Sfântul Nicolae Velimirovici – Rugăciuni pe malul lacului (Rugăciunea a XLV-a)

noiembrie 23, 2023noiembrie 23, 2023 / multumesc2014

Cobor adânc în mintea mea şi aflu într-însa iudeii, care Te împiedică să intri, Împăratul meu Cel purtător de Lumină şi care au umplut lumea cu poveşti despre fuga lor din împărăţia lui Faraon, o împărăţie care nu i-a părăsit.

Şi după ce m-am uitat în jur la tot ceea ce încolţea în mintea mea, am exclamat: toate acestea nu sunt nici fiinţa mea, nici Dumnezeul meu şi nici împărăţia Dumnezeului meu. Toate aceste lucruri sunt ecouri şi chipuri ale lumii, pe care simţurile mele le-au introdus din afară şi s-au îngrămădit în mintea mea.

Aşadar, unde mă aflu eu? Unde este Împăratul şi Domnul meu? Unde este împărăţia Împăratului meu? Ai târât tu, de fapt, întreaga împărăţie a Egiptului în pământul făgăduinţei? Şi ai adus tu tot noroiul Nilului în cetatea împăratului meu?

Amarnică este hrana minţii mele atâta vreme cât ea se hrăneşte cu cea ce îi oferă simţurile. Vestigii şi noţiuni externe, umbre ale umbrelor, mărite la proporţii monstruoase (fiindcă umbrele cresc întotdeauna la proporţii uriaşe unde se află lumină puţină), oare este aceasta, de fapt, mintea mea? Am descoperit că întreaga cugetare a minţii mele nu se înalţă la nimic altceva decât la construirea de structuri fragile din umbre fragile.

Totuşi, din nou am cercetat câmpul vast al minţii mele, unde cu viteza multor păianjeni cetăţi întregi, mai fragile decât pânzele de păianjeni, fuseseră construite din umbre şi distruse – iar eu m-am întrebat şi am cugetat în adâncul inimii mele. Unde pot umbrele să dănţuiască decât în lumină? Nu este această lumină mintea mea? Nu s-ar micşora treptat umbrele până la măsura în care lumina minţii ar creşte şi mai mult?

Totuşi, mintea mea nu este chiar nimic mai mult decât o palidă umbră a minţii lui Dumnezeu?

Vai mie dacă mintea mea – după ce se va despărţi de trup, care-i lasă o astfel de moştenire – va fi lăsată singură în veşnicie cu un astfel de veşmânt înfricoşător!

Iar în singurătate eu îi repet minţii mele: acum, când nu văd nimic, când nu aud nimic, când nu miros nimic, când nu gust nimic, când nu ating nimic – ce te umple pe tine acum, dacă nu pur şi simplu imaginile şi amintirile umbroase a ceea ce ai văzut, auzit, mirosit, gustat şi pipăit? Toate acestea au dispărut în trecut, s-au schimbat, şi-au pierdut chipul, s-au dezintegrat şi au murit. De ce nu-i îngropi pe cei morţi odată pentru totdeauna şi apoi să-i laşi pe morţi cu cei morţi şi să zbori mai departe, în loc să stai acolo ca un cimitir, în care umbrele morţilor dănţuiesc aşteptând noi cadavre?

Cum oare Ierusalimul cel de Sus, cetatea Împăratului meu, s-a transformat pe sine într-o împărăţie a celor morţi şi într-o grămadă de gunoi a lumii.

O, Împăratul meu, aud şoapta Ta cea tainică şi înţeleg; văd lumina Ta şi înţeleg. Iar atunci când înţeleg, bucuria îmi aduce lacrimi în ochi şi strig: „Mântuirea mea este întru Domnul meu!”

El este lumina minţii mele, faţă de care eu am fost doar o santinelă somnoroasă şi drept urmare, străinii au pătruns înlăuntru şi au umbrit lumina cea împărătească.

Domnul meu îmi va ajuta, de îndată ce înţeleg faptul că nu există nici un alt ajutor în toate împărăţiile universului care să-mi alunge întunericul şi pe străinii cei întunecaţi din mintea mea.

Mirele întunericului mişună în jurul minţii mele, dar fie ca el să nu intre în cetatea împăratului Luminii.

Rugăciunea Sfântului Nicolae Velimirovici către Maica Domnului

mai 15, 2016mai 15, 2016 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

MELikis_1

Împărăteasă, Maică a Împăratului Hristos, care prin tine s-a arătat să ne facă fii şi fiice împărăteşti, ţie aducem mulţămită pentru prea-multele bunătăţi şi acoperemântul şi ocrotirea de văzuţii şi nevăzuţii noştri vrăjmaşi, din veac şi până în acest ceas.

Maică cea bună a lui Dumnezeu, înalţă rugăciunile şi cererile noastre la Înălţimea Sa cea vecinică, Cel fără de moarte Dumnezeul şi Împăratul Hristos, pe care ai născut şi la feciorelnicii-ţi sâni ai hrănit. Frica de Dânsul, Dreptul Judecător, a istovit toate puterile noastre, şi nu mai îndrăznim să chemăm pe El şi să-i aducem rugăciune.

Călcat-am legea dragostei Sale, dispreţuit-am chinurile Sale până la sânge pentru noi, rătăcit-am în ţară străină, unde oamenii nu se osebesc de porci, nici hrana oamenilor de-a porcilor; L-am ocărât, L-am amărât, ne temem şi ne ascundem de Dânsul precum Adam când a greşit în Rai. Şi vedem acum că fără de minte am cugetat şi fără de minte am umblat.

Dar precum vinovatul nu îndrăzneşte a se ruga Judecătorului, ci caută pe cei apropiaţi Lui şi-i roagă să mijlocească la Judecător, şi noi, ca nişte vinovaţi dintre cei mari, ca nişte păcătoşi dintre cei negri de păcate; ca nişte nelegiuiţi, şi încă preacurvari, ca nişte nebuni fără de minte, şi încă nemaiîntâlniţi, nu avem îndrăzneală înaintea Sa, a Dreptului Judecător, ci venim la tine, Maica cea bună a Dreptului Judecător Hristos. Soleşte pocăinţa noastră şi ale noastre rugăciuni, ca să preaslăvim pe tine, precum părinţii noştri sârbi care ţie s-au rugat şi de la tine bucurie au primit, şi-au mărturisit şi-au întărit aceasta cu pecetea multor biserici ridicate în cinstea ta.

Ţie ne rugăm, Împărăteasă, Maică a Împăratului Hristos, du înaintea fiului tău, Dumnezeului şi Mântuitorului nostru, aceste rugăciuni:

Iată-ne pe noi, Doamne, toţi păcătoşii Tăi sârbi, în duh şi adevăr, închinându-ne celor sfinte ale Tale.

Iată-ne în cetatea cea sfântă a Ierusalimului, întru care proroceau David şi Prorocii întruparea Ta. Închinămu-ne Sionului Tău cel sfânt şi ne rugăm Ţie, iartă-ne pe noi şi ne mântuieşte. Amin.

Iată-ne în Nazaretul cel sfânt, întru care Preasfânta Maica Ta a primit Bunavestire a măritului Arhanghel Gavriil, cum că pe Tine va zămisli de la Duhul Sfânt şi Împărat Te vei naşte, a căruia Împărăţie nu va avea sfârşit. Închinămu-ne şi ne rugăm Ţie: Iartă-ne pe noi, păcătoşii, şi ne mântuieşte.

Iată-ne în peştera Betleemului, unde oareşcând închidea David oile neînţelegătoare şi mieii săi, întru care Te-ai născut, Cuvinte al lui Dumnezeu, căruia s-au închinat păstorii şi Magii; acolo unde steaua a strălucit şi a călăuzit către Tine, acolo unde îngerii cântau slavoslovie: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire, iată-ne şi pe noi, păcătoşii, închinându-ne Ţie şi rugându-te: greşit-am, Doamne Iisuse, iartă-ne pe noi şi ne mântuieşte.

Iată-ne pe urmele Tale, întru toate cetăţile şi satele prin care ai umblat, şi ai propoveduit bunavestire a vieţii vecinice, şi ai lucrat minuni; sărutăm fiecare urmă a Ta, îţi slăvim dumnezeirea şi ne rugăm Ţie: iartă-ne pe noi, păcătoşii, şi ne mântuieşte.

Iată-ne la râul cel sfânt al Iordanului, întru care Te-ai botezat, şi la iezerul unde ai ales pescarii a fi Apostoli, şi pe Thavor, unde Te-ai schimbat la faţă, şi în Sion unde, la Cina cea de Taină, Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Tău o ai rânduit spre mântuire, şi în Vithanía unde pe Lazăr ai înviat, şi în Biserica lui Solomon unde te-ai împotrivit făcătorilor de rele.

Întru toate aceste locuri, ne închinăm Ţie şi pe Tine rugăm: iartă-ne pe noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, iartă, iartă şi ne mântuieşte.

Iată-ne la înfricoşata Golgotha, pe care ai fost răstignit şi cu patimi ai mărturisit arătarea Ta, şi la mormântul dintru care ai înviat, şi în Eleon, de unde Te-ai înălţat. Pretutindenea ne pocăim de păcatele noastre, pretutindenea cu pocăinţă plângem.

Pe Tine slavoslovim şi Ţie ne rugăm: Doamne, iartă, miluieşte şi mântuieşte pe noi, păcătoşii Tăi.

Nimenea nu ne poate ierta de nu ne ierţi Tu, căci am greşit Ţie. Nimenea în cer şi pe pământ nu ne poate mântui de văzutul şi nevăzutul rău, fără de Tine, Doamne, căruia s-a dat toată puterea în cer şi pe pământ. Greşit-am, iartă-ne, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Tale şi pururea Fecioarei Maria. Ţie se cuvine slavă şi slavoslovie, şi puterea şi stăpânia şi închinăciunea, de la toate neamurile şi noroadele cereşti şi pământeşti, în tot veacul şi în veci, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh. Amin!

Imaginea: Icoana Maicii Domnului Panagia Melikiotissa – o icoană făcătoare de minuni, ce se află în biserica din satul Melikis, localitate situată în regiunea Imathia, Grecia. A fost împușcată cu 55 de gloanțe.

Sfântul Nicolae Velimirovici – Rugăciuni pe malul lacului (Rugăciunea a XXIV-a)

noiembrie 20, 2014august 7, 2023 / multumesc2014 / Scrie un comentariu

Tu reverși Sfântul Tău mir în stele, o, Duhule Sfinte, și din incendii fără sens Tu faci candele de veghe dinaintea Slavei Cerului. Revarsă-Te și-n sufletul meu și dintr-un incendiu pătimaș fă o candelă de veghe dinaintea cerurilor.

Tu umbli prin câmpuri de flori, fără să fii auzit și Tu stropești florile cu harul Tău, astfel încât sângele pământului să nu pătrundă la suprafață, ci să se vadă doar frumusețea lui Dumnezeu. Stropește și câmpul sufletului meu cu harul Tău, ca să nu se poată spune că taina sufletului meu a rodit din sângele pământului, ci că este împodobit cu frumusețea lui Dumnezeu.

Tu te amesteci cu fiecare grămadă de cenușă și dai viață. Revarsă viață și în cenușa trupului meu, ca să pot trăi și să-Ți pot slăvi lucrările. Tu îmblânzești focul și vântul și din demoni ai furiei Tu faci slujitori ai Celui Preaînalt.

Îmblânzește-mi mândria și fă-mă slujitor al Celui Preaînalt. Tu ești bun cu animalele din pădure. Arată-mi bunătate și mie, celui care sunt îndobitocit de neștiință. Tu faci să rodească orice sămânță de viață. Tu plutești în fiecare pântece, Tu stai în oul din cuibul păsării și cu meșteșug formezi o nouă minune de viață.

Fă să rodească, Te rog fierbinte, și sămânța nevăzută a bunătății dinlăuntrul meu și vegheaz-o până ajunge la maturitate. O, Prea Cinstitule și Atotputernice Duh, prin prezența Ta, Tu transformi o ascunzătoare de tâlhari într-un adăpost al cerului, și un univers înspăimântător într-un templu al lui Dumnezeu. Pogoară și în mine, Te rog fierbinte, și preschimbă o mână de cenușă în ceea ce știi și poți să faci.