când explodezi
te adun din petale și lacrimi rămase pe mare
ochii sunt doi… veseli și strălucesc,
dar inima liberă până unde?
ești o vară continuă
și eu nisip ars, aproape sticlă.
în pălăria mea strâng toate săruturile
primite aseară și ieri și acum trei veri
pentru cămașa mea de fericire.
când explodezi… trăiesc!
Alexandru Povarnă
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.