Ideologia consumeristă a devenit dominantă pe glob, fiind un instrument de control al maselor și de asigurare a unui climat ideologic favorabil neocolonialismului economic. Unul dintre domeniile în care a excelat ideologia consumeristă este cel al hipertrofierii sexualității umane, prin pornografie, filme, cărți, reclame, mesaje subliminale, schimbarea mentalității și încurajarea unui teribil relativism moral. ”Cei care, de pe baricadele „desacralizării” capitalismului au denunţat această ideologie mercantilă (“funcţionând” ca pulsiune sexuală), instaurând – prin libido-ul public – tiranica domnie a plăcerii, au sesizat că e vorba de o gigantică manipulare. Tripleta excitare – inovare – mimetism, prin jocul seducţiei, oferă ”noilor hipnotizatori” posibilitatea de ”a ne coloniza pe furiş”. O propagandă silenţioasă, aşadar, subjugând inconştientul colectiv, făcând din posesie crezul contemporaneităţii.”[1]

1. Scurt istoric al “liberalizării” relațiilor sexuale:

• În timp ce în lagărul de est, existența, chiar si cea intimã, se desfãșura în limitele ideologiei, manifestările de tot felul fiind dacă nu reprimate, cel puțin diminuate, sub privirea atotpătrunzătoare a Fratelui cel Mare[2], în Occident, după moartea lui G. Orwell, apare fenomenul hippie[3] – Flower Power, a cărui ideologie este caracterizată de: atotputernicia dragostei, sex liber, eliberarea de tipare, hedonismul; trăiau după legile făcute de ei, nu după cele impuse de guvernul american. Eliade a interpretat fenomenul ca dorința arhetipală a omului de a reconstitui Paradisul: eliberați de orice autoritate, purtând părul lung, adamic, trăiesc goi prin păduri, în meditație, dorind să demoleze pașnic frontierele naționale, rasiale, religioase, sexuale, de clasă, ideologice. Cred în sex mai mult decât în lupta politică. Ca filosofie de viaţă, promovau „întoarcerea la natură” -„Mother Nature„, și aplicau practici orientale de shamanism, hinduism, apelul la droguri – inițial naturale, dar s-a ajuns în cele din urmă la consumul de droguri puternice, care a dus la dezechilibru psihic şi căderea in promiscuitate a hippioţilor.
• Beatles-ii vor fi un vârf de lance al culturii hippie, lansând melodii ce folosesc cuvinte specifice, cunoscute doar de cei din aceasta cultura “sex and drugs”:

*teenagers, cu sensul de adolescenți iubitori de muzica rock și de droguri-junkies;

*cool- care denumea starea provocată de droguri:

*discovered – cu semnificația: vise colorate, compensatorii ale tinerilor”junkies”

* “beatnik”,  “hippies”,  “flower children”[4]

• Beatles-ii au fost fascinați de cultura indiană. Maharishi, venit pentru prima oară din India în 1960  a devenit repede un simbol al generației Flower-Power. El propovăduia autoperfecționarea. Promisiunile lui se întâlneau perfect cu filosofia drogurilor: “Vreți extaz, vă dau extaz și nu trebuie să renunțați la nimic!”
• Mișcarea culminează cu Festivalul de muzica rock  de la Woodstock din 1969. Printre mesajele de pe cartoane puteai citi: “God loves sex”.
• Războiul din Vietnam, care  a avut loc între 1 noiebrie 1961 și 30 aprilie 1975, căderea Saigonului . Războiul a fost purtat între Republica Democrată Vietnam (Vietnamul de Nord), sprijinită de China și URSS, și Republica Vietnam (Vietnamul de Sud), sprijinită de USA. Conflictul s-a încheiat cu înfrângerea Vietnamului de Sud și unificarea țării sub conducere comunistă. Trupele americane s-au retras din Vietnam, războiul fiind considerat unul dintre marile eșecuri ale politicii externe americane. Starea de nesiguranță a zilei de mâine, poate că a contribuit la accelerarea liberalizării relațiilor sexuale.
• Alfred Kinsey (1894 – 1956) este considerat “părintele revoluţiei sexuale”. Cele două studii publicate de primul sexolog ştiinţific în anii 1940 şi 1950 – ”Comportamentul sexual al masculului uman”, din 1948 şi ”Comportamentul sexual al femelei umane”, din 1953 – au marcat profund societatea americană şi, ulterior, întreaga lume occidentală, ajungându-se aproape la un Sindrom Kinsey ( http://inliniedreapta.net/lavedere/sindromul-kinsey/)
• In 1964 apare cartea lui Michel Foucault – “Istoria sexualitãtii”, Din perspective analizelor lui Michel Foucault, s-ar putea spune că ipoteza reprimării discursurilor despre sex, începând cu secolul al XVII-lea, culminând cu epoca victoriană, este doar o poveste care determină nașterea unei ideologii anti-represive, eliberatoare, demistificatoare, pe scurt este faptul discursiv global, transpunerea în discurs a sexului” (op. cit., p. 14); este voința de a cunoaște,  o tot mai mare punere în valoare a discursului despre sex” (op. cit., p. 21).
• Aldous Huxley, fratele lui Julian Huxley (cel ce a susținut puternic darwinismul) spunea: „Aveam motive pentru a nu dori ca lumea să aibă sens; ca urmare, am admis că nu avea nici unul, și am fost în stare, fără vreo dificultate, să găsesc justificare pentru această asumare. Pentru mine, ca și, fară îndoială, pentru majoritatea contemporanilor mei, filosofia nonsensului a fost, în mod esențial, un instrument de eliberare. Eliberarea pe care o doream era simultan o eliberare de un anumit sistem politic și economic, și o eliberare de de un anumit sistem de morală. Ne-am ridicat împotriva moralei fiindcă ne stânjenea libertatea sexuală„[5].
• Surprinzãtoare va fi, însã, analiza pe care o va face Julius Evola în “Metafizica sexelor”, apãrutã în 1958. Temporal, deci, la limită, dar studiul este reclamat de criza către care se îndrepta lumea occidentală la vremea aceea: o criză a vieții sexuale a cuplului, degradată, decăzută, golită de emoții și putredă. Ceea ce reprezintă astăzi și numim ca „invazie a erotismului” își găsește explicația în represiunea sexului, așa cum este înțeleasă ea de câțiva analiști. Cauza majoră a excesului de sexualitate în Occident stă în reprimarea unitătii dintre sex, sentiment și iubire sacră; „orgia sexului la care asistăm astăzi, filmele sexy, pornografia invadatoare, sex shopurile ș.a.m.d., reprezintă încă o acțiune a reprimării, fiindcă atâta timp cât sexul e vulgarizat, fiziologizat, terfelit, debarasat de orice obligație și cvasiironico-sarcastic, sexul nu mai e spirit, nu e aventură, nu e noutate, nu e creație, nu e dăruire, nu e descoperire, nu e tremur și cutremur”[6].

„Sexul este cea mai mare forță magică a naturii; în el acționează un impuls care prefigurează misterul Unului”. În afirmația evoliană trebuie să vedem încercarea de a recupera ceva din semnificația eroticii platoniciene din ”Banchet” și un semnal pentru degradarea omului contemporan, rob și neputincios unei ideologii în care politica, aparent, nu are nici un amestec…[7].

• Încă de la începutul anilor ’70, Statele Unite s-au declarat o societate „eliberată sexual”. De-a lungul anilor, atât experiența pastorală, cât și mass-media au arătat că revoluția sexuală a adus în societatea americană mai mult confuzie decât libertate, mai mult libertinaj decât eliberare.
• Odată ce televiziunea și-a intrat în rol, iar producătorii au început să realizeze puterea sexualității în vânzarea produselor, a început reeducarea socială în masă privind valorile sexuale, aceasta ducând la o importantă restructurare a rolurilor sexuale tradiționale. O consecință majoră a fost dărâmarea vechilor tabuuri legate de pornografie, sex extraconjugal și copii „ilegitimi”. S-a creat în schimb o atmosfera de fixație și exploatare sexuală ce impune o imoralitate indispensabilă -o ieftină și seducătoare trivialitate – în toate domeniile.
• Filmele  prezintă acum actul sexual atât de explicit, încât ele ar fi fost evaluate drept pelicule „X” în urma cu câțiva ani.
• Limbajul explicit sexual și scatologic a devenit obligatoriu, chiar și în prime time.
• Prezervativele sunt mai la îndemână pentru adolescenții de azi decât țigările, iar educatorii, psihologii și pastorii sfătuiesc pe tinerii noștri, băieți și fete, să nu plece de acasă fară a avea unul asupra lor.
• Mare parte din această îndoctrinare perversă, (numită în școlile noastre eufemistic: „educație sexuală„[8]) este justificată cu referire la SIDA . Dar această boală nu ar exista, dacă societatea noastră nu ar scuza ceea ce în generațiile anterioare era socotit drept comportament imoral.
• Cu alte cuvinte, pragul nostru de toleranță a explicității și exploatării sexuale s-a micșorat în mod dramatic.

S-au înregistrat:

• Peste un milion și un sfert de avorturi în fiecare an,
• frecvența înspăimântătoare de abuzuri la copii,
• o rată a divorțului de aproape 50%, împreună cu
• practica general acceptată a concubinajului,
• „căsătoriile” homosexuale și
• dezmembrarea excesivă, dar nu mai putin reală a familiei moderne ca unitate sociala de baza – acestea sunt consecințele unei revoluții sexuale deviate.[9]
• În anul 1992,  OMS a exclus homosexualitatea din lista diagnosticelor, urmând, astfel, Asociației Psihiatrice Americane (APA), care exclusese homosexualitatea din al  său “Manual de diagnoză statistică” (DMS), deși Academia Medicală din New York concluzionase încă din 1963 că homosexualitatea este o boala, iar homosexualul este un individ cu tulburări în sfera emoțională, incapabil de a fi parte a unei relații sexuale normale. Filmele ne prezintă homosexuali foarte carismatici. Partenerul cu rol feminin in cuplul homosexual ridiculizeaza gesturile și comportamentul femeilor, atrâgand simpatia asupra lui!
• Se organizeaza parade gay, deșănțate, care sunt ofensatoare pentru creștini, pentru părinți, copii sau pentru cei care au optat pentru o familie heterosexuala.
• Un alt reper al “evoluției” sexualității libere o reprezintă momentul Kinsey. Plecând de la cele două cărţi scrise de el, mass-media a promovat liberalizarea sexualităţii în sensul exultării aventurilor amoroase, a unei sexualităţi scoase complet de sub auspiciile relaţiilor maritale, ruperea sexualităţii de dimensiunea ei afectivă şi transformarea relaţiei sexuale într-un fel de sport sau divertisment.
• Deși Kinsey promitea o sănatate înfloritoare celor ce adoptă acest comportament sexual, oamenii sunt astăzi, în epoca pornografiei, anxioşi şi bolnăvicioşi, depresivi şi extrem de nefericiţi.
• Depresia a ajuns deja una dintre cele mai răspândite boli de pe glob.
• În schimb, cercetări mai noi dovedesc faptul că relaţia sexuală normală presupune o rată a bolilor mult mai redusă decât oricare dintre perversiunile sexuale.
• De asemenea, o viaţă armonioasă de familie oferă protecţie în faţa bolilor şi a stresului, iar părinţii care-şi înconjoară copiii cu dragoste sunt cei mai longevivi.
• Studiile demonstrează în mod evident că scoaterea sexualităţii din contextul afectiv al relaţiilor maritale îl introduce pe individ în cercul vicios al anxietăţii şi al depresiei, al dependenţei de sex şi al confruntării cu patologii de tot felul[10].

(Va urma)

Richie Havens melting human hearts at the Woodstock Festival 1969.

Și Imnul Hippie:

Cristina Olaru  (Ghenof)

Bibliografie:

[1] Pascal Bruckner, Mizeria prosperităţii,  pag 62, Ed. Trei, 2002; traducere din limba franceză de Vasile Zincenco.

[2] “„Ar fi vrut sã poatã merge împreunã pe stradã, dar nu ca acum, ci deschis, fãrã nici o fricã, sã vorbeascã câte-n lunã si în stele, sã facã mici cumpãrãturi pentru casã. Dar mai tare ca orice dorea sã aibã un cuib al lor, unde ar putea ramâne singuri, fãrã a-si cersi iubirea de la o întâlnire la alta. […] Amândoi stiau cã fac o nebunie, cã astfel îsi sapã singuri groapa. Iar acum, asezat pe marginea patului, gândurile îl purtarã din nou la subsolurile Ministerului Iubirii” (George Orwell, “1984”)

[3] Subcultura hippie a fost inițial o mișcare de protest a tineretului împotriva societății materialiste occidentale, care a luat ființă în SUA la începutul anilor 1960 și care mai apoi s-a răspândit în multe țări din lume. Mișcarea hippie a fost atât o mișcare politicăcât și culturală.Cuvântul „hippie” vine de la „hipster”, care descria tinerii beatnik care s-au mutat în districtul Haight-Ashbury din San Francisco, SUA. Acești tineri moșteniseră atitudinea nonconformistă a generației beat, și-au creat cu timpul comunități proprii, ascultau rock psihedelic, erau adepți ai revoluției sexuale și foloseau droguri precum hașiș și LSD. Moda și valorile hippie au avut un efect major asupra muzicii de masă, a televiziunii,filmelor, literaturii și artelor.

[4]http://nogovernment.wordpress.com/2010/08/30/controlul-mental-si-cultura-pop/

[5] Conf. Dr. Adrian Lemeni- “Referatul Facerii”,din vol.“Sensul eshatologic al creatiei”,Ed. ASAB, Bucuresti, 2007, pag.110; nota din Aldous Huxley-“Marturisirea unui ateu notoriu”

[6] (Julius Evola, “Metafizica sexelor”, Editura Humanitas, Buc.,1994, p. 21).

[7] Ion Cordoneanu – “Sex si ideologie”

[8] „Iata, spre pilda, urmarile Educatiei sexuale în Danemarca, tara scandinava care e, de mai multi ani, campioana Educatiei sexuale în scolile europene: – violurile au crescut cu 300%;  – bolile sexuale au crescut (la tinerii sub 20 de ani!) cu 250% ; – cazurile de graviditate, de sarcina în afara casatoriei s-au dublat;  – divorturile s-au dublat;  – avorturile au crescut cu 500% (!).  Doar doua lucruri au scazut: rata nasterilor si vârsta medie a primului raport sexual”.

[9] http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/darul-sacru-vietii/revolutia-sexuala-79873.html

[10] http://www.ortodoxiatinerilor.ro/sexualitate/pornografia/18105-transformarea-relatiilor-sexuale-in-divertisment.html

Cristina Ghenof

P.S. Articolul a fost tradus în limba rusă de Editura Mănăstirii Sretenskii de la Moscova: http://www.pravoslavie.ru/jurnal/71215.html