Acatistul Sfântului Ierarh Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului – 14 Noiembrie

sf-grigorie-palama

Troparul Sfântului Ierarh Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, glasul al 8-lea:

Luminător al dreptei credinţe, sprijinul Bisericii şi învăţătorule, podoaba monahilor, apărătorule cel nebiruit al teologilor; făcătorule de minuni, Grigorie, lauda Tesalonicului, propovăduitorule al harului, roagă-te pururea să se mântuiască sufletele noastre.

Condacul 1

Pe păstorul Tesalonicului cel preavrednic şi pe Luminătorul Bisericii cel prealuminat să-l lăudăm în cântări dumnezeieşti; căci s-a arătat lăcaş al luminii celei nepătrunse şi dăruieşte luminare şi har îmbelşugat tuturor celor ce strigă: Bucură-te, Părinte Grigorie!

Icosul 1

Înger în lume, văzător al celor de sus, te-ai arătat, Grigorie preafericite, şi cu viaţa ta cea dumnezeiască te-ai învrednicit de daruri îngereşti; pentru aceea, minunându-ne de strălucirea ta, Părinte, strigăm:
Bucură-te, cel prin care lumina dumnezeiască străluceşte;
Bucură-te, cel prin care întunericul a fost alungat;
Bucură-te, pajişte preabinemirositoare a înţelepciunii;
Bucură-te, părtaş al învăţăturii celei preabune;
Bucură-te, înălţime neajunsă cu privirea a celor înalte;
Bucură-te, adânc neatins al darurilor duhovniceşti;
Bucură-te, că eşti strălucire a Bisericii;
Bucură-te, că te-ai arătat întărire ortodocşilor;
Bucură-te, al credinţei luminător prealuminat;
Bucură-te, făclie de nepătruns a harului;
Bucură-te, prin care grăitorii de nebunii vor tăcea;
Bucură-te, prin care grăitorii de Dumnezeu se vor bucura;
Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul al 2-lea

Ochii sufletului tău, din tinereţe, Părinte, la Hristos Împăratul ridicându-ţi, ţi-ai întors faţa ta de la curţile împărăteşti şi slava celor pământeşti ai părăsit, şi cu nevoinţe duhovniceşti urmând pe Domnul, ai auzit: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Toată ştiinţa cea din afară ai dobândit, Preafericite, ca un cunoscător şi preaînţelept; dar te-ai arătat, mai apoi, înfocat iubitor al frumuseţii celei nepieritoare a înţelepciunii lui Dumnezeu, Grigorie, înţelepţind cu dumnezeieştile tale cuvinte pe cei care cu evlavie strigăm către tine:
Bucură-te, carte a purtărilor celor cuvioase;
Bucură-te, vistierie a luminii celei nematerialnice;
Bucură-te, pom cel mult roditor cu rădăcini de lumină;
Bucură-te, al evlaviei binemirositor laur;
Bucură-te, floare de amarant răsărită din lucrarea cea tainică;
Bucură-te, finic plin de roadele rodirii celei sufleteşti;
Bucură-te, că ţi-ai întors faţa de la rătăcirea cea din lume;
Bucură-te, că ai primit harul cel dăruit de Dumnezeu;
Bucură-te, slujitor preafierbinte al lui Hristos;
Bucură-te, cel ce eşti mai presus de tot ce este stricăcios;
Bucură-te, cel ce ai făcut să vieze puterile sufletului;
Bucură-te, cel ce ai omorât năvălirile patimilor;
Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul al 3-lea

Te-ai îmbrăcat cu putere sfântă în Athos, luând schima monahicească, şi în slăbiciunea trupului, te-ai supus pe tine la nevoinţe, Grigorie fericite, strigând Celui ce te întărea pe tine: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Strălucind cu isihia şi cu nevoinţa stăruitoare, în toate faptele şi vieţuirea ta, şi prin rugăciunea minţii te-ai unit cu Mântuitorul în taină, umplându-te de lumina dumnezeiască şi luminând pe cei ce strigă către tine:
Bucură-te, candelă a isihiei;
Bucură-te, pildă a înfrânării;
Bucură-te, lucrător al rugăciunii minţii;
Bucură-te, comoară a vieţuirii adevărate;
Bucură-te, vas de mare preţ al suflării Mântuitorului;
Bucură-te, gură de Dumnezeu purtătoare a vorbirii Duhului;
Bucură-te, că ai trecut dincolo de hotarele stricăciunii;
Bucură-te, că vezi slava lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce vezi lumina cea dumnezeiască;
Bucură-te, cel ce vezi pe Dumnezeu şi eşti văzut de Acesta;
Bucură-te, cel ce ai zădărnicit nebuneştile tâlcuiri;
Bucură-te, cel ce ai alungat grozave ameninţări;
Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul al 4-lea

Trăind în linişte, ca un înger, Părinte, te-ai umplut de dumnezeiasca strălucire, şi fiind plin de lumina dumnezeiască, ai ieşit din Athos ca un soare, Grigorie, de Dumnezeu înţelepţitule, încălzindu-i pe cei care strigă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Cu dumnezeiesc cuvânt, cu puterea înţelepciunii şi cu învăţăturile sfinte, ai respins, cugetătorule de Dumnezeu, învăţătura cea rea a lui Varlaam, minunându-i pe toţi cu harul tău, arătându-te învăţător dumnezeiesc celor ce strigă către tine acestea:
Bucură-te, liră a evlaviei;
Bucură-te, cădere a necredincioşilor;
Bucură-te, mare învăţător al Bisericii;
Bucură-te, cel plin de strălucire dumnezeiască nematerialnică;
Bucură-te, cuvântător preaînţelept al învăţăturilor celor drepte;
Bucură-te, sabie cu două tăişuri împotriva tuturor vrăjmaşilor;
Bucură-te, cel ce tai din rădăcină neghinele cugetului;
Bucură-te, grădinar al virtuţilor cereşti;
Bucură-te, cel mult în cuvântul harului;
Bucură-te, cel blând în toate şi fără răutate;
Bucură-te, cel ce arzi pricinile patimilor;
Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul al 5-lea

Cu limba ta grăitoare de cuvinte dumnezeieşti, în Sinod cu adevărat ai înfăţişat dogmele cele sfinte, Grigorie, ca unul ce ai fost de aceeaşi simţire cu Părinţii, împreună cu care strigi: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Ierarh cugetător de Dumnezeu, vistierie a virtuţilor şi tainic trăitor al dumnezeieştilor înălţări, ai fost cu dumnezeiască alegere păstor al Tesalonicului, dumnezeiesc şi înţelept, Cuvioase, auzind de la noi acestea:
Bucură-te, gura teologilor;
Bucură-te, tărie a ortodocşilor;
Bucură-te, canon cel preadrept al preoţilor;
Bucură-te, icoană de Dumnezeu făurită a păstorilor;
Bucură-te, trâmbiţa dumnezeiască a învăţăturilor celor sfinte;
Bucură-te, izvor de Dumnezeu izvorât, care izvorăşti apa cea nouă;
Bucură-te, strălucit arhipăstor al Tesalonicului;
Bucură-te, apărător dumnezeiesc al Ortodoxiei;
Bucură-te, slujitor al luminii dumnezeieşti;
Bucură-te, învăţător al vieţii celei neprihănite;
Bucură-te, cel ce curăţeşti întinăciunea sufletelor;
Bucură-te, cel ce trezeşti râvna credincioşilor;
Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul al 6-lea

Propovăduitor al luminii dumnezeieşti, cu cuvinte dumnezeieşti ai devenit, ca unul ce ai fost părtaş al acesteia încă din viaţa aceasta, şi ai întunecat cu strălucirea cuvintelor pe cei care împotriva acesteia au ridicat glasul, pe toţi trezindu-i la adevăr, Grigorie, strigând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Strălucind în Sinod, ca un luminat teolog, cu gura înţelepciunii celei de negrăit, ai învăţat că fiinţa lui Dumnezeu este de neîmpărtăşit, dar lucrarea lui Dumnezeu se împărtăşeşte celor ce strigă, Părinte:
Bucură-te, mare arătător al celor sfinte;
Bucură-te, dumnezeiescule arătător de Dumnezeu;
Bucură-te, tâlcuitorule al strălucirii celei de sus;
Bucură-te, strălucitule scriitor al îndumnezeirii;
Bucură-te, dumnezeiescule îndrumător al trezviei minţii;
Bucură-te, călăuzitorule al rugăciunii celei dinlăuntru nerătăcite;
Bucură-te, că te-ai umplut de daruri dumnezeieşti;
Bucură-te, cel ce ai văzut strălucirea lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce întuneci patimile înţelepţilor;
Bucură-te, temelie a dogmelor ortodoxe;
Bucură-te, izvor de ape dumnezeieşti;
Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul al 7-lea

Mare între ierarhi cu adevărat te-ai arătat, Grigorie înţelepte, descoperitor al celor dumnezeieşti, ca unul ce ai dus viaţa ca a Apostolilor şi te-ai împodobit cu minunatele lor înfăptuiri, Cuvioase, şi pe toţi ai ridicat să cânte: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Nectar dumnezeiesc nematerialnic şi mană hrănitoare de suflet şi miere din piatra izvorâtă, cum a spus David Împăratul, sunt întocmirile cuvintelor tale, Grigorie preaminunate, bucurându-i pe cei ce strigă unele ca acestea:
Bucură-te, limbă preadulce;
Bucură-te, vedere dumnezeiască;
Bucură-te, următor al Mântuitorului şi cel de un chip cu El;
Bucură-te, râvnitor al Părinţilor şi cu ei împreună sălăşluitor;
Bucură-te, cerească boare care împrospătezi sufletele;
Bucură-te, duhovnicească rouă care ne răcoreşti pe noi;
Bucură-te, mireasmă sfântă a vieţuirii celei curate;
Bucură-te, hrana desăvârşită a ospăţului sufletesc;
Bucură-te, vas al nectarului celui nemuritor;
Bucură-te, mustrător al mincinoaselor învăţături;
Bucură-te, far dumnezeiesc al celor înţelepţi;
Bucură-te, călăuză a popoarelor ortodoxe;
Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul al 8-lea

Har străin s-a dat, îmbelşugat în revărsare, buzelor tale, arătătorule de Dumnezeu, din tine un râu mare ca din rai izvorând, Grigorie, care uda Biserica toată, strigând Domnului: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Muntele Athosului, Părinte, împreună cu Tesalonicul, vesteşte strălucitele tale lupte, şi toată Biserica credincioşilor te cinsteşte ca pe un dumnezeiesc arătător al înţelesului luminii celei mai presus de minte, prin care luminezi pe cei ce strigă:
Bucură-te, gura cea purtătoare de lumină;
Bucură-te, vasul cel purtător de mir;
Bucură-te, organ al strălucirii celor trei sori;
Bucură-te, ţarina desăvârşită a isihiei;
Bucură-te, casă de Dumnezeu luminată a lucrării celei dumnezeieşti;
Bucură-te, bogăţie de neînchipuit a vieţii în duh;
Bucură-te, că ai primit daruri dumnezeieşti;
Bucură-te, că ai răsturnat vorbăria deşartă a lui Varlaam;
Bucură-te, cel prin care Athosul este cinstit;
Bucură-te, faima strălucită a Tesalonicului;
Bucură-te, putere neclintită a Ortodoxiei;
Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul al 9-lea

Râuri din pântecele tale curg, prin tainica revărsare din cer, cum a spus Mântuitorul, Părinte Cuvioase Grigorie, adăpând inimile însetate cu apa vieţii, strigând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Cu uşurinţă, Părinte, ai îndurat feluritele încercări, pentru mărturisirea cea bună, şi precum aurul în foc încercat fiind tuturor, ai strălucit urcând spre cele mai bune pe cei care cu evlavie îţi strigă ţie acestea:
Bucură-te, piatră a curajului;
Bucură-te, stâncă a răbdării;
Bucură-te, cel ce nu te înfricoşezi de a ispitelor năvală;
Bucură-te, cel care ai stins focul patimilor;
Bucură-te, zid de neclintit al Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, făclie mult luminoasă a poporului binecredincios;
Bucură-te, că ai îndurat necazurile cu bucurie;
Bucură-te, ca Domnului te-ai înfăţişat cu slavă;
Bucură-te, propovăduitor al tainelor lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce dai credincioşilor cele mântuitoare;
Bucură-te, al sufletelor iconom dumnezeiesc;
Bucură-te, prieten preaîndumnezeit al lui Hristos;
Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul al 10-lea

Cu cuvintele gurii tale, credinţa ortodoxă se propovăduieşte în Duhul cel dumnezeiesc; căci dumnezeieştilor Părinţi de altădată împreună vieţuitor şi împreună simţitor făcându-te, graiurile lor laolaltă le-ai pus, Cuvioase, strigând: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Cu razele luminii celei necreate hrănindu-te, ale celei ce a strălucit pe Tabor, slava şi frumuseţea şi strălucirea acesteia le descrii cu sfinţenie, şi-i trezeşti, Sfinte, spre împărtăşire de ea pe cei care strigă acestea:
Bucură-te, al luminii celei necreate tainic cunoscător;
Bucură-te, al sufletului de patimi ucigătoare izbăvitor;
Bucură-te, al slavei celei viitoare pregustare;
Bucură-te, al sufletelor celor întristate mângâiere;
Bucură-te, că ai arătat nebuna înţelepciune a lui Varlaam;
Bucură-te, că ai făcut cunoscută bucuria Duhului;
Bucură-te, podoabă dumnezeiască a arhiereilor;
Bucură-te, vistierie luminoasă a teologiei;
Bucură-te, oglindă a luminii celei nemateriale;
Bucură-te, seceră a învăţăturilor celor străine;
Bucură-te, bucurie a ortodocşilor şi cinste;
Bucură-te, cel ce faci să se plece fruntea duşmanilor;
Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul al 11-lea

Cu înaltă cugetare şi cu înţelepciune dumnezeiască ai propovăduit măreţiile lui Dumnezeu şi faci să crească darurile roadelor celor dumnezeieşti ale Duhului, Grigorie, celor curaţi cu duhul, de care se împărtăşesc cei ce strigă: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Luminătoare cu razele virtuţilor s-a arătat viaţa ta, Grigorie, grăitorule de Dumnezeu, şi plină de lumină cu adevărat învăţătura ta, Fericite, căci lui Dumnezeu îi duci cu învăţăturile tale pe toţi cei care strigă unele ca acestea:
Bucură-te, izvor al învăţăturii;
Bucură-te, temelie a Ortodoxiei;
Bucură-te, pildă de vieţuire sfântă;
Bucură-te, diademă a Bisericii celei sfinte;
Bucură-te, minunat tâlcuitor al vieţii de curăţenie;
Bucură-te, grăitor sfânt al cuvântului harului;
Bucură-te, cel ce curăţeşti toată întinăciunea sufletelor;
Bucură-te, că îndrepţi pe a mântuirii cale;
Bucură-te, făclie a strălucirilor celor nemateriale;
Bucură-te, luminător al cunoştinţelor celor de sus;
Bucură-te, prin care Biserica dănţuieşte;
Bucură-te, prin care tot credinciosul se bucură;
Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul al 12-lea

Har dumnezeiesc cere şi mântuirea sufletelor, Grigorie, înţelepte ierarhe, pentru cei ce vin la tine cu evlavie şi cinstesc luptele tale cele strălucite, căci ca un slujitor luminat străluceşti celor ce strigă: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Cântând suferinţele tale şi dumnezeieştile lupte, pe care le-ai săvârşit pentru Biserică, ceata bine-credincioşilor totdeauna te laudă pe tine, Grigorie, şi cu gură mulţumitoare strigă către tine neîncetat unele ca acestea:
Bucură-te, tărie a Bisericii;
Bucură-te, neîntrecut vorbitor al credinţei;
Bucură-te, cel care ai ruşinat pe vorbăreţul Achindin;
Bucură-te, cel care ai arătat puterea cea dăruită de Dumnezeu;
Bucură-te, cel care împreună cu Apostolii sălăşluieşti, ca unul ce le-ai urmat în toate;
Bucură-te, luceafăr strălucitor al Tesalonicului;
Bucură-te, dulceaţă a sufletului meu;
Bucură-te, luptător dumnezeiesc al Ortodoxiei;
Bucură-te, strălucire a Bisericii tale celei cinstite;
Bucură-te, dulce strălucire a poporului tău credincios;
Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul al 13-lea

O, dumnezeiescule Părinte, cunoscător al tainelor celor negrăite, Grigorie, culme a Părinţilor, primeşte vocile poporului tău, şi dăruieşte acoperământul tău tuturor; căci cu credinţă alergăm şi Sfintei Treimi strigăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Înger în lume, văzător al celor de sus…, Condacul 1: Pe păstorul Tesalonicului cel preavrednic…,

Icosul 1

Înger în lume, văzător al celor de sus, te-ai arătat, Grigorie preafericite, şi cu viaţa ta cea dumnezeiască te-ai învrednicit de daruri îngereşti; pentru aceea, minunându-ne de strălucirea ta, Părinte, strigăm:
Bucură-te, cel prin care lumina dumnezeiască străluceşte;
Bucură-te, cel prin care întunericul a fost alungat;
Bucură-te, pajişte preabinemirositoare a înţelepciunii;
Bucură-te, părtaş al învăţăturii celei preabune;
Bucură-te, înălţime neajunsă cu privirea a celor înalte;
Bucură-te, adânc neatins al darurilor duhovniceşti;
Bucură-te, că eşti strălucire a Bisericii;
Bucură-te, că te-ai arătat întărire ortodocşilor;
Bucură-te, al credinţei luminător prealuminat;
Bucură-te, făclie de nepătruns a harului;
Bucură-te, prin care grăitorii de nebunii vor tăcea;
Bucură-te, prin care grăitorii de Dumnezeu se vor bucura;
Bucură-te, Părinte Grigorie!

Condacul 1

Pe păstorul Tesalonicului cel preavrednic şi pe Luminătorul Bisericii cel prealuminat să-l lăudăm în cântări dumnezeieşti; căci s-a arătat lăcaş al luminii celei nepătrunse şi dăruieşte luminare şi har îmbelşugat tuturor celor ce strigă: Bucură-te, Părinte Grigorie!

şi se face otpustul.

Acatistul Sfântului Teofil cel nebun pentru Hristos – 28 Octombrie

manastirea-kitaev-5

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Troparul Sfântului Teofil cel nebun pentru Hristos, glasul 1:

Glasul Apostolului Tău Pavel, care zice: „Noi nebuni pentru Hristos”, auzind robul Tău Teofil, Hristoase Dumnezeule, nebun s-a făcut pe pământ. Pentru aceea săvârşind pomenirea lui, Ţie ne rugăm, Doamne, mântuieşte sufletele noastre.

manastirea-kitaev-7

Condacul 1

Ales de Dumnezeu din pântecele maicii tale, la nevoinţa nebuniei întru Hristos ai fost chemat. Cu puterea lui Dumnezeu de la înec de multe ori ai fost păzit. Prin nevoinţa postirii şi a rugăciunii pe vrăjmaşul neamului omenesc l-ai ruşinat. Pentru aceasta, săvârşind pomenirea ta, te rugăm, prealăudate Părinte Teofil, izbăveşte-ne de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, pe cei ce cu dragoste strigăm ţie: Bucură-te, Preacuvioase Părinte Teofil, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!

Icosul 1

Îngerii din ceruri şi oamenii pe pământ de a ta vieţuire aleasă întru Domnul s-au minunat, Părinte Teofil, căci tu, prunc fiind, de la sânul maicii tale ţi-ai întors faţa, doar hrană de post primind. Prin acest semn Domnul a arătat oamenilor că tu eşti alesul lui Dumnezeu, încă din această lume. Minunându-se de această înfrânare prin post a ta, cu umilinţă strigăm ţie acestea:
Bucură-te, alesul lui Dumnezeu din pântecele maicii tale;
Bucură-te, preacinstit vlăstar al preoţiei lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce prin nevoinţa postului te-ai asemănat Botezătorului Domnului;
Bucură-te, căci cu aşa înfrânare pe părinţi şi neamuri i-ai uimit;
Bucură-te, cel ce din pruncie ai iubit pe Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ai păzit cu adevărat poruncile Lui;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Teofil, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!

Condacul al 2-lea

Văzându-te pe tine vas ales al Duhului Sfânt de către Dumnezeu, vrăjmaşul neamului omenesc neputându-te răbda, a dorit să te piardă, Sfinte pruncule, îndemnând la pruncucidere pe maica ta. Dumnezeu însă, păzitorul pruncilor Săi, nu a îngăduit să se săvârşească această nelegiuire. Pentru această milostivire a Sa prin tine cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Cugetul maicii tale după îndemnul diavolului s-a întunecat urându-te pe tine, pruncule neprihănit. De aceea a poruncit fecioarei ce slujea în casă să te înece în râu. Îngerul lui Dumnezeu însă te-a păzit nevătămat. Iar noi, mirându-ne de o minune ca aceasta, cu bucurie îţi cântăm:
Bucură-te, vas de Dumnezeu ales şi de El păzit;
Bucură-te, pruncule sfânt cel ce pe diavol l-ai înspăimântat;
Bucură-te, că din scutecele prunciei prigoana maicii tale ai răbdat;
Bucură-te, că ai fost păzit de la înec de puterea lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel mai înainte ales din pântecele maicii întru slujirea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că Pronia lui Dumnezeu întotdeauna te-a îndreptat;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Teofil, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!

Condacul al 3-lea

Minune preamărită a săvârşit Domnul cu tine, căci atunci când ai fost aruncat în râu, cu puterea lui Dumnezeu fiind ţinut deasupra apei nevătămat şi ca într-o corabie alunecând, pe valuri dormeai netulburat. Fecioara care te-a aruncat în apă, atunci, umplându-se de frică şi umilinţă, a strigat lui Dumnezeu Cel minunat: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Temându-se să te aducă în casa mânioasei tale maici, fecioara, cu jale lăcrimând, te-a însemnat cu semnul crucii cufundându-te iarăşi în apă, pe când dormeai. Şi o minune mai mare s-a petrecut: valurile râului ca nişte aripi îngereşti te-au purtat pe tine către mal. Iar fecioara ca pe Moise din apă luându-te, te-a dus la casa ta, tremurând înfricoşată. Noi însă, minunându-ne de o asemenea purtare de grijă a lui Dumnezeu, grăim:
Bucură-te, că Dumnezeu Cel minunat întru sfinţii Săi prin tine S-a proslăvit;
Bucură-te, că îngerul tău păzitor a fost ocrotitor;
Bucură-te, că tu, ca şi Moise, pe valurile râului te-ai învrednicit a fi purtat;
Bucură-te, că pe tine, ca pe Noe, Dumnezeu de la înec te-a izbăvit;
Bucură-te, căci cu asemenea minune ai adus frică şi cutremurare locuitorilor din împrejurimi;
Bucură-te, căci prin tine şi noi învăţăm să nădăjduim în Dumnezeu;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Teofil, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!

Condacul al 4-lea

Furtună de mânie şi răutate a îndreptat asupra-ţi maica ta, văzându-te pe tine viu şi sănătos şi singură cu mâinile sale dorea să te piardă, Sfinte prunc; deci alergând ticăloasa la râu, te-a aruncat în apă sub roata morii. Dar şi de astă dată Domnul, în chip minunat, te-a păzit viu, pentru ca toţi, văzând această minune, să-I cânte cântare de mulţumire şi laudă: Aliluia!

Icosul al 4-lea

A zis psalmistul că „Domnul te va păzi pe tine de tot răul; păzi-va sufletul tău. Domnul va păzi intrarea ta şi ieşirea ta de acum şi până în veac”. Şi: „De cine mă voi teme? Ce-mi va face mie omul?” Toate aceste cuvinte s-au plinit întocmai cu tine, preaminunate Părinte Teofil. Cu puterea lui Dumnezeu roata morii de apă s-a oprit, iar apa s-a înspumat. Morarul însă a alergat înspăimântat şi, văzându-te zăcând sub roată, te-a luat ca pe un dar de preţ al lui Dumnezeu, zicând către tine aşa:
Bucură-te, comoară de mult preţ dăruită mie de Dumnezeu;
Bucură-te, pruncule sfânt, de Dumnezeu păzit;
Bucură-te, că prin tine puterea lui Dumnezeu nouă ni se arată;
Bucură-te, că numele lui Dumnezeu prin tine se proslăveşte;
Bucură-te, vas ales în slujba lui Dumnezeu şi dăruit nouă ca să povăţuieşti oamenii către mântuire;
Bucură-te, că ţi s-a gătit crucea îndelungii răbdări şi relei pătimiri;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Teofil, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!

Condacul al 5-lea

Frică şi cutremur i-au cuprins pe toţi locuitorii din împrejurimi care au văzut această minune. Maica ta însă, iarăşi nepricepând puterea lui Dumnezeu vădită asupra ta, s-a înăsprit şi mai mult spre foarte mare răutate, şi punând jurământ a vrut să te piardă. Atunci tatăl tău, preot al lui Dumnezeu, pentru a te păzi viu, te-a ascuns la neamurile lui. Noi însă minunându-ne de răutatea maicii pornite spre ucidere şi slăvind întru tot înţelepciunea lui Dumnezeu, cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea

„Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de lăcaşul tău. Că îngerilor Săi va porunci ca sa te păzească întru toate căile tale.” Aceste cuvinte din Psaltire, de care nu te-ai despărţit în toate zilele vieţii tale, s-au împlinit cu preamărire întru tine, o, preaminunate Părinte Teofil. Şi întru amintirea întreitei izbăviri de la moarte, tu ai purtat asupra-ţi totdeauna o cingătoare de fier cu icoana Botezului Domnului. Noi însă, bucurându-ne de o asemenea purtare de grijă a lui Dumnezeu pentru tine, cu umilinţă cântăm ţie:
Bucură-te, ca de trei ori ai fost izbăvit prin putere dumnezeiasca de la înec;
Bucură-te, că cu asemenea minune ne-ai arătat nouă înţelepciunea lui Dumnezeu şi ai ruşinat viclenia diavolului;
Bucură-te, că, prin întreita cufundare în apă, Preasfânta Treime O ai proslăvit;
Bucură-te, că tu şi acum împreună cu toţi sfinţii mijloceşti la Prestolul Sfintei Treimi;
Bucură-te, că prin neîncetata citire a psaltirii sufletul tău ţi l-ai îndulcit şi oamenilor pildă de rugăciune ai arătat;
Bucură-te, Părinte Teofil, mare făcător de minuni şi rugător pentru sufletele noastre;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Teofil, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!

Condacul al 6-lea

Străin pentru lume şi pentru toate cele ce sunt în ea arătându-te, întotdeauna ai fost urât şi de neamurile tale. Prigoniri şi asupriri răbdând de la acestea fără cârtire, tu ai purtat crucea cea grea a vieţii tale. Cu suspine şi lacrimi multe, ai alergat în întinderile pădurii, şi cu gura ta pruncească, ca un înger al lui Dumnezeu, fără de prihană ai strigat către Tatăl cel Ceresc: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Călător străin te-ai arătat pe acest pământ, mult pătimitorule Părinte Teofil. De părinţii tăi încă în viaţă tu ai fost alungat din casa părintească, iar cea care te-a născut a ridicat mâinile sale ca să te omoare cu securea. Un binefăcător însă, îmbrăţişându-te pe tine cum erai însângerat, te-a izbăvit de ucigaşa ta mamă. Şi neavând tu unde să-ţi pui capul şi nici cu ce să te hrăneşti, purtat fiind de Duhul Sfânt, te-ai adăpostit în biserica lui Dumnezeu şi în faţa Lui ţi-ai mărturisit toată durerea sufletului tău de prunc. Pentru o asemenea mult pătimitoare vieţuire, noi te fericim aşa:
Bucură-te, că şi acum Domnul te-a păzit pe tine de mâinile maicii tale ucigaşe;
Bucură-te, că precum Boris şi Gleb au primit vărsarea sângelui lor nevinovat şi sfânt din mâna celor de-un neam cu ei, asemenea a fost şi ţie;
Bucură-te, că, prin viaţa ta plină de necazuri, te-ai asemănat lui Hristos Care a pribegit pe pământ;
Bucură-te, că te-ai sălăşluit împreună cu El în lăcaşurile Tatălui Ceresc;
Bucură-te, că în toate zilele vieţii tale prigoane, defăimări şi toată reaua pătimire ai răbdat;
Bucură-te, că nimănui nu ai răsplătit răului cu rău, ci după cuvântul lui Hristos, pentru vrăjmaşii tăi te-ai rugat;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Teofil, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!

Condacul al 7-lea

Voind Domnul Cel de oameni iubitor să te arate poporului suferind rugător nou şi văditor al patimilor, te-a povăţuit în Mănăstirea Kievo-Bratsk, ca în nevoinţe duhovniceşti să-ţi găteşti sufletul întru primirea harului dumnezeiesc. Tu însă, ca un cerb în vâltoarea apelor, te-ai avântat să cercetezi dumnezeiasca Scriptură la şcoala duhovnicească de acolo. Plinind ascultarea de clopotar, tu, foarte devreme urcând în clopotniţă, minunându-te de sus de lucrarea lui Dumnezeu, te cufundai în cugetarea celor dumnezeieşti şi în rugăciune tainică, întru bucurie duhovnicească Ziditorului tuturor făpturilor văzute şi nevăzute cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Noua ta vieţuire în lăcaşul sfânt ţi-a îndulcit inima. Precum după o furtună pe marea vieţii ai ajuns la liman liniştit, şi împreună cu călugării ai petrecut viaţa bineplăcută lui Dumnezeu întru ascultare, privegheri, plecarea genunchilor şi citirea Psaltirii, întâistătătorii mănăstirii, văzând râvna ta stăruitoare către nevoinţele duhovniceşti, te-au învrednicit de tunderea în monahism şi hirotonirea întru ierodiacon. Stând în faţa Sfântului Prestol, tu cu râvnă neobişnuită te-ai străduit să vieţuieşti asemeni îngerilor. Noi însă, fericind nevoinţele tale şi dragostea către Preadulcele Iisus, grăim aşa:
Bucură-te, că Domnul S-a milostivit de tine şi te-a chemat în sfânta mănăstire;
Bucură-te, căci prin rugăciune şi ascultare, cu tot dinadinsul, ai urmat stareţilor nevoitori în ascultare şi nevoinţa rugăciunii;
Bucură-te, că sufletul tău l-ai păstrat nerobit de patimi;
Bucură-te, că ispitele tinereţii ai biruit;
Bucură-te, că ne-ai arătat chipul răbdării şi ascultării;
Bucură-te, că pentru Hristos ai vieţuit şi pe toţi oamenii i-ai învăţat să-I lucreze şi să-L slujească;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Teofil, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!

Condacul al 8-lea

În aşa cumplite chinuri fiind, îngerii înconjurau trupul tău cel istovit de mulţimea bătăilor, lovind împotrivă pe cei ce te chinuiau, încât au murit nouă dintre ei, iar tu ai rămas nevătămat. De care vedere minunându-se toţi cei ce priveau la chinurile tale, Îl slăveau ca şi noi pe marele Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Plin fiind de bunătate şi virtuţi, cu adevărat ai fost înger în trup, minunate Teofil, arătându-te fraţilor pildă de blândeţe, de ascultare, de smerenie şi neprihănire. Slujind la Prestolul lui Dumnezeu în cinul preoţesc, tu, asemenea preacuvioşilor Serghie de Radonej şi Serafim de Sarov, te-ai învrednicit să vezi pe îngerii din ceruri, împreună slujitori cu tine la Dumnezeiasca Liturghie, şi harul lui Dumnezeu, pogorându-se peste Sfintele Daruri. Cu evlavie cinstind sfinţenia ta, cu frică şi cu umilinţă cântăm ţie:
Bucură-te, omule ceresc şi îngere pământesc;
Bucură-te, vas umplut cu har dumnezeiesc;
Bucură-te, cel ce în inimă chipul lui Hristos totdeauna l-ai purtat;
Bucură-te, că pentru El, trupul de patimi şi de pofte ţi l-ai răstignit;
Bucură-te, fierbinte rugător pentru toţi cei ce la tine aleargă;
Bucură-te, grabnic ajutător celor suferinzi şi rătăciţi;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Teofil, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!

Condacul al 9-lea

Toată viaţa ta a fost plină de necazuri şi mâhniri, de chinuri şi prigoniri. Tu dar, în numele dragostei către Dumnezeu, ai luat asupra-ţi nevoinţa nebuniei pentru Hristos. Deci fiind de mulţi prigonit, suferind necazuri şi ocări, tu, smerit cu inima şi blând cu duhul, asemenea lui Hristos pe Cruce, te-ai rugat pentru vrăjmaşii şi hulitorii tăi, zicând: „Iartă-le, Doamne, că nu ştiu ce fac”, şi întru bucuria inimii cântai lui Dumnezeu neîncetat: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Văzând Domnul nevoinţa ta, dragostea şi milostivirea către cei suferinzi, ţi-a dat darul vederii cu duhul şi al tămăduirii. Şi tu, vădind păcatele lor cele ascunse, îi îndreptai pe calea mântuirii, tămăduind atât neputinţele trupeşti, cât şi cele sufleteşti. Iar tu singur ţi-ai înăsprit nevoinţele tale, căci zi şi noapte te nevoiai în desişurile pădurii, asemenea Preacuviosului Serafim de Sarov, rugându-te în genunchi pe un trunchi de copac. Pentru asemenea nevoinţe ale tale, primeşte de la noi laudele acestea:
Bucură-te, că prin nevoinţele tale te-ai asemănat cuvioşilor părinţi din Lavra Pecerska;
Bucură-te, păzitor înfocat al curăţiei trupeşti şi sufleteşti;
Bucură-te, că ai biruit cu nevoinţele tale ispitele de la trup, de la lume şi de la diavol;
Bucură-te, că, pentru râvna ta şi dragostea către Hristos, darul înainte vederii cu duhul şi al facerii de minuni de la El ai dobândit;
Bucură-te, că neputinţele trupeşti şi sufleteşti cu un singur cuvânt le tămăduiai;
Bucură-te, celor obijduiţi şi necăjiţi grabnic ajutătorule;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Teofil, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!

Condacul al 10-lea

Grabnic ajutător şi mângâietor ai fost, Părinte Teofil, nu doar pentru cei ce veneau la tine, dar şi pentru cei din oraşul Kiev, când mergeai călare pe un viţel le erai mângâietor, citindu-le din Psaltire şi bucurai pe cei necăjiţi şi oropsiţi, îmbrăcai şi hrăneai pe săraci, ocărai cu asprime pe cei înrăiţi, prezicând cele ce aveau să se întâmple, pe mulţi i-ai povăţuit pe calea pocăinţei. Iar noi, minunându-ne de asemenea milostivire şi dragoste de oameni ce aveai, cântăm Atotmilostivului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Împăratul făpturilor a fost Adam în rai până la căderea în păcat, căci toate dobitoacele i se supuneau, iată că şi ţie, neprihănitului şi luminatului de Duhul Sfânt, s-au supus şi dobitoacele, şi peştii şi păsările. Grăindu-le tu, făpturile necuvântătoare supuse îţi urmară poruncile. Spre uimirea tuturor, viţelul tău, purtat de puterea lui Dumnezeu, te ducea unde dorea sufletul tău cel sfânt, pentru a se ruga sau a da ajutor celor ce aveau nevoie. Minunându-ne şi noi de o asemenea purtare de grija a lui Dumnezeu pentru tine, cu umilinţă grăim acestea:
Bucură-te, văditorule al iubitorilor de păcat, săvârşit pe faţă şi într-ascuns;
Bucură-te, povăţuitorule al celor rătăciţi şi al celor necăjiţi mângâietorule;
Bucură-te, pentru cei ce cereau ajutorul tău grabnic folositorule;
Bucură-te, cel ce înveţi pe toţi să se supună voii lui Dumnezeu;
Bucură-te, că şi dobitoacele cele cu năravuri rele, după cuvântul tău, ascultau ca oile;
Bucură-te, că şi luntrea peste râul Nipru, la cuvântul tău, singură pe apă plutea;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Teofil, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!

Condacul al 11-lea

Cântare de umilinţă lui Dumnezeu cel Unul în Treime I-ai adus în toate zilele vieţii tale muceniceşti, vrednicule de laudă Părinte Teofil. Zi şi noapte, în chilia din desişurile pădurii, făcând rugăciune înţeleaptă, nu ai lăsat fără mângâiere şi vindecare pe toţi cei ce veneau la tine, povăţuindu-i cu cuvântul lui Dumnezeu şi prin nevoinţa nebuniei tale întru Hristos. Iar acum mijlocind la Tronul Împăratului Slavei, roagă-te pentru noi, cei ce cinstim sfântă pomenirea ta, pentru ca şi noi împreună cu tine să cântăm în veci lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Ştiind viitorul ca şi prezentul, tu multor oameni prezicându-le moartea lor năprasnică sau bolile, i-ai adus de la viaţa păcătoasă la pocăinţă. Celor ce cântau viaţa monahicească le binecuvântai, uneori, căsătoria, iar celor doritori de vieţuire în lume călugăria, aşa încât viaţa lor să fie bineplăcută lui Dumnezeu şi mântuitoare pentru suflet. Aşa şi ţarului Nicolae I, stând tu îndurerat într-un furnicar, i-ai prevăzut sfârşitul trist pe câmpul de luptă din Crimeea şi moartea lui din supărare. Pentru o asemenea grijă a ta faţă de oameni, grăim cu buze pline de mulţumire acestea:
Bucură-te, tainicule văzător al vieţuirii omeneşti;
Bucură-te, că tu ai arătat locul pentru ridicarea Mănăstirii Pokrov pe Glubociţe;
Bucură-te, că tu ai arătat în pădure locul unde trebuia aşezată Sihăstria „Schimbarea la Faţă”;
Bucură-te, că şi crucea acolo ai înfipt-o, ca şi Apostolul Andrei în munţii Kievului;
Bucură-te, că şi pentru Mănăstirea Iona de pe culmile Zveranetilor, prin întreita binecuvântare, locul ai sfinţit;
Bucură-te, că tu Mitropolitului Filaret i-ai prezis marea mistuire în flăcări a Lavrei Pecerska;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Teofil, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!

Condacul al 12-lea

Har de la Dumnezeu ţi s-a dat ţie, plăcutule slujitor al lui Dumnezeu, de a face minuni pentru proslăvirea Atotputernicului Ziditor al cerului şi al pământului. Asemenea lui Hristos, Care în chip minunat a săturat oamenii flămânzi în pustie, tu ai săturat pe pelerinii istoviţi care veneau să se închine cuvioşilor lui Dumnezeu de la Pecerska, cu o mâncare gătită în chip minunat în pădure, din fiertură cu pietricele şi iarbă, aprinzând lemnele cu foc pogorât din cer prin rugăciunile tale. Şi pe copila moartă cu rugăciunea ta ai înviat-o, întru mângâierea văduvei ce plângea. Iar noi cu frică şi cu cutremur, cu buze pline de mulţumire, cântăm lui Dumnezeu Cel minunat întru sfinţii Săi: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Ştiind mai dinainte ziua şi ceasul fericitului tău sfârşit, ţi-ai pregătit singur trupul spre îngropare, o, preamărite făcătorule de minuni Teofil. Aprinzând lumânări şi tămâind chilia ta pentru întâmpinarea îngerului cu bună mireasmă, pe ucenicul tău l-ai trimis să tragă clopotele, ca să vestească fraţilor soborului că Teofil se mută la Domnul. Şi s-a tânguit întreg poporul când se înmormânta preacinstitul tău trup, căci se lipseau de mângâietorul şi povăţuitorul lui. După o sută patruzeci de ani însă, Domnul a descoperit moaştele tale, iar cei ce cinstesc pomenirea ta au zugrăvit pe raclă al tău chip. Şi noi, cu umilinţă, căutând către icoana ta, cu bucurie strigăm ţie:
Bucură-te, mare făcător de minuni, dăruit de Dumnezeu spre mângâierea noastră;
Bucură-te, al celor necăjiţi mângâietorule, văduvelor şi orfanelor ocrotitorule, bolnavilor şi suferinzilor tămăduitorule;
Bucură-te, că şi după săvârşirea ta nu încetezi a face minuni;
Bucură-te, că dai grabnic ajutor celor ce se roagă la mormântul tău;
Bucură-te, că acum numele tău cu al sfinţilor se proslăveşte;
Bucură-te, podoaba oraşului Kiev şi slava Sihăstriei Kitaev;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Teofil, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!

Condacul al 13-lea

O, preamărite ales al lui Hristos şi făcător de minuni, părinte al nostru, Teofil, primeşte această puţină rugăciune a noastră adusă ţie întru laudă de noi, nevrednicii şi păcătoşii, dar care cu nemărginită dragoste te cinstim pe tine. Roagă-L pe Domnul Dumnezeu să ne izbăvească de toate primejdiile, năpastele şi necazurile, mai vârtos cu seamă de căderile în păcat, de moarte năprasnică şi de muncile cele veşnice. Nu ne lăsa să murim fără pocăinţă. Fii nouă povăţuitor spre Împărăţia cerului, ca acolo împreună cu tine să cântăm pururea lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Îngerii din ceruri şi oamenii pe pământ…, Condacul 1: Ales de Dumnezeu din pântecele maicii tale…,

Icosul 1

Îngerii din ceruri şi oamenii pe pământ de a ta vieţuire aleasă întru Domnul s-au minunat, Părinte Teofil, căci tu, prunc fiind, de la sânul maicii tale ţi-ai întors faţa, doar hrană de post primind. Prin acest semn Domnul a arătat oamenilor că tu eşti alesul lui Dumnezeu, încă din această lume. Minunându-se de această înfrânare prin post a ta, cu umilinţă strigăm ţie acestea:
Bucură-te, alesul lui Dumnezeu din pântecele maicii tale;
Bucură-te, preacinstit vlăstar al preoţiei lui Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce prin nevoinţa postului te-ai asemănat Botezătorului Domnului;
Bucură-te, căci cu aşa înfrânare pe părinţi şi neamuri i-ai uimit;
Bucură-te, cel ce din pruncie ai iubit pe Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ai păzit cu adevărat poruncile Lui;
Bucură-te, Preacuvioase Părinte Teofil, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!

Condacul 1

Ales de Dumnezeu din pântecele maicii tale, la nevoinţa nebuniei întru Hristos ai fost chemat. Cu puterea lui Dumnezeu de la înec de multe ori ai fost păzit. Prin nevoinţa postirii şi a rugăciunii pe vrăjmaşul neamului omenesc l-ai ruşinat. Pentru aceasta, săvârşind pomenirea ta, te rugăm, prealăudate Părinte Teofil, izbăveşte-ne de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, pe cei ce cu dragoste strigăm ţie: Bucură-te, Preacuvioase Părinte Teofil, cel nebun pentru Hristos, pe calea mântuirii pe noi îndreptându-ne!

şi această

Rugăciune către Sfântul Teofil cel nebun pentru Hristos

O, preamărite slujitor al lui Hristos, fierbinte rugător şi mijlocitor, Părinte Teofil! Tu din pântecele maicii tale ai fost ales de Dumnezeu ca să-L slujeşti şi în chip minunat ai fost păzit de El de tot răul. Pentru nevoinţa nebuniei tale întru Hristos, Domnul ţi-a dat darul proorociei şi al facerii de minuni. După porunca începătorului preoţiei Hristos, ţi-ai pus sufletul pentru oile din turma Mai-Marelui păstorilor. Tu pe cei ce păcătuiau întru ascuns şi pe faţă i-ai vădit şi cu cuvintele tale înţelepte către pocăinţă şi îndreptare i-ai adus. Pe cei bolnavi şi în suferinţă ce veneau la tine nu i-ai depărtat. Tuturor ai fost ca un părinte iubitor de fii şi un bun păstor. Şi acum auzi-ne pe noi, cei ce cu credinţă te chemăm pe tine şi cădem cu tot dinadinsul spre racla cu ale tale moaşte, Părinte Teofil. Cere de la întru tot Milostivul Dumnezeu pace Bisericii noastre ortodoxe, înţelepţeşte-i şi-i întoarce pe eretici şi schismatici în sânul Bisericii Mame. Cere pentru păstorii noştri râvnă pentru mântuirea oamenilor; iar poporului ascultare de Sfânta Biserică şi sârguinţă spre apărarea credinţei ortodoxe neştirbite. Roagă-L pe Tatăl Ceresc să dea fiecăruia după a sa cerere: tinerilor sporire în credinţa ortodoxă, bătrânilor şi neputincioşilor întărire şi mângâiere, bolnavilor tămăduire, orfanilor şi celor neajutoraţi ocrotire şi bucurie necurmată, celor rătăciţi şi păcătoşi îndreptare. Şi pentru noi toţi cere sănătate trupească şi mântuire sufletului. Aprinde cu focul dumnezeieştii iubiri inimile noastre cele rătăcite. Ajută-ne nouă să ne îndreptăm viaţa noastră păcătoasă, ca să trecem fără primejdii vămile cumpliţilor vrăjmaşi şi să ne sălăşluim în lăcaşurile Tatălui Ceresc, ca împreună cu tine şi cu toţi sfinţii să cântăm preasfânta cântare întru tot Lăudatei şi Sfintei Treimi: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.

Acatistul Sfântului Apostol și Evanghelist Luca – 18 octombrie

72838528_2574827355909200_775754081015693312_n

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Troparul Sfântului Apostol şi Evanghelist Luca:

Apostole Sfinte şi Evangheliste Luca, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

Ucenic făcându-te Cuvântu¬lui lui Dumnezeu, împreună cu Apostolul Pavel, ai luminat tot pământul şi negura ai gonit, scriind Dum¬nezeiască Evanghelie, a lui Hristos, Dumnezeul nostru.

Condacul întâi:

Pe trâmbiţa cea bine glăsuitoare, pe făclia cea sfinţită, pe Luca, Apostolul şi Evanghelistul lui Hristos care ne-a lăsat mântuitoarele învăţături ale Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, veniţi toţi întru cinstită prăznuire, după dreptate să-l lăudăm şi cu smerită cântare să-i zicem: Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Icosul întâi:

Pocăiţi-vă! – a fost îndemnul şi porunca sfântă a Domnului nostru Hristos. Aceasta şi tu, Sfinte Apostole Luca ai propovăduit zicând: Nu este mântuire fără pocăinţă! Începutul pocăinţei este să urăşti răul pe care-l faci şi să iubeşti binele pe care nu-l faci. Poporul astfel luminat, spre mulţumire, îţi aducea astă grăire:
Bucură-te, că nimic nu-i mai adevărat decât triumful Adevărului,
Bucură-te, şi dă-ne nouă ajutor în lupta împotriva răului,
Bucură-te, Sfinte Apostole, că bine ai săvârşit sfânta lucrare,
Bucură-te, şi primeşte a noastră smerită închinare,
Bucură-te, sârguitor pescar, până la adânci bătrâneţi,
Bucură-te, că din Evanghelie am înţeles rostul acestei vieţi,
Bucură-te, văzătorul Palmelor Străpunse,
Bucură-te, cunoscătorul tainelor nepătrunse,
Bucură-te, că ai cunoscut faţa de înţelepciune a suferinţei,
Bucură-te, propovăduitor şi apărător al Credinţei,
Bucură-te, zelos dascăl al înlăcrimării,
Bucură-te, că te bucurai de cei ce răspundeau chemării,
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Condacul al 2-lea:

Născut în Antiohia Siriei, din părinţi bine temători de Dumnezeu, ai studiat filozofia, medicina şi pictura, fiind dornic de multă cunoaştere. Dar mai mult erai însetat de cunoaşterea Adevărului; Unicul Adevăr care nu poate fi cunoscut decât de cel ce devine el însuşi o părticică, un mic mădular al Adevărului, căruia cu inima frântă Îi aducem cântare sfântă: Aliluia !

Icosul al 2-lea:

Străduiţi-vă să deveniţi copiii lui Dumnezeu! Cu atâta căldură îndemnai în predici şi ziceai: Prin lepădarea de viclenie şi făţărnicie, copiilor să vă asemănaţi, iar iubindu-L pe Dumnezeu şi unii pe alţii iubindu-vă, copii ai Lui veţi fi! Iar când Dumnezeu ţi-e Tată ai câştigat mai mult ca lumea toată! De această învăţătură mulţi se minunau şi unele ca acestea grăiau:
Bucură-te, că mult dorim fiii Celui Preaînalt să fim,
Bucură-te, şi ajută-ne întru aceasta să ne silim,
Bucură-te, că ne-ai lăsat Faptele Apostolilor, mântuitoare carte,
Bucură-te, şi ajută-ne de mântuire s-avem parte,
Bucură-te, că în tinereţe filozofia ai studiat,
Bucură-te, că să-L vezi pe Dumnezeu-Infinitul te-a ajutat,
Bucură-te, că Domnul a poruncit ca toţi să fim una,
Bucură-te, că prin multă trudă ai dobândit cununa,
Bucură-te, că numai în rugăciune putem fi uniţi,
Bucură-te, că prin ale tale rugăciuni vom fi şi noi miluiţi,
Bucură-te, că izgoneşti împietrirea pierzătoare,
Bucură-te, şi ne aruncă-n rugăciunea arzătoare.
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Condacul al 3-lea:

Împreună cu ucenicul Cleopa mergeai, Sfinte Luca, către Emaus, apăsaţi de tristeţe grea şi sufletele voastre se aflau la marginea nădejdii. Dragoste aţi arătat străinului pe care L-aţi întâlnit pe cale, zicându-I: “Rămâi cu noi”. Oaspetele vostru era Stăpânul a toată făptura, pe care L-aţi recunoscut la frângerea pâinii şi cutremuraţi I-aţi cântat: Aliluia !

Icosul al 3-lea:

În şapte zile a creat Dumnezeu lumea din nimic. Asemenea, câte şapte zile ai propovăduit împreună cu Sfântul Pavel în cetăţile Troa şi Tir şi sufletele oamenilor le-aţi reclădit cu învăţătura dată vouă de Creatorul Însuşi. Pentru aceasta, cu minunare noi îţi aducem cântare: Bucură-te că Domnul, Scriptura, la Emaus, pe cale, v-a tâlcuit,
Bucură-te, că minunat Hristos v-a înţelepţit,
Bucură-te, că la frângerea pâinii ochii vi s-au deschis,
Bucură-te, că inimile voastre frigeau de nedescris,
Bucură-te, că împreună cu Cleopa, înapoi la Ierusalim v-aţi dus,
Bucură-te, că ucenicilor le-aţi vestit că aţi văzut pe Iisus,
Bucură-te, că mai apoi, Domnul Însuşi v-a binecuvântat,
Bucură-te, că nădejdea voastră s-a împrospătat,
Bucură-te, poporului grăit-ai fără văl, cu vorbă joasă,
Bucură-te, că învăţăturile rele cădeau ca la coasă,
Bucură-te, că mântuirea stă-n zicerea Sfântului Nume,
Bucură-te, că-n rugăciune e Viaţă, mai presus de lume,
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Condacul al 4-lea:

Fost-ai Sfinte Luca în ceata celor şaptezeci de ucenici trimişi de Domnul Hristos prin cetăţi, să lucraţi doi câte doi spre desţelenirea conştiinţelor sufocate-n superficialitate, rătăcire şi mulţumire de sine. Şi Domnul Însuşi era cu voi, pentru care toţi, cu mulţumită înălţaţi cântare sfântă: Aliluia !

Icosul al 4-lea:

Mreaja măruntă prinde mult peşte. Asemenea, deasa rugăciune, însoţită de fapte bune, mila Domnului peste noi coboară chiar de-am fi şi căzut odinioară. Poporul luminat de a ta învăţătură, Sfinte Luca, început bun punea, grăind aşa:
Bucură-te, ascet ce te fereai de goală vorbire,
Bucură-te, ajutorul celor ce-ţi cer din necazuri izbăvire,
Bucură-te, doctorule ceresc, grabnic tămăduitor,
Bucură-te, şi dă-ne vindecare de rănile ce nu ne dor,
Bucură-te, că în Alexandria ai hirotonit episcopi,
Bucură-te, că prin rugăciune ai vindecat ologi şi şchiopi,
Bucură-te, că în cetatea Ptolemaida o zi aţi luminat,
Bucură-te, că la plecare, pe malul mării v-aţi rugat,
Bucură-te, că din Cezareea la Ierusalim v-aţi suit,
Bucură-te, că pe mulţi în credinţă i-aţi întărit.
Bucură-te, că împreună cu Sfântul Pavel mulţi aţi botezat,
Bucură-te, că astfel, din rătăcire i-aţi salvat.
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Condacul al 5-lea:

Şapte ani ai propovăduit Lumina lumii în cetatea macedoneană Filipi, punând temelie şi întărind Biserica lui Hristos. Apoi, povăţuit de marele Pavel ai mers în Corint să strângi milostenie pentru creştinii săraci din Palestina, pentru care neîncetat te rugai Stăpânului, într-un smerit: Aliluia !

Icosul al 5-lea:

În zilele tale de propovăduire fierbinte acestea grăiai, Sfinte Părinte: Cum cascada niciodată nu îngheaţă, asemenea inima, care în smerenie şi în osârdie de sine continuu se coboară, nicicum nu împietreşte. Poporul luminat, Sfinte Luca, alăută Dumnezeirii, din dulceaţa smereniei se împărtăşea zicând:
Bucură-te, iscusit doctor al bolilor trupului,
Bucură-te, minunat tămăduitor al bolilor duhului,
Bucură-te, că viaţa ţi-ai jertif-o Domnului cel Drept,
Bucură-te, că prin aceasta ai fost mare înţelept,
Bucură-te, că pe aspră cale odihnă ai găsit,
Bucură-te, că nevoinţa-i drumul celor ce s-au mântuit,
Bucură-te, că vârful smereniei e gândul la moarte,
Bucură-te, că nădăjduim s-avem cu Sfinţii parte,
Bucură-te, propovăduitorul Evangheliei la popoarele păgâne,
Bucură-te, Apostol minunat şi plin de înţelepciune,
Bucură-te, însoţitorul nostru pe treptele încercării,
Bucură-te, că tânjim după dulceaţa iertării.
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Condacul al 6-lea:

Când Sfântul Apostol Pavel a suferit pentru Domnul în cetatea Palestinei, ai rămas alături de el împlinind Sfânta poruncă: Purtaţi-vă sarcinile unii altora. Nu l-ai părăsit pe Apostolul Neamurilor nici în călătoria la Roma, unde a fost judecat de Cezarul. De pătimirile voastre, slujitori ai Cuvântului, creştinii mult se întristau, dar întru nădejde-I cântau: Aliluia !

Icosul al 6-lea:

Poporului în faţa ta adunat, Sfinte Luca, acestea ai cuvântat: Pasărea, din prinsoarea coliviei să scape nicicum nu poate, fără ca cineva s-o slobozească. Asemenea, omul, de păcate sau patimi împresurat, trebuinţă are în rugăciune să ceară izbăvire şi ajutor de la Cel Atoatevăzător. Poporul luminat, cu mulţumire, acestea ţi-a cântat:
Bucură-te, că focul Duhului mângâie obrazul de sare udat,
Bucură-te, că Domnul, cuvânt de foc, apostolilor v-a dat,
Bucură-te, că propovăduind în Libia şi Egipt, mulţi erau îndărătnici,
Bucură-te, căci cu răbdare i-aţi făcut creştini vrednici,
Bucură-te, că te-ai hărnicit pe Hristos să-l răspândeşti,
Bucură-te, că reazăm în urcuşul nevăzut ne eşti,
Bucură-te, că în mulţi ai pus a muştarului sămânţă,
Bucură-te, că îngerii se bucurau de-a ta stăruinţă,
Bucură-te, şi ne fă biruitori în a lumii vâltoare,
Bucură-te, că tânjim după trăirea viitoare,
Bucură-te, căci cu jertfire ai slujit pe Logos,
Bucură-te, că şi astăzi ne eşti de mult folos,
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Condacul al 7-lea:

Bucurie Sfântă a pătruns în sufletul tău, în Sevasta, când ai văzut evlavia cu care creştinii cinsteau sfintele moaşte ale Botezătorului Domnului. Când a fost vremea să pleci în Antiohia, cu multă înfricoşare ai luat mâna dreaptă a Sfântului Ioan, mâna sub care Cel Neîncăput şi-a plecat capul la primirea Botezului, şi cu sfântă bucurie ai glăsuit cântul smerit: Aliluia !

Icosul al 7-lea:

Inima omului este Împărăţia Cerurilor pe care o răpeşte, o ascunde, o cuprinde. Aceasta este inima curăţită în chinurile naşterii de sine, din lacrimi primite de Dumnezeu. Doar inima purtătoare de Dumnezeu este candela veghei neîncetate, inima vie, care bate în rostire negrăită şi în laude ca acestea:
Bucură-te, Apostol înţelept, neînfricat şi harnic,
Bucură-te, că ne ajuţi să ne rugăm jarnic,
Bucură-te, Apostol neobosit, că multe suferinţe ai primit,
Bucură-te, că alături de Pavel, Apostolul, ai pătimit,
Bucură-te, că ai învăţat pe rătăciţi să se închine,
Bucură-te, tăria noastră-n fapte bune,
Bucură-te, şi ne dă-n inimă glas de răcoare subţire,
Bucură-te, şi ne ascute a păcatului simţire,
Bucură-te, că eşti pildă vie celor rătăciţi,
Bucură-te, că aduci la Lumină pe cei orbiţi,
Bucură-te, căci darurile de Sus vin doar în rugăciune,
Bucură-te, şi ne ajută, răutatea din noi a o răpune,
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Condacul al 8-lea:

Toată înţelepciunea, puterea şi talentul sunt daruri de la Dumnezeu cu care tu, Sfinte Luca ai fost mult dăruit, şi pe care ai vrut să le închini lui Dumnezeu şi preaiubitei lui Maici. De acest imbold mânat, prima icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cu bucurie sfântă ai pictat şi însăşi Maicii Domnului cu evlavie o ai prezentat, Treimii cântând: Aliluia !

Icosul al 8-lea:

Cu câtă bunătate a privit Maica Preasfântă icoana de tine pictată, Sfinte Luca, şi întru preasfinţenie a prorocit aşa: Fie ca harul Celui Care s-a născut din Mine şi mila Mea să fie cu această icoană! Pentru acest nemeritat dar lăsat, noi, bătând fruntea de ţărână cu datorată recunoştinţă şi cu credinţă, acestea glăsuim:
Bucură-te, iconar iscusit, rădăcina sfintei iconografii,
Bucură-te, că pe Apostoli, Domnul v-a făcut din slugi, fii,
Bucură-te, că ai zugrăvit faţa Maicii Preasfinte, cutremurat,
Bucură-te, că însăşi Maica Domnului icoana Sa a binecuvântat,
Bucură-te, Floare în buchet Împărătesc cu şaptezeci de crini,
Bucură-te, suflet rănit de cugetarea la Coroana de spini,
Bucură-te, iconarul Maicii Domnului, uşa Cerului deschisă inimilor pocăite,
Bucură-te, şi ne ajută să lăsăm grosimea trupească, să trecem prin ispite,
Bucură-te, că Preasfânta a primit sfânta icoană,
Bucură-te, că Maica Preasfântă la Cer ne cheamă,
Bucură-te, că prin mila Maicii Domnului vom moşteni veacul neînserat,
Bucură-te, că Maicii Preasfinte ne rugăm înflăcărat,
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Condacul al 9-lea:

Cuvântul lui Dumnezeu este asemenea apei curate, care adapă vieţuitoarele după câtă sete au fiecare. Dumnezeiasca Evanghelie ai lăsat-o, Sfinte Apostole Luca, spre luminarea lumii de-a lungul veacurilor, şi prin ea, inimile reci şi împietrite se transformă în inimi fierbinţi şi însetate de viaţă, ca să mulţumească Stăpânului, abia şoptind: Aliluia !

Icosul al 9-lea:

Sfânta Scriptură -fiind de inspiraţie divină- este mângâierea şi întărirea noastră pentru a străbate pelerinajul acesta vremelnic, în măsura în care ne străduim să împlinim Sfintele Porunci dătătoare de viaţă veşnică. Un testament vesteşte Cuvântul întrupat, iar alt testament conţine istoria vieţii Sale. Acestei scrieri, tu, Sfinte Luca, fiind lucrător, primeşte mulţumirile noastre şi laudele acestea:
Bucură-te, că Evanghelia e întâlnirea cu dulcele Mântuitor,
Bucură-te, că Evanghelia desluşeşte tainele veacului viitor,
Bucură-te, că doar Evanghelia ne dă puterea naşterii de sine,
Bucură-te, că din Evanghelie doar, învăţăm taina iertării depline,
Bucură-te, că prin Evanghelie doar, poţi fi cu Sfinţii părtaş,
Bucură-te, că Evanghelia împlinind, Duhul îşi face în inimă sălaş,
Bucură-te, că Evanghelia închide-n ea pe cel Atoatefăcător.
Bucură-te, că Evanghelia ne limpezeşte rostul veacului trecător,
Bucură-te, că prin Evanghelie poţi fi părtaş Schimbării la Faţă,
Bucură-te, că Evanghelia doar îţi dă putere de sfântă viaţă,
Bucură-te, că Evanghelia e binecuvântarea Domnului Hristos,
Bucură-te, că Evanghelia dă aripi spre înfricoşatul zbor luminos,
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Condacul al 10-lea:

După pogorârea Sfântului Duh, te-ai întors în Antiohia, Sfinte Apostole Luca, şi ai fost ajutorul Sfântului Apostol Pavel şi împreună lucrător cu el, nu fără greutăţi, suferinţe şi primejdii, spre împlinirea misiunii Apostolice, încredinţată vouă de iubitul vostru Învăţător, Domn şi Stăpân, căruia împreună cu voi cântare-I înălţăm: Aliluia !

Icosul al 10-lea:

Iscusit dascăl, Sfinte Luca, poporului sărac, în păcate, dar neînvăţat, acestea ai cuvântat: Precum merindele bine se păstrează cu sare, în ispite este trebuinţă de multă rugăciune şi răbdare. Cei cu sufletul prezenţi, cu inima limpezită, această laudă o făceau auzită:
Bucură-te, că suntem pământ însetat de veşnicie,
Bucură-te, şi ne ajută să păşim nepătaţi prin vremelnicie,
Bucură-te, că rugăciunea nu este simplă citire,
Bucură-te, şi dăruieşte-ne în rugăciune trăire,
Bucură-te, că prin ascultare cu Hristos te-ai asemănat,
Bucură-te, că secerişul era mult, dar cu buruieni amestecat,
Bucură-te, că ascultarea-i viaţă, iar neascultarea-i moarte,
Bucură-te, că smeriţii, poveri străine vor să poarte,
Bucură-te, că ne-a luminat Domnul să-l cunoaştem,
Bucură-te, şi ajută-ne cu oile sale să paştem,
Bucură-te, şi dă-ne să cunoaştem odihna-n rugăciune,
Bucură-te, şi ajută-ne să scăpăm de-a păcatului urâciune,
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Condacul al 11-lea:

Veţi fi daţi la moarte pentru Numele Meu, v-a spus cu multă dragoste Mântuitorul Hristos, când v-a trimis la propovăduire. Aceasta şi cu tine, Sfinte Luca, s-a împlinit, când ai suferit mucenicia, răstignit pe un măslin în cetatea Ahaia, la vârsta de optzeci şi patru de ani. Cutremuraţi de durere credincioşii, printre lacrimi, Domnului cântau: Aliluia !

Icosul al 11-lea:

Nimeni nu este cu putinţă a se mângâia în ambele veacuri; căci cel ce a voit mângâiere vremelnică, o va pierde pe cea veşnică. Aşa învăţai poporul tău, iar noi, deşi nevrednici, însetaţi de veşnica odihnă, minunându-ne îţi cântăm:
Bucură-te, că de la mari primejdii n-ai dat înapoi,
Bucură-te, că Apostolii frăţeşte au lucrat doi câte doi,
Bucură-te, că ne întăreşti să urcăm piscul Sfintei Pironiri,
Bucură-te, că osândirea de sine rodeşte-n smerite coborâri,
Bucură-te, că propovăduirea ta în Troas, lumină a adus cetăţii,
Bucură-te, că ai slujit lui Hristos, Soarele dreptăţii,
Bucură-te, Sfinte mucenice, pururea slăvite,
Bucură-te, toiagul nădejdii sufletelor smerite,
Bucură-te, dascăl al duhului smerit sârguitor rugător,
Bucură-te, Sfinte Apostol, de Dumnezeu purtător,
Bucură-te, că virtutea cu păcatul nu pot sta împreună,
Bucură-te, şi pe noi, cei căzuţi, în rugăciunea ta ne adună,
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Condacul al 12-lea:

Trupul tău a fost înmormântat cu toată evlavia în cetatea Tebei; A rânduit Dumnezeu să se descopere Sfintele tale moaşte în secolul al IV-lea, prin vindecări minunate care întăreau pe creştini în dreapta credinţă, şi-i însufleţeau, Domnului să înalţe cântarea: Aliluia !

Icosul al 12-lea:

Făclie – care ai arătat lumii Lumina, călăuză – care ne-ai arătat Calea, doctor – care pe Doctorul tuturor trupurilor şi sufletelor L-ai propovăduit, te-ai arătat lumii, iar acum, de Lumina Sfintei Treimi te îndulceşti, strălucindu-ne şi nouă, celor ce-ţi strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, că în sălaşul veşnicei şi preafericitei odihne te-ai mutat,
Bucură-te, căci sfânta ta icoană şi moaştele sfinte, mângâiere ne-ai lăsat,
Bucură-te, că rugător fierbinte te-am dobândit noi toţi,
Bucură-te, căci pentru noi, pe Domnul să-L îndupleci poţi,
Bucură-te, că toate cererile de folos le împlineşti,
Bucură-te, căci cu putere pe potrivnici izgoneşti,
Bucură-te, al mântuirii iscusit doctor,
Bucură-te, grabnic de minuni făcător,
Bucură-te, crin răsădit în a lui Dumnezeu grădină,
Bucură-te, şi ajută-ne să ne vedem numai a noastră vină,
Bucură-te, că trudindu-te, grâu făceai din pleavă,
Bucură-te, Sfinte Evanghelist, Părinte şi Avă.
Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, stâlp de lumină care ne arăţi Calea!

Condacul al 13-lea:

O, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, către tine ne întindem nădejdea, noi, păcătoşii şi te rugăm să alungi din noi duhul nepăsării, al iubirii de avuţie şi al mulţumirii de sine. Prin rugăciunile tale la Tronul Celui Preînalt, dă-ne nouă să ne cunoaştem păcatele, să ne pocăim statornic, întăreşte-ne în credinţă şi voinţă, spre vieţuirea în Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos, ca împreună cu tine, în veacul neînserat, Domnului să-i cântăm înflăcărat: Aliluia !      (se zice de trei ori).

Apoi se citesc Icosul 1: „Pocăiţi-vă! – a fost îndemnul …” şi Condacul 1: „Pe trâmbiţa cea bine glăsuitoare …” după care se citeşte rugăciunea:

RUGĂCIUNEPrin tine, Sfinte Apostol şi Evanghelist Luca, mărturisim Preabunului Dumnezeu, că nimic bun nu am făcut din ce s-a poruncit şi nimic bun nu se află în noi, fără numai o scânteie de nădejde.

Dar precum la înmulţirea pâinilor, prin Sfinţii Ucenici a dat Domnul Hristos hrană poporului, îndrăznesc a nădăjdui, că prin mijlocirea ta, Sfinte Luca, să-mi dea Stapânul milele Sale cele bogate spre reanimarea sufletului meu sufocat de grele păcate.

Roagă-L pe Preabunul Dumnezeu, ca un Preaiubitor de oameni să le ierte toate păcatele rudeniilor mele, prietenilor, cunoscuţilor şi necunoscuţilor, care vor fi căzut în păcate doar de ei şi de Domnul ştiute. Pe toţi să ne lumineze Domnul Hristos şi să ne dăruiască pocăinţă statornică şi deplină.

Iarăşi te rog, Sfinte Luca, roagă-te Domnului şi pentru sufletele adormiţilor robilor Săi de aici şi pretutindenea, de acum şi din toate timpurile; să-i miluiască cu mila Sa cea bogată şi păcatele, de vor fi avut, să nu le socotească.

Încă iarăşi te rog, Sfinte Luca, mai roagă-L pe milostivul Dumnezeu ca în minutul de la marginea vieţii mele, să Se milostivească şi să-mi trimită pe dumnezeiescul Său înger, să-mi ia cu pace sufletul pe care făgăduiesc să-l dau în mâinile Domnului, căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea; Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.