Mă mișc ca un cal uscat

ce merge spre cimitir

brațe de orhidee albă

se întind spre mine

plesnesc mugurii

petalele pe piele rănesc sufletul

.

am fost îngropat un veac

și am respirat amintiri din tine

.

merg peste ziduri și prin găuri de tren

orașul este plin de orhidee agățătoare,

ispititoare…

parfum de mâna ta îmi atinge o coastă

dacă nu pot să mai merg

mă așez și sap

cu unghiile proaspăt crescute

cimentul

.

umbră de tine crește pe mine

îmbrățișează-mă o clipă!

mă strivești cu inima

și păsările cad toate pe asfalt.

Alexandru Povarnă