Dr Alexandru Theodor AMarfei

Muntele şi taurul – Alexandru Amarfei

/ multumesc2014

piatra cântă la încheieturile vântului
iarba face încheieturile animalului să audă
liniştea de deasupra
lipseşte dintre oasele vântului gândul
dintre oasele liniştii lipseşte rumegatul

toate acestea nu aveau niciun înţeles
am vazut că plouă cu înţelesuri
care nu au cerul deasupra
inima mea are un loc care a trecut de cer ?

iubeşti fără speranţă, cerul a trecut de tine,
a zis prima picatură de ploaie
inima a tresărit, închisă peste o lacrimă

cerul se duce spre « el », a zis a doua –
ochiul s-a deschis peste tot unde poţi fi
am văzut ca poţi fi peste tot
picăturile curg în jurul sângelui

priveşte, a zis a treia, căzând din ochi
drept peste sângele tău şi crima mea,
care stăteau lipit şi lipită de sângele meu
neamestecate – le-a sărutat
acum ştiu ca eşti şi vei fi din nou, mort frumos,
ucis de disperarea mea, ţintuit sub cer
cu trei picături în privirea săracă de gând a unui taur.

Dr. Alexandru – Theodor Amarfei

Je suis – alexandru amarfei

/ multumesc2014

je suis celui qui pense à toi
et la pensée s’achève, et je suis moi, toujours
j’te sens et les sens n’arrivent pas de te toucher
ni te comprendre – je lache et je suis moi, encore
la volonté elle-même s’épuise et, sans vouloir, je suis
tu restes au fond du cœur et j’arrive pas
de t’en sortir : ma fondation nourrit la tienne
j’arrache le cœur d’autour de toi et lui
me dit : pourtant, tu es ; de ce rejet
je suis perdu moi-même

je me suis dit : je vais mourir, peut-être
que la douleur de ton absence s’effacera
j’ai vu la mort, qui souriait – son voile
était un peu défait, autant que j’ai pu voir
dans l’infini du temps qui aiguisait sa scie
qu’il garde, de toi pour moi, une seule rayure :
elle restera jusqu’à la fin du temps…

donc, j’ai compris : je t’aime comme le printemps
tous les saisons sont répétables, mais le printemps – jamais

Dr Alexandru Theodor Amarfei

El nu iubește – Alexandru Amarfei

/ multumesc2014

Alexandru Amarfei

Rană de gând pentru fruct este orice gând.
Niciun copac nu are cu ce sa afle
când răsar soarele sau următorul copac.
Doar tu, gândule, esti răsărit din mulţi sori
pentru mulţi sori care urmează să fie.

Această putere te trece de coajă
și poate răni, crescând fără măsură
luminile din viitor, ca și cum rupe,
înainte de vreme, un fruct de pe ram.
Care simţ de acum poate-afla când e copt
de vara sorilor un soare viitor ?

Când nu facem din neiubire o lipsă,
ascultă, ca de-un auz, coaja și fructul
și raza, fără grabă sau poticnire.
Sunt auzul dinainte de fruct, a zis primăvara.
Liniștea dintre frunzele care foșnesc
dăruie verdele înţelept pentru gând.
El odihnește miezul unui soare nou.

Dr. Alexandru Theodor Amarfei

corrida – alexandru amarfei

/ multumesc2014

taurii nu văd roșul

ți-am făcut o bubă la inimă,
iartă-mă, ole, ole, mireasă!
amfiteatrul se răzbună pe mine, taurul
vibrează nisipul
spatele meu primește anticorpi
contra picadorului
din spatele dat bicelor
dar tu stăteai, bosumflată și neînțeleasă
în aritmia spicelor
jumătatea de om voia să pășească blând
văzând mantia roșie
jumătatea de animal umbla
după mantia gri și străpungere
ucizi metafora cu zgomot atât de mare
încât cad cioburi de geam pe lună
și zăngăne geamuri ca și cum sticla ar privi timpul
sub forma gândului
singurule, plâns în tot locul
singurule, atins doar de întunericul meu
și scoțându-mi ochi, blând
când cad înjunghiat, pe țărână
scuipatul de mine,
scuipatul de tine
uns, ungere, culoare, cer și pământ

Dr Alexandru – Theodor Amarfei