Te visez. Eşti orb şi adormit la mine-n vis.
Alerg, neputând să te ating şi ştiind că, închis,
Văzând sau nevăzând în somn, deasupra de ştiinţă,
Pleoapa umbrei cade pe tot ce e fiinţă,
Iar adevărul însuşi, trezit în ochi deschis,
E ispitit să spună : fiinţa e un vis.

Stă sufletul pereche în orbul adormit
Și alergăm, să-l facem, în vară, rod grăbit
Și-am vrea-n acelaşi timp să stăm, luând aminte
Să nu ne şteargă graba icoana lui din minte.

Sufletul se aprinde, vrand să stea şi să fugă.
Mă rog de adevăr să mă trezesc în ochii tăi,
Mă rog de zi în visul tău sa mă ajungă.
Văzându-ne, în ochi şi-n vis, orbească zeii răi.

Dr. Alexandru Theodor Amarfei