Paraclisul Sfântului Cuvios Sofronie de la Essex – 11 Iulie

De este preot, zice:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru…
Iar de nu este preot, zice:
Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pre noi.

Psalmul 142

1.Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta.
2.Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta.
3.Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri.
4.Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu.
5.Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.
6.Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat.
7.Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt.
8.Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.
9.Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne.
10.Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii.
11.Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu.
12.Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Sfântul Cuvios Sofronie Saharov a fost ucenicul și biograful Sfântului Siluan Athonitul.

Născut în 23 septembrie 1896 în Rusia; Cuviosul Sofronie a trecut la cele veșnice în ziua de 11 iulie 1993, la vârsta de 97 de ani, în mănăstirea pe care a înființat-o în Marea Britanie.

apoi cântăm:

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă; bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului.

cu Stihurile acestea:

Mărturisiţi-vă Domnului, că este bun, că în veac este mila Lui.

Toate neamurile m-au înconjurat, şi în numele Domnului i-am înfrânt pe ei.

De la Domnul s-a făcut aceasta, şi este minunat întru ochii noştri.

Iar apoi troparul, glasul al 4-lea, asemenea cu:
„Cel ce Te-ai înălţat pre Cruce”

Dumnezeiesc sălaş fiind Mângâietorului şi neziditelor lucrări părtaş făcându-te, puterea rugăciunilor, Sofronie, ai primit; pentru aceea-ţi cer acum, Cuvioase Părinte, de-fii-iubitorule, ruga ta cea adâncă la Domnul cel preabun, ca să îmi dea cele ce cu credinţă le pun înaintea ta.

Slavă, acelaşi sau al hramului; Şi acum, al Născătoarei de Dumnezeu

Nu contenim, de-Dumnezeu-Născătoare, să cuvântăm mereu puterile tale; că înaintea lui Hristos de n-ai fi stat solind, cine ne-ar fi izbăvit dintr-atâtea primejdii? Sau cine ne-ar fi păzit slobozi până acuma? De lângă tine nu ne vom depărta, că din necazuri mântui pe robii tăi.

Psalmul 50

1.Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2.Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3.Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4.Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5.Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6.Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
7.Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
8.Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9.Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10.Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11.Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
12.Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13.Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
14.Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
15.Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16.Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
17.Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18.Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19.Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
20.Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Canonul

Al cărui acrostih este:

«Ascultă, Sofronie, cererile celor ce-ți cântă ție. A(tanasie).»

Cântarea 1, glasul al VIII-lea:

Apa trecând-o ca pe uscat și din răutatea egiptenilor scăpând israeliteanul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm. 

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.

Vas al luminii Sfintei Treimi făcutu-te-ai, Sfinte, prin lucrarea virtuţilor şi cu îmbelşugare primind harul, le împlineşti credincioşilor cererea.

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.

Stând înaintea Stăpânului, primeşte, Părinte, rugăciunea fiilor tăi şi la fiecare dăruieşte ce-i spre folos, fericite Sofronie.

Slavă,

Mormântul tău, Sfinte, ca un izvor revarsă vindecare şi la suflet, dar şi la trup, prin harul Preasfântului Duh, Care sălăşluieşte-ntru tine, Sofronie.

Şi acum,

Curată, din suflet te lăudăm noi toţi credincioşii, căci prin tine iar dobândim unirea pierdută cu Stăpânul, de Care patima înstrăinatu-ne-a.

Cântarea a 3-a. „Cela ce ai făcut”

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.

Pe cărarea vieţii împrăştiaţi ne purtăm, printre feluritele curse ale vicleanului, de-aceea rugile părinteşti ţi le cerem, ca ocolindu-i cursele de ele să nu fim prinşi.

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.

Fecioria preasfântă, cea în Hristos, dăruind celor ce iubesc curăţia, cu rugăciunea ta, şi preavicleanului izgonindu-i năvala, fă-ne, Sfinte, preacurat sălaş al lui Dumnezeu.

Slavă,

Sfatul dat de Stăpânul către al tău Stareţ sfânt, ca pe-o moştenire aleasă ni l-ai predanisit, învredniceşte-ne dar, făr-a ne pierde nădejdea, să ne ţinem mintea-n iad Sfinte Sofronie.

Şi acum,

Primitoarea luminii, a lui Iisus, te avem, pe tine, Născătoarea luminii, de-aceea toţi te rugăm: prin rugăciunea ta către a lumii Lumină, luminare să primim, Maică, în suflete.

Izbăveşte, Sfinte Sofronie, din toată nevoia pe cei care cu credinţă la tine vin, dorind solirile-ţi înflăcărate către Iubitorul de oameni.

Caută cu milostivire, de-Dumnezeu-Născătoare prealăudată spre necazul meu cel cumplit al trupului şi vindecă durerea sufletului meu.

Preotul zice ectenia:
Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule…,
şi pomeneşte pe cei pentru care se face paraclisul
Strana: Doamne miluieşte (de 3 ori);
Ecfonisul: Că milostiv şi iubitor de oameni…
Dacă nu este preot, se zice îndată

Sedealna, glasul al 2-lea: „Rugătoare fierbinte”

Ale dreptului rugi mult pot ’naintea Domnului de-aceea te rog, Cuvioase Sofronie, fără preget mâinile înălţându-ţi-le, roagă-te să reverse Cel milostiv belşug de milă peste lumea Sa.

Cântarea a 4-a. „Auzit-am, Doamne”

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.

Izbăveşte-i, Sofronie, pe cei ce îţi cântă, de lupta gândului, pomenirea lui Iisus dând lor, care mijloceşte pace tainică.

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.

Când m-acoperă negura deznădăjduirii şi a necazului ca un soare tu grăbeşte-te şi mi-o risipeşte, o, Sofronie.

Slavă,

Sârguindu-ne să chemăm numele cel sfânt al Mântuitorului, rugăciunea ta o cerem toţi pentru curăţia minţii, Sofronie.

Şi acum,

Preacurată, născutu-L-ai pe Iisus Hristos cel de oameni iubitor, pe El roagă-L să ne vindece patima ce-n suflet ni s-a încuibat.

Cântarea a 5-a. „Luminează pre noi”

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.

Tu ai cunoscut din cercare, Sfinte, cancerul de-aceea pomeneşte-i pe cei bolnavi şi care cer al tău ajutor, Sofronie.

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.

Ale tale cărţi apa vieţii ne împărtăşesc, astâmpărând setea din suflete, dar şi-adâncul lor fă-ni-l cunoscut, Sofronie.

Slavă,

Neîncetat a păzi învredniceşte-ne roditoarea rugăciune a lui Iisus, că tu, Părinte, întreaga-ţi viaţă păzit-o-ai.

Şi acum,

La suflet şi trup şi cu mintea preacurată eşti, de-aceea întăreşte-i prin ruga ta cea de Maică pe cei ce viaţa îşi curăţesc.

Cântarea a 6-a. „Rugăciune voi vărsa către Domnul”

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.

Harul cel preasfânt al Duhului teolog preaînţelept te arată, c-ai străbătut în sudori calea vieţii, doar la Hristos aţintindu-ţi privirea ta, pe Care dăruieşte-ni-L ca pe-o pradă bogată în suflete.

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.

Ca o jertfă a primit ardoarea ta, cea din suflet, Iubitorul de oameni, şi din belşug dăruindu-ţi harisme, mai strălucite fiind decât aurul, a ta smerenie a cinstit; din aceasta o parte dăruieşte-ne.

Slavă,

Când adevărul lui Hristos ai cunoscut, te-ai întors de la a lumii nebunie, iară apoi, ca un miel, tu urmat-ai pe-al tău Păstor, fericite Sofronie, cu El uneşte-ne pe noi, toţi cei care cinstim pomenirea ta.

Şi acum,

Bisericii dar nou arătatu-l-ai ca rugător pe Sofronie, Maică, şi, împreună cu toţi cuvioşii care în Muntele Athos s-au nevoit, rugaţi-vă neîncetat pentru toţi credincioşii, Stăpâna mea.

Izbăveşte, Sfinte Sofronie, din toată nevoia pe cei care cu credinţă la tine vin, dorind solirile-ţi înflăcărate către Iubitorul de oameni.

Curată, care prin cuvânt pre Cuvântul în chip netâlcuit L-ai născut în zilele din urmă, nu înceta rugându-L, ca una ce ai îndrăznire de maică.

Condacul glasul al 2-lea: „Păzitoarea creştinilor”

Cu Stăpânul Hristos, Sofronie, unindu-te îmbogăţitu-te-ai cu felurimea harismelor, pe acestea dăruieşte-le celor care le cer, căci tu, iubitorule de fii, le dai pe toate din belşug, lui Dumnezeu asemănându-te. Vindecă dar bolnavii, alinându-le toată boala, sălăşluind pe Sfântul Duh în sufletele creştinilor.

Prochimen, glasul al 4-lea

Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui.

Stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul, întru poruncile Lui va voi foarte.

Evanghelia
Din Sfânta Evanghelie de la Matei citire.
(X, 32 – XI, 1)

Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Toate-Mi sunt date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl; nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi căruia va voi Fiul să-i descopere. Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi odihni pe voi! Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că Eu sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre; căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.

Slavă, glasul al 2-lea

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.

Şi acum,

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşalelor noastre.

şi stihira, glasul al 6-lea: „Toată nădejdea”

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea.

După ce ai cunoscut căile Domnului, Sfinte, cu toată puterea ta şi avântul duhului te-ai întors spre El. Căci în Athos ai ajuns, în grădina Curatei, strălucit nevoindu-te, toate le-ai lepădat, lumea, dimpreună cu ale ei; aflându-l tu pe Siluan, povăţuitorul nerătăcit, te-ai arătat casă harismelor dumnezeieşti, cu care îmbogăţeşte-ne pe noi, cinstitorii tăi.

Preotul zice rugăciunea:
Mântuieşte, Dumnezeule, norodul Tău…
Strana: Doamne miluieşte (de 12 ori); apoi
ecfonisul: Cu mila şi cu îndurările…

Cântarea a 7-a: „Feciorii lui Israil strămutaţi din Iudeea”

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi

Cunoscutu-te-a Domnul serafim purtător de trup, la jertfelnic stând cu teamă, Cuvioase, şi jertfă aducându-I pentru toată zidirea Lui, fiind acum cu Dumnezeu nu ne uita, Părinte.

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.

Cuviincioasa-ţi purtare, plină de bucurie, cu care întâmpinai pe oameni, Cuvioase, e raza strălucirii plinătăţii lăuntrice; învaţă-ne să urmăm şi noi acea purtare.

Slavă,

Fiind tu materialnic, ai lucrat sărăcia întreagă viaţa ta, bogat însă cu harul, prin faptă învăţat-ai că pe Hristos L-ai închipuit. Se cade dar şi nouă să-I urmăm sărăcia.

Şi acum,

Ca pe-un alt Athos, Pruncă, a vădit Mănăstirea Botezătorului Sofronie înţeleptul, în care nu au capăt ruga şi contemplaţia, iar vieţuirea ortodoxă negrăit se învaţă.

Cântarea a 8-a: „Pre Împăratul ceresc”

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.

Pe-ai preoţiei slujitori întăreşte-i fără preget, Sofronie, Sfinte, că tu ştii preabine a tainei înălţime.

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.

Pe cei căzuţi în rătăcirea neştiinţei cu a ta rugăciune ajută-i să scape, dar, cu toţii din mrejele-i viclene.

Slavă,

Să nu se-nchidă inima ta părintească, ci de Sus pe ai tăi fii, Cuvioase, cu îmbelşugare îi binecuvântează.

Şi acum,

Acoperă, precum o pasăre puii, pe creştini, Preacurată Fecioară, de toată prinzătoarea vrăjmaşului diavol.

Stih: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Irmosul:

Pe Împăratul ceresc, pe care îl laudă îngereştile cete cântaţi-L şi preaînălţaţi-L noroade totdeauna.

Cântarea a 9-a: „Adevărată de-Dumnezeu-Născătoare”

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.

Cu recunoscătoare inimi mulţumimu-ţi pentru mulţimea de haruri pe care le dai celor ce-aleargă la tine, Sfinte Sofronie.

Stih: Sfinte al lui Dumnezeu, soleşte pentru noi.

Să-mi vindeci de-ntuneric ochii cei lăuntrici s-ajung să văd şi eu, Sfinte Sofronie, aşa precum este faţa Mântuitorului.

Slavă,

Părinte fericite, ai strălucit în viaţă, iară acuma în ceruri mai mult străluceşti, fiind părtaş la lumina Atotţiitorului.

Şi acum,

Fecioară-nvredniceşte-i să locuiască raiul cu Siluan împreună şi cu Sofronie pe toţi cei ce cu credinţă în imne te laudă.

Cuvine-se cu adevărat…
şi megalinariile

Plinătatea Vieţii o ai primit precum toţi Părinţii arătându-te ’nvăţător în Sfântul Duh, Sfinte, pe Hristos tâlcuindu-L, Sofronie cinstite, de-aceea te lăudăm.

Unind rugăciunea cu viaţa ta, duh te-ai făcut cu totul, iară vasul cel stricăcios de lut tu curăţit-ai în taborica lumină spre care călăuză ne eşti, Sofronie.

Soare arătatu-ţi-S-a Hristos în Muntele Athos şi în suflet tu L-ai ţinut, iar apoi cu râvnă şi-n Apus luminat-ai prin fapte şi cuvinte, toate noroadele.

Râu de ape eşti ce curg din Hristos din plinirea vieţii, adăpându-i pe credincioşi, vindeci, Înţelepte, şi patima, şi boala cu-a Domnului chemare, dumnezeiescule.

Ceata Cuvioşilor din Athon bucure-se iarăşi căci acum s-a îmbogăţit cu Siluan slăvitul şi Sofronie cel mare, ai Preanevinovatei fiii cei preaiubiţi.

Cu povăţuitorul cel după duh, cu dumnezeiescul, athonitul sfânt Siluan, a ta mănăstire acoper-o, Părinte, şi, deopotrivă, pe cei care te cinstesc.

şi a Maicii Domnului

Cu toate Oştirile îngereşti, cu Botezătorul, cu Apostolii cei slăviţi şi cu tot soborul Sfinţilor, Preacurată, Fiului tău te roagă, toţi să ne mântuim.

Sfinte Dumnezeule, Preasfântă Treime, Tatăl nostru,
Preotul: Că a Ta este Împărăţia; apoi

Preotul zice ectenia:
Miluieşte-ne pre noi, Dumnezeule…,
Strana: Doamne miluieşte (de 3 ori),
Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea…,
Strana: Doamne miluieşte (de 3 ori),
Încă ne rugăm să se păzească…,
Strana: Doamne miluieşte (de 40 ori),
Auzi-ne, Dumnezeule…,
iar preotul zice ecfonisul: Că milostiv;
apoi face otpustul mic, fără însă a zice Pentru rugăciunile; după care cântăm

Troparul acesta glasul al 2-lea: „Când de pe lemn”

Pe cei ce la tine alergând caută şi cer cu dorire să mijloceşti pentru ei cu bunăvoire să-i asculţi, Sofronie, împlinindu-le cererea şi dând sănătate la trupuri şi la suflete, ca pe a Domnului cale cu tărie să meargă şi să-i desfăteze pe toţi Raiul împreună cu cetele Sfinţilor.

apoi, pe acelaşi glas

Stăpână, primeşte rugăciunile robilor tăi şi ne izbăveşte pre noi din toată nevoia şi necazul. Toată nădejdea mea spre tine o înalţ, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.

Şi preotul încheie zicând
Pentru rugăciunile…

Distih:

Sfinte Sofronie, înţelepţi arată-i Pe imnograf dimpreună cu fiii tăi.

Acest Canon Paraclis a fost scris, cu ajutorul lui Dumnezeu celui Preasfânt, în Sfânta Mănăstire Simonos Petras, Sfântul Munte Athos, la 25.03.2015, de către ieromonahul Athanasie Simonopetritul imnograful Sfintei și Marii Biserici a lui Hristos.

Publicitate

Acatistul Sfântului Cuvios Părinte Sofronie Saharov, ucenicul Sfântului Siluan Athonitul – 11 iulie

Condacul 1

Făcătorul îngerilor şi Domnul puterilor, văzând că încă din tinereţe ai cunoscut o încordată căutare lăuntrică (cum poate omul dobândi veşnicia?) ţi-a dat să trăieşti o dumnezeiască cercetare, care ţi-a schimbat toată viaţa. Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Icosul 1

Însetând după Dumnezeu tu ai părăsit pictura şi te-ai retras în Sfântul Munte Athos ca să-L ai pe Hristos mai adevărat. Şi din pronia lui Dumnezeu, întâlnindu-te cu Sfântul Siluan, s-a produs un eveniment istoric care avea să influenţeze întreaga noastră epocă.

Bucură-te, floare bine înmiresmată răsărită din Moscova;

Bucură-te, fire de artist care foarte ai iubit pictura;

Bucură-te, încordat căutător al celor veşnice;

Bucură-te, cel care te-ai lepădat de cele vremelnice;

Bucură-te, cel care ai abandonat pictura pentru Hristos;

Bucură-te, cel care ai căutat numai cele pentru suflet de folos;

Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 2

De la marele tău povăţuitor, tu ai moştenit şi marea învăţătură despre cum se naşte cuvântul duhovnicesc. Şi te-ai silit toată viaţa să urmezi Mântuitorului Carele n-a grăit cuvinte deşarte. Ajută-ne să-I urmăm şi noi şi să zicem : Aliluia.

Icosul 2

După moartea Sfântului Siluan ai cerut blagoslovenie să te retragi în pustie, dar toţi călugării ţi s-au împotrivit, şi abia după mult timp ai primit dorita blagoslovenie. Şi ajungând duhovnic la mănăstirea Sfântul Pavel, îi povăţuiai neîncetat pe călugări pe calea spre desăvârşire.

Bucură-te, părinte cel care ai învăţat că duhovnicul trebuie să simtă ritmul lumii lăuntrice al fiecărui om ce vine către el;

Bucură-te, slujitorule al Celui ce S-a jertfit ca un miel

Bucură-te, părinte, cel care te rugai ca Duhul lui Dumnezeu să te povăţuiască, dând cuvântul cel de trebuinţă fiecăruia;

Bucură-te, părinte, cel care cerşeai de la Dumnezeu ajutor ca să nu greşeşti, căci îţi recunoşteai nedesăvârşirea

Bucură-te, părinte, cel care te rugai ca Domnul să te păzească în căile adevăratei voii Sale;

Bucură-te, părinte, cel care cereai de la Domnul să-ţi insufle cuvinte folositoare şi fraţilor mântuitoare;

Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 3

Văzând cum grija mai-marilor mănăstirilor era îndreptată spre organizarea practică a vieţii înţelegeai cât de însetaţi erau vieţuitorii mănăstirilor de cuvânt duhovnicesc. Şi te rugai pentru fiecare suflet în parte în ceasul convorbirii cu el, să-ţi descopere Dumnezeu care este gândul Lui şi chiar cuvintele Lui pentru acel sărman suflet, ca el să se ridice şi să cânte: Aliluia.

Icosul 3

Cu fiecare din cei ce veneau la tine tu te purtai cu cea mai mare luare aminte şi grijă, iar ei îţi răsplăteau aceasta cu adâncă recunoştinţă. Tu cunoşteai nevoile duhovniceşti ale oamenilor chiar şi fără ca ei să vorbească despre ele.

Bucură-te, cel care încercai să-ţi ţii auzul minţii către inimă pentru a prinde gândul lui Dumnezeu pentru fiecare în parte;

Bucură-te, părinte, cel care erai cuprins de nesfârşită dragoste;

Bucură-te, părinte, cel care erai căutat pentru sfat duhovnicesc şi pentru sprijin;

Bucură-te, părinte, cel care ne-ai învăţat că din cauza mândriei noastre inima ne e întunecată şi plină de venin;

Bucură-te, părinte, cel care ai încercat să ne înveţi despre dragostea desăvârşită;

Bucură-te, părinte, cel care ştiai că propovăduirea desăvârşirii în lumea decăzută este cu neputinţă;

Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 4

Ajuns în Europa, în jurul tău, părinte, a început să se strângă o obşte monahală. Şi căutând loc potrivit unde să ridici o mănăstire, ai fost primit în Anglia, deşi nu prea înţelegeau ei folosul monahului pentru societate, căci nu ştiau să cânte: Aliluia.

Icosul 4

Încă dintru început tu foarte mult timp ai investit în cuvântările cu fraţii. Şi de multe ori începând cuvânt de învăţătură, stăteaţi cu toţii ceasuri în şir şi tot nu se epuiza cuvântul.

Bucură-te, izvor de înţelepciune;

Bucură-te, comoară de sfaturi bune;

Bucură-te, părinte, cel care te-ai jertfit pentru ucenicii tăi;

Bucură-te, păstorule blând şi iubitor de oi;

Bucură-te, părinte, cel care îi învăţai pe cei slabi mustrându-i pe cei tari;

Bucură-te, părinte, cel care te-ai silit şi nevoit chiar şi pământul înţelenit al unor inimi să-l ari;

Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 5

Prin cuvântul tău viaţa chinoviei Sfântului Ioan botezătorul din Essex se sfinţea, şi orice lucrare cât de mică dobândea o însemnătate de dimensiuni cosmice. În viaţa de obşte tu vedeai mai presus de toate chipul fiinţării Dumnezeieşti după asemănarea Sfintei Treimi, Căreia se cuvine cântarea: Aliluia.

Icosul 5

Dragostea reciprocă este cuprinsul vieţii Fiecăruia dintre Cele Trei Ipostasuri Dumnezeieşti. Prin urmare, dragostea şi unimea frăţimii deveniseră tema de căpetenie a cuvântărilor tale. Şi mereu repetai cuvântul Domnului care zice ,,toţi una să fie; precum Tu, Părinte, întru Mine, şi Eu întru Tine şi aceştia întru Noi una să fie ‘’.

Bucură-te, cel care ai insistat foarte mult pentru unimea obştii;

Bucură-te, cel care în rugăciune depăşeai hotarele firii;

Bucură-te, cel care ai văzut lumina necreată;

Bucură-te, cel care ţi-ai păstrat inima curată şi nevinovată;

Bucură-te, cel care ne-ai învăţat că toată atenţia trebuie să ne-o punem în a trece ziua fără de păcat;

Bucură-te, cel care aminteai mereu că trebuie să ne rugăm neîncetat;

Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 6

În cuvântările tale se poate simţi cu deosebită putere cât de strâns era legată viziunea ta dogmatică cu întregul proces al vieţii duhovniceşti lăuntrice. Dogmele Bisericii aveau o legătură reală şi directă cu cele de zi cu zi ale mănăstirii, cu ultimele mărunţişuri ale vieţii zilnice a fiecărui monah. Monahul trebuie să stea cu mintea aţintită la Dumnezeu chiar şi când face cele mai banale activităţi zilnice. El neîncetat trebuie să cânte: Aliluia.

Icosul 6

Theologia devenise starea ta şi te rugai ca Dumnezeu să împărtăşească şi celorlalţi starea ta. Gnoseologia noastră este calea către adevărata cunoaştere a adevăratului Dumnezeu – theologia ca stare a duhului nostru care trăieşte necontenit în Dumnezeu – Duhul Sfânt.

Bucură-te, părinte, cel care te grăbeai înainte de moarte să transmiţi totul ucenicilor tăi;

Bucură-te, părinte, cel care îi umpleai cu energie sfinţitoare dumnezeiască pe toţi ucenicii tăi;

Bucură-te, părinte, cel care trăiai o pocăinţă mistuitoare;

Bucură-te, suflet plin de bărbăţie şi nădejde tare;

Bucură-te, părinte, cel care îndemnai ca cel ajuns la marginea deznădăjduirii să bea o ceaşcă de ceai;

Bucură-te, părinte, cel care mereu în mila Domnului nădăjduiai;

Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 7

Nu te pregăteai aproape niciodată pentru a ţine cuvânt fraţilor, ci te rugai ca să-ţi dea Domnul cuvânt de învăţătură. Şi chiar şi când erai pe jumătate bolnav şi pe jumătate orb, gârbovit de bătrâneţe, dragostea faţă de ucenicii tăi te ajuta ca să treci peste neputinţa ta, pentru a-i folosi pe cei care cântau Domnului: Aliluia.

Icosul 7

Tu te purtai firesc şi simplu, vorbeai rar şi ca din inimă. Dar avântul rugăciunii fierbinţi către Dumnezeu, prin cuvântul tău, cuprindea pe cei de faţă şi le înălţa cugetul în acea lume unde realităţile dumnezeieşti se contemplează ca ceva vădit.

Bucură-te, părinte, cel care însetai să-i vezi pe ucenici bucurându-se de ‚‚toată plinirea Dumnezeirii’’;

Bucură-te, părinte, cel care slăveai pe Domnul văzând eliberarea sufletelor de mrejele înşelăciunii;

Bucură-te, părinte, cel care ne învăţai că pocăinţa adâncă este foc care mistuie tot ce e necurat în om;

Bucură-te, părinte, cel care plângeai pentru tot Adamul, pentru întregul Om;

Bucură-te, părinte, cel care prin pomenirea lui Dumnezeu îţi sfinţeai toată lucrarea şi cuvântul;

Bucură-te, părinte, cel care ne povăţuiai cum să facem ca viaţa de zi cu zi să devină o necontenită împărtăşire cu Domnul;

Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 8

Tu învăţai că singurul început şi temei al vieţii duhovniceşti este pocăinţa. Şi când te afundai cu întreaga ta fiinţă în acel iad dureros al pocăinţei, se pogora asupra ta harul Sfântului Duh şi te ridica în ţărmul Dumnezeieştii vieţi. De acest har se umplea fiecare cuvânt al tău, fiecare mişcare a sufletului şi a inimii tale. Toate manifestările din viaţa zilnică, până la cele mai mici amănunte, purtau pecetea curatei contemplări a Adevărului. Inima ta cânta: Aliluia.

Icosul 8

Drumul nerătăcit către contemplare şi dumnezeiasca dragoste este unul singur: pocăinţa. Iar ultima culme a vederii lui Dumnezeu este atunci când omul întreg se adânceşte în Dumnezeu şi Lumina cea necreată umple întreaga sa fiinţă: şi duhul şi sufletul, şi până şi trupul. Dragostea, de acum nepământească, cuprinde în întregime sufletul şi înclină omul spre rugăciunea pentru întreaga lume, pentru toţi oamenii, pentru întreg Adamul.

Bucură-te, înfocat propovăduitor al pocăinţei;

Bucură-te, părinte, cel care mereu te afundai în contemplaţie;

Bucură-te, părinte cel care învăţai că adevărata cale spre cer trece prin iad;

Bucură-te, rugătorule pentru lume prin care toate cursele vrăjmaşilor cad;

Bucură-te, cel care învăţai că scârbele sunt pecetea alegerii de către Dumnezeu;

Bucură-te, cel care îndemnai să primim necazurile şi scârbele cu bucurie şi mulţumire, oricât ne-ar fi de greu;

Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 9

Suferinţele preschimbă omul, asemănându-l Fiului Celui Unul – născut, Carele însuşi a suferit până la moarte. Suferinţele aduc un rod atât de măreţ, încât, dacă am fi noi ceva mai înţelegători, nu am mai dori nicidecum ‚‚a ne pogorî de pe cruce’’, ci am cânta: Aliluia.

Icosul 9

Durerile sunt de neocolit pentru a primi Dumnezeieştile dăruiri. Dacă ne apropiem de pristolul lui Dumnezeu zdrobiţi până la capăt sub povara scârbelor, de vom adăuga acestora şi propria noastră zdrobire lăuntrică şi pocăinţă, necruţându-ne pe noi, atunci fără îndoială, dumnezeiasca lumină ne va adumbri.

Bucură-te, părinte, cel care ne-ai învăţat să cerem ajutorul lui Dumnezeu pentru a răbda suferinţele şi necazurile;

Bucură-te, părinte, cel care ne îndemnai să nu cerem izbăvirea de ele;

Bucură-te, părinte, cel care ne încurajai că Domnul pogoară mila Sa peste cei care rabdă scârbe pentru El;

Bucură-te, părinte, cel care din proprie experienţă ştiai că crucea devine negrăit de dulce când sufletul e cercetat de El;

Bucură-te, părinte, cel care ziceai că adevărata veşnică proslăvire nu e decât cruce, ocări, defăimări, sărăcie, dureri, poate chiar moarte;

Bucură-te, părinte, cel care ne asigurai că este cu neputinţă a se mântui omul fără durere;

Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 10

Pomenirea morţii învaţă adevărata rugăciune. Pomenirea morţii umple sufletul de o sfântă frică şi de trezvie care nu îi mai îngăduie omului să greşească. Pomenirea morţii aduce adevărata pocăinţă. Iar printre lacrimi sufletul strigă: Aliluia.

Icosul 10

Să ne gândim la propria moarte, să contemplăm la Dreptul Judecător, să ne temem de înfricoşătoarea Judecată, să ne gândim cu cutremur care va fi soarta noastră având în vedere mulţimea păcatelor. Să înţelegem că suntem vrednici de iad, dar să nădăjduim în mila Domnului, Carele S-a răstignit ca să mântuiască tot Omul.

Bucură-te, părinte, cel care ai învăţat de la sfântul Siluan că trebuie să ne ţinem mintea în iad, dar să nu deznădăjduim;

Bucură-te, părinte, cel care ne învăţai că dacă ne pocăim nici un păcat nu ne poate despărţii de Domnul pe care Îl iubim;

Bucură-te, părinte, cel care ne-ai ajutat ca prin pomenirea morţii să nu mai irosim nici o clipă de viaţă;

Bucură-te, părinte, cel care ne-ai povăţuit să nu deznădăjduim, căci demonul pentru aceasta îşi dă întreaga silinţă;

Bucură-te, părinte, cel care ne învăţai să ne păzim mintea de şoaptele celui viclean;

Bucură-te, părinte, cel care insistai să ardem cu Numele Domnului toate mrejele celui tiran;

Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 11

Începutul vieţii duhovniceşti este începutul luptei cu păcatul, cu patimile. A birui patimile este lucrarea cea mai grea, însă această biruinţă este şi cea mai mare dintre toate. Patimile se biruiesc printr-o lungă, încrâncenată luptă, grea şi neîntreruptă, zi şi noapte, cu împreună lucrarea harului. Fără har n-am putea nici măcar să zicem: Aliluia.

Icosul 11

Patimile întunecă mintea, patimile răcesc inima, patimile ne taie îndrăzneala spre Dumnezeu, patimile întunecă chipul lui Dumnezeu din om. Este de neapărată trebuinţă să ne curăţim mintea şi inima şi întreg sufletul nostru.

Bucură-te, părinte, cel care ai luptat cu patimile până la sânge;

Bucură-te, părinte, cel care ziceai că lepădarea de sine în fiecare clipă este cea mai grea cruce;

Bucură-te, părinte, cel care ai biruit pe omul cel vechi;

Bucură-te, părinte, cel care te-ai făcut rob al lui Dumnezeu în veci;

Bucură-te, părinte, cel care ai zdrobit jugul păcatului;

Bucură-te, părinte, cel care te-ai dezbrăcat de voia proprie şi te-ai predat Domnului;

Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 12

Tu te-ai ostenit să ne transmiţi nouă toată învăţătura pe care ai primit-o de la duhovnicescul tău părinte, sfântul Siluan. Şi după o viaţă cuvioasă de 98 de ani, cu bucurie ţi-ai dat sufletul în mâinile Domnului celui iubit. Iar acum te veseleşti cu toţi îngerii şi toţi sfinţii cântând: Aliluia.

Icosul 12

Domnul îţi descoperise vremea adormirii tale şi, mai înainte de a pleca, tu ţi-ai mângâiat ucenicii şi le-ai zis ‚‚după ieşirea mea cea după trup noi nu ne despărţim’’

Bucură-te, vas ales al Domnului;

Bucură-te, rugătorule neîncetat pentru mântuirea Omului;

Bucură-te, mijlocitorul nostru cel neobosit;

Bucură-te, ajutătorul nostru cel neclintit;

Bucură-te, părinte, care ne-ai povăţuit cu mare dragoste;

Bucură-te, părinte, care nu ne uiţi nici după moarte;

Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 13

O, Sfinte Preacuvioase Părinte Sofronie, tu ne-ai povăţuit şi prin cuvinte de folos şi prin pilda vieţii tale, încercând să ne areţi calea spre desăvârşire. Ajută-ne prin rugăciunile tale să nu fie zadarnice ostenelile tale, ci însutit roditoare, şi, urmând ţie, veşnic să cântăm împreună cu tine: Aliluia. (Acest Condac se spune de trei ori)

Icosul 1

Însetând după Dumnezeu tu ai părăsit pictura şi te-ai retras în Sfântul Munte Athos ca să-L ai pe Hristos mai adevărat. Şi din pronia lui Dumnezeu, întâlnindu-te cu Sfântul Siluan, s-a produs un eveniment istoric care avea să influenţeze întreaga noastră epocă.

Bucură-te, floare bine înmiresmată răsărită din Moscova;

Bucură-te, fire de artist care foarte ai iubit pictura;

Bucură-te, încordat căutător al celor veşnice;

Bucură-te, cel care te-ai lepădat de cele vremelnice;

Bucură-te, cel care ai abandonat pictura pentru Hristos;

Bucură-te, cel care ai căutat numai cele pentru suflet de folos;

Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Condacul 1

Făcătorul îngerilor şi Domnul puterilor, văzând că încă din tinereţe ai cunoscut o încordată căutare lăuntrică (cum poate omul dobândi veşnicia?) ţi-a dat să trăieşti o dumnezeiască cercetare, care ţi-a schimbat toată viaţa. Bucură-te, cuvioase părinte Sofronie, neostenitule povăţuitor pe calea desăvârşirii.

Rugăciune:

Cuvioase părinte Sofronie, ajută-ne pe noi cu rugăciunile tale să trăim în dragoste şi în frică de Dumnezeu. Ajută-ne să petrecem în trezvie şi în rugăciune neîncetată. Ajută-ne să dobândim rugăciunea cea adevărată. Ajută-ne să ne curăţim ochii sufletului ca să ajungem la vederea lui Dumnezeu. Ajută-ne să trăim în pocăinţă şi în luptă cu păcatul, având pururi pomenirea morţii înaintea noastră. Ajută-ne să biruim mândria din noi şi să ne lepădăm desăvârşit de voile şi poftele noastre. Ajută-ne să trăim în pace, unire şi dragoste cu toţi oamenii, ca să fim una, după modelul Sfintei Treimi. Ajută-ne, părinte sfinte, să punem început bun şi să ne mântuim. Amin.

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.