această zi de toamnă
bate în geamul glasului meu
cioc cioc cioc…
„cine-i acolo”? întreabă
o silabă hămesită
„eu sora geamănă a tristeții –
lasă-mă să-mi întind
oasele amurgului pe patul
cu saltea din aburii îndoielii”.

această zi de toamnă
se chircește scâncind
sub călcâiul poeziei mele…