piatra cântă la încheieturile vântului
iarba face încheieturile animalului să audă
liniştea de deasupra
lipseşte dintre oasele vântului gândul
dintre oasele liniştii lipseşte rumegatul

toate acestea nu aveau niciun înţeles
am vazut că plouă cu înţelesuri
care nu au cerul deasupra
inima mea are un loc care a trecut de cer ?

iubeşti fără speranţă, cerul a trecut de tine,
a zis prima picatură de ploaie
inima a tresărit, închisă peste o lacrimă

cerul se duce spre « el », a zis a doua –
ochiul s-a deschis peste tot unde poţi fi
am văzut ca poţi fi peste tot
picăturile curg în jurul sângelui

priveşte, a zis a treia, căzând din ochi
drept peste sângele tău şi crima mea,
care stăteau lipit şi lipită de sângele meu
neamestecate – le-a sărutat
acum ştiu ca eşti şi vei fi din nou, mort frumos,
ucis de disperarea mea, ţintuit sub cer
cu trei picături în privirea săracă de gând a unui taur.

Dr. Alexandru – Theodor Amarfei