încăperea – Atila Racz

uneori erai de zăpadă

argintie
limpede

întinerind diminețile

uneori
cu mâinile firave jucăușe
cum niște fulgi de zăpadă
ne îmbrăcai
ne ajezai pe scaunele înalte
în jurul mesei
uneori
cântai
în timp ce așezai farfuriile
adânci
lingurile de tablă
furculițele
câte șapte
muzica veche umplea încăperea

și mireasma merelor coapte

noi copiii împărțeam
cârnatul și mămăliga
în șapte
chiar dacă Tristana plecase
dintre noi lăsând în urmă
tăcerea ei de aur
liniștea aceea care înnobilează
tristețea

poate că nu peste mult
poate că dincolo

vom fi împreună

amintindu-ne acele zile
în care împărțeam noapte de noapte
o singură încăpere

Atila Racz – Dublin