Rugăciune de pocăinţă către Maica Domnului

icoana-de-la-ilisua.329x0-is

Stăpână prea milostivă şi bună, primeşte rugăciunea mea cea ticăloasă ce se aduce ţie din gură netrebnică, deşi toate le ştii, şi mai ales neputinţa mea. Că eu prin tine scap la bunătatea Fiului tău şi prin tine, Doamna mea, m-am abătut din calea ce ducea spre moarte. Şi ştiind faptele şi toate mişcările mele, cele din zi şi din noapte, cele cu lucrul şi cuvântul, cele întru ştiinţă şi întru neştiinţă, îndreptează-mă, că eu pe tine te am mijlocitoare către Hristos, Dumnezeul nostru.

Miluieşte-mă şi mă ajută, îndemnându-mă la tot lucrul bun, după voia Fiului tău şi Dumnezeului nostru. Tu ştii, Stăpână preabună, că din braţele maicii mele spre tine am alergat, ţie am fost dăruit, deşi rău m-am ocârmuit, dar nu am ştiut altă scăpare, părtinitoare, sprijinire şi mijlocitoare către Dumnezeu fără numai pe tine. Şi acum, Stăpâna mea, mărturisindu-mi toate faptele mele cele necuvioase, te rog să mi le ştergi şi să mă miluieşti. Ştii, Stăpâna mea Născătoare de Dumnezeu, că sunt ca o oaie rătăcită şi ca un străin smerit, care nu are unde să îşi plece capul, fără numai la tine, Maica lui Hristos, Dumnezeul meu. Tu eşti, Stăpână, ajutorarea mea, tu curăţia mea, tu acoperământul meu, tu chezăşuitoarea mea către Dumnezeu, tu tatăl meu, tu maica mea, tu povăţuitoarea mea şi întru tine îmi pun toată nădejdea mea. Tu cunoşti sărăcia mea şi ştii că nu am pe nimeni, fără numai pe tine şi pe Hristos, Cel ce s-a născut din tine. Să nu te îngreţoşezi de mine, nici să mă lepezi de la faţa ta, Preacurată, ca să nu biruiască mulţimea răutăţilor mele bunătatea ta, că al tău este noianul milostivirii, ca ceea ce eşti Maica lui Dumnezeu cel milostiv. Numai de voieşti şi eu m-am mântuit. Nimeni nu se împotriveşte ţie, că eşti Maică a lui Iisus Hristos, Dumnezeul meu, Cel ce a făcut toate.

Ştiu că multe sunt păcatele mele şi nu sunt vrednic a privi la înălţimea cerului din pricina fărădelegilor mele, dar dacă tu vei binevoi cine se va împotrivi? Ajută-mi, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, mie, celui fără de îndrăzneală şi să nu mi se socotească îndrăzneala întru păcat, ci iartă-mă degrabă şi dă-mi umilinţă. Dă-mi izvor de lacrimi, suspinare şi zdrobire de inimă, ca să plâng păcatele mele, că eu sunt cel ce am nelegiuit înaintea Fiului Tău şi Dumnezeu mai mult decât toată firea. Şi ştiu, Stăpâna mea, că sunt fără de răspuns, nevrednic de toată iubirea ta de oameni, ci vrednic de toată osânda. De aceasta, prin tine, scap la mila Fiului tău, a Stăpânului şi Făcătorului meu cel bun. Deci ocârmuieşte-mă şi mă învaţă, Născătoare de Dumnezeu. Şi cerând în dar mila ta cea bogată, miluieşte-mă precum voieşti şi nu mă lepăda de la faţa ta, nici nu mă depărta de acoperământul tău, nu mă înstrăina de milostivirea ta. Miluieşte-mă pe mine, cel ce spre tine am toată nădejdea şi arată-ţi întru mine puterea ta, Născătoare de Dumnezeu. Că de mă vei mântui pe mine, păcătosul, mare va fi mila ta, mare milostivirea ta, mare nepomenirea ta de rău, mare îndelungă răbdarea ta. Iar de vei milui pe cel vrednic, nu va fi lucru minunat.

De aceea ajută-mi, milostiveşte-te spre mine şi-mi întinde mâna ta mie, leneşului, trândavului, nemulţumitorului, împietritului, neumilitului, judecătorului strâmb, gânditorului de rău, desfrânatului, hulitorului, ocărâtorului, clevetitorului, celui plin de toată fapta rea, de cuvinte viclene şi gânduri urâte, celui străin şi gol de toată fapta cea bună şi vrednic de toată osânda şi pedeapsa. Cu adevărat, Stăpâna mea Preasfântă, Născătoare de Dumnezeu, milostiveşte-te spre mine, lipsitul şi ticălosul, şi fă cu mine milele tale bogate. Ca, fiind mântuit, să laud pe Cel ce S-a întrupat din tine, Hristos Dumnezeul nostru, şi pe tine te măresc, mântuirea mea, sprijinirea mea, mângâierea mea şi păzitoarea mea din toate zilele vieţii mele. Ajută-mi mie, Stăpâna mea ce sfântă, ajută-mi şi iarăşi strig, ajută-mi. Şi mă învredniceşte ca să fac voia Fiului tău şi Dumnezeului meu în toate zilele vieţii mele, să mă tem de El şi să-I slujesc cum se cuvine. Şi aşa, săvârşindu-mă, Stăpâna mea Născătoare de Dumnezeu, să fiu povăţuit de sfinţii îngeri la locaşurile cele dumnezeieşti şi luminoase prin mijlocirea ta cea bineprimită, unde să-I slăvesc în veci pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, treimea cea preasfântă. Amin.

xxx

Rugăciune a Părintelui Ilarion Argatu: „Iartă-mă, Doamne!”

hqdefault

Iartă-mă, Doamne:

Pentru tot ce puteam să văd și nu am văzut!

Pentru tot ce puteam să aud și nu am auzit!

Pentru tot ce puteam să simt și nu am simțit!

Pentru tot ce aș fi putut să înțeleg și nu am înțeles!

Pentru tot ce puteam să conștientizez și nu am conștientizat!manastirea-cernica-1

Pentru iertarea pe care aș fi putut să o dau și nu am dat-o!

Pentru bucuria pe care aș fi putut să o trăiesc și nu am trăit-o!

Pentru Lumina pe care aș fi putut să o primesc și nu am primit-o!

manastirea-cernica-6Pentru viața pe care aș fi putut să o ocrotesc și nu am ocrotit-o!

Pentru visele pe care mi le-aș fi putut împlini și nu le-am împlinit!

Pentru necunoscutul în care aș fi putut să pășesc și din teamă, nu am îndrăznit să pășesc!

Pentru iubirea pe care aș fi putut să o exprim și nu am exprimat-o!

Pentru tot ce puteam să creez bun și frumos și nu am creat pentru slava Ta, Doamne și a Împărăției Tale Divine!

Pentru tot ce știu și nu știu că am greșit, pe Tine, Doamne, care ești Compasiunea și Iubirea infinită, Te rog, iartă-mă și mă îmbracă cu nesfârșita Ta Iubire și Lumină!

Iți mulțumesc, Doamne:manastirea-cernica-8

Pentru toată frumusețea pe care am văzut-o izvorând din Tine !

Pentru muzica tăcută a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvăluit-o auzului!

Pentru tot ce am simțit bun și minunat în viața mea!

Pentru tot ce prin Grația Ta am înțeles! !

Pentru lumina pe care am conștientizat-o în adâncul meu!

Pentru iertarea pe care, dăruind-o, mi-a adus pace!

Pentru bucuria fiecărei clipe trăite în Tine, Doamne!

manastirea-cernica-7Pentru toate darurile spirituale care mi-au îmbogățit ființa!

Pentru viața mea, care e a Ta, mică parte a simfoniei existenței!

Pentru visele care au prins formă prin armonia iubirii Tale pentru mine!

Pentru necunoscutul în care am pășit plin de curaj, regăsindu-Te!

Pentru iubirea copleșitoare, cu care mă dezmierzi clipă de clipă!

Pentru tot ce am creat prin Tine, bun și frumos, aducând cu umilință laudă Împărăției Tale Divine!

Pentru tot ce știu și nu știu că am primit, Ție, Doamne, Care ești Compasiunea și Iubirea infinită, Îți mulțumesc, dăruindu-Ți inima mea!”

Părintele Ilarion ArgatuMănăstirea Cernica

Rugăciunea a doua către Dumnezeu – Tatăl, a lui Nichifor Calist Xantopol

trinitypalaiostrianginscript_1

Mărturisesc Ție, Părinte, Doamne, Făcătorul cerului și al pământului, lesne iertătorule, îndelung răbdătorule, iubitorule de oameni, nepomenitorule de rău, mult milostive, iubitorule de bine, milosârde și îndurate. Tu știi și cunoști neputința noastră și mai ales a mea, a celui păcătos și nevrednic înaintea cerului și pământului. Că sunt cu totul întinăciune și spurcăciune, călcând în fiecare zi și ceas sfintele Tale porunci și dumnezeieștile Tale așezăminte. Și mai înainte de judecata Ta cea nemitarnică și înfricoșată, conștiința mă vădește, că nu este păcat pe care să nu-l fi făcut cu cuvântul, cu lucrul, cu cugetarea minții, cu privirea ce iscoditoare și cu toate simțurile mele. Și, în scurt, toată viața mea am cheltuit-o și am petrecut-o în desfrânare. Căci care din faptele cele cumplite nu le-am lucrat eu în viață cu mădularele mele?

O, milostivirea și bunătatea Ta, și vai de necunoștința și ticăloșia mea! Că Tu din neființă întru ființă cu înțelepciune m-ai adus și toată zidirea aceasta prea frumoasă bine întocmită mie mi-ai spus-o, Preabunule, și cu chipul și asemănarea Ta m-ai cinstit. Iar eu, arătându-mă nerecunoscător către Făcătorul meu de bine, ca un nebun și nepriceput am scârbit peste măsură îndurările Tale cele iubitoare de oameni. Dar fiindcă mila Ta este nemărginită, bunătatea Ta neurmată, iar îngăduința și îndelunga Ta răbdare către păcătoși neasemănată, Te rog ca, precum m-ai ferit pe mine până astăzi, așa să nu mă lepezi până la sfârșit, nici că te îngrețoșezi de mine. Că Tu ești cel ce voiești ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința celor lucrate să vină. Pentru care și Unul-Născut, Fiul Tău, Domnul și Dumnezeul nostru, pentru mila cea negrăită a bunei Tale voințe, plecând cerurile, S-a pogorât și a intrat în pântece fecioresc, a primit pălmuire, a răbdat cruce și a suferit îngropare. Și fiindcă eu am păcătuit mai mult decât toți și pe toți i-am întrecut cu fărădelegile, mai mult pentru mine s-au făcut acestea. De aceea să se facă și întru mine minunată mila Ta, că pentru păcătoși este bună voirea Ta și iconomia și pogorârea cea negrăită a Unuia-Născut Fiului tău.

Deci să nu pui înaintea mea păcatele mele, pe care le-am făcut cu lucrul, cu cuvântul, cu gândul, cu aducerile aminte, noaptea și ziua, de voie, din obișnuință și din mai înainte cugetare, la arătate și în ascuns, în toată ziua, ceasul, minutul și clipa și, în scurt a zice, cu toată ființa mea trupească și sufletească. Știi, Doamne, că nu este pe pământ altul ca mine care să se tăvălească întru păcate, desfrânări și în lucruri urâte. Și nu este cu putință să fi fost altcineva care să fi petrecut după lucrurile mele, de când cu voia stăpânirii Tale ai alcătuit toată lumea, aducând-o dintru neființă întru ființă. Că eu cu răutățile și cu vicleșugurile m-am făcut asemenea satanei, începătorul răutății și mă minunez cum mă mai ține pământul și nu se desface să mă înghită, nelegiuind de atâtea ori și lepădând așezămintele Tale cele sfinte. Mai mult decât cei dinainte de mine am călcat poruncile Tale cele fără de moarte și sfinte și m-am înstrăinat de desfătarea raiului. Ucigător de frate m-am făcut mai mult decât Cain, omorându-mi sufletul cu trupul, și am întrecut pe Lameh, ucigându-mi mintea și netrebnicindu-mi simțirile prin dulcețile cele urâte. Am nelegiuit mai mult decât cei de pe vremea potopului și nimic mai rău nu au lucrat sodomitenii decât relele mele cele covârșitoare. Egiptean m-am făcut și cu inima vârtoasă și neprimitoare de cuvintele Tale ca faraon. Am nelegiuit mai mult decât cei ce au cârtit în pustie și au călcat legea Ta, și mai mult decât ninivitenii. Ce sunt fărădelegile lui Manase față de faptele mele cele rele lucrate cu voirea? Și păcatele lui David? Și ale lui Solomon, fiul său? Și ale altora mulți din Lege și mai înainte de dar, față de care mai rău am greșit!

Am greșit mai mult decât tâlharul și vameșul. Am viețuit mai cu neînfrânare decât desfrânata. Mai mult decât Petru m-am lepădat de tine, fără de căință. Și, în scurt, mai mult decât toți păgânii am nelegiuit, urmând diavolilor celor urâți și răi și tuturor voilor lor, făcându-mă asemenea mai – marilor răutății.

Ci Tu, milostive Doamne, minunate fă și spre mine milele tale. Este vremea ca să se arate noianul bunătății Tale. Fă cu mine semn spre bine. Adâncule al nepomenirii de rău și al bunătății, am păcătuit, și ca nimeni altul am nelegiuit. Doresc să mă pocăiesc, dar niciun ceas nu pot păzi hotărârea mea. Am greșit mai mult decât numărul perilor capului meu, decât nisipul și picăturile de apă, dar Tu, ca un îndelung-răbdător și iubitor de oameni, arată spre mine mila și îndurările tale. Nu este păcat care să biruiască iubirea Ta de oameni, căci noianul milei tale este neajuns, iar nepomenirea de rău și bunătatea ta sunt neasemănate și necuprinse cu mintea. Deși păcatele mele sunt mari, pe lângă noianul milostivirii Tale cel nemărginitele sunt ca o picătură de apă. Și nu numai cele ale mele, ci și ale celor ce din veac au greșit mai mult decât mine, de este cineva care să mă fi întrecut cu răutățile. Pentru aceasta alerg la tine, Stăpânul meu cel preabun, Făcătorul meu și purtătorul de grijă al vieții mele, și-Ți mulțumesc Ție, Dumnezeului meu celui milostiv, cele ce am lucrat. Iar Tu punând înainte mila ta cea obișnuită, arată spre mine milele Tale cele de demult și mă miluiește pe mine, mândrul, trufașul, mărețul în deșert, înaltul cu cugetul, înaltul cu sprânceana, îngâmfatul, semețul, iubitorul de stăpânire, iubitorul de arătare, nerecunoscătorul, nemulțumitorul, iubitorul de podoabă, malahistul, preadesfrânatul, necuratul, urâtul, întinatul, neînfrânatul, stricatul, răsfățatul, îndrăcitul cu pântecele, îndrăcitul cu gâtlejul, desfătatul, îmbuibatul, bețivul, negrijuliul, somnorosul, lenevosul, iscoditorul, vicleanul, zavistnicul, pizmărețul, clevetitorul, pârâtorul, ucigașul, tâlharul, cămătarnicul, mâniosul, mincinosul, urât-câștigătorul, scumpul, pomenitorul de rău, împietritul cu inima, neplecatul, nesupusul, neascultătorul, gânditorul de rău, bârfitorul, defăimătorul, șoptitorul, luătorul în râs, urât-grăitorul, judecătorul strâmb, batjocoritorul, amăgitorul, ocărâtorul, răzbunătorul, prigonitorul, neîndurătorul, nemilostivul, nesimțitorul, neiubitorul de săraci, neiubitorul de străini, neîmpăcatul, neprietenul, zădărâtorul, înjurătorul, obraznicul, bătăușul, nebăgătorul de seamă, netemătorul, urâtorul de bine, urâtorul de frate, urâtorul de fapte bune, hulitorul, necredinciosul, osânditul, nepocăitul, nemărturisitul, cel fără de răspuns, cel ce am lucrat în tot felul de înverșunare și fărădelege cu sufletul și cu trupul, cel ce mai mult decât toți am greșit cu fapta, cu cuvântul și cu voirea, lipsindu-mă de iubirea de oameni și de milostivirea lui Dumnezeu și câștigând munca cea fără de sfârșit.

Drept ești, Doamne, și dreaptă judecata Ta. Dar să biruiască iubirea Ta de oameni și mă abate de la rău la bine. Nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, că de Te vei uita la fărădelegi, Doamne, cine va suferi? Și știu că mari sunt fărădelegile mele și nu lesne mi le pot ierta. Că am greșit mai mult decât toți și fărădelegile mele au covârșit capul meu, am întinat chipul Tău dintru mine, mi-am făcut netrebnică haina sufletului meu, mi s-a stins făclia darului. Buzele mele le-am spurcat cu totul, ochii mi i-am mânjit cu vederile cele necuvioase și fără de pază, căutând cele mincinoase și deșarte. Vai, și de câte ori m-am făgăduit să mă pocăiesc dar m-am arătat mincinos, defăimând bogăția bunătății Tale. Și de câte ori, în biserici, mă făgăduiesc Ție să mă lepăd de cele rele, dar, după ce ies, cad în aceleași răutăți și în și mai rele, fiindcă uit făgăduințele din pricina deprinderii mele celei rele și necurate. De aceea, Stăpâne, nu-Ți uita mila Ta firească și iubirea ta de oameni cea neurmată și alungă-Ți mânia și nu mă răpi înainte de a mă pocăi, tăinuindu-mă ca pe un pom neroditor, nici să mă faci pildă de răutate altora, înțelepțindu-i prin grabnica mea tăiere și osândă, nici să mă fac priveliște a îngerilor și a oamenilor. Deschide-mi mie, celui ce bat, ușa Ta. Întinde-mi mie, celui ce mă afund, mâna Ta. Că mă viscolește adâncul dulceților. Și de nu mă va întâmpina pe mine iubirea Ta de oameni, toate cele lucrate de mine nimic nu vor fi. Vrăjmașul îmi stă înainte ca un tiran aspru, firea mea cea stricată, voința mea cea rea și obiceiul cel cumplit mă asupresc. Vremea vieții mele s-a sfârșit, secerișul morții este aproape, secera este ascuțită, iar securea a ajuns la rădăcina mea, dar eu sporesc spre mai rău. Furul sapă peretele sufletului meu, vrăjmașul răcnește ca un leu, căutând degrabă să mă înghită, calea este gata, sorocul s-a împlinit, înscrisul este în mâini, pârâșii stau ca niște chinuitori nemilostivi, cumpăna este atârnată, iar eu, ticălosul, tras fiind la judecată, nimic nu simt. Vai mie, ce să fac? Unde să mă duc?

Dăruiește-mi, Stăpâne, pocăință și simțire de cele lucrate și lacrimi ca să-mi spele spurcăciunea dezmierdărilor mele. Să nu mă răpești pe mine nepregătit și nemărturisit. Ci vezi greutatea trupului meu celui ticălos pusă asupra mea, cuptorul cel înfocat al gândurilor mele, deprinderea mea cea rea, aplecarea către cele rele și mă mântuiește nu numai pentru mila Ta cea nemărginită. Miluiește-mă pentru bunătatea ta cea mare și nepovestită. Și deși greșelile mele nu este cu putință a fi numărate, dar mila și iubirea ta de oameni cu neasemănare le covârșesc pe ele. Pentru aceasta varsă în dar peste mine bunătatea Ta cea neîmpuținată, căci cugetul meu este plecat pururea cu osârdie spre cele rele. Adu-Ți aminte că pământ sunt, sârguitor spre cele deșarte și ca fumul au trecut zilele mele. Adu-Ți aminte că în păcate sunt născut și mă mântuiește pentru mila Ta, că la Tine este milostivirea. Că umblând după poftele trupului și toată viața mea tăvălindu-mă în noroiul dulceților, m-am făcut bucurie diavolilor și pustiu de iubirea Ta de oameni. Din pruncie până acum înșelându-mă și amăgindu-mă, niciodată n-am voit să urmez voilor Tale, nici socotind că urgia îngrozirii Tale este nesuferită asupra celor păcătoși. Și nu m-am înțelepțit nici de frica tăierii morții, nici a judecății Tale celei nemitarnice, ci am lucrat toată fapta cea urâtă cu covârșire și stăruință, punând pricinuiri întru păcate. Mintea mi-am spurcat-o prin aduceri aminte urâte. Duhul mi-am netrebnicit prin învoiri rele. Trupul l-am întinat prin amestecări necurate. Eu singur am întărâtat mânia ta și am ațâțat urgia ta. Cine mă va plânge și cin mă va tângui pe mine, ticălosul. Tu, Dumnezeule al milei și al îndurărilor, milostiv ești și lesne iertător, având sădite în fire noianul iubirii de oameni și adâncul îndelungii răbdări. Pleacă-Te ticăloșiei mele; primește-mă pe mine, cel ce mă rog; îmbrățișează-mă pe mine, cel ce mă întorc; vindecă durerea sufletului meu și mă mântuiește cu judecățile pe care le știi. Nu am lacrimi fierbinți, nu am mărturisire adevărată și nicio faptă bună care să atragă asupra mea milostivirea Ta. Ci în dar miluiește-mă, Că de vei milui pe cel iubitor de fapte bune și de vei mântui pe cel drept, nu este lucru preaslăvit; ci spre mine, cel ce am greșit peste măsură, să faci minuni cu mila Ta. Știi neputința firii omenești, că Te-ai îmbrăcat întru ea cu milostivire. Să nu biruiască mulțimea răutăților mele milostivirea Ta cea nemăsurată. Treci cu vederea fărădelegile mele și ca un doctor bun vindecă rănile cele netămăduite ale sufletului meu. Vezi-mi bubele care mi-au rănit tot trupul, peste care nu este cu putință a pune nici untdelemn, nici legături. Și Tu, Dumnezeul meu, căruia Îți sunt cu putință toate cele ce sunt cu neputință la oameni și care vindeci cu lesnire toate bolile și nu lași nicio rană de răutate, mântuiește-mă, și iarăși strig, mântuiește-mă, pentru mila Ta. Pentru aceasta ai adus toată lumea aceasta la ființă. Pentru aceasta Te-ai pogorât către noi, cei care Ți-am greșit cu nenumărate greșeli și te-am întărâtat. Dator îți sunt cu nenumărați talanți. Lasă-mi datoria ca și mai mult să te iubesc. Am greșit Ție, Dumnezeule, am greșit, o mărturisesc, dar să nu mă osândești pe mine după fărădelegile mele, nici să-Ți întorci fața ta de la mine, ci auzită să se facă mie mila Ta, și mai ales vestită și arătată, prin milostivirea ta cea către mine, cel ce am greșit peste măsură. Că Tu ești Dumnezeul celor ce se pocăiesc, depărtând de la noi fărădelegile noastre, precum sunt depărtate răsăriturile de la apusuri, și albind, prin pocăință, păcatele noastre ca zăpada și ca lâna. Deci, câte am greșit până acum din tinerețe, iartă-mi-le ca un preabun și mult milostiv, dăruindu-mi vreme de pocăință și lacrimi de-a pururea curgătoare. Aprinde-mi făclia sufletului prin mărturisire din cele de aici. Prin mijlocirea Maicii care a născut mai presus de fire pe Cuvântul Tău cel fără de început și mai înainte de veci, cu folosințele slujitorilor Tăi celor fără de trupuri, prin soliile propovăduitorului pocăinței, ale cinstitului și slăvitului Prooroc Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul, ale sfinților și întru tot lăudaților Apostoli, ale celui de-al doilea propovăduitor al pocăinței, Ioan preaînțeleptul și cu cuvinte de aur, și ale tuturor sfinților celor ce din veac Ți-au plăcut Ție, că binecuvântat ești împreună cu Unul-Născut, Fiul Tău și cu făcătorul de viață și Preasfântul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Sursa:: https://poruncaiubirii.agaton.ro/articol/2028/#2

Rugăciune la icoana Maicii Domnului din Ierusalim – Panaghia Ierosolymitissa

image

Icoana Maicii Domnului de la Sfântul ei Mormânt din Ierusalim

panagia

Ceea Ce străluceşti întru slavă neapropiată, sub acoperământul privirii Tale păzeşte-ne pe noi de toate cursele vrăjmaşilor noştri nevăzuţi. Zidul patimilor noastre îl dărâmă cu puterea rugăciunii Tale şi arată-ne pe noi mai râvnitori spre faptele milostivirii. Ceea ce eşti grabnică spre ajutor tuturor creştinilor auzi şi suspinurile rugăciunii noastre şi potoleşte valurile ispitelor celor ce caută să ne tragă pe noi în adâncul deznădăjduirii.
În mormânt a fost pus preasfântul Tău trup, dar Izvorul vieţii trebuia să-şi înalţe curgerea spre cele cereşti. Pentru aceasta, legăturile morţii nu te-au putut ţine pe Tine, Cea Care ai născut pe Cel Ce a sfărâmat încuietorile iadului şi a tras pe toţi la viaţă. Pe noi, cei ţinuţi în lanţurile patimilor ne slobozeşte cu puternică mâna Ta şi risipeşte norul ispitelor, Tu, Ceea Ce Te-ai arătat Nor înţelegător al desăvârşirii.
Deschide-mi mie uşile pocăinţei, ca Una Ce Te-ai arătat Uşă a Vieţii luminată de razele iubirii Tatălui şi sfinţită de Duhul. Vezi veşmântul cel întinat al sufletului meu şi curăţeşte-mă în râul rugăciunilor Tale. Mormântul Tău şi acum se arată izvor de minuni, din care adapă-mă şi pe mine, cel însetat, care cu paşii gândurilor alerg către prea cinstită icoana Ta din Ierusalim. De la marginile lumii întinde-mi mână de ajutor prin legătura rugăciunii şi dă-mi mie a-mi agonisi mai înainte de sfârşitul meu viaţă curăţită în focul pocăinţei. Moartea s-a înfricoşat de Tine şi s-a ascuns de la prealuminată faţa ta, dar eu mă tem cumplit de ceasul morţii, ştiindu-mi conştiinţa împovărată cu păcate grozave. Dar în ceasul sfârşitului meu să mă adăpi din paharul pocăinţei şi să-mi dai trecere netulburată către Împăratul vieţii. Atunci mai cu osârdie fă rugăciune stăruitoare, ca Dreptul Judecător să-mi dea iertare nedreptăţilor mele şi să mă primească în odihna Sfinţilor Săi spre a Te lăuda pe tine cu toată mulţumirea sufletului şi a aduce Ziditorului veşnică închinare. Amin.

Ori de câte ori iți simți sufletul zbuciumat și vrei să te liniștești, zi rugăciunea aceasta

1452

Gol și descoperit stau înaintea Ta, Doamne, cunoscătorule de inimi, mărturisindu-mi păcatele, pentru că greu mă apasă. N-am liniște și n-am odihnă, iar vrăjmașul mă chinuie. Miluiește-mă pe mine, păcătosul (păcătoasa) și izbăvește-mă Doamne al iertării, pentru a putea afla calea zilei de mâine.

Amin!

Rugăciune la vreme de furtună și inundații

crw_3541

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, primeşte smerita noastră rugăciune şi nu ne pierde pe noi, nevrednicii întru mânia Ta cu revărsarea ploilor necontenite şi cu răscoală mare de ape. Ci porunceşte norilor să se împrăştie, şi razelor soarelui să strălucească pe pământ, spre înmulţirea şi adunarea roadelor acestuia, şi spre pacea a toată făptură, ca având noi îndestularea şi paza milei Tale, să facem îndreptare vieţii noastre şi să proslăvim preasfânt numele Tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea de căință a Părintelui Daniil Sandu Tudor (martirizat în zarca Aiudului)

chipul-real-al-Mantuitorului

Dumnezeule cel prea bun, izvorul bunătăţii, adâncul milostivirii: Ziditorul, Răscumpărătorul şi Mântuitorul meu; Ţie, celui ce ştii tainele cele ascunse şi carele cercetezi inimile şi rărunchii, îţi mărturisesc păcatele mele şi aduc înaintea ochiului tău celui a toate văzător, în auzul tuturor îngerilor şi arhanghelilor fărădelegile mele. Greşit-am, Domnul meu şi Ziditorule cu mintea, cu sufletul şi cu trupul.

Cu acestea te-am întristat pe Tine Domnul meu. Iată ranele şi bubele şi stâlciturile mele, o Doftorule cel îndurat! Iată poverile mele cele grele, o prea bunule Doamne! Iată ruşinea şi goliciunea mea, o Judecătorule cel îndelung răbdător! Cu aceste fapte ale mele am întristat, am mâniat şi am întărâtat bunătatea Ta; cu acestea am spurcat chipul Tău, am batjocorit pe Duhul Sfânt şi am îndepărtat de la mine pe îngerul meu Păzitor; cu acestea sângele tău cel prea scump, vărsat pentru mine, l-am călcat şi întru nimic l-am socotit; cu acestea am pierdut frumuseţea sufletului, m-am desgolit de harul Tău, şi m-am făcut peştera tâlharilor, locaş dracilor şi patimilor; cu acestea am pângărit Biserica cea răscumpărată cu sângele Tău, spurcându-mi tot trupul meu, mădularele mele făcându-le mădulare ale curviei, întinându-mi sufletul cu gânduri spurcate, hulitoare, trufaşe, urâte, desfrânate; unindu-mă cu acestea, îndulcindu-mă cu ele, cu acestea m-am făcut bucurie dracilor, plâns îngerilor şi mi-a murit sufletul şi zace ca şi într-un mormânt în obişnuinţele sale cele releacoperit cu ţărâna nesimţirii şi având prăvălită deasupralespedea de piatră a învârtoşirii. Iată, Doamne, fărădelegile mele, care s-au înălţat mai presus de capul meu, şi s-au înmulţit mai mult decât perii capului meu şi sunt mai multe la număr decât nisipul mării.

Mărturisindu-le pe acestea, singur mă mustru pe mine, mă osândesc şi vinovat mă fac, nu numai de acestea pe care le-am pomenit, ci şi de acelea pe care nu le ţin minte şi de acelea pe care nu le pricep că sunt păcate şi pe care nu le pot mărturisi, toate acestea le arunc în milostivirea Ta cea prea mare, Dumnezeule cel întru tot milostiv şi fără de răutate.

După atâtea de multe fapte de ale mele ruşinoase, după atât de mare întunecare şi nebunie a minţii mele, după căderile atât de cumplite şi nesimţite, abia venindu-mi în fire, am privit din adâncul deznădejdii mele spre marea Ta milostivire nebiruită de toate păcatele omeneşti şi am cunoscut, că nu vrei moartea păcătosului, ci cu îndurare aştepţi întoarcerea lui şi numai pentru cei păcătoşi ţi-ai vărsat sângele Tău fără cruţare, ca să-i chemi pe ei la pocăinţă. Pricepându-le acestea, eu ticălosul, care am întrecut păcatele lumii întregi, al doilea diavol prin faptele mele cele rele, urmaş al lui Iuda, părtaşi răstignitorilor, eu cel ticălos şi fără de lege, marea cea nemărginită a tuturor urâciunilor, eu spurcatul, prăpastia cea fără fund a tuturor necurăţiilor, lucrător neruşinat al oricărui rău, alerg şi cad către Tine cel prea milostiv şi întru tot îndurat, strigând cu pocăinţă întru durerea inimii mele: Greşit-am, Părinte, la cer şi înaintea Ta, greşit-am şi fărădelege am făcut, am fost călcător al poruncilor Tale, greşit-am, cum n-a greşit altul cândva; nu sunt vrednic a deschide buzele mele înaintea Ta, fiind până acum vrăjmaşul Tău. Ci rog bunătatea Ta şi rugăciune aduc nerăutăţii Tale: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea. Miluieşte, iartă şi curăţeşte, căci la Tine este curăţirea. Doamne dacă voieşti, poţi să mă curăţeşti. Ştiu, că vrei ca toţi să se mântuiască; mântuieşte-mă deci şi pe mine, căci poţi, toate câte voieşti; pleacă-te, Doamne, spre îndurare, adu-ţi aminte de milele Tale cele de demult şi de îndurările Tale, şi iartă păcatele mele, nu pomeni faptele mele cele rele, nu intra la judecată cu robul Tău, nu-mi răsplăti mie după faptele mele, nu cu iuţimea Ta să mă mustri pe mine, nici cu mânia Ta să mă cerţi. Deschide-mi uşile bunătăţii Tale, deschide-mi uşile pocăinţei, întru pocăinţă mă primeşte şi întru cunoştiinţă mă chiamă, ridică pe cel căzut, caută pe cel rătăcit, află pe cel pierdut, vindecă pe cel rănit, înviază pe cel mort. Doamne, Dumnezeul puterilor! Întoarce-mă, arată faţa Ta şi mântuit voi fi; luminează faţa Ta peste robul Tău. Până când, Doamne mă vei uita până în sfârşit, până când vei întoarce faţa Ta de către mine; Întoarce faţa Ta de către păcatele mele, dar nu întoarce faţa Ta de la mine, că mă necăjesc, degrab mă auzi. Ştiu că nu sunt vrednic de iubirea de oameni şi de îndurarea Ta, ci vrednic sunt de toate muncile pe care le are iadul, vrednic sunt de viermele cel neadormit, de scrâşnirea dinţilor, de focul cel nestins, pregătit diavolului şi îngerilor lui. Vrednic sunt de tartar, de care şi însuşi Satana se cutremură. Însă pe cât de mare este mărirea Ta, pe atâta este şi milostivirea Ta, şi nu este păcat care să biruiască iubirea Ta de oameni. Pentru aceasta nu mă deznădăjduiesc, ci nădăjduiesc spre bunătatea Ta cea nesecată, care neîncetat se revarsă neîmpuţinat peste toţi şi spre negrăita Ta milostivire; nădăjduiesc întru Tine, Doamne, şi nădăjduiesc, ca să nu mă ruşinez în veac. Nădejdea mea eşti Tu Doamne, iar nădejdea nu ruşinează. Nu mă ruşina pe mine, Doamne, la înfricoşătoarea judecata Ta, înaintea a miilor de zeci de mii ale puterilor cereşti şi ale tuturor sfinţilor Tăi. Din inimă îmi pare rău că te-am mâniat pe tine Ziditorul meu şi am întristat prin răutăţile mele veşnica şi nesfârşita bunătate; şi pe Care trebuia să-L iubesc neîncetat şi ale cărui porunci trebuia să le păzesc, pe acesta urându-l, m-am dedat la păcate nenumărate; pe Care trebuia să-l doresc cu osârdie, la aceasta abia m-am gândit cândva şi pe acesta L-am nesocotit; de care trebuia cu dulceaţă să mă satur, pe Acela L-am amărât şi L-am lepădat; de Cine trebuia să mă lipsesc, de Acela m-am despărţit; pentru Care numai trebuia să trăiesc, pentru acela am murit, şi trăiesc pentru păcat, desfătări şi patimi; de Care trebuia să mă tem şi pe care trebuia să-L cinstesc, pe acesta L-am obijduit şi L-am necinstit şi în fraţii cei mai mici şi în mine însumi, cu totul spurcându-mă cu faptele, cu cuvintele şi cu gândurile; pe Care trebuia să-L mulţumesc şi să-L slavoslovescneîncetat, petrecând lângă El, de la Acesta m-am întors şi am alergat pe căile răzvrătite şi m-am lenevit să deschid buzele mele spre slava numelui Lui celui prea sfânt. O, dorirea mea! O, Dumnezeul meu cel milostiv. Să nu te mânii până în sfârşit pe mine păcătosul. Acum iată de toate acestea îmi pare rău cu durere şi nu voi înceta să-mi pară rău. O, dacă niciodată nu Te-aş fi mâniat pe Tine, Dumnezeul meu! O, dacă mai întâi aş fi fost socotit printre cei morţi, decât să te întărât pe Tine, Domnul meu cel bun! Pentru ce m-am născut, pentru ce am crescut, pentru ce mai trăiesc până acum, dacă Te mânii greu pe Tine Stăpânul meu? Să se desfacă acum inima de durere, să cadă şi să se risipească împietrirea mea prin părere de rău, să mă topesc cu totul ca ceara, prin arderea lăuntrică, căci am pierdut pe Dumnezeul meu, am căzut din harul Lui, am batjocorit bunătatea Lui, înstrăinatu-m-am de dragostea Lui, am părăsit slava Lui şi m-am depărtat de cercetarea Lui cea milostivă. Să scoată ochii mei zi şi noapte izvoare de apă pentru aceasta, întrucât n-am păzit legea Ta, întrucât mult m-am abătut, mult am greşit înaintea Ta; pentru aceasta s-a tulburat inima mea, întrucât nu tremură astfel de muncă, nici nu se tânguieşte de căderea din bunătăţile cele cereşti, după cum se topeşte de aceasta că Te-am mâniat pe Tine Cel cu totul bun, cu totul dulce, cu totul iubit, cu totul dorit, despre acestea nu voi înceta să-mi pară rău de acum şi până în veac. Să piară întru dureri viaţa mea, şi anii mei întru suspinuri, să slăbească întru dureri sufletul meu şi oasele mele să se tulbure despre aceasta, că L-am întristat greu pe Dumnezeul meu, pe Ziditorul meu, pe Stăpânul meu, pe Răscumpărătorul meu. Şi ce voi face? Ştiu că Tu eşti bun, Dumnezeul meu, milosârd eşti Tu, Ziditorul meu, milostiv şi îndurat eşti Tu, Răscumpărătorul meu, atât de milostiv, că şi sufletul Tău nu L-ai cruţat, ci L-ai pus pentru noi păcătoşii, şi nu după fărădelegile noastre ne faci nouă, nici după păcatele noastre ne răsplăteşti nouă.

Iată ce voi face: mă voi apropia de preacuratele Tale picioare, mă voi închina şi voi plânge înaintea Ta, Domnului celui ce m-ai făcut pe mine. Eu, adâncul păcatelor, mă arunc în adâncul milostivirii Tale, Dumnezeul meu! şi Te rog povăţuieste-mă pe mine spre o adevărată pocăinţă, şi mă adu la simţire pe mine cel nesimţit şi împietrit. Căci ai primit pe mulţi păcătoşi care s-au pocăit: pe David, pe Manasie, pe Iosia, pe vameş, pe desfrânata, pe fiul cel curvar, pe tâlharul, pe Petru, pe Saul, pe Fotinia, pe Taisia, pe Pelaghia, pe Maria Egipteanca; nu mă lepăda pe mine care i-am întrecut pe aceia cu păcatele, căci n-ai venit să chemi pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă. Cheamă-mă şi pe mine cel mai păcătos dintre toţi, deşi nici un bine n-am făcut înaintea Ta, ci dă-mi după harul tău să pun început bun, şi mă învredniceşte, Doamne, să Te iubesc pe Tine precum am iubit cândva păcatul, şi să slujesc Ţie fără lenevire, precum am slujit mai înainte lui Satana celui înşelător. Dar mai ales să-ţi slujesc Ţie Domnului Dumnezeului meu Iisus Hristos în toate zilele vieţii mele, dacă-mi vei da harul Tău spre ajutor.

Mă minunez cu adevărat de multă îndelung răbdarea Ta, o întru tot milostive! Căci în timpul când se săvârşeau fărădelegile mele, n-ai adus asupra mea judecata Ta cea dreaptă, nici m-ai mustrat pe mine cu iuţimea Ta, nici cu mânia Ta m-ai pedepsit pe mine, nici m-ai lovit cu fulgerul dintru înălţime, nici ai poruncit pământului să se deschidă şi să mă acopere de viu în iad, şi n-ai îngăduit nici unui fel de moarte năprasnică să mă răpească; şi pe când eu mă miram de toate acestea, am cunoscut, că nemăsurata Ta milostivire aşteaptă cu îndelungă răbdare şi cu îndurare pocăinţa mea şi îndreptarea vieţii mele celei spurcate şi mă lasă fără de pedeapsă, ca să-mi vin în fire şi să cunosc toate fărădelegile mele şi să părăsesc planurile mele cele rele. Acestea le-am cunoscut acum şi cu pocăinţa am alergat la Tine nu de la sine singur, ci Tu m-ai povăţuit şi m-ai adus la Tine. Şi pentru ce ai făcut aceasta, şi ce Te-a îndemnat spre o astfel de milostivire, şi ce nevoie ai avut ca să mă chemi? Nu ştiu; aceasta numai ştiu, că sunt păcătos şi fără de nici un răspuns, şi vrăjmaşul Tău am fost până acum, şi încă nu sunt îndreptat; dar întrucât Tu însuţi m-ai chemat şi m-ai adus înaintea Ta şi curăţeşte fărădelegile mele cele multe, spală fărădelegile şi urâciunile mele, stropeşte-mă ca isopul îndurării Tale, albeşte-mă mai vârtos decât zăpada, ca să nu stau spurcat şi întinat înaintea Ta. Mai bine mi-ar fi fost mie să fiu ascuns undeva în sânurile întunecoase ale pământului, decât înaintea măreţiei slavei Tale celei neapropiate într-atâta ruşine să stau dezgolit, atât de ruşinos şi întinat de atâtea spurcăciuni păcătoase, privind asupra mea Heruvimii şi Serafimii cei ce-ţi stau înainte. Însă nu este nicăieri nici un loc care ar putea să mă ascundă în faţa ochilor Tăi mai luminoşi decât soarele.

Mă mir şi mă nedumiresc despre acestea, cum de nu te îngreţoşezi de spurcăciunile mele atât de urâte, şi-mi îngădui să stau înaintea Ta şi cu îndrăzneală, ba şi mai mult zic, cu neruşinare a vorbi? Cum de nu te scârbeşti a privi necurăţia inimii şi urâciunea sufletului meu? Cum de cei ce stau înaintea feţii Tale, oprindu-mă pe neaşteptate cu armele de foc, nu mă depărtează şi nu mă alungă dela faţa Ta? Cum, scârbindu-se de mine, de nu mă aruncă legat de întunericul cel mai din afară? Însă nu vrea nerăutatea Ta şi bunătatea Ta cea fără de margini ca să fie acestea; căci multă, multă cu adevărat este mila Ta, mai înaltă decât cerurile, mai adâncă decât bezna iadului, mai largă decât pământul tot şi marea este bunătatea Ta, care nu voieşte moartea mea, ci aşteaptă întoarcerea şi se bucură de pocăinţa păcătosului. Mare este mila Ta, Doamne, când îndelung mă rabzi pe mine, care de multe ori ţi-am făgăduit să mă căiesc, şi iarăşi în aceleaşi, ba şi mai cumplite cad, de multe ori. Ţi-am făgăduit pocăinţă şi cu jurăminte, aceasta am întărit-o, însă am minţit eu pătimaşul. Mă căiesc tremurând, nu cumva, Doamne, mă vei lovi, şi peste un ceas iarăşi aceleaşi le fac. Iar Tu încă tot te milostiveşti spre mine şi nu mă pierzi pe mine cu fărădelegile mele.

Slavă îndelung răbdării Tale, slavă milostivirii Tale, slavă bunătăţii Tale, slavă mulţimei îndurărilor Tale, slavă mulţimei multe a bunătăţii Tale, slavă feţii Tale celei milostive, înaintea căreia stând acum, Domnul meu, îţi aduc ţie nevoinţa şi gândul meu sădit întru mine în nădejdea ajutorului Tău. De acum, din această zi, din acest ceas, din această clipă, după puterea mea să-mi îndrept viaţa mea cea rea şi ticăloasă, iar de păcatele trecute să mă îndurerez şi-o să-mi pară rău până la moarte, iar de cele viitoare cu toată grija mă voi păzi cu ajutorul Tău. Ştii, Domnul meu, că urăsc faptele mele cele netrebnice şi pe mine însumi pentru ele, şi viaţa mea cea întru tot spurcată o urăsc şi nu vreau mai mult să Te întărât cu ele pe Tine, Dumnezeul meu cel bun; decât numai Tu, Doamne, dă-mi ajutor, căci fără de ajutorul Tău cel atotputernic şi har nici într-un chip nu voi putea părăsi faptele mele cele rele şi obiceiul meu cel păcătos, şi nici o faptă bună a face; căci fără de Tine nimic nu pot face. Am voinţă a mă căi; dacă Tu, Dumnezeule, mă vei ajuta, poţi să mă curăţeşti. Doamne, ajută-mi şi mă voi mântui.

Cred, Doamne, bunătăţii Tale, ajută-mi necredinţei mele, cred că eşti aproape de toţi cei ce Te cheamă în adevăr. Cu adevărat, cu adevărat vreau cu toată inima să mă întorc întru pocăinţă către Tine, Dumnezeul meu. Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte, Doamne, ca să-mi ajuţi mie, grăbeşte. Amin.

Sursa: https://cuibuldelut.wordpress.com/2012/03/

Rugăciune la necazuri

a37268d5bd203b9052f2fcd5474c47b4

După ce vă veţi închina lui Dumnezeu, rugaţi-vă aşa:

Domnul Dumnezeul meu, în Numele Fiului Tău Iisus Hristos mă rog cerând ajutorul Tău. Depărtează, Te rog, tot răul din jurul meu. Doamne, eu am multe necazuri, dacă în spatele necazurilor mele există un duh necurat, Te rog: scoate-l! Trimite foc din cer acum şi arde Doamne toate farmecele, toate bolile, toate tristeţile, insomniile, singurătatea, nervozitatea mea.

Dacă există un blestem în viaţa mea, te rog să-l desfaci Doamne. Te rog atinge-mă cu puterea ta şi sfinţeşte trupul meu ca începând de acum nici un duh rău, farmece, boli, blesteme şi alte lucruri rele să nu aibă voie în viaţa mea.

Doamne Tu ai zis că în numele Tău tot ceea ce noi vom cere vom primi, atunci te rog răspunde acestei rugăciuni şi ajută-mă să inving toate probleme mele.

Îţi mulţumesc în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, pentru că ştiu că mă asculţi.

AMIN

Rugăciune pentru luminarea minţii

images
Străluceşte în inimile noastre, Iubitorule de oameni Doamne, lumina cea neînserată a cunoştinţei dumnezeirii Tale şi deschide ochii cugetului nostru spre cunoaşterea evanghelicelor Tale propovăduiri; pune întru noi şi frica de fericitele Tale porunci, ca poftele trupeşti cu totul călcându-le, viaţă duhovnicească să petrecem, toate cele ce sunt spre plăcerea Ta cugetându-le şi făcându-le. Că Tu eşti luminarea şi sfinţirea şi mântuirea sufletelor noastre şi Ţie slavă înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, deschide ochii şi urechile inimii mele ca să aud cuvintele Tale şi să înţeleg şi să fac voia Ta, Doamne, că nemernic sunt eu pe pământ. Nu ascunde de la mine poruncile Tale, ci deschide ochii mei ca să înţeleg măririle din Legea Ta. Căci către Tine nădăjduiesc Dumnezeul meu, că Tu îmi vei lumina inima. Amin.

(Sf. Ioan Gură de Aur)

Doamne, dă-mi să primesc simţirea puterii celei din cuvintele Scripturii. Amin.

(Sf. Isaac Sirul)

Un moment de rugăciune

O, de-am fi aproape de sfințenie, ce ne-ar bucura necazul, ba chiar trecerea… Dar, of, nu suntem… Prea puțini.
Necazul – o stare de fapt în dezacord cu starea noastră interioară – ne prinde când nu ne așteptăm. Pe toți. Ba nu, pe majoritatea.
Lui Avraam cred că i s-au tulburat mintea și inima la cererea Lui. Cocârjit de durere, a urcat pe dealul jertfei. Noi nu mai știm pe ale lui Avraam, dar încă umblăm cocârjiți . De durere și de neștiința de a ne afla alinare. Încrederea în El e doar un fir subțire la care doar privim. Îl grijuim, dar ne e frică să ne atârnăm de el. S-ar rupe. S-ar rupe lumea noastră grunjoasă.S-ar rupe… Și căutăm… Căutăm mereu să îngroșăm acel fir…Ne dorim să devină funie, ba, unii, SCARĂ.
Să ne rugăm Bunuțului pentru cei în necazuri, ca El să le întărească vederea firului să-l simtă frânghie și/ sau scară.
Ieri am avut o stare interioară cumplită, fără să știu de ce. Am aflat apoi de accidentul de la Brașov… Plecații să fie odihniți în pace și rămașii lor și răniții să fie în paza Domnului și în sufletul nostru.
Astăzi… încă o veste tulburătoare…
Continuă lectura

Rugăciunea Sfântului Nicolae Velimirovici către Maica Domnului

MELikis_1

Împărăteasă, Maică a Împăratului Hristos, care prin tine s-a arătat să ne facă fii şi fiice împărăteşti, ţie aducem mulţămită pentru prea-multele bunătăţi şi acoperemântul şi ocrotirea de văzuţii şi nevăzuţii noştri vrăjmaşi, din veac şi până în acest ceas.

Maică cea bună a lui Dumnezeu, înalţă rugăciunile şi cererile noastre la Înălţimea Sa cea vecinică, Cel fără de moarte Dumnezeul şi Împăratul Hristos, pe care ai născut şi la feciorelnicii-ţi sâni ai hrănit. Frica de Dânsul, Dreptul Judecător, a istovit toate puterile noastre, şi nu mai îndrăznim să chemăm pe El şi să-i aducem rugăciune.

Călcat-am legea dragostei Sale, dispreţuit-am chinurile Sale până la sânge pentru noi, rătăcit-am în ţară străină, unde oamenii nu se osebesc de porci, nici hrana oamenilor de-a porcilor; L-am ocărât, L-am amărât, ne temem şi ne ascundem de Dânsul precum Adam când a greşit în Rai. Şi vedem acum că fără de minte am cugetat şi fără de minte am umblat.

Dar precum vinovatul nu îndrăzneşte a se ruga Judecătorului, ci caută pe cei apropiaţi Lui şi-i roagă să mijlocească la Judecător, şi noi, ca nişte vinovaţi dintre cei mari, ca nişte păcătoşi dintre cei negri de păcate; ca nişte nelegiuiţi, şi încă preacurvari, ca nişte nebuni fără de minte, şi încă nemaiîntâlniţi, nu avem îndrăzneală înaintea Sa, a Dreptului Judecător, ci venim la tine, Maica cea bună a Dreptului Judecător Hristos. Soleşte pocăinţa noastră şi ale noastre rugăciuni, ca să preaslăvim pe tine, precum părinţii noştri sârbi care ţie s-au rugat şi de la tine bucurie au primit, şi-au mărturisit şi-au întărit aceasta cu pecetea multor biserici ridicate în cinstea ta.

Ţie ne rugăm, Împărăteasă, Maică a Împăratului Hristos, du înaintea fiului tău, Dumnezeului şi Mântuitorului nostru, aceste rugăciuni:

Iată-ne pe noi, Doamne, toţi păcătoşii Tăi sârbi, în duh şi adevăr, închinându-ne celor sfinte ale Tale.

Iată-ne în cetatea cea sfântă a Ierusalimului, întru care proroceau David şi Prorocii întruparea Ta. Închinămu-ne Sionului Tău cel sfânt şi ne rugăm Ţie, iartă-ne pe noi şi ne mântuieşte. Amin.

Iată-ne în Nazaretul cel sfânt, întru care Preasfânta Maica Ta a primit Bunavestire a măritului Arhanghel Gavriil, cum că pe Tine va zămisli de la Duhul Sfânt şi Împărat Te vei naşte, a căruia Împărăţie nu va avea sfârşit. Închinămu-ne şi ne rugăm Ţie: Iartă-ne pe noi, păcătoşii, şi ne mântuieşte.

Iată-ne în peştera Betleemului, unde oareşcând închidea David oile neînţelegătoare şi mieii săi, întru care Te-ai născut, Cuvinte al lui Dumnezeu, căruia s-au închinat păstorii şi Magii; acolo unde steaua a strălucit şi a călăuzit către Tine, acolo unde îngerii cântau slavoslovie: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire, iată-ne şi pe noi, păcătoşii, închinându-ne Ţie şi rugându-te: greşit-am, Doamne Iisuse, iartă-ne pe noi şi ne mântuieşte.

Iată-ne pe urmele Tale, întru toate cetăţile şi satele prin care ai umblat, şi ai propoveduit bunavestire a vieţii vecinice, şi ai lucrat minuni; sărutăm fiecare urmă a Ta, îţi slăvim dumnezeirea şi ne rugăm Ţie: iartă-ne pe noi, păcătoşii, şi ne mântuieşte.

Iată-ne la râul cel sfânt al Iordanului, întru care Te-ai botezat, şi la iezerul unde ai ales pescarii a fi Apostoli, şi pe Thavor, unde Te-ai schimbat la faţă, şi în Sion unde, la Cina cea de Taină, Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Tău o ai rânduit spre mântuire, şi în Vithanía unde pe Lazăr ai înviat, şi în Biserica lui Solomon unde te-ai împotrivit făcătorilor de rele.

Întru toate aceste locuri, ne închinăm Ţie şi pe Tine rugăm: iartă-ne pe noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, iartă, iartă şi ne mântuieşte.

Iată-ne la înfricoşata Golgotha, pe care ai fost răstignit şi cu patimi ai mărturisit arătarea Ta, şi la mormântul dintru care ai înviat, şi în Eleon, de unde Te-ai înălţat. Pretutindenea ne pocăim de păcatele noastre, pretutindenea cu pocăinţă plângem.

Pe Tine slavoslovim şi Ţie ne rugăm: Doamne, iartă, miluieşte şi mântuieşte pe noi, păcătoşii Tăi.

Nimenea nu ne poate ierta de nu ne ierţi Tu, căci am greşit Ţie. Nimenea în cer şi pe pământ nu ne poate mântui de văzutul şi nevăzutul rău, fără de Tine, Doamne, căruia s-a dat toată puterea în cer şi pe pământ. Greşit-am, iartă-ne, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Tale şi pururea Fecioarei Maria. Ţie se cuvine slavă şi slavoslovie, şi puterea şi stăpânia şi închinăciunea, de la toate neamurile şi noroadele cereşti şi pământeşti, în tot veacul şi în veci, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh. Amin!

Imaginea: Icoana Maicii Domnului Panagia Melikiotissa – o icoană făcătoare de minuni, ce se află în biserica din satul Melikis, localitate situată în regiunea Imathia, Grecia. A fost împușcată cu 55 de gloanțe.

Rugăciune pentru copilul tău (a Sf. Ambrozie de la Optina)

Doamne! Tu unul pe toate le știi, pe toate le poți și vrei ca toți să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină. Înțelepțește-l (o) pe fiul (fiica) meu (mea) prin cunoașterea adevărului Tău și a voii Tale sfinte și întărește-l (o) să umble pe calea poruncilor Tale, iar pe mine păcătosul (păcătoasa), miluiește-mă!

Rugăciunea celui care nu-și găsește rostul în lumea aceasta, către Sfântul Efrem cel Nou

sf_efrem6

Sfinte Părinte Efrem, amărăciunea în care mă aflu mi-a fost călăuză spre tine. Am auzit că vii grabnic în ajutorul celor care nu și-au aflat nici un rost pe pământ și de aceea te rog ia aminte și la mine, chiar dacă n-am nici un bob de credință. Am obosit să tot văd cum voia omului aduce atâtea urâciuni pe pământ și de aceea mi-am zis că, de fapt, Dumnezeu nici nu există. Cumplit este acest gând, dar mai cumplită este o lume fără Dumnezeu, în care totul alunecă spre moarte și nimicnicie. Este cu neputință ca moartea să fie sfârșitul a toate, pentru că, în adâncul lui, omul nu-și dorește niciodată să moară, ci să fie veșnic.

M-am uimit mult aflând că tu ești viu, chiar dacă ai trăit acum cinci veacuri, însă minunile tale adeveresc că n-ai murit. Dacă tu ai biruit moartea, cu toate că ai fost ucis mișelește, înseamnă că până acum nu încetezi să-ți împlinești menirea pe care ți-a rânduit-o Domnul. Așadar, ai găsit o cale de a afla cu adevărat cine ești și care este rostul tău în lume. Tocmai de aceea, te rog, grăiește inimii mele și lămurește-mi gândurile și întrebările cele mai tainice. Ajută-mă și pe mine să pricep că fiecare om ‒ asemenea ție și mie ‒ a fost zidit printr-un anume cuvânt al Sfintei Treimi, iar taina care s-a săvârșit la aducerea noastră în ființă este pecetluită cu darurile cu care ne-a înzestrat Dumnezeu pe fiecare.

Fii și mie prieten și sfătuitor, Sfinte Efrem, înțelepțindu-mă să pot pricepe nu numai că Dumnezeu nu are pe nimeni, niciodată, de pierdut, ci și că poate să deschidă fiecăruia o cale spre El. Amin.

Rugăciune pentru prieteni

invierea-lui-lazar

Dumnezeule al dragostei, Ţie Îţi sunt datoare a-Ţi mulţumi pentru dulcele simţământ al dragostei şi al ocrotirii de care mă bucur. O, Cel ce eşti izvorul tuturor bunătăţilor, revarsă binecuvântarea şi binefacerile Tale peste aceia pe care inima mea îi iubeşte şi îi cinsteşte. Pe robii tăi apară-i de toate primejdiile ce înconjoară viaţa muritorilor pe pământ. Fă să răsară asupra lor totdeauna un soare strălucitor, care să risipească norii grijilor şi ai suferinţelor. Umple inima lor de bucuria mântuirii Tale. Povăţuieşte paşii lor în căi drepte, în căile mântuirii şi ale fericirii.

friendship

Dă-le, Dumnezeul meu prietenilor mei toate plăcerile şi toate bucuriile îngăduite muritorilor care păzesc poruncile tale şi fac bine aproapelui lor. Îngerul Tău cel bun să-i însoţească şi să-i păzească în toată viaţă lor şi, după o viaţă lungă, plină de binefaceri şi fapte bune, să se învrednicească a dobândi bunătăţile cele fără de sfârşit, gătite pentru toţi cei ce lucrează virtutea.AMIN.

http://pilgrimsprogresspddm.blogspot.com/2012/11/the-icon-of-friendship.html

Rugăciunea părinților pentru luminarea minţii copilului

70233_flafdeis_w180

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, luminează minţile copiilor noştri cu harul Tău cel dătător de viaţă. Tu, Care dai celor înţelepţi înţelepciunea şi celor pricepuţi priceperea, trimite peste ei Duhul Tău cel Sfânt, dătătorul înţelepciunii, al cunoştinţei şi al înţelegerii. Tu i-ai luminat pe aleşii Tăi în toată vremea. Tu i-ai insuflat pe cei trei mari dascăli ai lumii şi Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu cuvântătorul şi Ioan Gură de Aur, de s-au arătat vase alese ale sfinţeniei, răspândind în lume dreapta credinţă. Tu ai luminat-o pe Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina, şi ea a ruşinat mulţimea ritorilor păgâni. Tu, Doamne, luminează-i şi pe copiii noştri (numele), ca să înveţe cele bine plăcute Ţie şi să se umple de cunoştinţa adevărului. Dă-le lor ştiinţă, pricepere, răbdare şi chibzuinţă. Să nu primească ei cunoştinţe pierzătoare de suflet, nici să înveţe ce e urât lui Dumnezeu. Fă-i ascultători faţă de dascălii care îi învaţă cele bune şi sârguincioşi în îndeplinirea celor ce li s-au rânduit. Iar la vremea potrivită, Doamne, ajută-i să găsească locul în care să folosească cele pe care le-au învăţat şi să muncească spre binele lor şi spre folosul aproapelui. Tu îi osândeşti pe cei care îşi îngroapă talanţii şi îi binecuvântezi pe cei care îi înmulţesc cu pricepere. Rânduieşte-le Tu, Doamne, Cel ce rânduieşti toate spre mântuire, unde să muncească, ce să muncească şi cum să muncească. Dă-le lor, Doamne, spor în toată lucrarea cea bună şi-i întăreşte în credinţă ca să Te mărturisească printr-o vieţuire curată până în ultima clipă a vieţii lor. Amin.

Rugăciune către Mântuitorul Iisus Hristos pentru ieşirea din necazuri

 admin-ajax

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al Lui Dumnezeu, nu suntem vrednici de Milele Tale, dar îndrăznim să Te rugăm să primeşti şi puţina noastră rugăciune, precum ai primit oarecând cei doi bani ai văduvei şi să alungi de la noi tulburarea care ne-a cuprins. Doamne, viforul necazurilor se ridică asupra noastră şi au intrat ape până la sufletele noastre, dar întru Tine este toată nădejdea noastră! Tu cunoşti pricina răului care ne apasă. La Tine perii capetelor noastre sunt număraţi. La Tine scăpăm şi pe Tine Te rugăm să depărtezi de la noi orice rău pierzător de suflet şi să ne ajuţi să biruim toate ispitele care ne învăluie! Tu eşti întărirea, scăparea şi Izbăvitorul nostru, Hristoase Dumnezeule şi Ţie Slavă şi mulţumire pentru toate Îţi înălţăm, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin!

Rugăciune pentru dragoste creştinească şi unire de cuget între părinţi şi copii, către Sfintele Muceniţe Elpis, Pistis, Agapis şi maica lor Sofia – 17 Septembrie

121241_sfanta_sofia

Pe voi, Sfintelor Muceniţe Elpis, Pistis şi Agapis, vă slăvim, vă mărim şi vă fericim, dimpreună şi pe înţeleapta voastră maică Sofia, căreia ne închinăm, că s-a arătat chip al grijii de Dumnezeu înţelepţite. Roagă-L, Sfântă Elpis, pe Făcătorul celor văzute şi al celor nevăzute, ca să ne dăruiască nouă credinţă tare, nesmintită şi nestricată. Mijloceşte, Sfântă Pistis, înaintea Domnului Iisus pentru noi, păcătoşii, ca să nu depărteze de la noi nădejdea în bunătăţile Sale, ci să ne izbăvească din tot necazul şi nevoia. Povesteşte-I, Sfântă Agapis, Duhului adevărului, Mângâietorului, necazurile şi întristările noastre, ca să trimită de Sus sufletelor noastre dulceaţa cea cerească. Ajutaţi-ne, dar, în nevoile noastre, Sfintelor Muceniţe, şi dimpreună cu înţeleapta voastră maică Sofia, rugaţi-vă Împăratului împăraţilor şi Domnului domnilor ca să-i păzească pe (numele) sub acoperământul Său, ca împreună cu voi şi cu toţi Sfinţii să preaînălţăm şi să preaslăvim preasfântul şi de mare cuviinţă numele Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh Dumnezeu, Stăpânului Celui mai înainte de veci, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sursa: http://www.doxologia.ro/rugaciune/rugaciune-pentru-dragoste-crestineasca-unire-de-cuget-intre-parinti-copii-catre-sfintele

Rugăciunea Sfântului Isaac Sirul pentru sporirea iubirii și unirea cugetului cu Dumnezeu

22472

Creatorule al nostru, al tuturor, Care știi bine boala și neputința firii mele, depărtează de la mine puterea potrivnicului, abate năvala păcatului din mădularele mele, stinge aprinderea lui din inima mea, tinde sufletului meu abătut mâna Ta tămăduitoare, leagă simțurile mele lăuntrice cu legătura Crucii Tale, sporește în mine belșugul iubirii Tale care vine din înțelegerea Celui Răstignit, strânge gândirea mea înăuntru cu tainele ascunse pe care le poartă Crucea, întărește în mine aducerea-aminte de smerenia Iubitului Tău Fiu, și fă să crească în mine minunarea în fața economiei Tale pentru mine. Amin.

Icoana: Dumnezeu – Creatorul, se afla la intrarea in Catedrala Mitropolitana „Sf. Treime” din Sibiu.

Sursa: doxologia.ro

Rugăciune grabnic folositoare către Sfântul Efrem cel Nou

120734_sfantul-efrem-cel-nou

Sfinte Mare Mucenice Efrem, ascultă rugăciunea mea, a păcătosului, şi vino în ajutorul meu. Am aflat de minunile tale, am aflat de darurile pe care le-ai primit de la Dumnezeu pentru jertfelnicia ta. Şi, văzând cum atâta mulţime de oameni a fost ajutată de tine, îndrăznesc să nădăjduiesc şi eu, ştiind că nu vei trece cu vederea cererea mea. De nenumărate ori te-ai arătat în vedenii şi vise, spunând celor credincioşi că vor primi cele cerute în rugăciune. Eu nu sunt vrednic de o astfel de mângâiere, pentru că păcatele mele sunt multe şi credinţa mea este puţină, dar cred că iubirea ta covârşeşte răutăţile mele şi nădăjduiesc, prin mijlocirea ta, să pun început bun mântuirii mele.

Roagă-te lui Dumnezeu pentru mine, Sfinte, să caut cele de folos mântuirii. Trupul meu este slăbănogit de păcate şi sufletul meu este moleşit din pricina patimilor. Iubitor de păcate sunt şi la faptele cele bune mă lenevesc. Cere-I lui Dumnezeu să îmi sporească credinţa, să-mi înmoaie inima cea învârtoşată, să îmi dăruiască smerenie, răbdare şi râvnă în războiul duhovnicesc. Sfinte Efrem, învaţă-mă să mă rog, să nădăjduiesc, să cred, să iubesc, să rabd şi să iert.

Sfârşitul tău mucenicesc mă îndeamnă să lepăd desfătările trecătoare ale acestei lumi. Chinurile pe care le-ai suferit mă îndeamnă să ridic şi eu crucea ascultării de Dumnezeu. Învaţă-mă, sfinte, să trăiesc nu după voia mea, ci după voia dumnezeiască, să nu caut cele ale mele şi să mă izbăvesc de patimile şi de păcatele care mă apasă. Alungă de la mine toate ispita diavolească. Prea mult am păcătuit, prea mult am izgonit de la mine harul dumnezeiesc. Acum a sosit ceasul mântuirii mele, sfinte. Domnul bate la uşa inimii mele şi vreau să Îi deschid. Ajută-mă, sfinte, că sunt neputincios!

Roagă-te pentru mine până la ultima suflare a vieţii mele. Roagă-te, Sfinte Efrem, pentru tot poporul creştinesc, pentru toţii ierarhii, preoţii, monahii şi credincioşii. Roagă-te pentru părintele meu duhovnicesc şi pentru toate rudeniile mele după trup şi după duh. Roagă-te, sfinte, pentru robii lui Dumnezeu (numele), pentru toţi cei care mi-au cerut să mă rog pentru dânşii, pentru toţi cei care se roagă ori se ostenesc pentru mine, pentru toţi cei care mi-au făcut vreun bine ori vreodată m-au ajutat, ştiuţi şi neştiuţi.

Ajută, Sfinte Efrem, pe cei care zac în patimi, robiţi de nepocăinţă şi trândăvie, pe cei ce sunt în necazuri şi în ispite. Alină-le suferinţa sufletească şi trupescă şi-i ocroteşte pe cei ce sunt în închisori, în spitale, azile sau orfelinate şi pe toţi cei care sunt singuri, bolnavi şi neputincioşi.

Înmulţeşte rugăciunile pe care le faci pentru noi, Sfinte, ca şi noi să cădem la rugăciune, mulţumindu-ţi din prea plinul inimii. Ca împreună cu tine să Îl slăvim pe Dumnezeul cel în Treime lăudat, în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune ajutătoare în vreme de necaz către icoana Maicii Domnului Prodromița

admin-ajax (2)

O, preacurat chip înfrumusețat cu razele desăvârșitei curății, pleacă blânda Ta privire și spre mine, cel gârbovit de mulțimea și întunericul păcatelor mele. Fulgerele răutății au rănit cumplit sufletul meu, dar Tu, Stăpână, Ceea ce ești Nor al Luminii, cu fulgerele rugăciunii Tale risipește gândurile mele cele rele care tulbură neîncetat sufletul meu. Ca Ceea Ce ai născut pe Soarele Cel veșnic, cămara cea întunecată a inimii mele o luminează cu raza milostivirii Tale, ca să nu fiu eu răpit pe neașteptate de lupul cel înțelegător. Ca Una Care ai binevoit a ne da sfântă icoana Ta, nezugrăvită de mână omenească, spre ocrotirea poporului binecredincios, înalță mâinile Tale la rugăciune și oprește dreapta mânie a Ziditorului pentru mulțimea păcatelor noastre. Ceea Ce porți în mâinile Tale pe Arhiereul Cel veșnic, sub omoforul Său ne păzește pe noi de ispitele celui viclean și ne mijlocește iertarea mulțimii păcatelor noastre. Alungă tulburarea sufletelor care Te cinstesc pe Tine, ca să vedem și noi, ca într-o oglindă înțelegătoare, întru lumina chipului Tău strălucirea bunătății Tatălui și cu gândul povățuit de Duhul Sfânt să ne facem și noi prin lucrarea virtuților după asemănarea Fiului. Alungă viforul ispitelor care caută să ne prăbușească în adâncul iadului și sub acoperământul milostivirii Tale ne primește pe toți, ca să-Ți înălțăm Ție cântare de laudă totdeauna.

Din patul bolii slobozește-mă pe mine, Doamnă, Ceea Ce ai întins mâinile Tale cele sfinte și ai ridicat din neputință pe cei covârșiți de durerile cele de multe feluri. Nu ne lăsa pe noi Stăpână, să fim biruiți de răutatea vrăjmașilor noștri, ci cu milostivul Tău acoperământ acoperă sufletele noastre și ne dă trcere netulburată pe marea acestei vieți.