– Codrule codruțule
Unde ești drăguțule,
Că de când nu te-am văzut
Multe toamne au trecut,
Spune unde mi te-ai dus
În ce țară din Apus?
Codrule fără noroc
Ce popor te-aruncă-n foc?
Aurul cui îl topești
Copiii cui încălzești
Pâinea cui o rumenești?
Străinii cu vipușcă
Fac din tine pat de pușcă?
– Am fost cu românul frate
Trei milenii jumătate
Eu ți-am apărat străbunii
Când veneau în țară hunii.
Ai făcut din mine-Altar
Unui neam fără habar.
Te-am ținut în sânul meu
Când îți lipsea Dumnezeu.
În mine cântat-au cucii
Și se-adăposteau haiducii
Ți-ai făcut din mine casă,
Poartă, ușă, scaun, masă,
Schit, biserică, vioară,
Acum pribegesc afară.
Eram una cu poporul
Dar m-a ciopârțit toporul
Dacă îți păsa de mine
Nu eram prin țări străine,
Eram frate lângă tine

Girel Barbu

Ilustrația aparține autorului.