Rugăciunea – ajutor în abandonarea fumatului

maria-egipteanca-manuscris-bizantin-s10-athos-in
Nu există o scoală mai bună, mai eficientă, decât rugăciunea! Rugăciunea curățește sufletul, aduce pacea, alungă vrăjmășia și ura, luminează mintea și pune în ea cuvântul bun și potrivit, pentru a reuși în orice situație!
Când aveți probleme, cercetați-vă cugetul și – de cele mai multe ori – veți recunoaște/vom recunoaște, că nu ne rugăm îndeajuns!
Avem probleme cu copiii? Mamă, nu stai prea mult pe Facebook? Pe net sunt multe rugăciuni, acatiste ale zilei, sfătuiri duhovnicești, cărți – o bibliotecă întreagă!
Sfânta Maria Egipteanca – Sfânta inimii mele – nu era deloc învățată, dar viața de pocăința, postul și rugăciunea intensă, cu lacrimi, în adâncul pustiei Iordanului, au făcut-o să teologhisească la fel ca un cunoscător iscusit al Sfintei Scripturi, să dobândească darul înainte-vederii, să fie izbăvita de patimi și să traiască și să se hrănească 30 de ani în pustie doar cu nădejdea mântuirii, după ce 17 ani trăise cu 2 pâinițe și jumătate și cu ce rădăcini găsise în solul ars de soarele deșertului.
Și a fost cumplit luptată de diavolul curviei și de amintirea meselor rafinate, a vinului și cântecelor necuviincioase, a vieții ticăloase pe care o dusese și cu care, ființa ei de carne și de sânge, se obișnuise! De aceea îi putem cere ajutorul, cu încredere, ca uneia ce cunoaște – de-a fir a păr – grozăvia și prăpastia păcatului.
Greu, cumplit de greu se smulge o patimă din trup, din gând, din obișnuință! Cei care v-ați lăsat de fumat, amintiți-vă că mâinile – cu memoria lor motrice (creierașul vicios, de fapt), făceau în vânt gesturile atât de adânc intrate în reflex! Vestea bună este ca tot scăfârlia și suflețelul, au de la Doamne-Doamne și voința liberă și puterea de a întoarce la 180 de grade programul mental vicios, într-unul virtuos!
Poate nu-i la fel de palpitant, dar rezultatul este o mai bună stare a sănătății, o respirație mai puțin anevoioasă și chiar mai puțin „parfumată”!
Și ne face mai veseli, pentru că, peste orice patimă, stăpânește un diavol ”specializat” , iar diavolul e posomorât, pentru că nu are părtășie cu Dumnezeu, și ne dă și noua cocleala lui amară, în care cădem, odată cu abandonul nostru viciului, peste care el stăpânește!
Orice viciu ne face prizonieri, pentru că se instalează insidios, se tolănește în creierul nostru și ne butonează ca de la telecomandă!
Îmi amintesc de vremea în care, dacă aveam bani doar de pâine SAU țigări, ghiciți ce alegeam! Asa că, vă vorbesc ca o soră întru slăbiciune, dar și în învingerea ei! Și totul NUMAI cu ajutorul bunului Dumnezeu, al Maicii Sale, al Sfinților, cerut Stăruitor, prin Rugăciune, Spovedanie, Împărtășanie și hotărârea strașnică de schimbare a vieții! „Dai voință, iei putere!” Atât pentru aceasta dimineață! Vă dau întâlnire mâine, la aceeași oră !
Cu drag, a dumneavoastra, Cristina – „Pelerinul solitar”
10450846_413401468801382_5577225615899561444_n
Cristina Olaru

Dragi români, este foarte important pentru țară să ieșiți la vot! – Cristina Olaru

Cei care de ani de zile îmi accesați revista și vă rugați pentru cei dragi și pentru dumneavoastră, vă mulțumesc și vă rog să aveți încredere că nu aș susține un demers necinstit! 

Pe buletinul de vot de la referendumul din 6-7 octombrie 2018 va fi înscrisă următoarea întrebare: „Sunteți de acord cu legea de revizuire a Constituției României în forma aprobată de Parlament?”.

De ce această întrebare şi nu alta?

Legea nr. 3/2000 privind desfășurarea în general a referendumurilor (legea cadru), la capitolul Referendumul pentru revizuirea Constituției precizează, la articolul 7: Cetățenii care participă la referendum au dreptul să se pronunțe prin „DA” sau „NU” la următoarea întrebare înscrisă pe buletinul de vot: „Sunteți de acord cu legea de revizuire a Constituției României în forma aprobată de Parlament?”.

Prin urmare, aceasta este formularea standard impusă de lege pentru întrebarea ce se pune la o revizuire constituțională și e prevăzută ca atare de lege, scrie Doxologia.

Legea la care face referire întrebarea din buletinul de vot

Întrebarea de pe buletinul de vot este perfect legală şi nu are nimic de ascuns, deoarece există o singură lege de revizuire a Constituției care este votată de Parlament.

42572500_10205227644728707_5039393009385340928_n

Legea de revizuire a Constituției României în forma aprobată de Parlament la care se va face referire pe buletinul de vot a fost publicată în Monitorul Oficial din data de 18 septembrie 2018 şi clarifică definiția Căsătoriei între un bărbat și o femeie la articolul 48, aliniatul 1 al Constituției.

„Art. I. –

Alineatul (1) al articolului 48 din Constituția României, revizuită prin Legea nr. 429/2003, aprobată prin referendumul național organizat în zilele de 18-19 octombrie 2003 și republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, se modifică și va avea următorul cuprins:

(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.

Apoi, se spune clar că:

Art. II. –

Revizuirea Constituției se supune aprobării prin referendum, organizat potrivit dispozițiilor art. 151 alin. (3) din Constituția României, republicată.”

și că:

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților și de Senat, cu respectarea prevederilor art. 151 alin. (1) din Constituția României, republicată.”

Prin urmare, românii cu drept de vot sunt chemați să aprobe sau nu, prin referendum, Legea adoptată de Parlament.

Ce efecte au opţiunile „DA” sau „NU”

Cetăţenii români care vor participa la referendumul din 6-7 octombrie 2018 au dreptul să-şi exprime votul prin „DA” sau „NU”.

buletin_vot_referendum_familie_2018_85628700

Votând „DA” cetăţenii îşi vor da acordul pentru modificarea art. 48 alin. (1) (schimbarea termenului de „soț” cu sintagma „un bărbat și o femeie”). Aceasta este singura modificare care se produce prin alegerea acestei opţiuni.

Votând „NU” vă exprimaţi dezacordul pentru modificarea legii de mai sus. Astfel, termenul de „soț” nu va fi înlocuit cu sintagma „un bărbat și o femeie”.

 

43260387_350420258836507_2704209575334117376_n

Referendumul:
– nu interzice iubirea între persoane de același sex;
– nu restrânge drepturile civile ale homosexualilor;
– nu este al PSD ori al lui Liviu Dragnea;
– nu este anti-Occident;
– nu ne exclude din Uniunea Europeana sau din NATO;
– nu ne aduce mai aproape de Maica Rusie;
– nu instaurează teocrația creștină;
– nu este contrar principiilor creștine;
– nu se adresează numai persoanelor cu convingeri religioase;
– este convocat legal, în baza semnăturilor a aproape 3 milioane de cetățeni ai României de toate convingerile politice și / sau religioase;
– este expresia libertății de asociere, a libertății de exprimare și a libertății de conștiință;
– întărește prevederile existente in Codul Civil;
– întărește definiția constituționala a căsătoriei ca uniune liber consimțită între un bărbat și o femeie;
– exclude interpretarea politicianistă a judecătorilor CCR: căsătoria este, fără echivoc, o uniune între un bărbat și o femeie;
– asigură că orice viitoare propunere de schimbare a definiției căsătoriei se va supune votului cetățenesc: Constituția se modifică NUMAI cu acordul exprimat prin referendum al cetățenilor cu drept de vot. 

Prezența buna la vot:

– împiedică PSD să își aroge merite politice pe care nu le are;
– reduce la minimum orice tentativa de fraudare;
– întărește legitimitatea democratică a rezultatului primului referendum convocat la cererea cetățenilor români;
– înlesnește drumul spre aprobare pentru orice alt referendum care întrunește condițiile legale: partidele vor constata ca interesul e real și pe viitor vor încerca să susțină inițiativele cetățenești, în loc sa le ignore ori să le pună bețe în roate.

Democrația: 

– dezbină – numai totalitarismul se construiește pe unitate de monolit;
– costă bani, timp și nervi – doar dictatura e ieftină

(via Vlad Modoran)

Cuvânt către un prieten – Cristina Olaru

146dcb6b2e2f1fc5c18802c2c333b2b7

(Catharsis)

Mă întrebam ce să scriu,

fiindcă știam că,

oricât de dibaci am fi,

ne trădăm pe noi înșine

și spunem despre noi lucrurile mici,

care contează și ne strică reputația…

și-atunci mi-am amintit

cât l-am invidiat pe prințul Nehliudov,

pentru că s-a pedepsit,

de bună voie!

ce dulce e pedeapsa,

cum îți eliberează conștiința vinovată,

așa precum furtuna te eliberează

de tensiunea de dinaintea începerii ei!

că nici n-a început,

nu-i așa?

nici în gând nu te-am lăsat

să fii al meu;

nici în vis,

deși doar sfințenia

se poate apăra de el.

dar, am învățat

cum ar putea fi

să fii sfânt,

apărându-mă

de viața,

pe care credeam

că am ucis-o!

dar Viața,

e …

Viață,

trăiește și izbucnește

cu puterea,

pe care numai ea

o are!

Să-ți spun:

credeam că am murit,

speram că…

toată lumea știe că patima este

ceea ce am crescut în noi

și că vine de la cel rău;

dar,

te-a îmbrățișat vreodată

un Înger?

cu-o simplă îmbrățișare

de rămas-bun,

în care te odihneai

de toată neodihna,

cu o potrivire ce nu poate veni

decât de la Dumnezeu

 și totuși,

nu e de la El!

Cum e să descoperi

femeia care ești,

în brațele cele mai puțin provocatoare?

cum e să înțelegi

că doar Intimitatea:

potrivirea adâncă

și de neînțeles,

face diferența între moartea

pe care ți-o doreai

și viața

pe care nu o cunoșteai,

deși credeai

că le-ai văzut pe toate?

cum e să ajungi

atât de umil,

încât să nu-ți mai dorești

decât să mângâi

în noapte

o frunte ostenită de gânduri,

să-i aduci la masă de lucru un ceai,

venind în vârful picioarelor,

sfioasă?

și, totuși,

să fii

neînchipuit de fericită!

credeați că e greu să fii fericit?

nu e:

doar să scapi de balastul

a ceea ce crezi că vrei

și să primești – cu smerenie

ceea ce-ți trimite El!

sau nu e El?

știi cum e să-ți fi dorit o Casă,

dar niciodată

să nu ți-o fi imaginat

cum arată,

cum miroase,

cum se unduiește podeaua ei

sub tălpile tale ostenite?

dar cum e să-ți apară

dintr-odată

în față,

să simți exact

cum ai trăi în ea,

cu ea?

și să știi că

Niciodată,

dar absolut Niciodată

n-o să pășești în ea?

și crezi că asta-i tragedie?

nu sunt atât de proastă

s-o fi trăit pe cea mai rea:

de a întra în ea

și de a ajunge să-i văd

vopseaua scorojită,

să văd că Îngerului meu

îi năpârlesc aripile,

că nu mă mai odihnește…

te-am purtat în freamătul

de neoprit al trupului

ani;

m-am urâțit;

voit și nevoit,

sperând să mă aperi

chiar tu,

de mine

dar, te-am văzut

și într-o clipă,

sufletul meu s-a așezat

într-o privire,

în care totul a fost spus!

n-o să știu niciodată ce-a fost,

dar încă mă dori,

încă te plâng,

cu amărăciune…

și-ți mulțumesc,

că încă mă aperi

de mine!

și-ți mai mulțumesc

că m-ai învățat

că nu sunt decât

un OM,

că m-ai smerit,

că era să mă ucizi,

dar m-ai învățat cine sunt

și să trăiesc

așa cum sunt,

cu mine însămi,

ca și cum Hristos

S-ar uita mereu

la mine.

”păduri ce ar putea să fie

și niciodată nu vor fi”

Cristina Olaru

Imaginea:

The Unknown, by Ben Will

Citatul este din poezia lui Lucian Blaga, ”Risipei se deda Florarul”;

Prietenia – lui Alex Amarfei, pentru ziua sa, by Cristina Olaru :)

betania-lazar-15“Lazăr prietenul nostru a adormit, mă duc să-l trezesc“ (Ioan 11,1).

De ce pun acest eveniment evanghelic să marcheze ziua prietenului meu Alex Amarfei, domn care este – har Domnului – extrem de viu  :)? Pentru că în acest context, Însuși Mântuitorul se manifestă – in ipostaza Sa umană, dar și divină – ca Prieten! Ca Om desăvârșit, deplânge moartea prietenului Său: ”Şi a lăcrimat Iisus.” – Ioan (11,35), iar ca Dumnezeu-Fiul Îl roagă pe Dumnezeu-Tatăl să-l învie pe Lazăr și, în marea Sa iubire față de Fiul Său, Dumnezeu-Tatal Îi îndeplinește dorința. Ce bine este sa-L avem ca Prieten pe Dumnezeu! Și pentru aceasta, nu trebuie decât – ca Marta și Maria – sa-L primim în ospeție pe Iisus, în locul pe care El îl râvnește cel mai mult: cămara inimii noastre. Și mai este ceva: să se roage cineva pentru noi, pentru ca sufletul nostru, omorât de păcate, sa învie întru bucurie! Să ne agonisim și noi Marta noastră și Maria noastră, surori care să se arunce la picioarele Mântuitorului nostru și să audă din sfânta Sa gură cuvintele: “Fratele tău va învia!“, pentru că “Eu sunt învierea și viața, cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi, și oricine trăiește și crede în Mine, nu va muri în veac “. (Ioan cap.11, 25-26). Cum deja și-a făcut rost de Marta, îl invit pe fratele Alex să se rostuiască și de Maria și are Eternitatea asigurată :)! S-ar putea ca Maria să fie mai aproape decât crede!

Vorbind în general despre prietenie, este tipul de dragoste numit de către greci, care-au rafinat nuanțarea iubirii, Philia.  Philia este iubirea – prietenie (amicitia), atașamentul plin de sinceritate, care pătrunde în intimitățile de taină, spre a forma un „Alter-ego”. Este un tip de iubire puternică, trainică, ce poate dura întreaga viață.

Nefiind ca Eros-ul, care este un tip de iubire bazat pe atracție fizică, Philia este mai puțin expusă geloziei sau altor sentimente negative; dimpotrivă, este o relație veselă, sprintenă și gălăgioasă, pentru că, odată stabilita o doză sănătoasă de încredere, comunicarea este ușoară și spontană.

Adevărata prietenie nu încearcă să schimbe prietenul – cel mult îl poate sfătui – este tandră și binevoitoare, gata să sară în ajutor sau în apărarea prietenului care are dificultăți. Este o călătorie interioară continuă, fascinantă, dar necesită eliberarea de mecanismele negative ale personalității.

Prietenia este favorizată de proximitate, care prilejuiește întâlniri mai dese, reduce teama de necunoscut si realizează o sporire graduală a încrederii reciproce, Este și un bun prilej de tatonare a interesului stârnit unul față de celălalt. Se crează empatie, posibilitatea de împărtășire a afectelor, dar și o validare reciroca, o confirmare narcisistă a valorii personale. Aș propune un Decalog, obligatoriu de respectat într-o prietenie:

 1. – să împărțășești reușitele cu prietenii;

 2. – să-i oferi sprijin emoțional;

 3. – să-l ajuți la nevoie;

 4. – să te străduiești să-l faci fericit, atunci cand ești impreună cu el;

 5. – să ai încredere în el;

 6. – să îi ei apărarea în absența sa;

 7. – să îți restitui datoriile;

 8. – să fii înțelegător cu alți prieteni ai săi;

 9. – să nu fii pisălog;

10. – să-i arăți cu dragoste că greșește, atunci când o face.

Există adulți, care nu au reușit să se maturizeze și doar cer de la alții, fără a avea exercițiul dăruirii; ei își vor consuma energia pentru a se face plăcuți, iubiți. Sunt ancorați în ideea copilărească de a fi iubiți, să li se slujească. Cer, pretind, nu dăruiesc niciodată, nu-l ascultă cu adevărat pe celălalt, nu-i pătrund profund viața. Nu-l respectă pe celălalt, nu se poate identifica cu el, nu este empatic, se consideră creditori și niciodată datornici emoțional, față de ceilalți. Nu au sentimentul profund al propriului sine, nu știu să dea un sens la ceva, tocmai în prietenie, care este dăruitoare de sens.

Un om sănătos emoțional acceptă cu ușurință faptul că este imposibil să fie plăcut de toata lumea; imaturul va învăța să fie ascultător, inofensiv, prietenos, adesea irosindu-și întreaga viață, străduindu-se să fie acceptat și agreat.  Acest tip de om este în general evitat de către semenii săi. Face multe servicii, îndatorează, nu-și spune părerea adevărată, tremură de frică să nu piardă bruma de acceptare, creată cu atâta inutilă și tragi-comică jertfă de sine.

Ca exemplu, ”prieteniile” pe FB; numărul de friends îi dau iluzia unei vieți sociale și a unei acceptări, în realitate minimale. Prietenia este dragoste între doi oameni imperfecți, dar care caută mereu să evolueze în virtuți personale, să îmbunătățească relația prin negociere, nu prin compromis. Prietenia se stabilește între doi oameni sensibil egali.

După cum ne spune Pavel Florenski, trăsăturile principale ale prieteniei (φιλία) sunt următoarele:

  1. spontaneitatea originii, fundamentată pe un contact personal, dar nedepinzînd numai de legăturile organice, naturalețea;
  2. vibrația față de omul însuși, nu doar aprecierea calităților lui;
  3. aspectul cald, cordial, nedepinzînd de rațiune, al sentimentului, dar în același timp nepasional, neimpulsiv, neimpetuos, neorb și nefurtunos;
  4. intimitatea, mai mult chiar, una personală, lăuntrică.

Sfânta Scriptură preia acest termen și îi dă un conținut spiritual. El va semnifica iubirea creștină, bazată pe un sentiment și o comuniune personale.

Într-o relație de prietenie, evident că apar și certuri; este cumva chiar un exercițiu al autenticității relației, dar conflictul trebuie purtat cu grijă, alegând cuvintele, chiar în toiul celei mai mari furii, pentru că potențialul toxic al unui cuvânt poate ucide prietenia.

Dacă acest conflict nu a mers pâna la consecința sa ultimă, prietenia mai înseamna și reconciliere și iertare, din dimensiunea cea mai profundă a ființei noastre. Iertarea rupe cercul obsesiv al răutății, răzbunării, al resentimentului și urii. Iertarea înseamnă a pătrunde în dinamica interioară a celui ce te-a jignit, pentru a încerca să înțelegi rațiunile ascunse, care l-au făcut să te jignească și astfel iertarea este un exercițiu și o dovada de iubire. Care se acordă doar la cerere 🙂 !

Alegerea de a fi prieten este specifică doar persoanelor conștiente, în stare să facă alegeri care, odată făcute, să meargă până la capăt. Prietenia nu este o relație între super eroi, ci tocmai una în care îți poți exprima vulnerabilitatea, slabiciunea, delicatețea, chiar gingășia sufletească, fiind, deci, o relație de o profundă intimitate și încredere. Avem nevoie să fim  iubiți, acceptați, avem nevoie de prietenie adevărata.

Nu este de folos nimănui să târâm o relație moartă mai departe, ci doar una vie, fierbinte, deschisă, cu adevărul pe buze, indiferent de riscuri, cu asumarea lor. Și cel mai mare risc este cel al dragostei adevărate, ce poate merge până în veșnicie. Să ne rugăm bunului Dumnezeu ca astfel să fie relațiile noastre de prietenie: autentice, vibrante, vii și pline de bucurie! La mulți ani, Alexandru Amarfei! Să fii fericit, să te bucuri de toate persoanele importante din viața ta! Amin!

Cristina Olaru (Ghenof)