Paraclisul Sfântului Cuvios Gherasim din Kefalonia – 16 August și 20 Octombrie

Preotul face începutul obişnuit: Binecuvântat este Dumnezeul nostru… Strana: Împărate ceresc…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…,Tatăl nostru…

Preotul: Că a Ta este Împărăţia…

Strana: Doamne, miluieşte (de 12 ori), Slavă…, Şi acum…, apoi:

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru.

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău,  auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale  m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu însetat de Tine, ca un pământ fără de apă. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă…, Şi acum…,

Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ţie, Dumnezeule! (de trei ori).

Şi îndată se cântă, pe glasul al 4-lea:

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).

Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule.

Tropar – Sfântul Gherasim din Kefalonia, glasul al 4-lea

Viețuitor al pustiului, ocrotitor al ortodocșilor și înger în trup, vindecător și de Dumnezeu purtător te-ai arătat nouă. Pentru aceasta noi, credincioșii, te lăudăm pe tine, dumnezeiescule Gherasim, că în chip vrednic ai dobândit de la Dumnezeu tămăduiri și harul veșnic, și îi vindeci pe cei bolnavi, pe demoni îi alungi, iar celor ce te cinstesc pe tine le izvorăști tămăduiri. Vlăstar dumnezeiesc al Peloponesului și comoară neprădată a Kefaloniei, lauda cea mare a întregii Elade, Sfinte Gherasim de Dumnezeu purtătorule, ocrotește pe robii tăi!

Cel ce aduci dumnezeiască alinare celor ce pătimesc şi eşti ajutător şi tămăduitor celor demonizaţi, Sfinte Gherasime, Părintele nostru, podoaba Cuvioşilor, izbăveşte de boli grele pe cei ce te cinstesc, zdrobeşte ale şarpelui cumplite meşteşugiri, pe care cu viclenie le unelteşte împotriva noastră şi ne păzeşte viaţa de primejdii (de două ori).

Slavă…, Şi acum…,

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că, de n-ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie Unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că, iată, întru fărădelegi    m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că, iată, adevărul ai iubit. Cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi, spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite, întoarce faţa Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu – duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta Sionului şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Canonul,

(Alcătuire a monahului Gherasim Micraghiananitul)

glasul al 8-lea:

Stihul: Cuvioase Părinte Gherasim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Cântarea 1

Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat și din răutatea egiptenilor scăpând israeliteanul, striga: Izbăvitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm. Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Pe cel ce zi şi noapte, fără temei se făleşte împotriva noastră, pe înşelătorul începător al răutăţii, doboară-l cu toiagul rugăciunilor tale, Părinte şi supune-l sub picioarele noastre.

În necazuri grabnic ajutător şi în primejdii degrabă apărător toţi avându-te pe tine, Gherasime, să ne izbăvim de relele ce vin asupra noastră.

Slavă…

Încălzeşte, Părinte, cu cercetarea ta cea fierbinte, pe toţi cei înfriguraţi de gerul necazurilor, care din tot sufletul şi cugetul aleargă la al tău sfinţit ajutor.

Şi acum…

Ceea ce fără stricăciune ai născut cu trup pe Cel ce a şters fărădelegile oamenilor, Născătoare de Dumnezeu, curăţeşte-mă de gândurile cele stricăcioase şi de păcatele cele multe.

Cântarea a 3-a

Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut…

Împresuraţi fiind de mulţimea ispitelor, Cuvioase şi prin acestea ducând viaţă străină, în pribegie, cu căldură strigăm ţie: Grăbeşte şi ne izbăveşte de strâmtoarea acestora, Părinte Gherasime.

Cel ce tămăduieşti rănile cele anevoie de îndurat ale trupului, îngrijeşte-te, Părinte Gherasime, şi de vindecarea sufletelor celor greu rănite de muşcăturile veninoase ale stăpânitorului lumii.

Slavă…

De răutatea cea neaşteptată şi de sfatul viclean, al celor ce uneltesc cu şiretenie şi cu gând rău, slobozeşte-ne, întărindu-ne pe toţi ca să le răsplătim cu dragoste celor ce ne vatămă.

Şi acum…

Către tine, Fecioară curată, îmi tind toată dorirea şi nădejdea mântuirii mele. Nu mă trece cu vederea, ci întoarce către mine, cel năpăstuit, privirea ta cea mult-milostivă, ca să mă mântuiesc.

Apoi aceste stihiri:

Izbăveşte de primejdii, Gherasime, de Dumnezeu purtătorule, pe cei care cer grabnicul tău sprijin şi te-au câştigat pe tine rugător către Ziditorul.

Caută cu milostivire, cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu şi vindecă durerea sufletului meu…

Preotul zice ectenia întreită scurtă: Miluiește-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne și ne miluiește.

Strana: Doamne, miluiește (de trei ori).

Preotul: Încă ne rugăm pentru Preafericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române [pentru (Înalt-) Preasfințitul (Arhi-) Episcopul (și Mitropolitul) nostru (N)], pentru sănătatea și mântuirea lui.

Încă ne rugăm pentru poporul român cel binecredincios de pretutindeni, pentru conducătorii țării noastre, pentru mai-marii orașelor și ai satelor și pentru iubitoarea de Hristos oaste, pentru sănătatea și mântuirea lor.

Încă ne rugăm pentru mila, viața, pacea, sănătatea, mântuirea cercetarea, iertarea, buna-sporire și ajutorul robilor lui Dumnezeu (N, cei pentru care se face paraclisul) și pentru ca să li se ierte lor toată greșeala de voie și cea fără de voie.

Încă ne rugăm pentru frații noștri și pentru toți cucernicii și dreptslăvitorii creștini, pentru sănătatea și mântuirea lor.

Ecfonis: Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Strana: Amin.

În lipsa preotului, se zice: Doamne, miluieşte (de 12 ori).

Şi îndată sedealna,glasul al 2-lea:

Podobie: Ceea ce ești rugătoare caldă și zid nebiruit, izvor de milă și lumii scăpare, cu dinadinsul strigăm către tine, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână: Vino degrab și ne izbăvește pe noi din nevoi, ceea ce ești singură grabnic folositoare.

Cel ce eşti ocrotitor al nostru şi păzitor, întărire, acoperământ trainic şi turn de apărare, fericite Gherasime, nu înceta a apăra şi a păzi, cu a ta purtare de grijă, pe cei ce cu dragoste vin către tine, Părinte.

Cântarea a 4-a

Irmos: Am auzit, Doamne, taina rânduielii Tale, am înțeles lucrurile Tale și am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Pe noi, cei copleşiţi de păcate şi întinaţi de fărădelegi, tămăduieşte-ne, Gherasime, cu doctoria tainică a rugăciunii tale.

Împiedică şi alungă de la noi ale vrăjmaşului uneltiri, asupriri şi curse, Gherasime, făcătorule de minuni.

Slavă…

Milostiv şi binevoitor îl fă asupra noastră, cu cinstitele tale rugăciuni, pe Dătătorul de bine Cel preaîndurat, Părinte Gherasime.

Şi acum…

Stăpână în chipul soarelui, cu razele strălucirii tale, risipeşte negura sufletului meu, ca să văd lumina cea neapusă.

Cântarea a 5-a

Irmos: Lumineazăne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale și cu brațul Tău cel înalt; pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni.

De grele tânguiri, de necazuri pline de durere şi de sminteli cu adevărat vătămătoare de suflet slobozeşte, Gherasime, pe robii tăi.

Priveşte cu îndurare, preamilostive Gherasime, spre ticăloşia noastră şi ne fă mai buni, precum ştii, Cuvioase.

Slavă…

Acoperământ trainic şi adăpost de nădejde să ne fie ocrotirea ta cea tare, izbăvindu-ne pe noi, cei ce te cinstim pe tine, înţelepte.

Şi acum…

Zid nesurpat eşti tu, Maică Fecioară, celor ce vin către a ta dragoste nemăsurată. De aceea, păzeşte-ne în tot ceasul, Stăpână.

Cântarea a 6-a

Irmos: Rugaciunea mea voi varsa catre Domnul si Lui voi spune scarbele mele; ca s-a umplut sufletul meu de rautati si «viata mea s-a apropiat de iad, si ca Iona ma rog: Dumnezeule, «din stricaciune scoate-ma».

Ca un cărbune cu adevărat în chipul focului te-a arătat harul Duhului pe tine, cel ce arzi cetele demonilor şi mistui toată materia patimilor. De aceea, nimiceşte ceea ce este în mine stricăcios şi întinat, Sfinte Gherasime.

Linişteşte marea cea învolburată a patimilor mele sălbăticite, de Dumnezeu purtătorule, certând vântul cel aprig şi viforul ce suflă cu putere şi mă îndreptează spre liniştea cea duhovnicească a voilor lui Hristos.

Slavă…

Auzi rugăciunea noastră, căreia îi dăm glas din adâncul inimii şi primind puţinele picături de lacrimi, Părinte Gherasime, vino şi umple de bucurie adevărată sufletele noastre.

Şi acum…

Spre a mă izbăvi de obiceiul cel rău, de silnica robie a patimilor şi de deprinderea cea rea, întăreşte, Născătoare de Dumnezeu, ca o bună apărătoare a mea, neputinţa şi slăbiciunea mea, ca să te slăvesc cu credinţă şi cu dragoste.

Apoi aceste Stihiri:

Izbăveşte de primejdii, Gherasime, de Dumnezeu purtătorule, pe cei care cer grabnicul tău sprijin şi te-au câştigat pe tine rugător către Ziditorul.

Curată, care prin cuvânt, pe Cuvântul, în chip netâlcuit L-ai născut în zilele din urmă, nu înceta rugându-L, ca una ce ai îndrăznire de maică.

Preotul rosteşte ectenia mică: Iară şi iară… şi ecfonisul: Că Tu eşti Împăratul păcii…

În lipsa preotului, se zice: Doamne, miluieşte (de 12 ori). Slavă…,     Şi acum… Apoi zicem:

Condacul, glasul al 2-lea:

Podobie: Ceea ce ești păzitoarea creștinilor nebiruită, și rugătoare neîncetată către Făcătorul, nu trece cu vederea glasurile cele de rugăciune ale păcătoșilor; ci sârguiește ca o bună spre ajutorul nostru, care cu credință strigăm către tine: Grăbește spre rugăciune și te nevoiește spre îmblânzire, apărând pururea pe cei ce te cinstesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

Nu înceta, înţelepte Gherasime, ca un milostiv, a ocroti pe cei ce caută spre tine cu inimă curată şi a te ruga neîncetat către Domnul, ca să ne izbăvim de toată mânia şi uneltirea cea cumplită, noi cei ce strigăm cu căldură către tine: Grăbeşte, purtătorule de Dumnezeu şi-i apără pe robii tăi de săgeţile celui viclean, cel ce eşti slujitor adevărat al lui Hristos.

Prochimen, glasul al 4-lea:

Cinstită este înaintea Domnului moartea Cuviosului Lui (Ps. 115,6).

Stih: Fericit bărbatul care se teme de Domnul (Ps. 111,1).

Evanghelia (Matei 11, 27-30)

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte pe Fiul, decât numai Tatăl, nici pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni, decât numai Fiul şi cel căruia va voi Fiul să-i descopere. Veniţi la Mine, toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.

Slavă…, glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile Cuviosului Tău, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum…, acelaşi glas:

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule…

Stihira, glasul al 6-lea:

Podobie: Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub sfânt acoperământul tău!”.

Arată-te degrabă, Părinte, vino în ajutor şi cercetează pe cei ce strigă către tine cu lacrimi fierbinţi: Fă să înceteze năvala necazurilor şi potoleşte viforul spaimei, pricinuitoare de deznădejde, în care am căzut. Preaminunate Gherasime, nu trece cu vederea rugăciunea noastră cea fierbinte, ci risipeşte, cu cercetarea ta, negura patimilor şi fă să ne răsară lumina cea preadulce a bucuriei.

Preotul, stând în faţa Sfintei Mese zice:

Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta. Cercetează lumea Ta cu milă şi cu îndurări. Înalţă fruntea creştinilor ortodocşi şi trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor şi cereştilor netrupeşti puteri; pentru rugăciunile cinstitului şi slăvitului Proroc, Înaintemergătorul şi Botezătorul Ioan; ale Sfinţilor, slăviţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli; ale Sfinţilor şi slăviţilor buni biruitori Mucenici; ale Cuvioşilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţi ai noştri; ale Sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti părinţi Ioachim şi Ana; ale Sfântului (N), a cărui pomenire săvârşim astăzi şi pentru ale tuturor Sfinţilor, rugămu-ne, mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi, păcătoşii, care ne rugăm Ţie şi ne miluieşte pe noi.

Strana: Doamne, miluieşte (de 12 ori).

Preotul rosteşte ecfonisul: Cu mila şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni…

Strana: Amin.

În lipsa preotului, se zice Doamne, miluieşte (de 12 ori)

şi se continuă Canonul:

Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii, cei ce au mers din Iudeea în Ba­bilon oarecând, cu credința Treimii, vă­paia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Pe cei ce în chip luminos te cinstesc pe tine, de trei ori fericite Gherasime, întăreşte-i a rodi viaţă neprihănită, vieţuire curată şi cu dumnezeiască cuviinţă, cucernicie în cuvinte şi curăţie în obiceiuri.

Învredniceşte pe robii tăi, sfinţite Gherasime, a dobândi în viaţă podoaba chibzuinţei, raza înfrânării, lumina blândeţii, frumuseţea obiceiurilor şi toată fapta cea bună.

Slavă…

Celor bolnavi doctor, celor demonizaţi izbăvitor şi dătător de întărire fiind, prin lucrarea ta cea negrăită, Gherasime, tămăduieşte cu milostivire patimile cele aducătoare de moarte care cresc întru mine acum.

Şi acum…

Maică Fecioară, care ai născut negrăit pe Împăratul Hristos, cu rugăciunile tale purtătoare de viaţă, omoară cu totul obiceiul cel purtător de moarte şi deprinderea cea pierzătoare, care cumplit mă asupresc.

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Împăratul ceresc, pe Care Îl laudă oș­tile îngerești, lăudați-L și-L preaînălțați întru toți vecii.

Ca un apărător al celor ce te cheamă cu evlavie, păzeşte întru toate viaţa noastră, împărţind în fiecare zi cele de folos robilor tăi.

Cunoştinţa cea dreaptă şi dragostea dintre noi învredniceşte-ne a le avea pururea şi a ne feri de nebunia smintelilor.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Nimicitor al uneltirilor diavoleşti ştiindu-te pe tine, Gherasime, strigăm: Izbăveşte-ne pe noi toţi de răutatea acestora.

Şi acum…

Pe mine, cel ce în chip jalnic slujesc legii răutăţii, slobozeşte-mă, preabinecuvântată şi îndreptează căile mele spre legea cea bună.

Cântarea a 9-a

Irmos: Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată, noi cei izbăviți prin tine, slăvindu-te cu cetele cele fără de trup. Să nu întorci fața ta de la izvorul lacrimilor mele, Fecioară, care ai născut pe Hristos, Cel ce a șters toată lacrima de pe fața tuturor. Umple de bucurie inima mea, Fecioară, ceea ce ai primit plinirea bucuriei și ai pierdut grija păcatului.

S-a umplut viaţa mea de durere şi de amărăciune prin aplecarea către cele rele, dar către tine alergând, Părinte, nu deznădăjduiesc.

Văzând cum aleargă împrejurul meu duhurile cele necurate ale răutăţii, grăbeşte şi mă izbăveşte de năvălirea lor, purtătorule de Dumnezeu.

Slavă…

Nicidecum să nu îndepărtezi acoperământul tău cel nebiruit de la cei ce te cinstesc cu credinţă, Cuvioase, ci, în fiecare zi, ajutor vădit dăruieşte tuturor.

Și acum…

Făclie cu totul luminată, tu, cea plină de har, aprinde făclia mea cea stinsă şi către lumina vieţii celei mai bune mă îndreptează.

Apoi se cântă:

Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Megalinariile:

Bucură-te, părtaşule al Cuvioşilor, ocrotitorul şi ajutătorul Kefaloniei. Bucură-te, sfeşnicul cel nou al Bisericii, preafericite Gherasime, împreună-locuitorule cu îngerii.

Neamul cel ales trecându-l cu vederea, din copilărie I-ai urmat cu osârdie lui Hristos şi prin vieţuire îngerească strălucind, pe noi ne luminezi, Părinte Gherasime.

Bucură-te, râu de tămăduiri, care cu şuvoaiele darurilor speli patimi grele. Bucură-te, cel ce dăruieşti celor bolnavi sănătate, printr-o mai bună întărire, Gherasime, de Dumnezeu purtătorule.

Lepădând povara cea grea a materiei, ai rodit darul cel nematerialnic. De aceea, moaştele tale luminează toate marginile lumii, prin harul nestricăciunii, Gherasime.

Dumnezeiască cinste a ortodocşilor şi sabie ascuţită cu două tăişuri, împotriva ereticilor, te-ai arătat în anii din urmă, de Dumnezeu purtătorule, înălţând în chip minunat cugetul credincioşilor.

Păzeşte teferi şi neatinşi de vătămarea demonilor şi de toată uneltirea pe cei care cer cu căldură ajutorul tău, preafericite Gherasime, păzitorul nostru.

Toate oştirile îngerilor, Înaintemergătorule al Domnului, cei doisprezece Apostoli şi toţi Sfinţii împreună cu Născătoarea de Dumnezeu, faceţi rugăciuni, ca să ne mântuim.

Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…

Troparul, glasul 1:

Pe ocrotitorul ortodocşilor, îngerul în trup şi făcătorul de minuni, purtătorul de Dumnezeu cel de curând arătat nouă, pe dumnezeiescul Gherasim   să-l lăudăm noi, credincioşii, că după vrednicie a luat de la Dumnezeu darul cel nesecat al vindecărilor. Pe bolnavi îi întăreşte, pe demonizaţi îi vindecă. Pentru aceasta şi celor ce îl cinstesc le izvorăşte tămăduiri.

Preotul rosteşte ectenia: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Strana: Doamne, miluieşte (de trei ori).

Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, iertarea, buna-sporire şi chivernisire a robilor lui Dumnezeu (N) şi pentru ca să li se ierte lor toată greşeala cea de voie şi cea fără de voie.

Strana: Doamne, miluieşte (de trei ori).

Încă ne rugăm ca să se păzească sfânt locaşul acesta, ţara aceasta, oraşul acesta şi toate mănăstirile, oraşele şi satele, de boală, de foamete, de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră şi de războiul cel dintre noi; şi pentru ca milostiv, blând şi lesne iertător să ne fie nouă bunul şi iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, să îndepărteze şi să împrăştie toată mânia care se porneşte asupra noastră, să ne izbăvească pe noi de mustrarea Lui cea dreaptă, care este asupra noastră, şi să ne miluiască pe noi.

Strana: Doamne, miluieşte (de 40 de ori).

Preotul: Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare, departe şi milostive Stăpâne, milostiv fii nouă faţă de păcatele noastre şi ne miluieşte pe noi. Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Strana: Amin.

Apoi se cântă:

Stihira, glasul al 2-lea:

Podobie: Când de pe lemn…

Acoperământ şi adăpost trainic, odihnă în nevoi şi mângâiere în necazurile cele de tot felul este cu adevărat rugăciunea ta celor din primejdii, Gherasime. De aceea, strigăm ţie cu glas de rugăciune: De toată răutatea, de vătămare şi de povara cea cu anevoie de purtat scapă-i pe cei ce se apropie de tine cu căldură.

Glasul al 8-lea:

Stăpână, primeşte rugăciunile robilor tăi şi ne izbăveşte pe noi de toată nevoia şi necazul.

Glasul al 2-lea:

Toată nădejdea mea spre tine o pun, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-mă sub acoperământul tău.

Apoi preotul face otpustul mic.

Sfinte Gherasim, podoabă a Kefaloniei și ocrotitoru-le al ortodocșilor, primește puțina mea rugăciune pentru (numele), care mult se chinuiește. Știu că ai primit darul de a-i ajuta pe cei chinuiți de duhurile necurate și pentru aceasta te rog să îi dezlegi de legăturile diavolești cu care este legat. Arată-ți și acum puterea, sfinte, ajutând această făptură care mult pătimește.

Știu că pe tânărul care vroia să își curme viața, aruncându-se din clopotniță, nu doar că l-ai ținut în viață, ci l-ai și izbăvit de diavolul care îl chinuia. Știu că pe femeia pe care diavolul voia să o înece ai ținut-o în chip minunat deasupra apei până ce maicile au venit să o ajute. Și nu numai că nu a murit, dar prin rugăciunile tale a și scăpat din ghearele diavolului care o chinuia.

Mare este durerea părinților care suferă văzându-și copiii pătimind, mare este durerea rudelor când un om este bântuit de duhurile necurate. Vezi durerea inimii mele, sfinte nu mă lăsa. Știu că rugăciunea mea este slabă, dar nu pentru credința mea, ci pentru iubirea ta față de neamul creștinesc te rog cu inima zdrobită: îndură-te, sfinte și alungă de la (numele) toată lucrarea drăcească, pentru ca el, cunoscând puterea dumnezeiască, să ducă o viață bineplăcută lui Dumnezeu până la sfârșitul vieții sale, mulțumindu-ți pentru ajutorul primit și lăudându-l pe Dumnezeu, Cel ce este minunat întru Sfinții Săi. Amin.

Sursa: https://pravila.ro/sfantul-gherasim-din-kefalonia-vindecatorul-bolilor-psihice-20-octombrie/

Canon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Artemie – 20 Octombrie

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Troparul Sfântului Mare Mucenic Artemie, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Artemie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Troparul Sfântului Mare Mucenic Artemie, glasul 1:

Luptând, preafericite, cu chi­nurile cele de multe feluri, ca un tare diamant ai ruşinat pe Paravatul. Căci, de piatră mare zdrobindu-te pentru Piatra Hristos şi rănindu-te, ai primit cununa muceniciei, Sfinte Mare Mu­cenice Artemie. Slavă Celui Ce te-a întărit pe tine; Slavă Celui Ce te-a încununat; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Irmosul:

Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon puterea cea prea într-armată; iar Întrupându-Se Cuvântul, a pierdut păcatul cel prea rău; Domnul Cel Preamărit, căci cu Slavă S-a preamărit.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

După ce te-ai luptat cu nevoinţă bună, mucenice şi ai luat cununile cele luminoase, stai înaintea Luminii, luminându-te după împărtăşirea cea fără mate­rie; pentru aceea te rugăm: luminează-ne pe noi cu rugăciu­nile tale.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminatul tău praznic, mu­cenice, pe toţi ne-a chemat astăzi la ospăţ cu bucurie, punând înainte nevoinţele tale, luptele, bărbăţia, împotrivirea; întru care desfătându-ne, cu credinţă şi cu dragoste te fericim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cunoscând, fericite, pe Cel Ce a murit pe Cruce cu Trupul, pe Cel Necuprins cu mintea, pe Domnul, Pricinuitorul vieţii, de bunăvoie ai dorit moartea prin chinuri; pentru aceea ai aflat Slava Cea Nepieritoare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Întrupându-Se din tine Cu­vântul Cel fără de trup, după Dumnezeiască cuviinţă, pentru mulţimea iubirii de oameni, Preacurată, a luat Patimă şi a izvorât oamenilor nepătimire, Domnul Cel Preamărit; căci cu Slavă S-a preamărit.

Cântarea a 3-a. Irmos: Înflorit-a pustiul…

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind a te împodobi, mă­rite, cu cununile muceni­cilor, ai suferit durerile cele amare ale bătăilor şi ale chinui­rilor, cu harul cel Dumnezeiesc.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

N-a mişcat turnul inimii tale, preaînţelepte, pornirea cea iute a chinurilor; că a fost întărit pe piatra cea înţelegătoare, care este nemişcată.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Spânzurat fiind pe lemn şi fiind ocolit pretutindeni de mulţimea chinurilor, te uitai cu ochiul inimii întins către Acela Ce poate să mântuiască, vrednicule de laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Întrupatu-S-a Domnul de a Sa voie, din sângiurile tale, Stă­până Preacurată, ca să mân­tuiască omenirea şi a tras la Sine mulţimile mucenicilor.

Irmosul:

Înflorit-a pustiul ca şi cri­nul, Doamne, biserica păgânilor cea stearpă, prin venirea Ta; întru care s-a întărit inima mea.

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Venit-ai din Fecioară nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi Domnul Te-ai Întrupat şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta cânt Ţie: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Asemănându-te Celui Ce S-a întins pe Lemn de a Sa voie, te-ai înălţat întinzându-te şi strujindu-te fără de milă şi dezbrăcându-te de hainele cele de pie­le ale morţii.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Durerile trupului tău şi răb­darea nevoinţelor ţi-au prici­nuit ţie, mucenice, odihna cea fără de durere; de care acum îndulcindu-te, uşurezi toată durerea sufletelor noastre.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Făcându-te întocmai ca un înger cu strălucirea nevoinţe­lor, prin mână de înger trimite ţie hrana cea cerească, pâinea care este viaţa noastră, întărindu-te, mucenice pururea pomenite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fecioară te-a păzit pe tine Dumnezeu după naştere, Ceea ce eşti Neîntinată şi Nestricată, Cel Ce bine a voit să mă ia pe mine tot omul din pântecele tău, pentru bunătatea Sa cea desăvârşită.

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Mijlocitor te-ai făcut lui Dumnezeu şi oamenilor, Hristoase Dumnezeule. Că prin Tine, Stăpâne, am aflat întoarcerea către Părintele Tău, Începătorul luminii, din noaptea necunoştinţei.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făclie luminoasă te-ai arătat Duhului, Sfinte Artemie, luminând pe credincioşi şi alungând duhuri­le cele rele şi pline de întuneric.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce ţi-ai întărit paşii sufle­tului de piatra vieţii, strângându-te între pietre şi fiind încon­jurat de chinuri, ai rămas adevăr răbdător de chinuri nemişcat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Fiind într-armat cu Puterea Duhului, cinstite, n-ai luat în seama spinii cei ascuţiţi, mu­cenice, înţelepte viteazule, cu dânsa călcând la pământ boldurile vrăjmaşului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Răbdând pentru noi Cruce şi îngropare, Cel Ce din voia Sa S-a născut din tine, Stăpână, ca un Puternic, a făcut pe Sfântul Mucenic Artemie tare mărturisitor al Patimilor Sale.

Cântarea a 6-a. Irmos: Întru adâncul greşelilor…

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin jertfă şi junghiere deplin te-ai adus pe tine, Muceni­ce Artemie, Celui Ce a primit Răstignire de bună voie spre înnoirea noastră.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Zdruncinându-se trupul cel răbdător cu bătăi necontenite, Sfinte Artemie, bunătatea sufletului ai păzit-o nevătămată întru credinţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Izbăveşte-ne de boli, mu­cenice, de supărări, de patimi şi de scârbe, pe noi, cei ce aler­găm către tine, următorule al Mântuitorului, Mare Mucenice Artemie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiind înviforat de valurile supărărilor şi înecându-mă în năpădirile întreitelor valuri, miluieşte-mă, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pe mine robul tău.

Irmosul:

Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule.

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe propovăduitorii cei tari…

Pe mucenicul cel cu dreaptă credinţă şi purtătorul de cunu­nă, care a ridicat semn de biru­inţă împotriva vrăjmaşilor, adunându-ne toţi, să-l lăudăm cu cântări după vrednicie, pe marele între mucenici, Sfântul Artemie, care este bogat dătător de mi­nuni. Căci se roagă Domnului pentru noi toţi.

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat, iar Hristos a întins cinstitorilor de Dumnezeu tineri, Roua Duhului; Cel Ce este Binecuvântat şi Preaproslăvit.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Câştigând, Sfinte Artemie, cuget nebiruit, prin întărirea cea ne­mişcată a sufletului, ai stricat, mucenice, viclenirile vrăjmaşi­lor, cântând cu înţelegere: Cel Ce eşti Binecuvântat şi Preaproslăvit.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu curgerile sângiurilor tale, ai stins focul chinurilor cel înalt, de Dumnezeu fericite. Şi fiind rourat cu Roua Duhului, bucurându-te, strigai: Cel Ce eşti Binecuvântat şi Preaproslăvit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Izvorând daruri de tămă­duiri, stingi aprinderile patimi­lor cu harul cel Dumnezeiesc; şi cu rugăciunea ta cea neîncetată alungi duhurile; pentru aceasta cu mare glas te fericim, Mărite Mucenice Artemie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născut-ai Fecioară cu totul fără prihană, pe Cel Ce a izvo­rât morţilor nemurire, cu Dum­nezeiască cuviinţă. Roagă-te dar, către Dânsul, Curată, să omoare patimile sufletelor şi ale trupurilor noastre şi să ne învrednicească de Viaţa Cea Veşnică.

Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel cu foc…

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Topindu-ţi-se trupul, Sfinte Artemie, cu bătăi iuţi, ai răb­dat uitându-te la răsplătirea ce va să fie, pe care a dat-o ţie, mărite, Stăpânul, Celui Ce grăieşti: toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul!

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu sângiurile tale s-a sfinţit pământul şi trupul tău cel mult chinuit s-a arătat doctorie, go­nind pururea toată boala şi toa­tă răutatea şi toată vătămarea demonilor, de la cei ce năzuiesc către tine, Sfinte Mare Mucenice Artemie.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Podoabă pătimirilor te-ai ară­tat, lepădând cele din lume cu cuget binecredincios şi cum­părând cele mai presus de lume cu cel puţin cinstit sânge al tău, Sfinte Artemie şi strigând: toate lucrurile, lăudaţi pe Domnul!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Liman fără de valuri te-ai ară­tat celor înviforaţi şi celor ce umblă pe mare în primejdii şi în scârbe şi în patimi, Sfinte Mare Mucenice Artemie; întru care, fiind păziţi cu harul Duhului Sfânt, strigăm totdeauna: toate lu­crurile, lăudaţi pe Domnul!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Căzând noi pentru mâncarea cea amară a lemnului şi din neluare aminte surpaţi fiind, ne-ai zidit din nou, Fecioară, născând pe Ziditorul şi Cuvântul Cel Ipostatic, Preacurată; Căruia cântăm: toate lucrurile, lău­daţi pe Domnul!

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu Dumneze­iasca Poruncă; pe haldei arzând, iar pe credincioşi răcorind, pe cei ce cântau: Binecu­vântaţi toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Cântarea a 9-a. Irmos: Fiul Părintelui Cel…

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind a vedea Frumu­seţile Cele Cereşti, ai tre­cut frumuseţile cele văzute ale lumii şi înfrumuseţându-te cu podoaba nevoinţelor, Mucenice Artemie, veselindu-te ai câşti­gat Bunătatea Cea Desăvârşită.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca zorile, ca soarele a răsărit pomenirea ta, luminând inimile credincioşilor, fericite. Căci tu te-ai arătat luminat moştenitor luminii şi zilei, risipind negura sufletelor noastre, Sfinte Mucenice Artemie.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Artemie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Să săltăm astăzi duhovniceşte, dănţuindîntru pomenirea Dumnezeiescului Mucenic Arte­mie; să cântăm lui Dumnezeu cu laudă, Cel Ce este Minunat întru Sfinţi şi sfinţeşte pe cei ce-L cinstesc cu dreaptă credinţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Sicriul tău, care izvorăşte neîncetat tămăduiri, cheamă pe credincioşi să ia cu dragoste mântuire, spre sănătatea tru­pească şi spre mântuirea sufletească, cu adevărat, Preafericite Artemie, rugătorule pentru cei ce te laudă pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Luminează-mă cu Lumina Feţei Tale, Doamne, pe mine care sunt acoperit cu întuneri­cul lenevirii, având Rugătoare către tine, Cuvinte, pe cea cu adevărat Curată Maica Ta, Pu­terile îngereşti şi pe Lăudatul Mucenic Artemie.

Irmosul:

Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, Întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta pe Născătoarea de Dumnezeu cea Prealăudată o mărim.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Împăratului veacurilor bine plăcând, ai lepădat, mărite, tot sfatul nelegiuitului împărat şi celor ciopliţi n-ai jertfit; pentru aceasta, jertfă pe sine-ţi te-ai adus Cuvântului Celui Ce S-a jertfit, nevoindu-te cu mare tărie. Drept aceea şi izvorăşti râuri de minuni, vindecând patimile celor ce cu credinţă se apropie de tine, purtătorule de lupte, Mare Mucenice Artemie; roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă po­menirea ta.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat…

Pe ostaşul lui Hristos cel ne­biruit şi surpătorul vrăjmaşu­lui cel preaviteaz, care a stră­lucit în minuni mari, să-l lău­dăm credincioşii, pe Marele Mucenic Artemie; că izvorăşte tămăduiri celor ce aleargă către el cu dragoste, conteneşte patimi cumplite şi ajută oamenilor celor ce sunt în nevoi.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat…

Cel Ce şade pe Scaun de Heru­vimi şi se poartă în Sânurile Părintelui, ca pe un Scaun Sfânt al Său şade, Stăpână, în sânu­rile tale; căci cu adevărat a Împărăţit Dumnezeu Trupeşte peste toate neamurile; pentru aceea cu înţelegere cântăm Lui acum: pe Acesta roagă-L să mântuiască pe robii tăi.

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat…

Văzându-Te spânzurat pe Cruce pe Tine, Hristoase, Care eşti Născut din Tatăl Cel fără de început, Ceea ce te-a născut mai pe urmă cu Trup, grăia: vai mie, Preaiubite Iisuse! Cum Tu, Cel Ce eşti Cântat de îngeri ca un Dumnezeu, acum voieşti a Te răstigni de cei fărădelege! Te laud pe Tine, Îndelung Răbdătorule.

Bucură-te, Sfinte Artemie! Mulțumim din suflet pentru ajutorul tău!

Acest Canon de rugăciune este dedicat fiului meu, Fabian G., cu toată dragostea.

https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-mare-mucenic-artemie