Ne-iubirea (Desamor) – Daniel Medvedov

Daniel Medvedov

E nevoie să inventam un cuvânt nou?

♥

Ce este ne-iubirea?

–––––––

Este iubire.

Cel mai greu e să găseșți o imagine care să ilustreze ne-iubirea.

Spune Osho: ¨Trăiește, trăiește intens și nu lua ca jignire sau ofensă personală faptul că cineva nu te poate iubi, sau nu te mai iubește. Nu e nevoie de așa ceva. Tu erai dispus/ă, erai disponibil/ă. (Osho răspunde unei femei). Dacă celălalt nu dorește, este el cel care trebuie să se hotărască. Nu o lua ca o rană, nu este o rană. Doar spune că voi doi deja nu coincideți, asta e totul; nu spune nimic despre tine, nici despre celălalt. Nu spune că celălalt e rău, și nu te gândi că nu ești acceptat fiindcă ești rău. E doar că nu coincideți. Și e bine că celălalt nu te înșală și îți spune pe șleau: ¨îmi pare rău, nu simt nimic pentru tine, nici-un fel de dragoste.´ Măcar e sincer și autentic, fiindcă, dacă ar fi spus un ¨da¨ formal, toată viață ta ar fi fost un dezastru, ar fi fost o furtună întreagă și constantă. Fii autentic, fii adevărat.

Când iubești, spune-o, și când nu iubești, spune-o la fel.¨

––––––––––––––––––––

Ne-iubirea

Ne-iubirea nu există.

E vorba de o invenție produsă de o dezamăgire și de lipsa de cunoaștere – e un fruct al dezamăgirii…

De ce oare, de cînd și pînă cînd ar trebui să suferim noi de ceea ce noi înșine am inventat?

Adică ne plătim noi înșine și ne dăm și restul! Această invenție e ca un virus: pe cât te preocupi și-ți faci o mie de probleme, cu atât mai mult suferi, ca prostul.

Minime considerații la cuvintele lui Osho

¨Trăiește și trăiește intens – nu lua faptul că cineva nu te poate iubi ca pe o ofensă personală, nu e deloc necesar. Tu erai dispus la toate acestea, erai disponibil. Dacă celălalt nu mai vrea nimic, este el cel care trebuie să se decidă și să se hotărască. Nu e o rană, nu trebuie să consideri acest fapt ca pe o rană, nu este. Toate acestea spun că voi doi nu mai coincideți – sau că treaba între voi nu mai merge, că totul s-a consumat ca un foc în cenușă, asta e totul, nu spune nimic despre tine, nici despre celălalt – spune ceva despre destinul vostru comun, despre destinul ce ne configurează pe toți.

Nu e nevoie să spui că celălalt ´ ¨se poartă urât¨ ´, căci acest atribut ¨rău´ – nu există, e o invenție a pălăvrăgiturilor zilnice, și nu te gândi că nu ești acceptat de celălalt, sau că ești ¨rău¨ , ori ai ceva ¨rău¨ în tine.

E vorba doar că nu coincideți – e doar asta și înseamnă că totul s-a sfârșit între voi – mâncărica s-a terminat!

Acuma vine Osho cu cel mai bun lucru: ¨Și e bine că celălalt nu te înșală, e bine că îți spune imediat ¨îmi pare rău, nu simt niciun fel de iubire pentru tine.´

Poate că i-o fi rămas ceva, așa că un fel de afect, dar cu genul asta de afect în așa ceva nu se face nici măcar un ou prăjit. . .

Măcar așa e sincer, fiindcă dacă ar fi continuat cu formalitatea, acea comportare care ascunde totul sub mușama, starea afectivă poate fi ascunsă o viață întreagă – și așa ai fi fost toată viață un urs păcălit de vulpe.

Fii adevărat și autentic. Când iubești, spune-o și când nu mai iubești, spune-o la fel. Așa celălalt va fi liber, se va simți eliberat și așa poate că va caută în viață pe altcineva.

Hai să vedem ce spune tradiția populară despre ne-iubire.

• “Ne-iubirea este un sentiment de delăsare, abandonare, de rencoare, de uitare, și de ne-atenție continuată.¨ – (ceea ce urmează o spun eu) – dar nu contrariul iubirii fiindcă iubirea nu are complement, nici contrariu, nici antonim, nici opus – e un principiu universal.

• Iubirea e un cuvînt fermecat . .

• Chiar dacă pentru o mulțime de persoane amintirile de iubire și dragoste vin însoțite de momente de durere sau de senzația de a fi un fracasat, de senzația de frică și de disperare, această este rezultatul ignoranței noastre, nu e real, nu e ceva care să aibă o existența reală – e o senzație creată de propria noastră orbire.

Iubirea ne face să fim mulțumiți și bucuroși – este un instrument ce ne ajută să devenim compleți, desăvârșiți, cu senzația de a fi ajuns deja să atingem obiectivul existenței noastre individuale.

Pentru a ajunge la această stare de suflet avem nevoie de două lucruri – înțelegere și înțelepciune.

• Problema se complică atunci când ne găsim singuri în față unui fracas sentimental, și pot fi mai multe fracasări, una după alta.

Acest gen de întâmplări, și lipsa de considerare ne fac să credem și să ne simțim ´infra-valorați´- ceea ce este o problema. Petrecem nopți și zile cu dubii nerezolvate, și în credință că valoarea noastră că persoană apare ca dubioasă. Totul s-ar sfărâma ca un castel de nisip, dacă am ști și dacă am descoperi că suntem Ființă, și nu Persoană. Dar cum suntem convinși că noi înșine suntem o ¨persoană¨, suntem târâți spre o falsă criză existențială. Dar această criză nu e nici pe departe ¨existențială¨, este doar ”personală”. Ar fi ¨existențial㨠doar dacă ar avea de-a face cu ”Ființa” și nu cu ”Persoana”. Toată această stare ne târăște către o adâncă depresiune și tristețe.

• Există persoane care se consideră vinovate de fracasul sentimental, de pereche. Perechea e formată de două persoane iar fracasul e o problema a destinului personal – acolo a băgat coada Aghiuță – se spune în folclor. De fapt e vorba de intervenția unor puteri invizibile, despre care știm prea puțin. E vorba de efectori, infectori, defectori, etc.

• E imposibil să descriu numărul și greutatea sentimentelor ce inundă o persoană care suferă de ¨ne-iubire¨ – fiecare își face sosul și mâncarea potrivită . . .

• Recunoașterea unei greșeli – ceea ce noi numim greșit ¨un fracas¨, ¨o ratare¨ – ne poate ajuta să înțelegem evenimentul ca o cotitură în destinul personal, iar drumul pentru a rezolva întortocherile mii, este a merge înainte, a nu se opri.

• Se întâmplă ceva curios: e doar unul din cei doi membri care fac perechea, cel care și dă seama, sau ajunge să-și dea seama că lucrurile nu merg prea bine. Celălalt pare adormit.

• În fața acestei atitudini, conștientă sau inconștientă, se iau două tipuri de decizii: a fi activ sau a ¨face ceva´ , sau a fi ¨pasiv¨, și a nu face nimic, a nu mișcă nici măcar un deget. Nu putem ști niciodată ce este mai bine, sau care este soluția imediată.

• Decizia drastică de a tăia sau de a rupe legătura este o decizie ”activă”, dar negativă. E ¨activ㨠fiindcă se face ceva, dar rezultă ¨negativ㨠fiindcă nu rezolvă nimic, căci e posibil să nu se fi înțeles consecințele deciziei, în toată amplitudinea lor. Dar e bine să se vadă următoarele: chiar dacă e dureros, e un mod sănătos de a face ordine și a compune o nouă configurație pe această tablă de șah.

• Alternativă ¨pozitiv㨠este a încerca să-ți ții gura închisă și să înghiți în sec, acceptând totul 70 de ori 7.

(acest banc cu 70 de ori 7, apare în românește în viața lui Iisus, când l-au întrebat evreii de câte ori mai mult de 7 – așa cum zice textul din Talmud, de câte ori mai mult de 7 ar trebui să-ți ierți nevasta, chiar dacă ți-a pus coarne? Iisus răspunse: ¨De 70 de ori 7´ . : )

• A rezolva problemele ce apar în sânul unui mariaj e ceva aproape imposibil. E o încercare binevenită, dar rezultatele sunt nule.

• În ceea ce privește alternativa pasivă, abandonarea celuilalt produce de fiecare dată probleme mai complicate, fiindcă decizia e desemnată ca ´lașitate´.

• Opțiunea opt (între cele 8 opțiuni ce există) este a fi loial, a fi credincios celuilalt. A fi loial înseamnă a nu face nimic, nici măcar a aștepta ca relația să se îmbunătățească.

• E posibil să înțelegi și să ajungi să fii înțelept.

• Tristețea adâncă, obsesia, depresia, lipsa de dorința sexuală, dorința de a plânge, o rară senzație de asfixie emoțională, nevoia imperioasă de a sta cu persoana iubită, senzația că această persoană iubita nu-ți oferă nici cea mai mică atenție – toate aceste senzații sunt false. E vorba de o ficțiune ce ai construit-o tu însuți fiindcă îți place să suferi și asta nu e altceva decât un onanism intelectual și emoțional. Dacă ajungi să simți că lumea întreagă se prăbușește peste tine – ești un prost, ești un idiot, sau o proastă, o idioată, E bine să găsim pe cineva care să ne spună în față exact asta.

Dacă ai ajuns să crezi că această persoană este de nesubstituit – greșești amarnic. Dacă îți imaginezi că acea persoană este ¨dragostea vieții tale´ și că nu vei putea să o uiți niciodată, că nu o poți scoate din cap și te agăți de ea cu o mie de gheare, e evident că experimentezi o dependență emoțională și sentimentală, care te va duce la ruină. În plus, în aceste cazuri, persoanele încep să manipuleze afectiv pe celălalt. Simți oare așa ceva? Ai măcar unul din aceste simptome? Simți oare că ¨te doare inima de tristețe¨?

Nu-ți fă griji, nu eșți original – 99% din populația mondială suferă de aceste prostii. . . .

Ca o concluzie, putem spune – OK, nu există ¨ne-iubirea¨ dar nu este mai puțin adevărat că între oameni, ori există ori nu există iubirea. Deci, putem spune că iubirea ori e prezentă, ori e absentă, Dar a fi absentă nu înseamnă că nu există. De ce oare ar fi nevoie să inventăm un cuvânt nou? ♥

Daniel Medvedov, Madrid