O zi obișnuită din viața unui cuplu: fragment din “Fericirea care durează” a lui Bert Hellinger

Bărbatul o privește pe femeie, femeia pe bărbat, și chipurile lor se luminează. Se bucură unul de altul. Nu este acesta un început frumos pentru o nouă zi într-o relație de cuplu? Expresia cea mai frumoasă a iubirii apare atunci când ne bucurăm de partenerul nostru. Exact așa cum este el. Asta este fericirea, bucuria reciprocă, bucuria pentru celălalt și ceea ce decurge din această bucurie, anume faptul de a da și a primi. Atunci ziua nu va fi îndeajuns de lungă, pentru că în permanență ceva nou circulă între cei doi. După multe decenii de observații amănunțite, esența fericirii mi s-a dezvaluit în 3 cuvinte:

1. DA – pentru partener, pentru mine, pentru situația noastră, așa cum este, pentru fericire
2. TE ROG – când rănești pe celălalt, a-l privi în ochi și a-i spune: te rog, poate fi de ajuns.
3. MULȚUMESC – într-o relație de cuplu există sute de ocazii -zilnic- de a ne bucura de ceva și a spune: “mulțumesc”, pentru ca fiecare să-i fie recunoscător celuilalt.

Ce îi face pe copii fericiti? – faptul ca ambii părinți sunt fericiți prin el. Acest lucru se întamplă atunci când – în copil – se descoperă unul pe altul, se iubesc și sunt fericiți unul prin altul. Când se bucura parinții de copil? Atunci cand îl iubesc așa cum este el.

Cum se împlinește relația de cuplu?, Cum ajung să se iubească soții?

1. Relația sexuală: în ea se contopesc iubirea și viața
2. Iubirea inimii: dragostea sexuală se împlinește mai bine, atunci când izvorăște din iubirea inimii, când este o împlinire a acesteia.
3. Traiul în comun: viața în comun poate exista fără sexualitate și, uneori, chiar fără iubire. Dar traiul în comun este un bun prețios. El trebuie învățat și trăit.

Mai există o condiție esențială a fericirii personale și de cuplu: RESPECTUL PĂRINȚILOR. Chiar dacă  partenerul își amintește uneori cu amărăciune de unele greșeli ale părinților lui, continuați să-i respectați, pentru că orice iartă un om, mai puțin vorbele injurioase la adresa părinților lui (sau copiilor lui). Purcedeți în viața de cuplu cu binecuvântarea părinților, uniți în fața lui Hristos prin Sfânta Taină a Cununiei, trăiți întru Hristos – în respectul poruncilor dumnezeiești, în bisericuță, spovediți, împărtășiți, cu călăuzire de la duhovnic și nu că nu veți avea necazuri – căci creștinii sunt adânc încercați în viața lor – dar, cu fiecare necaz vă veți apropia și mai mult de Dumnezeu, veți spori neînchipuit de mult în curaj și simplitate, în dragoste de Dumnezeu, de oameni și de viață, pentru că veți fi mereu conectați la Izvorul Vieții. Nu există  un prieten mai bun pentru o femeie/bărbat, decât soțul/soția! Sau așa ar trebui să fie! Copiii cresc, se duc la casele lor, doar soțul/soția rămâne – persoana care ne-a îndurat toate metehnele, cu care ne-am certat, ne-am iubit, ne-am sfătuit cum să facem cu copiii, cu banii, ne-a suportat cu toate ale noastre! ”Până când moartea ne va despărți”, așa spune în slujba Sfintei Cununii și ”Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă”. La bine și la greu! Nu este o haină, pe care s-o dai jos, pentru că nu mai este la modă, ci o luptă comună pentru mântuirea amândurora, a copiilor lor și pentru a stinge păcatul în neam.

Vă pun la minte și la inimă un gând greu: din mâinile tale, omule bun și harnic, se va cere sufletul soției tale! Din mâinile tale, fată frumoasă, care vei ajunge cu mâinile bătătorite de muncă – gătit, vase, rufe, piață, dar și bune și mângâietoare – din mâinile tale se va cere sufletul bărbatului tău; adică răspundem unul pentru altul în fața lui Hristos.

Aceasta este căsătoria  ortodoxă! Unul lângă altul până la moarte, doi luptători puternici, viteji și care se bazează total unul pe altul! Așa să vă ajute bunul Dumnezeu pe toți și pe fiecare! Amin!

Imaginea – Părintele Dumitru Stăniloae, cu Doamna Preoteasă Maria Stăniloae – soția sa jertfelnică, fără de care nu și-ar fi putut termina prodigioasa sa operă.

Cristina Olaru (Ghenof )