumnezeu;

Bucură-te, lampă, strălucind cu ulei Divin;

Bucură-te, lumină strălucitoare arătându-ne calea in viață;

Bucură-te, templu viu sfințindu-ne pe toți;

Bucură-te, daruind o viata fara rusine celor care se încred în Tine;

Bucură-te, caci după moarte mijlocești pentru noi înaintea lui Dumnezeu;

Bucură-te, Chezașa celor păcătoși, care întinzi mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu!

 Condacul 7

Domnul îndelung răbdător si-a dezvăluit abisul dragostei Sale pentru omenire alegandu-te pe Tine, Preasfânta Fecioară, ca sa fii Mama Lui, și te-a aratat ca o sursă inepuizabilă a milelor Sale, caci tu ii aperi prin mijlocirea Ta pe cei drepti la Judecata de Apoi, iar noi strigam din tot sufletul Dumnezeului celui Milostiv: Aliluia!

Icos 7

Ne-ai arătat faptele Tale minunate în Preacurata Ta Mamă, Doamne, și ne-ai dat icoana Sa minunată care straluceste mai mult decât razele soarelui, iar cei care o văd pe Maica Domnului cu credință in inimă si cu dragoste strigă către Ea:

Bucură-te, stralucind in Icoana în care sunt cuprinse toate durerile noastre;

Bucură-te, caci ne dai bucurie și mântuire;

Bucură-te, Sursă care dai viață, înviorându-ne pe toți;

Bucură-te, Floare nepieritoare parfumată;

Bucură-te, îndurerata de durerile noastre;

Bucură-te, vindecand durerilor noastre;

Bucură-te, vindecand bolilor noastre;

Bucură-te, grabnica eliberatoare din necazuri;

Bucură-te, Chezașa celor păcătoși, care întinzi mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu!

Condacul 8

La cine vom recurge în durerile vieții noastre, dacă nu la Tine, Maica Domnului, Chezașa Atot-Milostivă pentru noi păcătoșii! Nu ne respinge, Maica Domnului, ci miluiește-ne pe noi, cei orfani și neputincioși, și primește-ne sub acoperamantul Tau vesnic, Protectoarea noastră, iar noi strigăm cu bucurie în slava cerească Împăratului slavei Hristos: Aliluia.

Icos 8

Esti mângâietoare pentru toți credincioșii care privesc la sfânta Ta icoană, Chezașa păcătoșilor, in ea Te vedem cum cu mâna Ta il ții pe Pruncul Neprihănit, Domnul nostru Iisus Hristos, Care se închină lui Dumnezeu cu glorie, si te rugam, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu: Stăpână, ajută-ne având milă de noi, scoate-ne ca pierim in mulțime de păcate, nu te întoarce de la slujitorii Tăi care strigă către Tine:

Bucură-te, Vindecătoarea noastra de bolile trupului;

Bucură-te, Mângâietoare în durerile sufletelor noastre;

Bucură-te, hranind pe cei flamanzi;

Bucură-te, imbracandu-i pe cei goi;

Bucură-te, ocrotitoarea văduvelor;

Bucură-te, protectoarea orfanilor;

Bucură-te, mijlocitoarea celor persecutati și jigniti;

Bucură-te, grabnica Eliberatoare a celor suferinzi și captivi;

Bucură-te, Chezașa celor păcătoși, care întinzi mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu!

Condacul 9

Toate cetele îngeresti îți aduc cantare Ție, Maica Domnului, caci Tu esti Chezașa tuturor celor care cad la Tine și îți cer ajutorul și mângâierea, dand mijlocirea Ta fermă și puternică tuturor celor păcătoși, facandu-i drepți si veseli, mântuindu-i de necazuri și potolind toate durerile lor. Iar noi ne bucuram si ne rugam cu credinta Tie si Dumnezeului nostru: Aliluia.

Icos 9

Ritorii cei putin graitori nu te pot lauda, Maica Domnului, caci sunt uimiți de minunile Tale. Tu ești Chezașa creștinilor care te cheamă:

Bucură-te, că ai luminat tot pământul cu strălucirea sufletului Tău;

Bucură-te, că tot cerul s-a bucurat cu curăția trupului tău;

Bucură-te, că ne-ai adoptat pe toți la Crucea Fiului Tău;

Bucură-te, arătând mereu dragostea ta maternă pentru noi;

Bucură-te, Atotputernica Dătătoare a darurilor sufletesti și trupești;

Bucură-te, mijlocitoare harnica pentru noi, dandu-ne binecuvântări vremelnice și veșnice;

Bucură-te, deschizând credincioșilor ușile Împărăției lui Hristos;

Bucură-te, implinindu-ne inima cu bucurie și pe pământ;

Bucură-te, Chezașa celor păcătoși, care întinzi mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu!

Condacul 10

Pentru a salva neamul omenesc de chinul veșnic și de întristarea necontenită, Domnul Iubitor de oameni ne-a dat ajutor pământesc prin tine, Mama Sa, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, spunând: „Iată Mama ta”, si prin aceasta am primit o Mama care ne este mângâiere in intristare, bucurie in durere, mijlocitoare pentru cei jigniti, ajutor pentru cei saraci, vindecatoare pentru bolnavi si chezașa celor păcătoși, ridicandu-ne pe toti din adancul pacatului, iar noi Il laudam pe Domnul pentru un asemenea dar: Aliluia.

Icos 10

„Imparate Ceresc, Fiul Meu și Dumnezeul Meu, primeste-I pe care Te proslăvesc și cheamă Sfântul Tău Nume, și Mă slăvesc pe Mine pentru numele Tău și nu îndepărta fața lor de la Tine, da-le bucurie primind de la ei orice rugăciune bună și mântuiește-i pe toți de necazuri ” asa se roaga Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, iar noi, păcătoșii, bazându-ne pe rugăciunea Maicii Domnului, o lăudăm:

Bucură-te, inaltand rugaciuni calde lui Dumnezeu;

Bucură-te, căci rugăciunea ta este întotdeauna puternică înaintea lui Dumnezeu;

Bucură-te, caci faci cererile noastre sa fie bine primite prin rugăciunile tale;

Bucură-te, și completează nevrednicia noastră prin mijlocirea Ta;

Bucură-te, si nu rusina increderea noastra, a păcătoșilor pocăiți;

Bucură-te, mijlocitoare a tuturor creștinilor ortodocși;

Bucură-te, cea prin care toate bolile noastre se vindecă;

Bucură-te, risipind norul patimilor și ispitelor;

Bucură-te, Chezașa celor păcătoși, care întinzi mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu!

Condacul 11

Primeste aceasta cântare adusa din toată inima, Împarateasa cerului și a pământului, și auzi rugăciunea noastra: alergăm către Tine în necazuri și întristari, și înaintea Ta vărsăm lacrimi și ne rugăm: Doamnă Maica Domnului, stinge-ne durerile și primeste rugăciunile robilor Tăi care Ii cântă lui Dumnezeu pentru Tine: Aliluia.

Icos 11

Sfânta ta icoană strălucește cu sclipiri luminoase și ii luminează cu har pe toți cei care se roagă cu credință în fața ei, alungând toată ostilitatea cu puterea lui Dumnezeu. Iar noi, păcătoșii, ne bucurăm de o icoană atât de minunată, caci ea este o promisiune a bunătății Tale fata de noi, in Tine ne punem încrederea și în inima noastră înălțăm rugăciuni, plângând cu recunoștință:

Bucură-te, revărsând in noi bucuria plina de har;

Bucură-te, oferindu-ne grabnic mângâiere duhovnicească;

Bucură-te, împlinind dorințele dumnezeiești;

Bucură-te, grăbindu-te să ne ajuți în toate împrejurările îndurerate;

Bucură-te, iubindu-i nemasurat pe cei care traiesc în credința și evlavie;

Bucură-te, aprinzându-ne inimile cu dragoste pentru Dumnezeu și pentru oameni;

Bucură-te, caci pui gandul bun in inima noastra în ceasul nedumeririi;

Bucură-te, căci ne înveți pe toți nădejdea în Dumnezeu;

Bucură-te, Chezașa celor păcătoși, care întinzi mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu!

Condacul 12

Harul lui Dumnezeu care curge din sfanta ta icoana „Chezașa celor păcătoși”, Maica de Dumnezeu-Născătoare, ii atrage pe toți aceia care se întristează și sunt împovărați cu multe păcate și nenorociri și nu ezită să isi plece genunchii la acest izvor al multelor Tale mile și bunătăți, caci le dai bucurie in tristeti, protectie in nenorociri, sanatatea in boli și tot binele pentru suflet și trup, miluindu-i la nesfârșit pe cei care se roaga la icoana Ta miraculoasă, dacă după Dumnezeu isi pun toate încrederea în Tine, cântând: Aliluia.

Icos 12

Ai mila pentru noi păcătoșii, Maica Domnului, iar noi Te lăudăm si te binecuvântăm, caci esti Atot-milostivă si grabnic ascultatoare a rugăciunilor noastre, și cu tandrețe ne plecăm în fața icoanei Tale, credem și sperăm ca în această viață și după moartea noastră mila Lui Dumnezeu sa va pogorâ si asupra noastra, a celor ce iti canta cu dragoste:

Bucură-te, mântuindu-I pe toti cu rugăciunile Tale;

Bucură-te, mijlocirea întregului univers;

Bucură-te, căci ii ajuti grabnic pe toți cei care cad inaintea icoanei Tale cu credință;

Bucură-te, cerând pentru noi Împărăția Cerurilor;

Bucură-te, caci noi ne închinăm în fața icoanei Tale, adevărata Născătoare de Dumnezeu;

Bucură-te, caci prin mijlocirea Ta toate dorințele noastre bune se vor împlini grabnic;

Bucură-te, cea care în ceasul morții nu ne lasi pe noi, credincioșii;

Bucură-te, caci după moarte mijlocești pentru veșnica noastra odihnă binecuvântată;

Bucură-te, Chezașa celor păcătoși, care întinzi mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu!

Condacul 13

O, Mamă atotcântătoare, Chezașa milostivă a mântuirii păcătoșilor, Fecioară Maria! Primeste cu plăcere aceasta rugăciune ridicata din râvna noastră de a-ti mulțumim și cere-I Lui Dumnezeu pentru noi statornicie, dragoste crestina si iertarea pacatelor, ca prin mijlocirea Ta să moștenim si noi Împărăția Cerurilor și sa fim cinstiti impreuna cu toți sfinții, cantand lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori)

Icos 1

Chipurile îngerilor Îți slujesc cu evlavie, Maica Domnului, caci L-ai născut pe Împăratul Îngerilor, Hristos Dumnezeul nostru. Noi, păcătoșii, îi imităm cu îndrăzneală și Te lăudăm cu o voce umilă, plângând către Tine:

Bucură-te, cea Binecuvântata, Domnul este cu Tine;

Bucură-te, Preafericită între femei, Fecioară Preacurată;

Bucură-te, fiica Tatălui Ceresc;

Bucură-te, Maica Fiului Veșnic;

Bucură-te, vas al Duhului Sfânt;

Bucură-te, caci de tine îngerii și oamenii se mira neincetat;

Bucură-te, mai cinstita decat Heruvimii;

Bucură-te, cea mai slăvita fără de asemanare decat Serafimi;

Bucură-te, Chezașa celor păcătoși, care întinzi mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu!

Condacul 1

Aleasa a Atotputernicului Dumnezeu, Maica Domnului, la rugăciunile tale se pleacă cu mila Fiul Tău spre noi sa ne salveze; iti aducem cântare de mulțumire Tie, Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pentru apariția icoanelor Tale minunate și miraculoase. Iar tu, care ai mijlocire la Dumnezeu pentru noi, te rugam să ne salvezi de ispite și sa ne dai mântuirea veșnică, si noi, cântând, strigam către Tine: Bucură-te, Chezașa celor păcătoși, care întinzi mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu!

Rugăciune

Regina Mea, Preacurata Maica a lui Dumnezeu, Prea Sfântă Speranță, Chezașa păcătoșilor! Iată, eu bietul păcătos stau înaintea Ta! Nu mă părăsi pe mine cel uitat de toți, ci da-mi bucurie. O, necazurile și durerile mele sunt grele! O, căderile mele păcătoase sunt fara numar! Ca întunericul nopții este viața mea. Și nu există decat un singur ajutor puternic la fii oamenilor. Tu esti singura mea speranta. Tu ești singura mea acoperire, refugiu și ajutor. Îmi întind cu îndrăzneală mâinile mele slabe spre Tine și mă rog: miluiește-mă, Atot-Milostiva, miluiește-ma, cruță-i pe cei răscumpărați prin Sângele Fiului Tău, stinge bolile mele cele multe, îmblânzește furia celor care ma urăsc și ma jignesc, reînnoieste-mi puterile si nu ma lasă să slăbesc  în a implini poruncile lui Dumnezeu. Atinge-mi sufletul confuz cu focul ceresc și da-mi credința nerușinată, dragoste neipocrită și speranța. Iar eu Te voi cânta și Te voi lauda mereu, Cea mai binecuvântata mijlocitoare a lumii, ocrotitoarea noastra și Chezașa pentru noi toți păcătoșii, și mă închin în fața Fiului Tău și a Mântuitorului nostru, Domnul Iisus Hristos, împreună cu Tatăl Său fara de inceput și cu dătătorul de viață Duhul Sfânt în vecii vecilor. Amin.

Altă Rugăciune

O, Podoaba cetelor îngereşti şi Lumina celor ce călătoresc în pământul mântuirii, Vasul cel preafrumos plin de mirul tuturor darurilor Duhului, Oglinda sufletelor umilite, Veşmântul celor iubitori de feciorie, Buna Povăţuitoare a maicilor, Biruinţa sihaştrilor, Dorul mucenicilor, Nădejdea neclintită a păcătoşilor, Preasfântă Fecioară şi Maica Cuvântului, adapă-ne pe noi cei însetaţi de mântuire din izvorul minunilor Tale şi cu starea Ta de faţă înaintea tronului Treimii mijloceşte iertarea păcatelor noastre.

Nu avem nici o picătură de umilinţă în vasul sufletelor noastre şi cu totul ne-am cufundat în adâncul nelegiuirilor. Nu avem gând de întoarcere şi în mormântul lenevirii ne-am aşezat. Am lepădat mila Domnului şi cu mulţime de păcate ne-am împovărat. Pentru aceasta, te rugăm, Preacurată Maică a Domnului, să ne fii apărătoare nebiruită la judecată şi mai înainte de a sosi ceasul înfricoşător al morţii să ne soleşti pocăinţă.

Ca Una Ce ai născut pe Cel de pe scaunul heruvimilor, pe noi, cei pierduţi în temniţa păcatelor, ne slobozeşte, apropiindu-Te cu cheia rugăciunii Tale. Nu ne părăsi în vremea primejdiilor, ci ca Una Ce eşti Izvor al milostivirii credincioşilor, adapă-ne cu picăturile îndurărilor Tale. Surpă toate ispitele vrăjmaşilor nevăzuţi cu mâna Ta cea puternică, ca Una Ce ai ţinut în braţele Tale pe Cel Ce cu mâna Sa a zidit toată făptura şi aşează pe cerul minţilor credincioşilor stele de gânduri dumnezeieşti. Înţelepţeşte-ne pe noi ca în toată vremea să Îţi aducem jertfe de rugăciuni şi mai ales să-Ţi împletim cununa laudelor, ca să dobândim şi noi cununa mântuire şi viaţa cea veşnică spre slava lui Dumnezeu în veci. Amin.

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Despre Icoana Maicii Domnului „Chezașa celor păcătoși”

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu este cunoscută sub acest nume datorită inscripției: „Eu sunt Chezașa celor păcătoși dinaintea Fiului meu, care m-a încredințat că îi va auzi pe ei, iar cei ce îmi vor aduce bucurie prin ascultarea lor vor primi bucurie veşnică prin mine”.

Maica Domnului este reprezentată ținând pe Pruncul Hristos pe mâna stângă. Mâna ei dreaptă este ținută în mâinile Fiului, astfel: degetul ei mare este ținut de Prunc cu mâna dreaptă, iar degetul cel mic ‒ de mâna stângă a Acestuia. Acest gest semnifică faptul că Fecioara Maria este Chezașă (Mijlocitoare) pentru toți păcătoșii care îi cer ajutorul.

Deși nu se cunoaște originea acestei icoane (când a apărut sau cine a pictat-o), se crede că la baza zugrăvirii ei a contribuit un verset din Acatistul Acoperământului Maicii Domnului: „Bucură-te, Cea care întinzi mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu”.

Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a proslăvit prima dată prin minuni pe la mijlocul secolului al XIX-lea, la Mănăstirea Sfântului Nicolae din Odrino, gubernia Orlov (și Icoana Maicii Domnului „Potolește întristările noastre” se află în această mănăstire).

Fiind deteriorată de trecerea vremii, icoana Maicii Domnului „Chezașa celor păcătoși” se afla lipsită de cinstire (așezată între alte două icoane vechi), într-o capelă de lângă poarta mănăstirii. În anul 1843, mai multor oameni li s-a descoperit în vis că este înzestrată cu puterea de a săvârşi minuni.

Apoi, in noaptea de Inviere, cei prezenti au putut sa vada cum in fata icoanei au aparut sclipiri de lumina ca niste stele, coborand ca picurii de ploaie, miracol care s-a pastrat un anumit timp, dupa care a incetat. După aceasta, icoana a fost mutată cu cinste în biserica mănăstirii. Răspândindu-se vestea, credincioșii au început să vină să se roage înaintea icoanei Născătoarei de Dumnezeu, pentru a primi tămăduire de boli trupești si mintale (ulcer, epilepsie, paralizie, boli mintale si nu numai) și izbăvire de necazuri.

Oamenii apelează cu rugăciuni la această icoană atunci când nu mai au nici o altă salvare.

Mai întâi a primit vindecare un băiat care era paralizat de mulți ani, datorită rugăciunilor pe care mama sa le-a rostit cu ardoare înaintea icoanei Maicii Domnului. Această minune a avut loc în anul 1844.

Icoana este cunoscută și pentru minunile săvârşite în timpul unei epidemii de holeră, când mulţi bolnavi au primit tămăduire după ce s-au rugat înaintea ei.

După aceasta, la Mănăstirea Sfântului Nicolae a fost construită o biserică mare de piatră, cu trei altare, în cinstea icoanei Maicii Domnului „Chezașa celor păcătoși”.

Ne-iubirea (Desamor) – Daniel Medvedov

Daniel Medvedov

E nevoie să inventam un cuvânt nou?

♥

Ce este ne-iubirea?

–––––––

Este iubire.

Cel mai greu e să găseșți o imagine care să ilustreze ne-iubirea.

Spune Osho: ¨Trăiește, trăiește intens și nu lua ca jignire sau ofensă personală faptul că cineva nu te poate iubi, sau nu te mai iubește. Nu e nevoie de așa ceva. Tu erai dispus/ă, erai disponibil/ă. (Osho răspunde unei femei). Dacă celălalt nu dorește, este el cel care trebuie să se hotărască. Nu o lua ca o rană, nu este o rană. Doar spune că voi doi deja nu coincideți, asta e totul; nu spune nimic despre tine, nici despre celălalt. Nu spune că celălalt e rău, și nu te gândi că nu ești acceptat fiindcă ești rău. E doar că nu coincideți. Și e bine că celălalt nu te înșală și îți spune pe șleau: ¨îmi pare rău, nu simt nimic pentru tine, nici-un fel de dragoste.´ Măcar e sincer și autentic, fiindcă, dacă ar fi spus un ¨da¨ formal, toată viață ta ar fi fost un dezastru, ar fi fost o furtună întreagă și constantă. Fii autentic, fii adevărat.

Când iubești, spune-o, și când nu iubești, spune-o la fel.¨

––––––––––––––––––––

Ne-iubirea

Ne-iubirea nu există.

E vorba de o invenție produsă de o dezamăgire și de lipsa de cunoaștere – e un fruct al dezamăgirii…

De ce oare, de cînd și pînă cînd ar trebui să suferim noi de ceea ce noi înșine am inventat?

Adică ne plătim noi înșine și ne dăm și restul! Această invenție e ca un virus: pe cât te preocupi și-ți faci o mie de probleme, cu atât mai mult suferi, ca prostul.

Minime considerații la cuvintele lui Osho

¨Trăiește și trăiește intens – nu lua faptul că cineva nu te poate iubi ca pe o ofensă personală, nu e deloc necesar. Tu erai dispus la toate acestea, erai disponibil. Dacă celălalt nu mai vrea nimic, este el cel care trebuie să se decidă și să se hotărască. Nu e o rană, nu trebuie să consideri acest fapt ca pe o rană, nu este. Toate acestea spun că voi doi nu mai coincideți – sau că treaba între voi nu mai merge, că totul s-a consumat ca un foc în cenușă, asta e totul, nu spune nimic despre tine, nici despre celălalt – spune ceva despre destinul vostru comun, despre destinul ce ne configurează pe toți.

Nu e nevoie să spui că celălalt ´ ¨se poartă urât¨ ´, căci acest atribut ¨rău´ – nu există, e o invenție a pălăvrăgiturilor zilnice, și nu te gândi că nu ești acceptat de celălalt, sau că ești ¨rău¨ , ori ai ceva ¨rău¨ în tine.

E vorba doar că nu coincideți – e doar asta și înseamnă că totul s-a sfârșit între voi – mâncărica s-a terminat!

Acuma vine Osho cu cel mai bun lucru: ¨Și e bine că celălalt nu te înșală, e bine că îți spune imediat ¨îmi pare rău, nu simt niciun fel de iubire pentru tine.´

Poate că i-o fi rămas ceva, așa că un fel de afect, dar cu genul asta de afect în așa ceva nu se face nici măcar un ou prăjit. . .

Măcar așa e sincer, fiindcă dacă ar fi continuat cu formalitatea, acea comportare care ascunde totul sub mușama, starea afectivă poate fi ascunsă o viață întreagă – și așa ai fi fost toată viață un urs păcălit de vulpe.

Fii adevărat și autentic. Când iubești, spune-o și când nu mai iubești, spune-o la fel. Așa celălalt va fi liber, se va simți eliberat și așa poate că va caută în viață pe altcineva.

Hai să vedem ce spune tradiția populară despre ne-iubire.

• “Ne-iubirea este un sentiment de delăsare, abandonare, de rencoare, de uitare, și de ne-atenție continuată.¨ – (ceea ce urmează o spun eu) – dar nu contrariul iubirii fiindcă iubirea nu are complement, nici contrariu, nici antonim, nici opus – e un principiu universal.

• Iubirea e un cuvînt fermecat . .

• Chiar dacă pentru o mulțime de persoane amintirile de iubire și dragoste vin însoțite de momente de durere sau de senzația de a fi un fracasat, de senzația de frică și de disperare, această este rezultatul ignoranței noastre, nu e real, nu e ceva care să aibă o existența reală – e o senzație creată de propria noastră orbire.

Iubirea ne face să fim mulțumiți și bucuroși – este un instrument ce ne ajută să devenim compleți, desăvârșiți, cu senzația de a fi ajuns deja să atingem obiectivul existenței noastre individuale.

Pentru a ajunge la această stare de suflet avem nevoie de două lucruri – înțelegere și înțelepciune.

• Problema se complică atunci când ne găsim singuri în față unui fracas sentimental, și pot fi mai multe fracasări, una după alta.

Acest gen de întâmplări, și lipsa de considerare ne fac să credem și să ne simțim ´infra-valorați´- ceea ce este o problema. Petrecem nopți și zile cu dubii nerezolvate, și în credință că valoarea noastră că persoană apare ca dubioasă. Totul s-ar sfărâma ca un castel de nisip, dacă am ști și dacă am descoperi că suntem Ființă, și nu Persoană. Dar cum suntem convinși că noi înșine suntem o ¨persoană¨, suntem târâți spre o falsă criză existențială. Dar această criză nu e nici pe departe ¨existențială¨, este doar ”personală”. Ar fi ¨existențial㨠doar dacă ar avea de-a face cu ”Ființa” și nu cu ”Persoana”. Toată această stare ne târăște către o adâncă depresiune și tristețe.

• Există persoane care se consideră vinovate de fracasul sentimental, de pereche. Perechea e formată de două persoane iar fracasul e o problema a destinului personal – acolo a băgat coada Aghiuță – se spune în folclor. De fapt e vorba de intervenția unor puteri invizibile, despre care știm prea puțin. E vorba de efectori, infectori, defectori, etc.

• E imposibil să descriu numărul și greutatea sentimentelor ce inundă o persoană care suferă de ¨ne-iubire¨ – fiecare își face sosul și mâncarea potrivită . . .

• Recunoașterea unei greșeli – ceea ce noi numim greșit ¨un fracas¨, ¨o ratare¨ – ne poate ajuta să înțelegem evenimentul ca o cotitură în destinul personal, iar drumul pentru a rezolva întortocherile mii, este a merge înainte, a nu se opri.

• Se întâmplă ceva curios: e doar unul din cei doi membri care fac perechea, cel care și dă seama, sau ajunge să-și dea seama că lucrurile nu merg prea bine. Celălalt pare adormit.

• În fața acestei atitudini, conștientă sau inconștientă, se iau două tipuri de decizii: a fi activ sau a ¨face ceva´ , sau a fi ¨pasiv¨, și a nu face nimic, a nu mișcă nici măcar un deget. Nu putem ști niciodată ce este mai bine, sau care este soluția imediată.

• Decizia drastică de a tăia sau de a rupe legătura este o decizie ”activă”, dar negativă. E ¨activ㨠fiindcă se face ceva, dar rezultă ¨negativ㨠fiindcă nu rezolvă nimic, căci e posibil să nu se fi înțeles consecințele deciziei, în toată amplitudinea lor. Dar e bine să se vadă următoarele: chiar dacă e dureros, e un mod sănătos de a face ordine și a compune o nouă configurație pe această tablă de șah.

• Alternativă ¨pozitiv㨠este a încerca să-ți ții gura închisă și să înghiți în sec, acceptând totul 70 de ori 7.

(acest banc cu 70 de ori 7, apare în românește în viața lui Iisus, când l-au întrebat evreii de câte ori mai mult de 7 – așa cum zice textul din Talmud, de câte ori mai mult de 7 ar trebui să-ți ierți nevasta, chiar dacă ți-a pus coarne? Iisus răspunse: ¨De 70 de ori 7´ . : )

• A rezolva problemele ce apar în sânul unui mariaj e ceva aproape imposibil. E o încercare binevenită, dar rezultatele sunt nule.

• În ceea ce privește alternativa pasivă, abandonarea celuilalt produce de fiecare dată probleme mai complicate, fiindcă decizia e desemnată ca ´lașitate´.

• Opțiunea opt (între cele 8 opțiuni ce există) este a fi loial, a fi credincios celuilalt. A fi loial înseamnă a nu face nimic, nici măcar a aștepta ca relația să se îmbunătățească.

• E posibil să înțelegi și să ajungi să fii înțelept.

• Tristețea adâncă, obsesia, depresia, lipsa de dorința sexuală, dorința de a plânge, o rară senzație de asfixie emoțională, nevoia imperioasă de a sta cu persoana iubită, senzația că această persoană iubita nu-ți oferă nici cea mai mică atenție – toate aceste senzații sunt false. E vorba de o ficțiune ce ai construit-o tu însuți fiindcă îți place să suferi și asta nu e altceva decât un onanism intelectual și emoțional. Dacă ajungi să simți că lumea întreagă se prăbușește peste tine – ești un prost, ești un idiot, sau o proastă, o idioată, E bine să găsim pe cineva care să ne spună în față exact asta.

Dacă ai ajuns să crezi că această persoană este de nesubstituit – greșești amarnic. Dacă îți imaginezi că acea persoană este ¨dragostea vieții tale´ și că nu vei putea să o uiți niciodată, că nu o poți scoate din cap și te agăți de ea cu o mie de gheare, e evident că experimentezi o dependență emoțională și sentimentală, care te va duce la ruină. În plus, în aceste cazuri, persoanele încep să manipuleze afectiv pe celălalt. Simți oare așa ceva? Ai măcar unul din aceste simptome? Simți oare că ¨te doare inima de tristețe¨?

Nu-ți fă griji, nu eșți original – 99% din populația mondială suferă de aceste prostii. . . .

Ca o concluzie, putem spune – OK, nu există ¨ne-iubirea¨ dar nu este mai puțin adevărat că între oameni, ori există ori nu există iubirea. Deci, putem spune că iubirea ori e prezentă, ori e absentă, Dar a fi absentă nu înseamnă că nu există. De ce oare ar fi nevoie să inventăm un cuvânt nou? ♥

Daniel Medvedov, Madrid

Acatistul Icoanei Maicii Domnului “Cea Iubitoare” sau ”Gingășie” A Peșterilor din Pskov (aducătoare de blândețe si dragoste) – 21 mai, 23 iunie, 26 august, 7 octombrie și în a șaptea duminică după Sfintele Paști

Icoana Maicii Domnului “Cea Iubitoare” sau ”Gingășie” A Peșterilor din Pskov

Tropar, glas 4:

Către Icoana plină de gingăsie și de iubire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu ne îndreptăm toți, împovărați de păcate, sărutând-o și strigând cu voce tare: Doamnă, primește această nevrednică rugăciune a slujitorilor tăi și dă-ne marea ta milă.

Condac, glas 6:

Nu am căutat alt ajutor, nu ne-am pus speranțe decât în tine, Preacurată Fecioară. Tu ne ajuți, iar noi sperăm în tine și ne lăudăm cu tine, că te rogi la Dumnezeu pentru noi, nu rușina rugăciunea noastră.

Condacul 1

Către aleasa mijlocitoare a neamului creștinesc, cea care îi acoperă și îi salvează pe credincioși, cântăm recunoscători din sufletul nostru. Iar tu, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu cea plină de dragoste, privește-ne cu milă și ne dăruiește blândețe si dragoste, iar noi cu îndrăzneală îți cântăm cu bucurie: Bucură-te, Doamnă Atot-Milostivă, gingășia și mântuirea noastră, care ne dai blândețe și dragoste!

Icos 1

Îngerii, Arhanghelii și toate puterile cerești te laudă neîncetat pe tine, Împărăteasa tuturor și Doamnă. Noi cântăm cu bucurie apariția icoanei tale minunate cu Pruncul cel Vesnic, și te rugăm primește această laudă de la noi:

Bucură-te, cea care ai primit vestirea Arhanghelului;

Bucură-te, cea lăudată de îngeri;

Bucură-te, cea ridicată și înconjurată de forțele cerești;

Bucură-te, slava sfinților și mucenicilor;

Bucură-te, bucurie fără sfârșit a copiilor credincioși ai Bisericii;

Bucură-te, ocrotitoarea și învățătoarea călugărilor;

Bucură-te, cea care ne chemi cu gingășie;

Bucură-te, dăruitoare de dragoste celor care cer;

Bucură-te, singura noastră speranță;

Bucură-te, căci ne însoțești la ceasul morții;

Bucură-te, ea care Îl rogi neîncetat pe Fiul Tău pentru noi;

Bucură-te, Doamnă Atot-Milostivă, gingășia și mântuirea noastră, care ne dai blândețe și dragoste!

Condacul 2

Locuitorii cerești te vad rugându-te neîncetat înaintea Tronului lui Dumnezeu pentru neamul omenesc, Maică Atot-Milostivă, iar noi Îl slăvim pe Domnul care a dăruit credincioșilor o astfel de mijlocitoare cu un cântec de laudă: Aliluia!

Icos 2

Credincioșilor li s-a dat înțelegere să vadă fața ta miraculoasă și minunile pe care le reverși, slăvind numele tău cinstit si atotfericit, Maica Domnului. Te rugăm primește cu milă această laudă de la noi:

Bucură-te, minune a minunilor Ortodoxiei;

Bucură-te, cea care ne ridici la cer;

Bucură-te, Milostivă care ne miluiești;

Bucură-te, cea care ne acoperi cu omoforul tău de rău;

Bucură-te, căci Domnul este cu tine și tu ești cu noi;

Bucură-te, că primești cu bunăvoință toate suspinele noastre;

Bucură-te, singura noastră bucurie în ceasul durerii;

Bucură-te, chezașa celor păcătoși;

Bucură-te, stâlp neclintit al pocăinței;

Bucură-te, că primești lacrimile celor căzuți;

Bucură-te, cea care protejezi orfanii și văduvele;

Bucură-te, Doamnă Atot-Milostivă, gingășia și mântuirea noastră, care ne dai blândețe și dragoste!

Condacul 3

Puterea Domnului este în tine, Maica Domnului, căci tu faci fapte eroice, îi ajuți și mijlocesti tuturor celor care vin alergând la icoana ta miraculoasă și o slăvesc. Văzând acest lucru, oamenii cu frică cad înaintea ta și lui Dumnezeu Îi strigă: Aliluia!

Icos 3

Vechea mănăstire a pesterilor din Pskov are chipul Tău sfânt, Preasfânta Fecioară Maria, din care izvorasc rauri de minuni, protejând mănăstirea si calugarii de orice rău, aducand mare bucurie și mângâiere. Iată, Mama Luminii ne protejeaza cu aripa dragostei ei materne, iar noi o chemam cu afecțiune:

Bucură-te, cea mai strălucită bucurie a noastră;

Bucură-te, bucuria inimilor credincioase;

Bucură-te, cea ce ai strălucit asupra noastră;

Bucură-te, cea ce ne dai îndurarea Ta;

Bucură-te, că ne-ai dat icoana ta ca pe un gaj al iubirii;

Bucură-te, căci vindecările curg din icoana ta;

Bucură-te, păzind sălașul tău;

Bucură-te, ajutorul vesnic al celor care trăiesc in el;

Bucură-te, mama iubitoare de călugări;

Bucură-te, pazitoare vigilenta a jurămintelor călugărești;

Bucură-te, aducând bucurie lumii întregi;

Bucură-te, Doamnă Atot-Milostivă, gingășia și mântuirea noastră, care ne dai blândețe si dragoste!

Condacul 4

Aflati in furtuna gândurilor malefice, oamenii credincioși din orașul Pskov au primit cu cinste icoana ta unica „Cea Iubitoare”, ridicând-o pe zidurile orașului împotriva războinicilor din Batoriev. În mod miraculos ai protejat orașul de săgețile mortale ale vrăjmașului și i-ai salvat pe credincioșii care i-au cantat recunoscători lui Dumnezeu: Aliluia.

Icos 4

Auzind cei din orașul Pskov și din toate partile Rusiei despre măreția minunilor Tale, cum ai adus victoria impotriva războinicilor puternici, te-au slavit pe Tine, marea mijlocitoare a suferinței, cântându-Ti acestea:

Bucură-te, transformând durerile noastre în bucurie;

Bucură-te, ajutatoare grabnica pentru cei care vin la Tine;

Bucură-te, protectoarea orașului Pskov;

Bucură-te, căci ai călcat în picioare răutățile insolente ale războinicilor;

Bucură-te, păzind zidurile cetății;

Bucură-te, căci pe vrăjmaș l-ai acoperit cu săgețile de moarte;

Bucură-te, cea ce ai făcut bucurie poporului tău;

Bucură-te, căci ai dat ortodocșilor speranță;

Bucură-te, ocrotirea cetatii noastre;

Bucură-te, crin parfumat al Regelui Ceresc;

Bucură-te, turturea blândă a lumii;

Bucură-te, Doamnă Atot-Milostivă, gingășia și mântuirea noastră, care ne dai blândețe si dragoste!

Condacul 5

Icoana Ta cinstită este o stea dată de Dumnezeu arătată în mănăstirea Pskov, Doamna Lumii! La ea aleargă toti credincioșii sărutând-o cu dragoste si plângand: trezește-ne, Maica Domnlui, si fii pentru noi scut de neînvins, si strigă spre Dumnezeu: Aliluia.

Icos 5

Văzându-i pe cei apropiați și îndepărtați cazand la icoana Ta sfântă „Cea Iubitoare”, dand vindecarea tuturor celor slabi, venim si noi la Tine în dureri și boli, caci nimeni nu pleaca nevindecat de la Tine prin icoanaTa plina de har, Maica Domnului. Pentru aceasta, de dragul credinței, te chemam cu recunoștință:

Bucură-te, alungând neputințele noastre;

Bucură-te, vindecarea rănilor aducatoare de moarte;

Bucură-te, grabnica Mângâietoare a celor necajiti;

Bucură-te, alungatoarea demonilor;

Bucură-te, podoaba cetății Pskov;

Bucură-te, protejand zidurile mănăstirii și peșterile;

Bucură-te, Stareță Cerească a călugărilor;

Bucură-te, ajutand pentru o viață virtuoasă împlinita;

Bucură-te, zid nefrânt în necazuri;

Bucură-te, refugiu al păcătoșilor disperați;

Bucură-te, limpezimea minților nedumerite;

Bucură-te, Doamnă Atot-Milostivă, gingășia și mântuirea noastră, care ne dai blândețe si dragoste!

Condacul 6

Propovăduitorii lauda minunile de la sfânta Ta icoană, Doamna, pentru că orbii văd, cei bolnavi primesc vindecări, si pentru aceasta mulți oameni vin la mănăstire sperând să primească mila Ta, Grațioasă Regină a Raiului, iar chipurile calugarilor inalta catre Dumnezeu chemarea: Aliluia.

Icos 6

Da-ne si noua harul Divin prin icoana Ta miraculoasă, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, ca noi sa marturisim cu credință și dragoste ca prin ea am primit vindecare de bolile trupesti si sufletesti și a traim comuniunea cu Împărăția Cerurilor, zicand catre Tine:

Bucură-te, caci Te rogi pentru trupul si sufletul nostru Fiului Tau, Mantuitorul nostru;

Bucură-te, ștergând lacrimile copiilor tăi;

Bucură-te, arătându-ne puterea iubirii;

Bucură-te, acoperamant vesnic al celor fără adăpost;

Bucură-te, caci ne scoti din adâncurile ispitelor păcătoase;

Bucură-te, cupă care ne speli conștiința;

Bucură-te, comoară strălucitoare a credinței;

Bucură-te, caci ne incredem in Tine ca ne mijlocesti mantuirea;

Bucură-te, neclintita parghie a iubirii lui Hristos;

Bucură-te, dătătoarea bucuriei veșnice celor îndurerati;

Bucură-te, acopemantul curăției și al fecioriei;

Bucură-te, Doamnă Atot-Milostivă, gingășia și mântuirea noastră, care ne dai blândețe si dragoste!

Condacul 7

Pe muntele sfânt al iubirii lui Dumnezeu au lucrat bătrânii călugări Marcu și Iona și au construit mănăstirea Sfintei și Preacuratei Fecioare a Peșterilor din Pskov, iar călugărul egumen Corneliu a primit icoana ”Cea Iubitoare” asezand-o la loc de cinste in manastire, ea fiind ajutor credincios tuturor celor care i se roaga, iar noi strigam catre Dumnezeu: Aluluia.

Icos 7

Văzând noua și slavita ta icoană „Cea Iubitoare” pe zidurile mănăstirii Pesterilor din Pskov, călugării si oamenii iubitori de Dumnezeu și credincioși au strigat cu sârguință:

Bucură-te, slavă frumoasă a profeților;

Bucură-te, cer binecuvântat;

Bucură-te, hrană abundentă în sărăcie;

Bucură-te, cea ce ne hrănești pe toți cu bucurie duhovnicească;

Bucură-te, ajutor în osteneala postului;

Bucură-te, stingând toate durerile;

Bucură-te, îmblânzirea inimilor rele;

Bucură-te, luptătoare pentru noi înaintea Fiului Tau;

Bucură-te, că ai adus pacea cu Dumnezeu;

Bucură-te, taina din veacuri;

Bucură-te, culoarea parfumată a fecioriei;

Bucură-te, Doamnă Atot-Milostivă, gingășia și mântuirea noastră, care ne dai blândețe si dragoste!

Condacul 8

O minune slavita ne-ai dat, Prea Binecuvântata, cand chipul Tau a strălucit credincioșilor din icoană. Te rugam protejează-i pe copii credincioși de orice rău, si învață-ne să cântăm la Atotputernicul Dumnezeu care ni ne-a dat pe Tine, Maica Sa: Aliluia.

Icos 8

Pacatosii care se pocaiesc alearga la tine, împovărati și disperati de viața lor, ridicand rugăciuni pline de lacrimi, cerându-ti, Maica Domnului, sa mergi înaintea Fiului tău și Dumnezeu pentru iertarea păcatelor lor; te laudam pentru mila Ta pentru noi si iti aducem aceste cantari:

Bucură-te, mângâierea păcătoșilor pocăiți;

Bucură-te, mijlocind pentru iertarea păcatelor;

Bucură-te, stergand orice lacrimă;

Bucură-te, încălzind inima oamenilor ca razele soarelui;

Bucură-te, bucurie dată credincioșilor;

Bucură-te, Maică cerească;

Bucură-te, îndreptarea păcătoșilor care nu se pocăiesc;

Bucură-te, parfum al Regelui Ceresc;

Bucură-te, învățându-ne rugăciunea;

Bucură-te, ajutor abundent în necazuri;

Bucură-te, alungând frica de noapte;

Bucură-te, Doamnă Atot-Milostivă, gingășia și mântuirea noastră, care ne dai blândețe si dragoste!

Condacul 9

Inimile noastre Te laudă neincetat impreuna cu toate puterile îngerești, Presfanta Nascatoare de Dumnezeu, si pe Tine, cea mai pura raza de soare, te lauda fara oprire. Tu ești mijlocitoare pentru noi; mijloceste în ziua Judecății de Apoi către Fiul tău și către Dumnezeu, caci avem speranta in Tine sa fii apărătoarea noastra, strigând catre Dumnezeu: Aliluia.

Icos 9

Ritorii sunt fara de glas caci nu pot lauda indeajuns chipul Tău dulce, Fecioara și Mama lui Dumnezeu: darurile tale minunate și frumusețea Ta sunt de nedescris; cu dragostea Ta inmultesti dragostea din inimile noastre, împlinindu-ne cu afecțiune, iar ochii nostri devin izvoare de lacrimi plangand catre Tine cu recunostinta:

Bucură-te, transformând inimile noastre cu roua gingășiei;

Bucură-te, speranța tuturor celor fără speranță;

Bucură-te, adăpost pentru toți cei lipsiți de dreptate;

Bucură-te, alungarea demonilor răi;

Bucură-te, pazindu-ne de amenințările demonilor;

Bucură-te, izgonind duhul intristarii;

Bucură-te, că totul este posibil pentru Tine;

Bucură-te, îndemnul sufletelor îndărătnice;

Bucură-te, pazitoarea somnului cu pace;

Bucură-te, aducand dulceață tuturor care traiesc in amaraciune;

Bucură-te, Bucuria tuturor celor care se întristează;

Bucură-te, Doamnă Atot-Milostivă, gingășia și mântuirea noastră, care ne dai blândețe si dragoste!

Condacul 10

Ti-ai aratat mila, Maica Domnului, apărand pe zidurile orașului Pskov si salvandu-i pe oamenii credincioși, iar ei, vazand aceasta minune, au strigat catre Tine: ”Rămâi Regina noastră!” si strigau către Dumnezeu: Aliluia.

Icos 10

Tu ești zid de aparare călugărilor, Preacurată Fecioară, ferindu-i de intrigi side ispite, de necazuri, dureri și nenorociri, fiindu-le mijlocitoare la Dumnezeu. Din acest motiv ridicăm glasul catre Tine, strigând:

Bucură-te, bucuria celor credincioși;

Bucură-te, iubindu-i pe copii tăi;

Bucură-te, pazind cetatea, fiind slăvită de toți;

Bucură-te, laudă și bucurie a Sfântei Biserici;

Bucură-te, extazul minților duhovnicesti;

Bucură-te, conducându-i pe cei necredincioși la Hristos;

Bucură-te, mijlocitoarea noastra harnică;

Bucură-te, mântuindu-i pe cei necăjiți;

Bucură-te, călcându-i pe cei răi;

Bucură-te, împodobita cu virtuți;

Bucură-te, bucuria nestinsa a călugărilor;

Bucură-te, Doamnă Atot-Milostivă, gingășia și mântuirea noastră, care ne dai blândețe si dragoste!

Condacul 11

Cântec de laudă îți aduce Tie, Maica Domnului, caci prin Tine scăpăm de ispite; iti cinstim icoana, o sarutam cu evlavie si ne rugăm către Tine: dă-ne credință ferma, dragoste frățească și pace sufletelor noastre, ca noi în pace sa Ii strigăm lui Dumnezeu: Aliluia.

Icos 11

Esti Lumina care ne da lumina, Preacurată Fecioară, aratandu-ne calea cu lumină cerească și ducând departe de la noi neadevărul și nelegiuirea. Pentru aceasta, strigam cu recunoștință către Tine:

Bucură-te, lumina nesfârșită a vieții noastre;

Bucură-te, Scară care duce la cer;

Bucură-te, nor strălucitor;

Bucură-te, cortul Regelui Ceresc;

Bucură-te, cea care l-ai născut pe Creatorul universului;

Bucură-te, cea binecuvântata de toți;

Bucură-te, lăudata de Heruvimi și Serafimi;

Bucură-te, ploaie care adapă sufletele evlavioase;

Bucură-te, comoara iubirii și a milei;

Bucură-te, pedepsitoarea celor care înjură;

Bucură-te, că ne izbăvești de calomnie;

Bucură-te, Doamnă Atot-Milostivă, gingășia și mântuirea noastră, care ne dai blândețe si dragoste!

Condacul 12

Maica Domnului, Har ti s-a dat de Domnul prin sfântul Său Acoperământ pentru a acoperi Biserica Ortodoxă de necredință, erezii și schismă, în timp ce pe copiii credincioși ai Bisericii îi protejezi și îi înveți sa aiba virtute, iar ei Il laudă neîncetat pe Dumnezeu cu un cântec: Aliluia.

Icos 12

Te cantam și cinstim icoana Ta miraculoasă „Cea Iubitoare” din mănăstirea Peșterilor din Pskov, ne bucurăm văzându-te pe Tine, mijlocitoare si ajutatoare harnică pentru toți cei care vor să culeagă mântuirea și care Iti cântă in fiecare zi:

Bucură-te, Maică, si primeste rugăciunea oastra către tine;

Bucură-te, crin nepieritor al Raiului;

Bucură-te, primitoarea hranei cerești;

Bucură-te, că ne hrănesti cu hrana duhovniceasca;

Bucură-te, dătătoarea de bucurie veșnică călugărilor îndurerati;

Bucură-te, sprijin femeilor drepte;

Bucură-te, tarâmul dorințelor bune;

Bucură-te, caci te slavesc toti sfintii si mucenici;

Bucură-te, sfanta podoabă a Bisericii;

Bucură-te, caci viața cu Tine este o comoară veșnică;

Bucură-te, sfeșnic de aur al credinței;

Bucură-te, Doamnă Atot-Milostivă, gingășia și mântuirea noastră, care ne dai blândețe si dragoste!

Condacul 13

O, Maică atotcântată, Împărăteasa cerului și a pământului, păzește-i pe călugări, acoperindu-i sub valul gingășiei tale! Dă-ne dragoste și blândețe, ca inimile noastre să fie îndestulate cu harul și cu mila ta! Primește cântarea de astăzi, salvează-ne de rău și dă-ne bucuria Împărăției Cerurilor, iar noi vom striga cu sârguință Dumnezeului nostru: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icos 1

Îngerii, Arhanghelii și toate puterile cerești te laudă neîncetat pe tine, Împărăteasa tuturor și Doamnă. Noi cântăm cu bucurie apariția icoanei tale minunate cu Pruncul cel Vesnic, și te rugăm primește această laudă de la noi:

Bucură-te, cea care ai primit vestirea Arhanghelului;

Bucură-te, cea lăudată de îngeri;

Bucură-te, cea ridicată și înconjurată de forțele cerești;

Bucură-te, slava sfinților și mucenicilor;

Bucură-te, bucurie fără sfârșit a copiilor credincioși ai Bisericii;

Bucură-te, ocrotitoarea și învățătoarea călugărilor;

Bucură-te, cea care ne chemi cu gingășie;

Bucură-te, dăruitoare de dragoste celor care cer;

Bucură-te, singura noastră speranță;

Bucură-te, căci ne însoțești la ceasul morții;

Bucură-te, ea care Îl rogi neîncetat pe Fiul Tău pentru noi;

Bucură-te, Doamnă Atot-Milostivă, gingășia și mântuirea noastră, care ne dai blândețe și dragoste!

Condacul 1

Către aleasa mijlocitoare a neamului creștinesc, cea care îi acoperă și îi salvează pe credincioși, cântăm recunoscători din sufletul nostru. Iar tu, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu cea plină de dragoste, privește-ne cu milă și ne dăruiește blândețe si dragoste, iar noi cu îndrăzneală îți cântăm cu bucurie: Bucură-te, Doamnă Atot-Milostivă, gingășia și mântuirea noastră, care ne dai blândețe și dragoste!

Rugăciune

O Preasfântă Fecioară Maria, Stăpâna noastră, Mama tuturor celor care suferă și sunt bolnavi de inimă, priveste-ne pe noi cei smeriți și împovărați cu multe păcate, întristări și dureri, care ne rugăm cu durere și lacrimi în fața icoanei tale miraculoase. Păzește această locaș sfânt de orice rău, mântuiește acest oraș și pe toți oamenii care trăiesc cu credință și vin alergând la tine, de invazia duhurilor rele, de frică și lașitate, de ciumă și de moarte, de oamenii răi și de tot felul de întristări. Ajută-ne cu mila ta, precum și în icoană stai în îmbrățișare cu Pruncul Divin.

Încălzește-ne cu suflarea iubirii tale și nu te îndepărta niciodată de noi, nici în această viață, nici în cea viitoare, căci ne dorim ajutorul tău cel puternic ca să primim viața veșnică și să slăvim Sfânta Treime, pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt, acum și în vecii vecilor. Amin.

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și Preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești cea mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

Preluare

acoperamantulmaiciidomnului.wordpress.com

Sinuciderea – Daniel Medvedov

Patru motive pentru a nu se sinucide  

Considerații existențiale în contra sinuciderii  

Madrid

2010

––––––––––––––––––––––––-

Am scris și am publicat multe carți și documente, cam trei mii, dar niciunul atât de important ca acesta.   

În acest precis moment, poate că la multe persoane le trece prin cap idea de a se sinucide. Ce mare păcat! Ce păcat! Dacă din întâmplare faci parte din numărul acelora care, fără să știe nimic despre ce e vorba, cred că vor scăpa de toate chinurile. Nu știi în ce problema mare te poți băga cu aceasta decizie, total inutila

 Sinucigașii nu apar în lista cosmică a celor ce au murit – asta e din cauza că încă sunt vii! Vor muri doar când le vine ceasul, scris de ursitoare, și amintiți-vă că fetele erau trei, iar una din ele curma firul vieții, ca și cum l-ar tăia cu foarfeca!

Ești în trenul vieții și vrei să sari din mers! Ce o să faci, singur și gol, în frig, rătăcind prin codrul întunecos? Ești îmbrăcat cu propriul tău corp și dorești să te dezbraci. Vrei să faci un streap-tease pentru lumea fantomelor, vrei să te dezbraci în fața lor, ca pe o scenă luminată cu luminile rampei. O scenă de streap-tease pentru lumea invizibilă. Animalele sălbatice și la fel cele domestice te vor vedea. Câinii te vor lătra, pisicile vor fugi de tine ca de dracul. . . .

Cauza și motivul care te-a dus la acest gând sunt oare banii?

 Nu vei scăpa de datorii. Și apoi, o să trebuiască să plătești îndoit.

 Motivul sunt oare studiile? Nu vei putea studia, nici călători, nici nu vei putea să înveți în niciun loc.

Și sexul? Crezi oare că vei scăpa de dorințele sexuale? Nuu! Nu te vor lăsa! Vei continua să simți nevoia de plăceri sexuale. Nu vei putea aranja această problemă. Nu vei putea să te joci, nici să meditezi, nici să fugi de tine însuți. Destinul, destinul tău, e deja scris și publicat – cum s-ar spune – dar sinuciderea nu e scrisă în al tău destin. E decizia ta – e ceea ce unii numesc ¨liberul arbitru¨. Dacă ți-a trecut oare prin cap să te sinucizi, revizuiește cu mare atenție acest punct. Există patru motive existențiale ce vorbesc în contra sinuciderii. 

1. Unu, trebuie să știi că nu vei muri! O să rămâi ca anchilozat aici, o să rămâi viu, o să stai aici, dar fără trup. Totul va continua, însă tu, neavând un trup, nu vei mai avea ocazia să intervii pentru a schimba lucrurile ce nu-ți convin. Și ceva și mai rău, vei simți frig, sete, o să-ți fie foarte cald, căci fără corp, căldura arde ca para focului! Totul va rămâne la fel, dar tu nu vei avea trup, cu care să răspunzi la aceste senzații și nevoi trupești. 

2. Doi, nu știi ce faci, ești un ignorant. Nu știi cine ești, Revizuiește-te. Ar trebui să te observi cu atenție. Eul nostru nu moare, nu poate muri, e însăși ființa noastră, și ființa e eternă. Și acest Eu, ești tu. Acest Eu se arată azi ca o persoană. Această persoană e veșmântul Eului. Cum ziceam mai înainte, te vei dezbrăca, vei rămâne gol pușcă și pierdut ca în deșert, atâta timp și durata, cât ți-a fost dat să trăiești, chiar din momentul în care te-ai născut, ca să trăiești cu acest trup, pe care îl ai acum. Deci, care e sfatul meu: uită ¨recursul¨ sinuciderii, nu e mai mult decât o capcană. Trebuie să treci de această idee, ce ți-a trecut, la rândul ei, prin cap. Câinii latră, ursul trece . . . Treci peste această nebunie chioară, ca la poker. 

Nu merită să lipești și să adaugi încă un sac de suferințe, la suferințele ce deja există.. . . Poți să rabzi și să treci peste toate încercările vieții, căci am fost configurați pentru tot tipul de probe existențiale. Există multe puteri invizibile, ce te pot ajuta și sigur te vor ajuta la încercare. Vei putea trece de aceste nebunii care-ți trec prin cap, fără să știi de unde vin și cum să te lupți cu ele. Trebuie să ceri ajutor.  

3. Trebuie să continui jocul vieții, până ce chiar Domnul te va chema la El și va spune ¨de ajuns, până aici a fost treaba”. . . Dar trebuie să știi că, atunci când ne sosește moartea, nu vom rămâne aici nici măcar o secundă, nu suntem ´morți´ nici măcar o secundă. Continuăm pe drumul vieții, căci viața e eternă. Nu putem scăpa de viață, mergem tot timpul înainte, în vecii vecilor. Trebuie să mergem înainte fără a privi înapoi. Vom continua să trăim în eternitate.

Între aceste zece motive există unul care se numește ¨motiv educativ¨. Ce lecție vei da tu, cu gestul tău (sinuciderea), prietenilor tăi și celor din familia ta? Că ești un laș. Că ești un fricos. Dacă nu ai familie, nici prieteni, ce vor învăța de la tine aceia care nici măcar nu te cunosc?  

Vor spune următoarele: ¨Altul care a fugit de sine însăși!´ 

Dar nu poți să mori când vrei tu și când ai chef, nu poți muri.   

Ești legat strâns la viață, cu mii de noduri gordiene. Iar viața e ceva mai mult decât ceea ce noi înțelegem, trăind-o.

4. Alt motiv e o cauză medicală, terapeutică. Știi tu oare că durerile ce trebuie să le suferi, se vor prezenta în continuare, chiar dacă nu ai trup? Durerea este suferința ignoranței noastre, de aceea suferim în neștire. Ceea ce spun și scriu aici nu mi-a fost spus de către cineva anume, și nici nu e rezultatul sau fructul unor lecturi copioase, sau de nopți albe. Pur și simplu știu că este așa. Li se face cadou unora acest har, căci nu e o cunoaștere primită de la nopți lungi de studiu. E lumină. Așa cum stau lucrurile, încă le poți rezolva, ai încă ocazia de a nu face nimic. Nu fă nimic. . . Las-o baltă. Uită de ceea ce ți-a trecut prin cap. Se va rezolva totul într-un mod natural, fără ca tu să intervii și să-ți bagi nasul unde nu-ți fierbe oala. Într-un fel sau altul, lucrurile își vor face matca lor în râul întâmplărilor. Schimbul și transformarea nu sunt în mâinile noastre, pentru a-i da comenzi sau a-l controla, dar secvența internă a schimburilor și transformărilor e într-adevăr în mâinile noastre.

Ordinea internă a întâmplărilor o putem mișca cum dorim. 

Dacă alegi să te sinucizi, nu vei avea ocazia, apoi, să alegi nimic. 

Nu vei avea nicio posibilitate. Însă viu, cel puțin ai ocazia să mori cu fruntea-n sus. Asta înseamnă a continua pe calea destinului ce ne-a fost scris. 

Am cunoscut un tip care s-a sinucis, chiar dacă l-am avertizat de ceea ce se va întâmpla după aceea.

Într-o noapte m-am visat cu el, spunându-mi: ¨Bătrâne, câta dreptate nu aveai! De ce oare nu te-am ascultat? . . .” Era prea târziu. Eu nu-l mai puteam ajuta. 

Când Odiseu aranjase toate lucrurile la întoarcerea sa de la Troia, la Itaca, pretendenții Penelopei au fost eliminați, fiul său, Telemac, era deja un flăcău, începu Odiseu o viață liniștită, înconjurat de toți ai săi, în palatul din Itaca. Dar iată că niște prieteni îl tot vrăjeau cu idea de a ieși din nou pe mare, în căutare de nu știu ce noi aventuri.

Așa iese Odiseu în larg și, după ce trecuseră de Coloanele lui Hercule, un val imens cât o casă scufundă corabia, cu toți cei de pe bord și se trezește așa deodată Odiseu în Infern, unde îl întâlnește Dante Alighieri, în faimoasa sa vizită, condus de maestrul Virgiliu.

Dante rămâne surprins și îl întreabă pe Odiseu: ”Ulise (e același Odiseu) – ¨Ce s-a întâmplat? Cum e posibil să arzi tu cu flacără dublă, aici, în Infern, doar nu ești creștin?¨

Odiseu răspunse următoarele: ¨Dragul meu, ceea ce mi s-a întâmplat e simplu: în loc sa rămân în banca mea, liniștit, m-am lăsat convins de niște prieteni aventurieri să ieșim din nou în căutare de aventuri, pe mare, când, de fapt, întreaga mea viață a fost un mănunchi întreg de întâmplări nemaiauzite și nemaipomenite. Puțini oameni pot povesti ceea ce am văzut și am auzit eu în această lume largă și pe marea cu valurile sale ca vinul roșu. Nu m-am mulțumit cu toate astea și m-a cuprins din nou foamea și dorința nemărginită de alte aventuri. Nu am știut să fiu mulțumit cu ceea ce mi-a fost dăruit, cu minunata întoarcere la ai mei.¨
Dacă lui Odiseu i s-a petrecut asta cu Infernul pentru mai nimic, mai mult ar trebui să fim noi atenți cu viața noastră actuală și să o apreciem, ca pe o comoară.

Când Sancho Panza îi spuse lui Don Quijote, care se găsea pe patul de moarte: ¨Hai să mergem din nou după alte aventuri, Cavalere . . .¨ – Cavalerul Hidalgo pronunță următoarele cuvinte: ¨Dragul meu, eu am trăit in nebunie, dar voi muri cu mințile in cap . . .¨

Deci, prietene al meu, prietena mea, gândește-te, scoate-ți din cap idea sinuciderii, ca nu cumva să te găsească și pe tine, pe-acolo prin Infern, în infernul personal, arzând cu flăcări bicorne, ca Odiseu . . .

Scrie-mi. . . credincios voi răspunde!

Daniel Medvedov – ”El Suicidio”

Rugăciunea de dimineață a Sfântului Grigorie Palama către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu (din Apantisma)

Icoana Maicii Domnului cu pruncul Iisus, de la Mănăstirea Golia, Iași

Fecioară, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cuvântul cu trup; ştiu, cu adevărat ştiu, că nu se cuvine, nici se cade ca eu, cel atâta de desfrânat, cu ochi spurcaţi să văd icoana ta, a celei preacurate, a celei pururea Fecioare, a celei ce ai şi trupul şi sufletul curat şi nespurcat, şi să o sărut cu buze necurate şi întinate, sau să mă rog.

Căci cu dreptate este ca de mine, cel desfrânat, să se îngreţoşeze şi să mă urască curăţia ta. Dar fiindcă Dumnezeu, pe care L-ai născut, S-a făcut om, ca să cheme pe cei păcătoşi la pocăinţă, pentru aceasta am îndrăznit şi eu, să mă apropii de tine cu lacrimi rugându-mă.

Primeşte această mărturisire, a greşelilor mele cele multe şi grele şi o du Unuia Născut Fiului tău şi Dumnezeu, rugându-te Lui ca să fie milostiv ticălosului şi tăvălitului meu suflet. Că de mulţimea fărădelegilor mele sunt oprit a căuta spre Dânsul şi a cere iertare.

Pentru aceasta, pe tine te pun înainte solitoare şi mijlocitoare. Că multe şi mari daruri dobândind eu de la Ziditorul meu Dumnezeu, şi uitându-le pe toate, şi nemulţumitor arătându-mă, ticălosul, cu necuviinţă m-am alăturat cu dobitoacele fără de minte, şi m-am asemănat lor; fiind sărac de fapte bune, bogat de patimi, şi plin de ruşine, lipsit de dumnezeiască îndrăzneală, osândit de Dumnezeu, făcându-mă de plângere arhanghelilor, de râs dracilor, şi de urâciune oamenilor, mustrat de conştiinţă, ruşinat de lucrurile mele cele rele şi mai înainte de moarte fiind mort, şi mai înainte de judecată de sine-mi osândit, şi mai înainte de munca cea fără de sfârşit de deznădăjduire muncit.

Pentru aceea dar, numai la a ta sprijinire alerg, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, cel ce sunt dator cu nenumăraţi talanţi; cel ce întru dezmierdări cu desfrânatele am cheltuit avuţia cea părintească; cel ce am curvit mai mult decât desfrânata; cel ce am făcut fărădelege mai mult decât Manase; cela ce m-am făcut nemilostiv mai mult decât bogatul; cela ce sunt slugă lacomă, vas al gândurilor celor rele, vistierie a cuvintelor celor urâte şi spurcate, străin de toată fapta cea bună.

Miluieşte-mă pe mine cel smerit; milostiveşte-te spre mine cel neputincios. Mare îndrăzneală ai la Cel ce s-a născut din tine. Nimeni nu are putere precum tu, Maica lui Dumnezeu; că toate le poţi, ca ceea ce eşti mai presus de toate zidirile şi nimic nu îţi este ţie cu neputinţă, numai de vei voi.

Deci, nu trece cu vederea lacrimile mele; nu te întoarce de către suspinul meu; nu lepăda durerea inimii mele; nu ruşina nădejdea mea cea către tine. Ci cu rugăciunile tale cele de Maică, silind pe cea nesilită milostivire a Fiului tău, Cel bun şi Dumnezeu, învredniceşte-mă pe mine ticălosul şi nevrednicul robul tău, să-mi iau frumuseţea mea cea dintâi şi dintru început şi să lepăd grozăvia patimilor, să mă slobozesc de păcat şi să mă robesc de dreptate; să mă dezbrac de spurcăciunea dulceţii celei trupeşti şi să mă îmbrac întru sfinţenia curăţeniei cele sufleteşti; să mor lumii şi să viez faptei celei bune.

Călătorind eu, împreună călătoreşte cu mine; pe mare înotând, împreună înoată; priveghind, întăreşte-mă; necăjindu-mă, mă mângâie; împuţinându-mă la suflet, îmbărbătează-mă; îmbolnăvindu-mă, vindecare îmi dăruieşte; nedreptăţit fiind, izbăveşte-mă; năpăstuit fiind, îndreptează-mă; spre moarte primejduindu-mă, degrab alergând mă scoate; vrăjmaşilor celor nevăzuţi, în toate zilele de temut mă arată; ca să cunoască toţi cei ce cu nedreptate mă tiranizează, al cui rob sunt eu.

Aşa, Preabună Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, ascultă ticăloasa mea rugăciune şi nu mă ruşina de nădăjduirea mea cea către tine, ceea ce eşti după Dumnezeu nădejdea tuturor marginilor pământului.

Aprinderea trupului meu stinge-o; viforul cel cumplit din sufletul meu, potoleşte-l; mânia cea amară, îmblânzeşte-o; trufia şi mândria părerii celei deşarte, din mintea mea şterge-o; nălucirile cele de noapte ale duhurilor celor viclene şi bântuielile cele de zi ale gândurilor cele necurate, din inima mea împuţinează-le; învaţă limba mea să grăiască cele de folos; povăţuieşte ochii mei să vadă drept faptele bune cele adevărate.

Picioarele mele îndreptează-le să alerge fără împiedicare pe calea cea fericită a poruncilor lui Dumnezeu; mâinile mele fă-le să se sfinţească ca, cu vrednicie să le ridic pe ele către Fiul Cel Preaînalt; curăţeşte-mi gura mea ca, cu îndrăzneală să-L numesc Tată pe Dumnezeu Cel Înfricoşat şi Prea Sfânt; deschide-mi urechile mele ca să audă simţitor şi gânditor cuvintele cele mai dulci decât mierea şi fagurul ale Sfintelor Scripturi, şi să vieţuiesc după dânsele întărindu-mă de tine.

Dă-mi vreme de pocăinţă, de întoarcere a gândurilor; de moartea cea năprasnă, fereşte-mă; osândit de conştiinţă fiind, izbăveşte-mă. Şi mai pe urmă de toate, fii lângă mine la despărţirea sufletului de ticălosul meu trup.

Sila cea nesuferită, lesnind-o; durerea cea nespusă, uşurând-o; strâmtoarea cea nemângâiată, mângâind-o; de faţa cea întunecată a dracilor, izbăvindu-mă; de cercarea cea preaamară a vameşilor celor din aer şi stăpânitorilor întunericului, slobozindu-mă şi zapisele păcatelor mele celor multe rupându-le, cu Dumnezeu mă împrieteneşte, şi stării Lui de-a dreapta, celei fericite, la înfricoşata judecată mă învredniceşte; şi bunătăţilor celor veşnice şi nestricăcioase, moştean pe mine mă fă.

Această mărturisire îţi aduc ţie, Stăpâna mea, Născătoare de Dumnezeu, lumina ochilor mei celor întunecaţi, mângâierea sufletului meu, folositoarea şi nădejdea mea cea după Dumnezeu. Pe care cu blândeţe primeşte-o şi mă curăţeşte de toată spurcăciunea trupului şi a duhului. Şi mă învredniceşte în veacul acesta de acum fără de osândă să mă împărtăşesc cu preasfântul şi preacuratul Trup şi Sânge al Fiului şi Dumnezeului tău; iar în cel ce va să fie, cu cina cea preadulce şi cerească a desfătării Raiului, unde este locaşul tuturor celor ce se veselesc.

Aceste bunătăţi, dobândindu-le eu nevrednicul, să slăvesc în vecii vecilor preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Fiului şi Dumnezeului tău, Cel ce primeşte pe toţi cei ce se pocăiesc din tot sufletul, pentru tine, ceea ce te-ai făcut mijlocitoare şi chezăşuitoare tuturor păcătoşilor.

Că prin tine, Prealăudată şi Preabună Stăpână, se mântuieşte toată firea omenească, lăudând şi binecuvântând pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea Cea Prea Sfântă şi de o fiinţă, totdeauna acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Rugăciunea Sfântului Patriarh Tihon pentru fraţii noştri prigoniţi – 7 Aprilie

Sfântul Patriarh Tihon

Doamne Atotmilostive, Dumnezeul puterilor!

Din adâncul sufletului cu smerenie strig către Tine: cu puterea Crucii Tale potoleşte înverşunarea celor ce urăsc şi hulesc Numele Tău Cel Sfânt, pângăresc şi nimicesc sfinţenia lăcaşurilor Tale, prigonindu-i cu sălbăticie pe fiii credincioşi ai Sfintei Tale Biserici.

Tuturor celor ce pătimesc pentru mărturisirea adevăratei credinţe trimite-le în Numele Tău pe Sfinţii Tăi Îngeri, ca să-i întărească pe cei credincioşi Ţie întru purtarea jugului Tău celui bun, sub acoperământul şi mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi a tuturor sfinţilor Tăi.

Milostive Doamne! Cu inima zdrobită şi cu lacrimi ne rugăm Ţie, caută la plânsul, tânguirea şi rugile tuturor dreptcredincioşilor creştini pătimind de năpăstuirea vrăjmaşilor Tăi.

Şi mai presus de toate întăreşte, Doamne, cu tăria Duhului Tău pe păstorii Tăi, ca să slujească cu dârzenie, în singurătate, chiar până la moarte turma Ta.

Iar pe toţi cei ce pentru Tine au primit sfârşit mucenicesc, învredniceşte-i să împărăţească cu sfinţii Tăi în slava Ta cea veşnică.

Tu, Doamne, Cel ce pe Cruce Te-ai rugat pentru cei ce Te răstigneau şi în ultimul ceas ai primit pocăinţa tâlharului, nu-i pierde pe cei ce s-au lepădat, au hulit şi au asuprit Sfânta Credinţă şi Sfânta Ta Biserică, ci, de este cu putinţă, dăruieşte-le lor bucuria de a Te cunoaşte pe Tine, Dragostea şi înţelepciunea cea Dumnezeiască, şi să-şi sfârşească zilele în pocăinţă adevărată.

Către Tine, Doamne, nădăjduim şi nu ne vom ruşina în veac, căci Tu eşti apărarea noastră, ajutorul şi biruinţa care a biruit lumea, lumina mai presus de orice lumină, bucuria mai presus de orice bucurie, nădejdea mai presus de orice nădejde, adevărata viaţă şi mântuire veşnică, şi Ţie Celui în Treime închinat, slavă îţi înălţăm, acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea către Sfântul Proroc Daniel, care îi apară pe tineri și pe cei aflați la mare depărtare de casă

Sfântul Proroc Daniel

Doamne Iisuse Hristoase, dulce Mântuitorul sufletelor noastre, mărturisim înaintea Ta, întru această zi a răstignirii Tale, în care ai pătimit și ai primit moarte pe Cruce pentru păcatele noastre, că noi suntem cei ce Te-am răstignit cu păcatele noastre cele multe și cu fărădelegile noastre cele rele. De aceea, ne rugăm bunătății Tale celei nemărginite să ne faci și pe noi părtași sfintelor Tale Patimi, cinstitelor răni și morții Tale celei de viață făcătoare, pentru ca să ne învrednicim, prin darul Tău, să câștigăm și noi asemenea Ție, pentru dragostea Ta, precum Tu, Cel Milostiv, le-ai răbdat pentru mântuirea noastră, întărindu-ne pururea cu aceeași putere și răbdare ce ai avut când Te-au răstignit nemulțumitorii evrei

Și ne înviază simțirile noastre cele sufletești, ca să cunoaștem moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut și zidirile cele neînsuflețite, care s-au mișcat la răstignirea Ta, cum Te-a cunoscut tâlharul cel credincios și, rugându-Ți-se, l-ai primit în Rai. De aceea întărește-ne, Doamne, ca să putem ridica cu bucurie, de astăzi înainte, Crucea Ta cu deplină pocăință. Întristarea morții Tale să o simțim, precum au simțit-o Preasfânta Ta Maică, ucenicii Tăi și mironosițele femei.

Dă-ne, Doamne, și nouă, darul Tău, precum ai dat atunci tâlharului celui rău, și iartă păcatele noastre pentru sfintele Tale Patimi, și ne primește prin pocăință împreună cu el în Rai, ca un Dumnezeu și Ziditor ce ne ești. Asemenea fă cu toți creștinii, vii și morți, precum se roagă Ție, în toate zilele, Sfânta Biserică și le iartă lor toate păcatele și-i învrednicește pe ei de Împărăția Ta ca să vadă lumina Ta și să mărească slava Ta.

Ne închinăm Crucii Tale, Hristoase, și zicem către dânsa: mărire ei pentru dragostea Ta. Bucură-te, Preacinstită Cruce a lui Hristos, că prin tine s-a mântuit lumea, ridicând asupra ta pe Iisus țintuit. Bucură-te, pom preamărit, pentru că Tu ai ținut Rodul vieții Ce ne-a mântuit din moartea păcatului.

Bucură-te, toiagul cel tare care ai sfărâmat ușile iadului.

Bucură-te, cheia împărătească ce ai deschis ușa Raiului.

Ne bucurăm și noi pentru că vedem pe vrăjmașii Tăi surpați jos, iar pe prietenii Tăi că împărățind în ceruri, pe vrăjmașii Tăi biruiți de puterea Ta, iar pe creștinii ce Ți se închină, înarmați cu puterea Ta.

O, Răstignitul meu Hristoase, câte ai pătimit pentru noi, câte răni, câte scuipări, câte batjocuri și câtă necinste ai răbdat pentru păcatele noastre, pentru ca să ne dai pildă de adevărată răbdare! De aceea, cum putem noi să fugim de Cruce, văzând pe Hristos că este ridicat pe ea? Cum să ne pară grele chinurile, văzând pe Stăpânul nostru că le iubește și le cere și le socotește Lui de mare cinste?

Rușine ne este, cu adevărat, de ne vom întrista de relele ce ne pricinuiesc oamenii sau de ispitele ce ni le aduc diavolii, trupul și gândurile noastre cele rele, sau pentru sărăcia și bolile ce ne vin din voia lui Dumnezeu pentru păcatele noastre, deoarece acestea toate le trimite pentru ca să ne apropie mai mult de El, pentru ca să-L slăvim și să ne pedepsim în această viață pentru binele nostru, pentru ca să ne odihnim cu mai multă mărire întru Împărăția Lui cea veșnică.

Și, de vreme ce este așa, înmulțește-ne, Doamne, ostenelile, ispitele și durerile, dar să ne înmulțești împreună și să ne prisosești și răbdarea și puterea, ca să putem răbda toate câte ni s-ar întâmpla. Pentru că recunoaștem că suntem neputincioși de nu ne vei întări, orbi de nu ne vei lumina, legați de nu ne vei dezlega, fricoși de nu ne vei face îndrăzneți, răi de nu ne vei preface în buni, pierduți de nu ne vei ierta, robi de nu ne vei răscumpăra cu bogata și dumnezeiasca Ta putere și cu darul Sfintei Tale Cruci, căreia ne închinăm și o mărim, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Surse: doxologia.rodoxologia.ro

Rugăciune pentru pacea lumii

Dumnezeul părinților noștri, Doamne ai milă, Tu Cel Care ai făcut cerul și pământul și toate cele ce sunt pe el, Tu, Cel Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire Te-ai coborât din ceruri și Te-ai făcut Om asemenea nouă întru toate în afară de păcat, Tu, Cel Care sus pe lemnul crucii Ți-ai întins preacuratele Tale mâini și Ți-ai vărsat preacinstitul Tău sânge, ca sa ne răscumperi din blestemul legii și să ne dăruiești Împărăția Ta cea veșnică, Tu, Cel Care ne-ai învrednicit să Te numim Tată și să cerem Împarăția și dreptatea Ta, să se facă voia Ta cea sfântă, precum în cer așa și pe pământ, Tu cel Care ne-ai dat sfânta poruncă a dragostei zicând:

„Aceasta vă poruncesc vouă: să vă iubiți unii pe alții, și întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea iubire unii pentru ceilalți”;

Tu, Cel Care ne-ai dat pacea Ta zicând:

„Pacea Mea vă dau vouă“,

miluiește-ne pe noi cu puterea Ta cea mare.

Cunoscând nețărmurita Ta milă și milostivirea Ta cea multă către noi, ne apropiem îngenuncheați, și cu inima smerită și înfrântă Te rugăm:

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne pedepsești pe noi.

Deschide, Doamne, milostivirile iubirii Tale de oameni și primește această rugăciune adusă Ție din buzele noastre cele necurate și dacă rugăciunea noastră, a nevrednicilor și a păcătoșilor, nu este auzită, atunci să fie auzite rugăciunile aleșilor și sfinților Tăi, cei care de la o margine la alta a pământului Te roagă, cei care pentru Tine s-au nevoit și și-au vărsat sângele lor.

Aceste rugăciuni și cereri primindu-le, Doamne, mântuiește și păzește întreaga omenire, și Biserica Ta și toate orașele și satele de amenințarea altor neamuri și de orice altă mânie, primejdie, nevoie și necaz.

Scoală, Doamne, întru ajutorul nostru și ne izbăvește pe noi pentru slava numelui Tău.

Împacă lumea Ta întreagă, împrăștie între neamuri pe cei ce doresc războiul, întoarce-ne pe toți la dumnezeiasca cunoaștere, ca, devenind cu toții o singură turmă, să Te avem pe Tine Păstor, pe Domnul nostru Iisus Hristos, Mântuitorul și Izbăvitorul nostru. Amin.

Rugăciune pentru pacea sufletului și pentru lume

APEL LA RUGĂCIUNE PENTRU PACEA LUMII

Preaiubiții mei,

Privim cu îngrijorare la situația din Ucraina şi ne aducem aminte de cuvintele Mântuitorului: „Iar când veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie, să nu vă tulburaţi, căci trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârşitul. Şi se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie, vor fi cutremure pe alocuri şi foamete şi tulburări vor fi. Iar acestea sunt începutul durerilor. Luaţi seama la voi înşivă.” (Marcu 13, 7-9)

Vă îndemn, așadar, să înmulțim rugăciunea și trezvia, mai ales acum în pragul Postului Mare și să ne rugăm pentru pacea lumii.

Pe slujitorii sfintelor altare din Episcopia noastră a Europei de Nord îi îndemn să adauge la slujbe ecteniile și rugăciunile speciale din Liturghier pentru astfel de întâmplări nefaste, iar credincioșilor le pun la inimă această rugăciune pe care am consemnat-o și în Cartea de rugăciuni a Episcopiei noastre a Europei de Nord.

Rugăciune pentru pacea sufletului și pentru lume

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel Ce ești izvorul vieții și al păcii în cer și pe pământ, revarsă harul păcii Tale în lume, în familii și în inimile tuturor oamenilor și mai ales în inimile celor ce Te mărturisim și ne închinăm Ție.

Stinge neînțelegerile și războaiele dintre oameni. Liniștește țara noastră și lumea întreagă. Mângâie inimile întristate. Dă ajutorul Tău celor năpăstuiți, scoate-i din tot necazul și dă pacea Duhului Sfânt în inimile noastre.

Suntem tulburați pentru că nu Te-am ascultat nici în Rai și nu Te ascultăm și nu împlinim Voia Ta nici pe pământ. Suntem în griji pentru că ne cheltuim zilele vieții fără pocăință și fără îndreptare. Îndurerați suntem fiindcă n-am făcut cele ce am făgăduit și conștiința ne mustră pentru timpul pierdut.

Ajută-ne, Doamne, să punem început bun prin Duhul Tău cel Sfânt! Ajută-ne, Mântuitorule bun, să păzim cuvântul Evangheliei Tale. Ajută-ne, Preasfinte Duhule, să începem o viață nouă de rugăciune, de smerenie, de înfrânare și de curăție și de slujire cu dragoste a semenilor noștri, ca să ajungem la liniștirea simțirilor și la pacea inimii, atât de dorită, dar cu anevoie de dobândit.

Dăruiește-ne pacea Ta care covârșește toată mintea, ca să ne bucurăm de viață, să nu ne plângem în suferință și să nu ne temem de moarte. Cu ajutorul Tău cel atotputernic să biruim ispitele diavolului și să dobândim de la Tine tăria statorniciei în bine și în virtute.

Pentru că în inima în care odihnești Tu, Doamne, nu mai este frică, nici neorânduială, ci mângâierea Duhului Sfânt și viață fără de moarte, de care învrednicește-ne pe toți. Că Tu ești Izvorul păcii și Mântuitorul sufletelor noastre și Ție slavă înălțăm, împreună și Tatălui și Sfântului Duh. Amin.

Al vostru fierbinte rugător și de tot binele voitor,

+Părintele Episcop Macarie

Rugăciune către Domnul Nostru Iisus Hristos – pentru întărirea dragostei sfinte

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Tatălui Ceresc, Te rugăm ai grijă de poporul român şi de noi păcătoşii şi nevrednicii şi adu-ne pe calea cea bună, pentru rugăciunile Preacuratei Tale Maici, care Te iubeşte nespus de mult.

Înmulţeşte în inimile noastre iubirea pentru Dumnezeu şi pentru aproapele nostru. Dumnezeu Tatăl şi-a pus în gând să mântuiască neamul omenesc, când a promis că va trimite un Mântuitor Binecuvântat şi Prealăudat, Care din Dragoste Sfântă, se va sălăşlui în pântecele unei Fecioare cu nume Împărătesc, Maria.

Noi cu toţii ne rugăm ca Iubirea Dumnezeiască dintre Domnul Iisus şi Sfânta Fecioară Maria, Maica Sfântă, să ne transforme în vase curate, pline de iubire şi de lumină sfântă şi să ne ridice pe culmile înalte ale sfinţeniei cereşti!

Doamne Iisuse, având Dragoste Sfântă şi Dumnezeiască nu i-ai prăpădit, nici nu i-ai omorât, pe oamenii răi, sfătuiţi în ascuns de duhurile rele, care Te-au prins, Te-au bătut, Te-au supus la chinuri grele, apoi Te-au răstignit pe cruce, împreună cu făcătorii de rele, ci Te-ai rugat Tatălui Ceresc spunând:

Iartă-le lor aceasta, Tată Ceresc, că ei nu ştiu ce fac!

Înţelegând multa Ta Dragoste pentru oameni, Te rugăm nu ne lăsa pe noi în patimi sau pe căile pierzaniei, ci ne îndreaptă pe calea cea bună şi umple inimile noastre de iubire şi ne ocroteşte spre Slava Numelui Tău Sfânt.

Din inimile noastre plecate, cu toată dragostea şi cu toată dorinţa de a împlini în toate Voia Ta, Îţi mulţumim pentru toate darurile şi pentru milostivirea Ta! Doamne Iisuse Hristose, Mântuitorul nostru! Slavă Ţie, Dumnezeul nostru! Amin!

Rugăciune către Dumnezeu pentru iertare

 Doamne iartă-mă pe mine păcătoasa, că mult Ţi-am greşit! Nu sunt vrednică să-mi ridic fruntea spre Cer din cauza păcatelor cu care Te-am supărat toată viaţa mea! Te rog  să mă ierţi că mult Ţi-am greşit şi Te-am supărat, dar nu Te-am abandonat, Doamne! Mă rog şi pentru copiii mei, pe care Tu, Doamne, mi i-ai dăruit, dar din neştiinţă şi din necredinţă de Tine s-au depărtat! Cum ai lucrat peste mine lucrează şi peste ei! Îndură-Te şi izbăveşte-i de cel viclean, care mereu ne inspiră la rele!

Te iubesc şi-Ţi mulţumesc pentru tot ce-mi dai, Doamne, şi Te rog să fii cu mine în întreaga mea viaţă de aici şi din veşnicie! Te rog, Doamne, iartă-ne pe toţi şi revarsă-Ţi mila şi spre cei care nu ştiu de Tine! Ajută-mă să-mi văd greşelile şi să nu le mai săvârşesc, deoarece doresc să devin un vas curat prin care Tu să poţi lucra şi să se împlinească Voia Ta în tot şi în toate. Iartă-mă, Doamne, că eu Te iubesc!

Ştiu că nu sunt vrednică să priveşti spre mine păcătoasa, dar doresc să mă schimb şi să trăiesc alături de Tine acum şi în fiecare clipă a vieţii mele şi numai Ţie să-Ţi slujesc. Te rog, iartă-mă, ajută-mă şi nu mă părăsi, Doamne!

 Vino, Doamne şi curăţeşte-mă, binecuvintează-mă şi te sălăşluieşte întru mine! Amin!

Acatistul Noului Mucenic și Mărturisitor Valeriu Gafencu, Sfântul Închisorilor – 18 Februarie

Noul Mucenic și Mărturisitor Valeriu Gafencu, Sfântul Închisorilor

Condacul 1:

Pe cel ce plinind cuvântul Evangheliei a strălucit, luminând ca o candelă din care s-au aprins mănunchiuri de lumânări în întunericul temniţelor, veniţi, iubitorilor de nevoinţe, să îl cinstim ca pe un dascăl al jertfelniciei, al răbdării şi al iubirii aducătoare de roadă, şi să îi cântăm: Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Icosul 1:

A ajuns până la noi propovăduirea ta, alesule mărturisitor: „Vă cheamă Domnul slavei la lumină, vă cheamă mucenicii-n veşnicii; fortificaţi Biserica creştină cu pietre vii, zidite-n temelii.” Şi vrând a urma îndemnului tău, ne rugăm ţie să fii grabnic apărător al nostru, ca să îţi putem cânta într-un glas:
Bucură-te, cunună a Bisericii şi comoară a neamului românesc;
Bucură-te, că eşti bucurie a credincioşilor şi dar dumnezeiesc;
Bucură-te, nou apostol care în temniţe ai propovăduit dreapta credinţă;
Bucură-te, că harismele tale le-ai ascuns sub veşmânt de umilinţă;
Bucură-te, rudenie a mucenicilor din primele veacuri creştine;
Bucură-te, că pământul Basarabiei se slăveşte prin tine;
Bucură-te, că din anii copilăriei ai stat sub cereasca binecuvântare;
Bucură-te, că spre slujirea Domnului şi a aproapelui ai avut chemare;
Bucură-te, că tinereţea ta a fost pecetluită de feciorie şi jertfelnicie;
Bucură-te, că luptându-te cu ispitele ai fost iubitor de curăţie;
Bucură-te, că din curajul tatălui tău ai învăţat să stai tare în necazuri;
Bucură-te, că nu te-ai temut nici de moarte, nici de chinuri;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 2-lea:

Având mare cinstire faţă de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, nu te-ai sfiit a spune altora: „Maica Domnului îmi împlineşte rugăciunile”, pentru a spori în ei nădejdea în ocrotirea sa cerească. Iar ea, arătându-ţi-se în temniţă în chip minunat, a răspuns evlaviei tale, zicându-ţi: „Eu sunt dragostea ta! Să nu te temi! Să nu te îndoieşti! Biruinţa va fi a Fiului meu!” Pentru aceasta noi, văzând cum Dumnezeu a rânduit să fii întărit pentru a-ţi duce crucea fără cârtire, Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Ai văzut-o pe Preacurata Fecioară, nădejdea celor deznădăjduiţi şi bucuria celor întristaţi, dând mărturie că Hristos a sfinţit închisoarea în care ai pătimit pentru El, împreună cu alţi mucenici, mireni, monahi sau preoţi, pentru ca din jertfa voastră să ia pildă cei de acum şi cei ce vor veni după noi. Cuvintele ei sfinte alungă de la noi orice îndoială în sfinţenia ta, şi pentru aceasta te lăudăm aşa:
Bucură-te, că fiind ocrotit de Maica Domnului temniţa în chilie o ai schimbat;
Bucură-te, a jertfelniciei mireasmă pe care Dumnezeu în lume o a împrăştiat;
Bucură-te, tânăr care ai căutat iubirea cea netrecătoare;
Bucură-te, că virtuţile tale străluceau în faţa celorlalţi ca un soare;
Bucură-te, că Preacurata Fecioară pe calea curăţiei te-a călăuzit;
Bucură-te, că sub sfântul ei acoperământ viaţă cuvioasă ai trăit;
Bucură-te, încredinţarea celor ce aleg calea fecioriei;
Bucură-te, mlădiţă a smereniei şi floare a bucuriei;
Bucură-te, că i-ai cinstit pe sfinţi şi în soborul lor ai intrat;
Bucură-te, chivot peste care Duhul Sfânt S-a revărsat;
Bucură-te, că plângându-ţi păcatele ai cunoscut al umilinţei fior;
Bucură-te, că flacăra inimii tale a fost aprinsă de cerescul dor;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 3-lea:

Învăţător înţelept te-ai arătat, zicând că „orice bucurie adevărată se câştigă cu preţ de jertfă; orice cetate se cucereşte cu bărbăţie, cu credinţă, cu îndrăzneală, cu încredere în misiunea dată de Dumnezeu şi mai ales cu rugăciune.” Pentru care noi, hrănindu-ne cu învăţăturile tale, Îi cântăm lui Dumnezeu, Celui ce te-a înţelepţit: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Filă de Filocalie scrisă cu sânge şi dascăl iscusit al rugăciunii lui Iisus ai fost, mucenice, arătându-te urmaş tainic al marilor Părinţi din vechime. Ai aflat pacea inimii şi i-ai încurajat şi pe alţii să o caute, zicând: „în luptă cu puterile întunericului, cu gândul la Dumnezeu, mi-am găsit pacea în rugăciune”. Iar noi, vrând să mergem pe drumul pe care ai mers şi tu, îţi zicem:
Bucură-te, că prin rugăciunea lui Iisus inima ta a devenit altar;
Bucură-te, că rugându-te neîncetat sufletul tău s-a umplut de har;
Bucură-te, că rugându-te Sfântului Arhanghel Mihail înger în trup ai devenit;
Bucură-te, că de frumuseţile Împărăţiei cerurilor sufletul tău a fost rănit;
Bucură-te, binecuvântare pentru cei împreună-pătimitori cu tine;
Bucură-te, pururea îndemnătorule spre facerea de bine;
Bucură-te, rugătorule pentru cei ce vroiau să se mântuiască;
Bucură-te, că de râvna nemăsurată îi sfătuiai să se ferească;
Bucură-te, că cei ce te cinstesc se minunează de vieţuirea ta;
Bucură-te, că împreună cu cetele îngereşti încep a te lăuda;
Bucură-te, rug aprins de Dumnezeul cel viu în pustia temniţei;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale scăpăm de patima desfrâului şi a mâniei;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 4-lea:

Pentru nevoinţele, pătimirile şi rugăciunile tale ai primit harisma vederii cu duhul, de care lucru s-au bucurat cei ce sufereau împreună cu tine. Şi unuia dintre aceştia i-ai proorocit: „va veni un moment în viaţa ta când inima ta va cânta singură rugăciunea”, iar la împlinirea cuvintelor tale el I-a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Zăcând pe patul de suferinţă, în noaptea Sfintelor Paşti, ai văzut prin darul lui Dumnezeu la depărtare pe credincioşii care veneau de la schit după slujbă, coborând cu lumânările aprinse. Prin care minune cei închişi cu tine au înţeles măsura sporirii tale, că lanţurile şi zidurile temniţei nu puteau închide sufletul tău curat. Şi pentru aceasta te lăudăm, zicând:
Bucură-te, că Duhul Sfânt în inima ta s-a sălăşluit;
Bucură-te, că Dumnezeu de mari daruri te-a învrednicit;
Bucură-te, că multe din cele viitoare dinainte le-ai cunoscut;
Bucură-te, că ziua trecerii tale la Domnul mai înainte o ai ştiut;
Bucură-te, că cel căruia i-ai destăinuit această taină de sporirea ta s-a încredinţat;
Bucură-te, că la împlinirea proorocirii mărturie despre sfinţenia ta a dat;
Bucură-te, că vestea despre harismele tale în temniţă s-a răspândit;
Bucură-te, că fugind de patima mândriei talanţii primiţi de sus i-ai înmulţit;
Bucură-te, că prin darul primit de la Domnul celor ce se roagă ţie le vii în ajutor;
Bucură-te, că cei ce îţi cer cele de folos cunosc că eşti de minuni făcător;
Bucură-te, că lepădându-te de bucuriile lumeşti ai primit harisme cereşti;
Bucură-te, că acum împreună cu îngerii pe Dumnezeu Îl preamăreşti;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 5-lea:

Celor care te îndemnau, în ultimele zile ale vieţii tale sfinte, să-ţi cruţi puţina vlagă care-ţi rămăsese şi să vorbeşti cât mai puţin, le-ai cerut: „Nu-mi luaţi această bucurie, căci pentru a-L mărturisi pe Hristos trăiesc; şi de trăiesc, prin mila Lui trăiesc, şi fără să vă arăt dragostea pe care v-o port nu ar mai avea rost să trăiesc”. Şi noi, văzând în tine icoana iubirii celei nefăţarnice, Îl lăudăm pe Dumnezeu, Cel ce a pus inima ta această virtute de mare preţ, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Ai fost pildă pentru cei închişi împreună cu tine, smerindu-te şi punând binele aproapelui înaintea binelui tău. Ai iubit învăţăturile Sfintei Scripturi şi ţi-ai modelat viaţa după cuvintele lui Hristos, jertfindu-te pentru aproapele tău şi urcând pe scara virtuţilor, şi pentru aceasta te lăudăm:
Bucură-te, că dăruind altora, de la Dumnezeu înmulţit ai dobândit;
Bucură-te, că dând haina de pe tine celui lipsit lui Hristos I-ai dăruit;
Bucură-te, că precum cei doi bani ai văduvei pomana ta s-a socotit;
Bucură-te, că cei care au aflat de fapta iubirii tale s-au umilit;
Bucură-te, dătătorule de bună voie care ai primit răsplata dumnezeiască;
Bucură-te, arătătorule al drumului spre Împărăţia cerească;
Bucură-te, că urmând cuvântului Evangheliei te-ai arătat chip al milosteniei;
Bucură-te, că ruşinându-ne de faptele tale fugim de patima lăcomiei;
Bucură-te, ostaş al lui Hristos care pentru dragostea Lui te-ai jertfit;
Bucură-te, sfinte mucenice, că fapta ta în inimile noastre a odrăslit;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale inimile noastre împietrite ca ceara se topesc;
Bucură-te, că spre facerea de bine chiar şi cei tari de cerbice se sârguiesc;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 6-lea:

Am auzit sfătuirea ta plină de înţelepciune: „În toate împrejurările roagă-te lui Dumnezeu să se împlinească voia Lui.” Şi vrând să aflăm şi să facem voia dumnezeiască, lepădându-ne de voia noastră şi ferindu-ne de ispitele celui viclean, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Nou Iov fiind, sfinte, cu multă răbdare ai purtat crucea bolii, arătându-ne şi nouă cum trebuie să primim încercările care vin asupra noastră. Din îngăduinţa lui Dumnezeu ai răbdat chinuri muceniceşti când doctorul a tăiat trupul tău fără ca leacul amorţitor să-şi fi făcut lucrarea, de care lucru uimindu-ne, îţi cântăm:
Bucură-te, că răbdând dureri înfricoşătoare ai cugetat la Cel răstignit;
Bucură-te, că diavolul deznădejdii să te îngenuncheze nu a reuşit;
Bucură-te, leac trimis de Dumnezeu trupului de boală apăsat;
Bucură-te, liman al celor îngreuiaţi de boli de nevindecat;
Bucură-te, că de la bolnavii care se roagă ţie nerăbdarea o izgoneşti;
Bucură-te, că pe cei ce îi îngrijesc pe bolnavi îi răsplăteşti;
Bucură-te, nou doctor fără de arginţi care prin rugăciune dai tămăduire;
Bucură-te, că eşti diavolilor prigonitor şi celor îndrăciţi izbăvire;
Bucură-te, că de voia noastră ne-ai sfătuit să ne lepădăm;
Bucură-te, că voia Domnului ne-ai cerut să o îmbrăţişăm;
Bucură-te, că ne îndemni să părăsim toată grija cea lumească;
Bucură-te, că ne întăreşti să facem voia dumnezeiască;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 7-lea:

„Sfârşitul vieţii mele este o ultimă mărturisire ortodoxă. M-aş bucura mult să reveniţi la Biserica cea adevărată”, i-ai zis de pe patul de moarte doctorului înşelat de învăţăturile ereticului Luther şi te-ai rugat pentru venirea sa în Biserica cea adevărată. Voind a ne împărtăşi din râvna ta pentru mântuirea celor ce stau departe de Adevăr, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

„Cine crede fără a fi şi un misionar, acela n-a cunoscut frumuseţea credinţei – ai spus, mucenice, aprinzând în noi focul mărturisirii lui Hristos. Şi ai întărit prin faptele tale aceste cuvinte, căci te-ai jertfit din iubire pentru un pastor evreu, rugându-te ca el să devină fiu al Sfintei Biserici şi dăruindu-i lui medicamentele care ţi-ar fi putut salva viaţa trupească. Pentru această iubire fără de margini îţi cântăm:
Bucură-te, că în ţarina Domnului ai fost neobosit lucrător;
Bucură-te, că în întunericul temniţei ai fost luminător;
Bucură-te, cel ce pastorului evreu i-ai arătat iubire mucenicească;
Bucură-te, că jertfa ta în sufletele noastre a început să rodească;
Bucură-te, păzitor viteaz al predaniilor bisericeşti;
Bucură-te, cel ce învăţăturilor neortodoxe te împotriveşti;
Bucură-te, că iubindu-i pe eretici ai defăimat noianul rătăcirilor;
Bucură-te, că fără teamă ai vădit felurimea minciunilor lor;
Bucură-te, că ascultându-te pe tine unii oameni de păcatele lor s-au pocăit;
Bucură-te, că după ce au crezut propovăduirii tale în nădejdea Învierii au adormit;
Bucură-te, că de osândă şi de chinurile veşnice s-au izbăvit;
Bucură-te, că înaintea lui Dumnezeu despre faptele tale cele bune au mărturisit;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 8-lea:

Valurile vieţii ne aruncă în vâltoarea patimilor, neînfricatule mărturisitor, şi ne este mai uşor să alegem calea cea largă, spre care ne cheamă necuratul diavol. Dar păstrăm în inimile noastre cuvântul tău: „Trebuie să înfrunţi păcatul până la sânge. Aşa te naşti din nou. Nu există cale de compromis”, şi ducând lupta cea bună Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

„Cum vei putea rezista la marile încercări la care suntem supuşi, dacă nu poţi rezista ispitei fumatului?”, l-ai întrebat pe tânărul care nu-şi dădea seama că prin patima sa îndepărta de la el harul dumnezeiesc; şi acesta, smerindu-se în faţa mustrării tale, nu numai că şi-a înţeles greşeala, ci şi-a schimbat întreaga viaţă. Iar noi, luând aminte la îndreptarea lui şi rugându-ne ţie să ne ajuţi să ne izbăvim de toate patimile, te lăudăm aşa:
Bucură-te, că cei ce te cinstesc mintea de gândurile cele rele şi-o păzesc;
Bucură-te, că lepădând înţelepciunea acestui veac se sfinţesc;
Bucură-te, că scriind pentru noi îndreptarul de spovedanie ai vădit hăţişul păcatelor;
Bucură-te, cel ce eşti stavilă în faţa patimilor şi a poftelor;
Bucură-te, că pentru a scăpa de povara păcatelor la scaunul spovedaniei ne-ai îndrumat;
Bucură-te, că pe oameni să facă ascultare de duhovnic i-ai îndemnat;
Bucură-te, că de împărtăşirea cu nevrednicie cu Sfintele Taine ne fereşti;
Bucură-te, că furtuna patimilor noastre prin rugăciune o potoleşti;
Bucură-te, cel ce în vremuri de desfrâu ai fost pildă de curăţie;
Bucură-te, că nelegându-te de bogăţiile lumeşti ai fost iubitor de sărăcie;
Bucură-te, cel ce, fără să fii monah, ai ţinut voturile monahiceşti;
Bucură-te, că ajungând la sfinţenie spre sfinţenie ne călăuzeşti;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 9-lea:

Vrând să ne trezeşti din amorţeala care ne-a cuprins, robule al lui Dumnezeu, ai scris că „păcatul este a doua răstignire adusă Mântuitorului; acum Îl scuipă în faţă cei ce sunt botezaţi, acum cununa de spini I-o pun cei ce se numesc creştini, acum Îi dau palme, acum Îi bat piroanele, acum Îl împung cu suliţa cei pentru care a suferit batjocoriri şi bătăi şi pentru care Şi-a dat sângele pe Golgota”. Ca să fim feriţi de o astfel de cădere, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

„Creştinii nu pot primi pacea ispititoare a Satanei, creştinii nu vor primi decât pacea lui Hristos, oricât de multe sacrificii li se vor cere”, răsuna în temniţe cuvântul tău, precum al Botezătorului în pustie. O, mucenice, vom şti oare să primim cuvântul tău, când Irozii vremurilor noastre ne vor cere să primim pacea cea mincinoasă prin lepădarea de Hristos? Pentru ca să rămânem tari la vreme de încercare, ne rugăm ţie:
Bucură-te, că pentru pacea cea după Dumnezeu te-ai nevoit;
Bucură-te, că liniştea ta şi pe paznicii temniţei i-a îmblânzit;
Bucură-te, sabie a cuvântului mustrătoare a fărădelegilor;
Bucură-te, adevăr care împrăştie norii minciunilor;
Bucură-te, mângâiere în vremurile de tulburare;
Bucură-te, a făţărniciei pierzătoare de suflet certare;
Bucură-te, dreptar de vieţuire a mirenilor;
Bucură-te, veghetor tainic al mănăstirilor;
Bucură-te, al preoţilor ajutător în propovăduire;
Bucură-te, a ierarhilor râvnitori sprijinire;
Bucură-te, cărare spre Răsăritul răsăriturilor;
Bucură-te, făclie a iubitorilor de adevăr şi ucenic al Adevărului;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 10-lea:

„Sunt fericit că mor pentru Hristos. Totul e o minune. În măsura în care mi se va îngădui, de acolo de unde mă voi afla mă voi ruga pentru voi şi voi fi alături de voi”, ai spus în ultima zi a vieţii tale, mărturisind grija ta pentru cei apropiaţi ţie. Iar noi, cugetând la slăvitul tău sfârşit, Îi cântăm Celui ce te-a chemat în Împărăţia Sa: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Fiind prigonit pentru Hristos, ai mărturisit că îl simţi ca prieten al tău pe fiecare suflet care se gândeşte la tine cu iubire creştinească. Oare iubirea şi cinstirea noastră nu le vei primi? Îndrăznind, ne rugăm ţie, sfinte, cerându-ţi să primeşti şi puţinele noastre laude:
Bucură-te, că sufletul tău de frumuseţile veşnice se desfătează;
Bucură-te, prieten al celor care poveţele tale le urmează;
Bucură-te, cel ce împreună cu cetele sfinţilor te rogi pentru noi;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale ne izbăvim din nevoi;
Bucură-te, că în temniţă pe cei şovăitori în credinţă i-ai întărit;
Bucură-te, că pe cei îndărătnici prin răbdare i-ai biruit;
Bucură-te, cel ce nu te-ai scârbit când pe nedrept ai fost defăimat;
Bucură-te, cel ce în faţa prigonitorilor îndrăzneală ai arătat;
Bucură-te, că încă în trup fiind ai pregustat veşnica fericire;
Bucură-te, că văzând sporirea ta, ceilalţi s-au umplut de uimire;
Bucură-te, sămânţă a sfinţeniei sădită pe al temniţei pământ;
Bucură-te, slujitor credincios al Noului Legământ;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 11-lea:

S-a adeverit cuvântul tău, sfinte, că „moartea pentru Hristos aduce fericirea vieţii veşnice”. Căci părăsind tu această lume, unul dintre cei cu care împreună ai pătimit te-a văzut în vis urcând la cer pe un tron luminat, şi aflând apoi de trecerea ta la Domnul, I-a cântat Iubitorului de oameni: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

„Aici va fi într-o zi loc de pelerinaj”, a proorocit Cuviosul Gherasim, cerându-ţi să te rogi pentru el. Şi de la acest slăvit mărturisitor, care de la stăreţia Tismanei a ajuns în temniţa de la Târgu Ocna, fiindu-ţi frate de suferinţă, învăţându-ne a-ţi cere să te rogi şi pentru noi, zicem către tine:
Bucură-te, cel ce cu dreptate sfânt al închisorilor ai fost numit;
Bucură-te, că prin sfinţenia ta marilor mucenici te-ai asemuit;
Bucură-te, că mulţimea pelerinilor care vin la Târgu Ocna a sporit;
Bucură-te, că profeţia Cuviosului Gherasim despre temniţa aceasta s-a împlinit;
Bucură-te, că împreună cu noii mărturisitori din toată lumea pe Hristos Îl slăveşti;
Bucură-te, că de tine se bucură soborul mucenicilor din temniţele româneşti;
Bucură-te, că pe noii mucenici ne-ai îndemnat să-i cinstim;
Bucură-te, că urmând povaţa ta mult folos agonisim;
Bucură-te, prin rugăciune nerăbdarea celor închişi cu tine în răbdare s-a schimbat;
Bucură-te, că pe aceştia precum Sfântul Dimitrie pe Nestor i-ai binecuvântat;
Bucură-te, că împreună cu tine răsplata cea cerească o au primit;
Bucură-te, că întărindu-se în credinţă Adevărul cel veşnic L-au mărturisit;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 12-lea:

Femeii care şi-a riscat viaţa, venind la tine pe ascuns într-o noapte, i-ai cerut: „Vă rog să mărturisiţi oamenilor şi familiei mele dragi că am crezut până la sfârşit, că sunt împăcat, că-mi dau viaţa pentru Hristos şi pentru semeni”. Şi noi, luând îndrăzneala de a mărturisi oamenilor despre pătimirile tale muceniceşti, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Sfinte Mucenice Valeriu, încredinţaţi fiind de sfinţenia ta, ne rugăm lui Dumnezeu ca prin rugăciunile tale să ne dea putere să punem început bun mântuirii noastre. Credem că tu te rogi pentru tot omul ce aleargă la tine cu nădejde, şi pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, crin ales între florile muceniciei;
Bucură-te, că de la tristeţe ai ajuns în Împărăţia bucuriei;
Bucură-te, pentru vremurile de pe urmă far strălucitor;
Bucură-te, mijlocitor pentru noi în faţa Dreptului Judecător;
Bucură-te, mângâiere cerească celor aflaţi în focul ispitelor;
Bucură-te, că vădeşti şi ruşinezi degrabă lucrarea diavolilor;
Bucură-te, pavăză tare la vreme de prigoană a creştinilor;
Bucură-te, cel ce ne îndemni să mergem pe urmele mucenicilor;
Bucură-te, roadă a Evangheliei răsărită în neamul românesc;
Bucură-te, că dreptslăvitorii de alte neamuri cu evlavie te cinstesc;
Bucură-te, că lauda ta în toată Biserica se vesteşte;
Bucură-te, că prin tine Hristos Se preamăreşte;
Bucură-te, multpătimitorule Valeriu, întărire a celor prigoniţi pentru Hristos!

Condacul al 13-lea:

O, Sfinte Valeriu, cunună a mucenicilor români din prigoana celui de-al douăzecilea veac, fii apărătorul nostru ceresc! Vezi, sfinte, cursele diavolului cele amăgitoare, vezi patimile care ne împresoară, vezi neputinţa sufletelor noastre. Dar vezi şi nădejdea noastră în ajutorul cel de sus, şi vino şi scoate-ne din focul încercărilor, ca ajungând în Împărăţia cea cerească să Îi cântăm împreună cu tine Dumnezeului celui viu: Aliluia!

(Acest Condac se zice de trei ori. Apoi se zice Icosul întâi: A ajuns până la noi propovăduirea ta… şi Condacul întâi: Pe cel ce plinind cuvântul Evangheliei…)

Apoi se citeşte această

Rugăciune către Sfântul Valeriu Gafencu

Sfinte Valeriu, noule mărturisitor al credinţei în Hristos, la tine alergăm ca la un grabnic ajutător al tuturor celor ce se roagă ţie. Vezi, sfinte, durerile noastre, vezi neputinţele noastre, vezi puţinătatea credinţei noastre, şi nu te scârbi de lenevia şi nimicnicia noastră. Ne rugăm ţie, sfinte, grăbeşte de ne ajută cu neîncetatele şi sfintele tale rugăciuni şi ne sprijineşte pe noi.

Ştim că ai pătimit grele prigoniri pentru dragostea lui Hristos, dar prin răbdarea lor ai aflat dar de la Dumnezeu şi astăzi vieţuieşti în lumina raiului. Faptele tale binecuvântate ne-au făcut să te chemăm în ajutor. Suntem încredinţaţi că pe tot cel ce aleargă la tine, cerând cu credinţă ajutor, nu-l treci cu vederea.

Ridică-ne din groapa fricii, în care ne-a aruncat vrăjmaşul diavol, ridică-ne pe calea mărturisirii credinţei în Dumnezeul cel adevărat. Fii nouă pildă, fii nouă îndrumător, că iscusite sunt cursele vrăjmaşului şi nu ne pricepem să ne ferim de ele.

Roagă-te să fim feriţi de înşelare şi să primim de la Dumnezeu darul dreptei socoteli. Pe cei căzuţi în păcate ajută-i prin rugăciunile tale să se pocăiască, aşa cum i-ai ajutat prin cuvânt pe păcătoşii pe care i-ai întâlnit în temniţele prin care ai trecut.

Roagă-te, sfinte mucenice, pentru duhovnicii noştri, să ne călăuzească pe calea cea dreaptă. Roagă-te pentru toţi preoţii şi diaconii, să le dea Dumnezeu curajul de a semăna cuvântul Evangheliei acolo unde trebuie. Roagă-te pentru ierarhii ortodocşi, să păstorească turma cu frică de Dumnezeu, fără a se teme de mai marii lumii acesteia. Ai grijă, Sfinte Valeriu, de toţi monahii şi de toate monahiile, fiindu-le sprijinitor şi ocrotitor, ca avându-te pe tine împreună rugător să sporească în nevoinţă şi virtute.

Ai grijă, sfinte, de toţi cei prigoniţi pentru Hristos, să rabde cu răbdare mucenicească, fără să cârtească. Şi ai grijă şi de prigonitorii lor, rugându-te pentru ei, aşa cum te-ai rugat şi pentru cei ce te-au prigonit pe tine.

Întăreşte-ne, sfinte, în lupta pe care o ducem pentru mântuirea noastră, ca mulţumindu-ţi ţie să lăudăm şi să binecuvântăm şi să slăvim întru-tot-lăudatul şi preaputernicul nume al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune pentru proslăvirea noilor mucenici

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce i-ai păzit pe cei trei tineri şi pe Daniel în cuptorul cel de foc, Cel ce i-ai întărit pe mărturisitorii ultimei prigoane să dea mărturia cea bună în faţa prigonitorilor, primeşte de la noi această puţină rugăciune.

Sădeşte, Hristoase Dumnezeule, jertfa lor ca o sămânţă pe pământul inimii noastre. Să fie această sămânţă aducătoare de roadă bună, să ne fie nouă spre început bun mântuirii şi dătătoare de curajul mărturisirii adevărului în faţa celor care îl batjocoresc.

Fă, Doamne, ca pilda lor să nu fie dată uitării, ci din ea să se hrănească fiii Bisericii celei dreptslăvitoare. Fă ca virtuţile şi jertfa lor să mustre lenevia şi negrija noastră, şi să primim această mustrare spre îndreptarea noastră.

Cerut-a oarecând Sfânta Maria Magdalena trupul Tău, zicând Grădinarului: „Doamne, spune-mi unde l-ai pus, şi eu îl voi lua”. Tot aşa noi cădem înaintea Ta, rugându-ne Ţie cu nădejdea că ne vei ierta îndrăzneala şi nu vei trece cu vederea cererea noastră: „Doamne, arată-ne nouă locurile în care se află sfintele moaşte ale mărturisitorilor Tăi, ca aflându-le să le cinstim cu evlavie”.

Şi dacă din pricina păcatelor noastre nu am fost vrednici să ne închinăm lor, ne rugăm Ţie cu zdrobire de inimă, Doamne, să nu laşi sfintele moaşte ale robilor Tăi să zacă în uitare, ci scoate-le la lumină, pentru a primi închinarea cuvenită. Ca închinându-ne cu evlavie, să ne putem bucura şi de cinstirea lor în Biserica Ta, după cum li se cuvine, împreună cu a cetelor de sfinţi mucenici şi mucenice. Şi împreună cu ei să Îţi aducem slavă, cinste şi închinăciune Ţie, Dumnezeului cel în Treime lăudat, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.

Fratele nostru, mărturisitorul Valeriu Gafencu, vibrează în sufletele noastre de aproape 60 de ani, de când el a fost martirizat pentru Hristos şi s-a arătat cu adevărat unul din apărătorii şi mărturisitorii vieţii noastre creştine strămoşeşti.
M-aş bucura ca acest imn acatist, închinat martirului nostru Valeriu Gafencu, să fie pe buzele şi în inimile tuturor românilor care vor să-şi dea viaţa pentru Hristos şi aproapele lor.

Domnul să vă primească rugăciunea şi să vi-l trimită pe acest mărturisitor al Ortodoxiei româneşti ocrotitor neadormit în faţa ispitelor acestui veac.

(Părintele Justin Pârvu – Revista Atitudini, nr. 3∕2008)