Tocmai pentru că nu fac bine mai nimic, dacă nu fac din toată inima, nu am scris zilele astea! Am fost golită de simțire, de acea umoare sufletească, ce face gândurile și simțămintele să se alerge jucăuș prin ființa mea și să mă umple de bucurie! Și-am șezut pe loc și-am analizat ce-am făcut rău în ultimul timp, pentru că știu că de acolo îmi vin toate stările  proaste! Păi, am dat drumul durității de limbaj și am judecat oamenii pentru deciziile lor, care ne afectează pe toți, m-am bucurat și eu că Varanul a fost în sfârșit pus în situația să plătească pentru răul imens făcut națiunii! Și, dacă am așa mare dreptate, de ce sunt totuși, tristă? Așa am fost și la Revoluție, când au fost împușcați cei 2 – nu am putut simți bucurie, pentru că nu sunt pentru pedeapsa cu moartea, mai ales atunci când pedeapsa cu viața este mult mai grea! Nici acum nu m-am bucurat, decât în sens dostoievskian, ca o cale de ispășire, de mântuire pentru el! Știu că voi atrage proteste, dar asta sunt și nu mă voi îndoi după cum bate vântul! Nu sunt nici liniștită, că în România s-a instaurat domnia Dreptății; cred că suntem într-o fază de aplicare a unor comenzi politice – interne și internaționale -, de vendette politice; că e vorba de susținere puternică, nu (doar) de curaj, în cazul judecătorilor; – una peste alta, este bine că treaba murdară se va face, că se va asana climatul public și politic, dar iluzii despre o regenerare morală, despre o Metanoie publică, nu-mi pot face! Sunt un om prea lucid, să mai cred că, fără să pui aspiratorul – ăla scumpu’, de ia și acarienii direct din patul lor -,  că dacă iei doar ciubotele din drum și ciorapii murdari, faci aerul respirabil, curat și sănătos! Faci doar la modul aparent curățenie, dar în profunzimea societății românești colcăie și fojgăie tot felul de microorganisme, ce ne îmbolnăvesc! În lipsa recunoașterii deschise a acestui focar de boală națională, în lipsa măsurilor de profilaxia și tratarea bolii, dar și de eradicare a focarului de infecție publică, vom trăi din ce în ce mai bolnavi, mai cocârjați, vor tot pleca tinerii noștri  spre zări mai  curate sau – lipsindu-le puterea, susținerea și speranța – se vor pierde! Ferească bunul Dumnezeu să am dreptate! Îmi iubesc țara, nu suport să aud nimic rău spunându-se de ea, dar – la fel ca și pe copiii mei – o văd limpede, cu ochii deschiși și cred că este  nevoie să ne facem fiecare curat în cămara sufletului, să analizăm colaboraționismul nostru, ce a permis instaurarea acestei stări de lucruri; lașitatea; permisiunea; adeziunea; lipsa de analiză critică a situației; neimplicarea, deși vulcanul clocotea sub noi; Sindromul Stockholm – simpatia și mila, chiar, pentru cei ce ne-au răpit viitorul, aducând țara pe butuci! Persoane foarte apropiate îmi spuneau cât de mult bine a făcut Varanu, ce acte de caritate – din banii tăi, dragă românule, nu de la mă-sa de-acasă! Prejudiciul imens – economic, moral și de prestigiu – adus țării, este cu neputință de recuperat doar prin anii de temniță ai acestui om odios și ai celor ce vor urma – este nevoie de un exorcism, o curățenie generală – urgentă – că se cangrenează organismul bolnav, dar încă viu, viabil, al națiunii! Doamne ajută!

Cristina Ghenof

Na, că până la urmă, nu m-am putut abține și tot am dat-o în Politică!

(1) Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol.2: Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Ed. a 2-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 162-163