Dezvoltarea psihomotorie a copilului în primul an de viață

happy-baby

sursă foto

Nașterea unui copil este o etapă foarte importantă din viața oricărui cuplu și este, de asemenea, punctul de plecare pentru multe schimbări și pentru noi obiceiuri, în întâmpinarea cărora este nevoie de răbdare, de bună dispoziție și de o programare corectă. Astfel că, de foarte multe ori părinții sunt copleșiți și au nevoie să primească niște sfaturi, să acumuleze niște informații, pentru a-și cunoaște mai bine copilul și pentru a-i dărui acestui nou membru al familiei, cel mai bun suport în noul său drum.

În ultimii zece ani, a existat un număr foarte mare de studii concentrate asupra modului în care bebelușii învață. Oamenii de știință au ajuns să dovedească acum ceea ce milioane de părinți au suspectat dintotdeauna: bebelușii sunt niște mașini fenomenale de învățat, iar acest proces de învățare debutează încă de la naștere.

Referitor la dezvoltarea psihomotorie a copilului în primul an de viață, părinții trebuie să știe că este necesară monitorizarea etapelor de dezvoltare ale bebelușului, în funcție de cinci aspecte de bază:

  1. Abilitățile motorii grosiere – Aceste abilități – statul în șezut sau mersul – presupun mișcarea mușchilor mari. Verificăm cât de bine își poate controla bebelușul capul. Copilul are tendința de a se rostogoli? Vrea să stea singur în funduleț? Încearcă să se târască sau să se ridice?
  2. Abilitățile motorii fine – Aceste abilități implică folosirea mușchilor mici ai mâinii. Bebelușul apucă obiecte și le duce la gură? Își folosește degetele individual pentru a prinde obiecte mai mici? Poate transfera obiecte dintr-o mână în alta?
  3. Abilitățile psihosociale – Acestea permit copilului să răspundă și să interacționeze cu mediul înconjurător. Bebelușul zâmbește? E fericit când relaționează cu dumneavoastră? Îi place să vă jucați de-a v-ați ascunselea? Este anxios în prezența străinilor?
  4. Abilitățile legate de dezvoltarea limbajului – Aceste abilități se referă la auz, înțelegere și folosirea limbajului. Micuțul întoarce capul atunci când aude voci sau sunete? Răspunde când îl strigați pe nume? Râde? Înțelege semnificația cuvântului ,,nu’’? Copilul dumneavoastră gângurește?
  5. Abilitățile cognitive – Sunt abilități care-i permit copilului să gândească, să analizeze, să rezolve probleme și să înțeleagă mediul înconjurător. Deci, bebelușul poate să ciocnească două cuburi? Pleacă în căutarea unei jucării pe care a văzut că ați ascuns-o?

Urmărind aceste aspecte, fiecare părinte va deveni mai încrezător și mai interactiv, pentru că nimeni nu cunoaște copilul mai bine decât acesta.

            Dar să începem cu perioada de nou-născut. Un nou-născut are multe acțiuni reflexe, care dispar pe măsură ce copilul crește.

            Reflexele primitive sunt răspunsuri nervoase automate observate în principal la nou- născut. De exemplu, dacă atingem palma bebelușului cu un deget, acesta va apuca degetul așezat în mânuța sa și-l va elibera dacă mânuța îi va fi mângâiată în exterior. Aceasta este o reacție involuntară la stimularea prin atingere. Reflexul de apucare este întâlnit la copii cam până la vârsta de 4 luni.

            Unele reflexe primitive sunt vitale pentru supraviețuire și sunt numite ,,adaptative’’. De exemplu, nou-născutul va întoarce automat capul și va deschide gura, dacă este atins cu un deget pe obraz, în apropierea guriței. Acesta se mai numește ,,reflexul punctelor cardinale’’ sau ,,reflexul buco-lingual de orientare’’, care-l ajută pe bebeluș să apuce sfârcul mamei când îi atinge obrazul. De asemenea, copilul va începe să sugă imediat, dacă un deget sau o suzetă i se pun în guriță, fiind capabil să și înghită în timp ce suge. Un bebeluș care-și suge degetul demonstrează că are reflexe de sucțiune și de înghițire. Acestea sunt reflexe primare, care facilitează hrănirea și devin esențiale pentru supraviețuire.

Un alt reflex important este ,,reflexul de mers automat’’ și arată dacă picioarele bebelușului funcționează corect. Copilul este ținut cu ambele mâini și aplecat spre o suprafață solidă. Presiunea exercitată pe tălpile picioarelor ar trebui să determine membrele inferioare să se întindă și să împingă în afară. Dacă picioarele sunt ținute lângă marginea unei mese, bebelușul își va îndoi piciorul pentru a se așeza. Dacă este aplecat înainte la un unghi de 10-20 grade, el va induce o mișcare asemănătoare mersului. Acest lucru este ușor de demonstrat la un bebeluș mai mic de 6 luni.

Cele mai importante etape ale dezvoltării psihomotorii în primul an de viață sunt:

  • La 1½ – 2 luni sugarul fixează un obiect cu privirea și îl poate chiar urmări;
  • La 2 luni, ținut în brațe în poziție verticală, își poate menține capul drept;
  • La 2½ luni zâmbește clar când cineva îi vorbește;
  • La 3 luni, pus în decubit ventral (pe burtică), se sprijină pe brațe și își ridică – prin contractarea mușchilor cefei – capul;
  • La 4 luni recunoaște persoanele apropiate lui, prinde și examinează obiecte mici;
  • La 5 luni se întoarce din decubit dorsal (poziția culcat pe spate) pe față, apoi din decubit ventral (poziția culcat pe abdomen) pe spate. Atenție! Se poate rostogoli până la marginea patului și poate cădea!
  • La 6 luni stă în șezut nerezemat;
  • La 6½ luni începe să se târască;
  • La 7 luni, dacă este ridicat de o persoană, stă în picioare ținându-se de marginea țarcului;
  • La 8 luni se ridică singur în picioare, agățându-se de marginea țarcului;
  • La 9 luni se deplasează cu pași laterali, ținându-se de marginea țarcului;
  • La 10 luni pășește înainte, sprijinindu-se de cărucior sau fiind ținut de mână;
  • La 1 an face primii pași singur, cu un mers șovăielnic, cu brațele ținute întinse în față, ca să-și poată păstra echilibrul, asigurându-și o bază largă de susținere. Tot acum rostește primele 3-4 cuvinte simple, bisilabice. Poate fi pus pe olița, dar deocamdata nu o va folosi mereu cu succes.

Cel mai bun moment pentru a vă cunoaște copilul este momentul jocului, când nu îi este foame și când este bine dispus. Țineți-l în brațe, uitați-vă cu tandrețe în ochii săi, vorbiți-i și zâmbiți-i, lăsați-l să simtă cât de important este pentru dumneavoastră.

Când intră în a doua lună de viață, este atras de ascultarea zgomotelor. Țineți o jucărie muzicală sau un clopoțel, jucați-vă cu sunetul în fața ochilor copilului, lăsați-l să combine imaginea cu sunetul. Un mare interes în această etapă a vieții îl reprezintă lumina, în special luminile care clipesc, dar să nu fie intense și să îi irite ochii.

În luna a treia, veți observa că sugarul dumneavoastră devine mai autarhic la joc. Învață să se joace de unul singur, în principiu cu corpul propriu, pe care se bucură să-l descopere. Se joacă cu picioarele, cu mâinile, le lovește în aer (cu ritm sau fără, nu contează), le bagă în guriță. În această lună, puteți agăța de leagănul său jucării de culori intense, muzicale sau cu clopoței, astfel încât să le poată vedea când este culcat. Încetul cu încetul va reuși să prindă jucăriile care îi atrag atenția și va striga de bucurie pentru noua sa realizare.

În al doilea trimestru, atenția sa este atrasă de diverse lucruri, în principiu flexibile, de dimensiuni mici, pe care le poate ține de unul singur. Puteți începe prin a pune în țarcul său, un spațiu aranjat pentru joc. E bine să se joace întotdeauna sub supravegherea dumneavoastră. Tot în această perioadă, este indicat să începeți să îi citiți cărți pentru copii, al căror cuprins nu poate să îl înțeleagă, dar se bucură când privește paginile multicolore ale cărții și când vede expresia feței dumneavoastră în timp ce îi povestiți. Nu uitați că obiceiurile bune, cum este cititul, se cultivă în timp. În luna a cincea, își manifestă interesele pentru muzică și dans.Vă veți distra și veți face gimnastică amândoi dansând în ritmul muzicii pe care o preferă noul membru al familiei. Odată cu dezvoltarea capacităților sale motorii și a coordonării acestora, va începe să țină obiectele cu mai multă siguranță. Schimbați-i jucăriile când observați că nu îi atrag atenția. Puteți să i le dați înapoi peste câteva săptămâni, când poate va descoperi și alte elemente interesante la ele. Se bucură să arunce obiecte și așteaptă de la dumneavoastră să i le aduceți înapoi, ca să le arunce din nou.

În trimestrul al treilea – cuburile, cutiile și vasele, jucăriile cu roți, …. sunt compania ideală pentru copilul dumneavoastră. Lăsați-l să le exploreze și înarmați-vă cu răbdare, deoarece micuțului baterist îi place la nebunie să facă cât mai mult zgomot. Desenele și cărțile îl vor ajuta să învețe sunete și cuvinte, pe care treptat va începe să le folosească. Stați cu el pe covor (nu uitați de relația de egalitate) și citiți-i, arătându-i fotografiile cărților, nuanțând vocea dumneavoastră și repetând rar toate cuvintele. Jucați-vă cu el cât de mult puteți. Provocați-l să concureze cu dumneavoastră și să vă învingă.

            Memoria copilului e mai ageră în al patrulea trimestru, când vă va cere să vă jucați jocul care i-a plăcut ieri sau va căuta obiectele la locul unde știe că sunt. Începe să-și formeze o imagine a lumii înconjurătoare și înțelege poziția sa în ea. Merge lejer în patru labe, și-a lărgit deja câmpul explorărilor. Îi plac mai ales lucrurile dumneavoastră, cum ar fi telefonul sau telecomanda. Sunetele continuă să fie o atracție și se bucură să le coreleze cu sursa de unde provin.

            Mersul nu se produce dintr-o dată. De-a lungul întregului an, bebelușul a exersat și a încercat pe rând componentele mersului. Reflexul de mers este prezent încă de la naștere și persistă în primele luni. El include multe dintre abilitățile motorii ce vor reveni mai târziu la suprafață. Cum mobilitatea voluntară devine posibilă în a doua parte a primului an, reflexul de mers trece în plan secund.

            În jurul vârstei de 5 luni, dacă încercați să ridicați bebelușul în șezut, cel mai adesea își va încorda tot corpul pentru a se ridica și va aborda un zâmbet larg, deoarece conștientizează plăcerea de a sta în picioare. Învață să își controleze mușchii corpului, ce îi va fi necesar când va începe să meargă.

            După 6 – 7 luni, urmează târâtul pe burtă, mersul în patru labe, apoi statul în picioare și mersul, ținându-se de marginea țarcului sau de mobilă. Dar toate acestea vor fi luate în stăpânire pe rând.

            Mersul ținându-se de marginea țarcului sau de mobilă pregătește picioarele copilului aflat în apropierea mersului independent, să se miște, astfel încât să-și mențină corpul în poziție verticală și să-și mențină echilibrul. În cele din urmă, când copilul se va simți curajos și va îndrăzni să își dea drumul la ambele mâini, se va împletici și va cădea. Dar va continua să încerce, ce tenacitate, până când va reuși să își reunească toate achizițiile senzoriale și motorii pentru a merge, fie și nesigur. Acest nou sentiment de control îi va străluci pe față. Merge, merge cu un zâmbet de satisfacție supremă. I-a reușit!

            Maternitatea, ca și paternitatea, nu este o profesie care se evaluează cu un rezultat bun, satisfăcător sau mai puțin bun. Este un rol pe care îl învățați trăindu-l. Nu căutați reguli sau rețete magice! Relaxați-vă și aveți încredere în instinctul dumneavoastră! Succes!

As.mes Anca STAN

Referințe:

  • Berry Brazelton – Puncte de cotitură de la naștere la 3 ani. Dezvoltarea emoțională și a comportamentului copilului tău, Editura Fundației Generația, 2006
  • Clinica Mayo – Ghidul primului an din viața copilului, Editura Corint, 2013
  • Abrahams – Enciclopedia medicală a sugarului și copilului mic, Editura Corint, 2013
  • Mărcean, V. M. Mihăilescu – Pediatrie și puericultură, Editura Medicală, 2013
  • H. Panthell, J. F. Fries, D. M. Vickery – Ai grijă de copilul tău, Editura ALL, 2009
  • Lyra – Un început fericit, Care Direct România, 2012

Îngrijirea bontului ombilical la domiciliu – sfaturi pentru proaspetele mămici

bont ombilical

Ce este cordonul/bontul ombilical?

 Cordonul ombilical este o prelungire a pielii care unește uterul matern de ceea ce urmează a fi ombilicul copilului. Prin intermediul acestuia fătul se hrănește cu nutrienți și oxigen de la mama, putând astfel să crească și să se dezvolte.

La câteva minute după naștere cordonul omblilcal este tăiat (manevră nedureroasă), rămânând așa numitul bont ombilical. Acesta are culoare gri-gălbuie, transformându-se în negru, pe măsură ce se usucă și se desprinde.

Desprinderea bontului ombilical se produce în 5-12 zile, dacă bebelușul a fost născut natural sau 12-15 zile dacă a fost născut prin cezariană, acceptându-se o perioadă de până la 20-22 zile, perioadă ce depinde în mod direct de grosimea acestuia.

Dacă au trecut mai mult de 25 zile, trebuie anunțat medicul pediatru care se îngrijește de bebeușul dumneavoastră.

Îngrijirea bontului ombilical

 Deoarece ombilicul poate fi o poartă de intrare pentru microbi, e important ca acesta să fie ingrijit corespunzător.
Pe măsură ce apar noi studii, sfaturile pentru îngrijirea ombilicului nou născutului se schimbă. De exemplu, în Spania, bandajarea zonei, acoperirea acesteia cu pansamente, monede, nu se mai practică, considerându-se că întârzie vindecarea naturală a ombilicului. La noi în țară, însă, se păstrează obiceiul protejării bontului cu o compresă sterilă fixată cu o fașă – cel puțin în primele 2-3 zile de la naștere.

  Unii medici recomandă folosirea unguentelor cu antibiotic  până la căderea bontului, deși studiile recente arată că utilizarea acestora nu este necesară dacă se asigură o igienă corectă a ombilicului și se va  păstra zona cât mai uscată .

Reguli generale privind îngrijirea:

  1. Zona din jurul ombilicului se curăță cel puţin o dată pe zi cu comprese sterile înmuiate în apă fiartă si răcită, ser fiziologic, cloramină sau – conform unor studii – în alcool sanitar 70º. Atentie, soluția aleasă NU se aplică direct pe pielea bebelușului, ci pe compresă!
  2. Nu se folosește niciodată vata, deoarece aceasta poate lăsa fire în zona curățată, favorizând apariția infecției.
  3. Nu se acoperă zona ombilicul cu nimic. Acoperirea poate crește riscul de infecţie prin menţinerea zonei umede.
  4. Se evită frecarea cordonului ombilical de către scutec, pampers sau hăinuţele copilului.
  5. NU se forțează desprinderea bontului prin tragere, chiar dacă acesta este aproape detaşat. Lăsaţi cordonul să se desprindă singur.
  6. Nu se aplică uleiuri, loţiuni, betadină sau pudră pe ombilic.
  7. Se evită umezirea ombilicului în timpul băii sau a igienei parțiale.

 Consultaţi medicul:

  • Dacă vi se pare că pe copil îl doare zona ombilicală.
  • Dacă pielea din zona ombilicului se înroşeşte şi se inflamează.
  • Dacă din zona ombilicului apare o scurgere, uneori urât mirositoare, care nu se corectează după igiena locală.
  • În caz de sângerare a zonei – care nu se opreşte în câteva minute sau apare în mod repetat.
  • Dacă copilul face febră – înainte să aplicaţi orice substanţă străină în zona ombilicului.
  • Dacă odată căzut bontul ombilical se observă o proeminență (poate fi vorba de hernie ombilicală).

Îngrijirea propriu-zisă

  • Pregătiți materialele necesare: comprese sterile, soluții dezinfectante, pampers.Spălaţi-vă pe mâini de fiecare dată înainte de a atinge cordonul ombilical.
  • Umeziți compresa cu solutia aleasă, având grijă la manipularea acesteia și anume: se prinde de cele patru colțuri, astfel încât mijlocul compresei să se păstreze cât mai steril, se toarnă soluția peste, după care se șterge bontul  ombilical.
  • Se va curăța bine de jur împrejur, cu mâna stângă  ridicând pensa pentru a putea șterge prin mișcari circulare.
  • Pentru partea din jurul pensei se va folosi o altă compresa curată.
  • La urmă, se va folosi o compresă pentru uscarea zonei  prin tamponare. NU prin frecare!

 Lăsaţi zona expusă la aer.

Îndoiţi sau decupati scutecul astfel încât acesta să nu irite prin frecare ombilicul (sau căutaţi scutece speciale decupate în zona ombilicului).

Rulaţi bluza copilului uşor în sus pentru a permite aerului să circule liber.
Continuaţi să curăţaţi zona, în acelaşi mod, şi câteva zile după ce se desprinde cordonul.

De reținut:

  • Așa cum am amintit mai sus, curățarea bontului se va face o dată pe zi, sau ori de câte ori este nevoie.
  • De fiecare dată, observaţi cu atenţie zona pentru eventuale semne de infecţie.

În “două” vorbe:

Important pentru buna vindecare a bontului ombilical este menținerea zonei curate, uscate și în afara contactului cu urina, care favorizează apariția infecției.

As. Med. Lenuța GRAMA

Bibliografie:

  1. http://espanol.babycenter.com
  2. http://www.enfermerapediatricasevilla.es
  3. http://pediatruldebuzunar.blogspot.ro
  4. http://www.copilul.ro