Îți scriu Ție, Doamne, Prietenul meu din veac!

Scrisori catre Dumnezeu (Adina Amironesei blog)

Spune Alex că eu sunt Entuziasmul pe două picioare (căz doar n-oi fi v’un miriapod)! Ei, da, și sunt ! Dar sunt așa, pentru că Te cunosc pe Tine, pentru că m-am vândut pe veci Ție, sunt a Ta! Tu știi că fac ca toate fiarele când mi se întâmplă ceva: mă umplu de nervi, mă lamentez, mă jelesc, sun un prieten , mă trântesc pe jos, țip și urlu și apoi, îmi vine să râd :). Știu că Te uiți la mine și Te distrezi, că sunt așa caraghioasă; știu că îmi vezi zâmbetul poznaș, care mi se ascunde în colțul gurii, în chiar cele mai grele momente, pentru ca ȘTIU, știu sigur că nu mă lași, că totul se poate rezolva – cu Tine! Totul, în afară de Moarte! Orice am negociat cu Tine, în afară de Moarte: măreția ei îți aparține integral, la fel ca și Viața! Acolo spun doar: „Facă-se voia Ta, nu voia noastră!”. Și adaug în gând: dar, dacă e cu putință, să treacă de la mine  paharul acesta…! Smerenia am uitat-o pe undeva, așa că strig la și după Tine: Te iubesc, Doamne al meu! Mi Te-ai dăruit mie, acolo, pe Cruce; ești Dumnezeul meu personal! Și ne-ai dăruit ca fii și Maicii Tale, Celei Sfinte! Ai fost mereu cu mine: în boală, în nefericire, în părăsire, în sărăcie, în durere, în bucurie, în zilele în care – astmatică și însărcinată fiind, riscam să-mi „tarez” copiii cu tratamentul specializat, dar tu mi-ai dăruit 18 luni fără nicio criză! Și câte altele…! Mi-ai dăruit părinți buni, care-au făcut și ei ce-au știut mai bine pentru mine; profesori buni, care mi-au dezvoltat mintea,  mi-au deschis larg orizontul gândirii; soț bun – care-a venit în viața mea când a trebuit – și care m-a ajutat să devin o femeie de oțel, care nu poate fi distrusă; prieteni buni, chiar minunați; copii buni, care mi-au arătat cum sunt eu de fapt :); cățel iubitor, care mă smerește cu dragostea lui totală față de mine; simțul umorului, care mă salvează în aproape orice împrejurare; o scăfârlie zăpăcită, dar care înțelege orice; un zâmbet interior permanent;  dragoste de natură, de oameni și de viața! Îți mulțumesc, Boierule :)! Ești Mare! Și ești al meu!

Cristina Ghenof

Reclame

Rugaciune catre Domnul nostru Iisus Hristos a Părintelui Ghelasie Gheorghe de la Frăsinei

parintele-ghelasie

hristos-rubliov

Doamne Iisuse Hristoase, vino să prefaci în icoană mintea și inima mea, unite în rugăciune! Ca pe o prescură îmi pun mintea în mâna Ta, o jertfesc pe altarul inimii și mă las în Liturghisirea Ta. Prin taina Ta, Doamne, ajung și eu la taină. Prin slăbiciunea minții am căzut din rai, crezând amăgirea diavolului. Dar Tu, Iisuse, îi chemi pe cei ce vor taina Vieții să se descalțe ca Moise în fața rugului învăpăiat de Revelația Divină. Învață-mă ce este Iubirea! Vino în inima mea și dezvăluie în mine chipul Iubirii. Spun „Doamne Iisuse…” și, iată, în rugăciunea inimii împletești iubirea Ta, o împletești cu puțina mea iubire. Am întunecat prin păcat chipul Tău, Hristoase, umbrind sufletul cu trupul. Neîncetat mă rog: vino în inima mea și fă să apară Iubirea, înviază conștiința sufletului meu ca icoană a Ta. Tu ești Icoana Iubirii dumnezeiești, arată-mi acest chip de Icoană pe care l-am uitat datorită păcatului. Miluiește-mă, risipind întunericul ce mă învăluie cu strălucirea Iubirii Sfintei Treimi și cuvintele Vieții veșnice.

http://ghelasiegheorghe.blogspot.ro/2013/10/rugaciune-catre-domnul-nostru-iisus.html

ceremonial

vine iubirea pentru cuvinte

lucruri simple, mult fragmentate

de atenţie colosală

– respect sădit în noi

pentru călcarea primejdioasă

pe picioarele neştiinţei

prin pântece, graniță

prin ugere

fără raniță

vine iubirea de cuvinte, absurda, faimoasa,

bastarda, spăimoasa, alăptând

cu presus de frumoasa

aplecare într-o lume trăind ascunsă,

foarte aproape, ca discretul vecin

căruia i se vede în fiece dimineaţă

doar spatele, aşa cum se depărtează grăbit

să nu întârzie la serviciul

discret şi divin

vine iubirea cuvintelor, iubirea, vine peste pleoapă, vedere

la zicerea prea şchioapă

carne de trestie

scriind aşteptări lungi – ochi de pisică

furând fosfor din lună,

mişcare de la întuneric

şi haţ ! – privirea agaţă

şoarecii alergând să împuţineze festinul regal

păienjenii aşteptând

strălucitele înţelegeri de astre

sihastre

torc cu clei

iscusita aţă

vine, îmbracă aer înalt, vine, se pune cruciş

curmeziş, bate război

tăcere, obligatoria tăcere,

dar nu se poate intra gol:

fără mustrare prinde o hermină,

lumina felină, noroiul arată-i pe cale, teama ta de întinare

umilinţă blândă – niciodată inorogul nu va intra în poiană

câtă vreme sânii iubitei nu s-au ascuns

în spatele inimii noastre, ca pentru o stranie alăptare

vine iubirea, vine cuvântul, zicerile grele

vin, îmbătare de cel nespus

de jos, de din sus

uite, tac îngerii

să vadă, omule

ce pom de înţelegere

ce sămânţă de dregere

dăruieşti văii plângerii

şi ah ! sărutul, o, sărutul mult-aşteptat

beatus – beat

râmand, ştrengar,

uriaşul castel de cărţi de joc

doamna dreaptă a săbiilor

taie inima tuturor zodiilor

vine, vine iubirea pentru cuvânt,

loc fără nume pentru numele sfânt…

Alex Amarfei