Scrisoare către părinți: fiul vostru este un violator? – Cristina Olaru

Pablo-Picassso-Le-Viol-Sothebys-Impressionist-and-Modern-Sale-20121

Pablo Picasso, Le Viol (1940)

Dragi prieteni,

Nu vă scriu doar ca o femeie ce a lăsat în urmă neliniștile acelea, de a găsi un ”prieten”, un iubit, un soț; vă scriu ca părinte și ca observator al lumii în care trăim. După cum bine știți, violul este o traumă existențială, ce nu poate fi vindecată. Vă amintesc anomalii ale societății noastre, ce au pregătit și au permis apariția violurilor de tot felul: fizic, mental, sufletesc, spiritual, al intimității, al libertății, al siguranței vieții, al stimei de sine, al încrederii în sine, etc.:

Femeile: au dus viața cum au crezut, cum au putut. Cred cu adevărat că ar fi putut fi mai bună, dacă speranțele lor că ”această relație este ultima și vom trăi fericiți, până la adânci bătrânețe” s-ar fi îndeplinit. Dar, după ce-au fost folosite, după ce floarea frumuseții, a tinereții s-a dus, au fost aruncate ca niște obiecte, ce nu mai sunt de niciun folos.

Bărbații aceia cinici or avea și ei un rol la acreala ființei acestor femei, dar și mai sigur la starea lor de umilință și foarte scăzută stimă de sine. Dar, așa au fost învățați de o societate aproape primitivă: ”bărbatul să aibă cât mai multe experiențe sexuale, că altfel nu-i bărbat” și ”bărbatul își ridică pălăria de jos și tot bărbat este”.

Iar femeia se alege cu oprobriul lumii, cu judecata rece a acelorași bărbați: ”nu ne însurăm noi cu de-alea de le-a înșirat cine-a vrut și cine n-a vrut! Noi vrem fete cuminți, că oricum le înșelăm și pe alea, că așa s-a obișnuit mușchiu’ nostru!”

Care-a fost mai ”șmecheră”, ”și-a tras” un bărbat, un soț, devenind virtuoasa șefă, moralista de la radio-șanț și tocătoarea/ forfecătoarea tuturor celorlalte fete și femei. Acestea alcătuiesc cea mai consistentă otravă a lumii! Câte hotărâri devastatoare pentru viețile fetelor ”care-au greșit” n-au fost luate pentru a închide gura lumii! Câte căsnicii nepotrivite nu s-au încheiat la presiunea unei mentalități de comună primitivă.

Și cum-necum – mai cu dragoste și mai mult fără -, apar niște amărâți de copii, care cresc într-o atmosferă de frustrări zilnice, de certuri de oameni înnebuniți, de părinți iresponsabili, care își fac din copil un aliat împotriva celuilalt părinte! Evident, discreditându-l.

Apoi încep educația: mama se sprijină pe micuța ei fiică – suntem prietene noi două -, aruncând în spatele ei delicat și fragil tot ce-i face ei, mama, bestia de bărbată-său! Ca variație, îi povestește cu foc și aventurile tinereților ei zbuciumate! Copilul e confuz, pentru că mai ales  la vârsta mică, învață prin exemplu, nu prin contra exemplu! Nu prin: ”Așa, nu!”

Hai că vine și tatăl, cu bagajul lui imens de cunoștințe despre lume și viață: să nu faci nimic, după ce vii de la serviciu – hai, treacă-meargă să-l facă și ăla; să stai la televizor; să mai răcnești câte-o comandă să ți se aducă apă, bere, mâncarea la pat; să râgâi satisfăcut și să te crezi amuzant ca Birlic. Apoi să-l înveți pe băiat cum să devină bărbat: ”…tot ce prinzi; respect pentru fete/femei 0; responsabilitate – minus infinit; ba, hai, că-l învață să folosească prezervativ, ca să nu-l ia de prost fo’ una și să-i trântească vreun plod în brațe. A, și ca să nu ia cine știe ce, că, cu fetele din ziua de azi…!”

Mai este și pitorescul personaj: soacraunele, doar, of course -, care-și bagă nasul și sub plapuma nurorii. Ba chiar cunosc un caz, în care soacra a stat 3 săptămâni în aceeași cameră cu tânăra pereche, imediat după căsătoria lor! Iar fiii, nu de puține ori, ascultă competentul sfat matern, iar soacra hotărăște totul în viața tânărului menaj, adăugând la frustrarea deja existentă, prin repetata ei implicare în viața lor.

Nu se poate să nu știți femeile acelea, care stau toată ziua și toacă tot ce mișcă – la mine-n sătuc, stau pe bănci, la poartă sau pe parapete de piatră, care deja au luat forma posteriorului lor și foarfecă pe toți cei care trec. Și știu tot, și judecă și etichetează tot și habar n-am când or face mâncare, cum de n-au murit de foame bărbații și copiii lor! Ce să mai vorbim de educație! Și ele fac regulile într-o comunitate rurală! Dacă te-au încondeiat ele, adio!

Deși sunt femei și știu cât de grea este condiția femeii, tot ele le judecă și condamnă pe suratele lor. Tot femeile sunt vinovate, de la Eva până mâine! Nu mai țin minte că o Fecioară a mijlocit exonerarea de vină, prin nașterea dumnezeiescului ei Fiu, ce ne-a răscumpărat cu sângele propriu și ne-a adus Botezul prin apă și prin Duh, ce ne-a spălat de păcatul strămoșesc.

Bun înțeles că nu generalizez, vorbesc doar de ”o anumită parte a societății noastre”!

Apoi, televiziunea! Premiez în mod special Pro TV-ul și știrile de la ora 5! N-am știut că în România se înfăptuiesc atâtea crime, că babele au cea mai bogată viață sexuală, chiar dacă nu tocmai cu voia lor, până la apariția acestui post, respectiv ediții a știrilor. După ce-am aflat asta, nu m-am mai uitat, dar sunt oameni care iau taxiul, să nu le piardă. Așa am învățat să ne disprețuim nația, dar și să ne anesteziem simțul moral, ajungând la o toleranță a răului impresionantă. Negativ.

Din nou televiziunile: reclamele sunt din ce în ce mai mult cu tentă sexuală; niște femei se laudă că merită nuș’ ce produs. Creștinul, însă, nu crede că merită mila și bunătatea lui Dumnezeu, dar are nădejde și-o cere în rugăciune.

Vedetele de televiziune – promovează modelul femeii cu excesivă grijă de aspectul exterior, ”tunată”, îmbrăcată extravagant și indecent, cu o viață amoroasă publică și foarte variată de la o lună la alta, trecând rapid de la un partener sexual la altul; căsătorii ale fetelor tinere cu bărbați bogați, dar mult mai în vârstă, fără iubire, vânzându-și tinerețea și frumusețea, neștiind că cele care pierd sunt tot ele – bătrânețea ”se ia”; bărbatul înflorește, dar ea pălește.

Telenovele, ce paralizează populația feminină, în special; pline de drame existențiale, de țipete și lacrimi, toate cu happy-end fericit (sic)! Începe să se contureze un model de femeie, cu gura mare, rea și răzbunătoare, seducătoare, care fură soțul/iubitul prietenei, îl aiurește cum vrea; – apare timid și-un model de bărbat, condus de propria-i instinctualitate, manevrată expert de o ea.

Pornografia – consumul excesiv conduce la: sex solitar; aprinderea imaginației și dorința de a pune-n practică cele vizionate; adicția de pornografie; adicția de sex; insatisfacția într-o relație normală, pentru că cele petrecute în singurătate și în imaginație, deja l-au condiționat reflex pe consumatorul de pornografie de un alt fel de satisfacție, mergând până la  impotență; violența sexuală.

Mai multe despre aceste subiecte aici:

https://multumesc.mobi/2014/07/17/deturnarea-dragostei-in-sex-sub-influenta-ideologiei-consumeriste-i/ şi următoarele

Publicații cu conținut explicit sexual, ce pot fi cumpărate de orice puști, de la orice chioșc de ziare.

 Filmele – ce nu mai sunt atent selecționate, care chiar și în prime-time afișează scene de o senzualitate violentă, pasională – chipurile, modelând în copiii ce ajung să privească la vârste foarte nepotrivite aceste secvențe, un viitor comportament sexual violent, considerându-l pasional, pătimaș, irezistibil!

Tații, cei care-ar trebui să vorbească cu ei, n-o fac, poate și pentru că ei înșiși sunt nepricepuți, egoiști, indiferenți la satisfacția fizică a femeii; eventual doar se felicită ce amanți buni sunt, față de chiar fiii lor!

Despre discuții, comunicare, sesizarea momentului propice, cadru emoțional cald și apropiat, preludiu, stăpânire de sine și efortul de a ajuta și partenera să trăiască un act sexual reușit, postludiul – care aduce o și mai mare satisfacție și apropiere, mai puțini bărbați vorbesc. Iar femeile mint ca o gazetă :)! Ce de aaaah! și ohhhh!, când de fapt nici nu știu când a început și când s-a terminat! Și cei doi nu vorbesc, nu comunică, nu sunt sinceri, nu încearcă să aranjeze lucrurile. Un consilier psihologic, specializat pe probleme de cuplu, poate fi de ajutor, dacă între cei doi există iubire! Dacă nu, doar Dumnezeu poate să-i ajute, dar nici El nu intervine nechemat!

Un duhovnic bun este și mai potrivit. Căutați un duhovnic mirean, pentru că este cel mai aproape de problemele vieții de familie, având el însuși una. Desigur, sunt și mari duhovnici printre ieromonahi. Căutați-i pe cei cu o mare putere de pătrundere, dar și de cunoaștere a suferinței umane.

Violența casnică și violența sexuală în familie; copiii văd! Ei învață mai curând prin imitație, decât prin educație; nu o dată acestea două fiind complet diferite.

Alcoolismul

Drogurile

Răzbunarea: a spus și acea fetiță: nu a cedat cererii prietenului ei, iar acesta s-a răzbunat, prin acest viol colectiv! Inuman!

Toleranța excesivă a societăți față de aceste cazuri teribile. 

Relativismul moral și tot mai marea îngăduință pentru manifestările anormale, publice ale sexualității umane.

Neaplicarea legii în caz de viol, pentru că victimele știu că tot ele vor fi condamnate și ascund cele întâmplate.

RUȘINEA – o altă cumplită piedică în calea destăinuirii celor întâmplate, teama de izolare socială, ba chiar de dezgustul celor ce aud povestea.

Sentimentul că ești degradat, murdărit, neputincios, impur, VINOVAT.

FRICA – ce paralizează orice acțiune.

Atitudinea de neîncredere și părtinitoare a chiar organelor abilitate să facă dreptate: nu ai strigat, nu ai urlat, nu ai gâtul tăiat – înseamnă că ai consimțit! Nu există cazul în speță!

Lipsa duhovniciei, lipsa unei educații religioase, care i-ar trasa copilului niște repere axiologice, punându-l într-o perspectivă universală, eternă, a iubirii hristice; nu doar una conjuncturală – morala sau etica societății, cea care penalizează legal sau prin oprobriu, lipsit de empatie, de compasiune umană.

Ereditatea duhovnicească: copiii noștri moștenesc nu doar o ereditate biologică, ci și apucături de-ale părinților lor.

Lipsa atitudinii de părinți ai tuturor copiilor – copiii României sunt toți ai noștri, pe toți trebuie să-i ocrotim, cu toții!

Copiii sunt simptomele bolilor cuplului! Violatorii de azi sunt roadele reclamelor deșănțate, filmelor erotice, pornografiei, insuficientului timp de calitate, acordat copiilor, educației aleatorii, exemplelor parentale, dar și ale societății. Noi toți suntem co-autorii acestor monștri – noi am îngăduit ca toate acestea să se întâmple, n-am protestat, n-am pretins CNA-ului o mai bună filtrare – nu cenzură – a programelor în timpul zilei, cercetarea programelor copiilor, o atmosferă de familie ce respectă puritatea minții și suflețelelor copiilor, care conferă siguranță, pace și continuitate. Ar mai fi, dar ajunge zilei răutatea ei!

https://multumesc.mobi/2015/03/07/acatistul-preotesei-olga-michael-tamaduitoare-celor-raniti-si-abuzati/

Cristina OLARU (Ghenof)

Articolul a fost preluat și de către ”Active News  – știri nefiltrate”:

http://www.activenews.ro/stiri-social/EXTRAORDINARA-scrisoare-a-unei-mame-catre-parinti-dupa-violul-de-la-Vaslui-Fiul-vostru-este-un-violator-122133

11.11.2015: 

Pedepse definitive pentru violatorii Vaslui:
Burada Silviu – de la 8 ani si 4 luni, pedeapsa marita la 10 ani
Avadanei Silviu, de la 7 ani la 8 ani
Bolboceanu Petrica, de la 7 ani la 8 ani si 6 luni
Burlacu Paul, de la 7 ani la 8 ani si 8 luni
Boicu Ionut, de la 5 ani si 8 luni la 6 ani si 6 luni
Rotaru Alin, de la 5 ani si 8 luni la 6 ani si 4 luni
Surleac Ioan, de la 5 ani si 8 luni la 6 ani

Deturnarea dragostei în sex, sub influenţa ideologiei consumeriste (VI) – Cristina Olaru

125201_staniloae-maria-preoteasa-doamna

O zi obișnuită din viața unui cuplu: fragment din “Fericirea care durează” a lui Bert Hellinger

Bărbatul o privește pe femeie, femeia pe bărbat, și chipurile lor se luminează. Se bucură unul de altul. Nu este acesta un început frumos pentru o nouă zi într-o relație de cuplu? Expresia cea mai frumoasă a iubirii apare atunci când ne bucurăm de partenerul nostru. Exact așa cum este el. Asta este fericirea, bucuria reciprocă, bucuria pentru celălalt și ceea ce decurge din această bucurie, anume faptul de a da și a primi. Atunci ziua nu va fi îndeajuns de lungă, pentru că în permanență ceva nou circulă între cei doi. După multe decenii de observații amănunțite, esența fericirii mi s-a dezvaluit în 3 cuvinte:

  1. DA – pentru partener, pentru mine, pentru situația noastră, așa cum este, pentru fericire
  2. TE ROG – când rănești pe celălalt, a-l privi în ochi și a-i spune: te rog, poate fi de ajuns.
  3. MULȚUMESC – într-o relație de cuplu există sute de ocazii -zilnic- de a ne bucura de ceva și a spune: “mulțumesc”, pentru ca fiecare să-i fie recunoscător celuilalt.

Ce îi face pe copii fericiti? – faptul ca ambii părinți sunt fericiți prin el. Acest lucru se întamplă atunci când – în copil – se descoperă unul pe altul, se iubesc și sunt fericiți unul prin altul. Când se bucura parinții de copil? Atunci cand îl iubesc așa cum este el.

Cum se împlinește relația de cuplu?, Cum ajung să se iubească soții?

  1. Relația sexuală: în ea se contopesc iubirea și viața
  2. Iubirea inimii: dragostea sexuală se împlinește mai bine, atunci când izvorăște din iubirea inimii, când este o împlinire a acesteia.
  3. Traiul în comun: viața în comun poate exista fără sexualitate și, uneori, chiar fără iubire. Dar traiul în comun este un bun prețios. El trebuie învățat și trăit.

Mai există o condiție esențială a fericirii personale și de cuplu: RESPECTUL PĂRINȚILOR. Chiar dacă  partenerul își amintește uneori cu amărăciune de unele greșeli ale părinților lui, continuați să-i respectați, pentru că orice iartă un om, mai puțin vorbele injurioase la adresa părinților lui (sau copiilor lui). Purcedeți în viața de cuplu cu binecuvântarea părinților, uniți în fața lui Hristos prin Sfânta Taină a Cununiei, trăiți întru Hristos – în respectul poruncilor dumnezeiești, în bisericuță, spovediți, împărtășiți, cu călăuzire de la duhovnic și nu că nu veți avea necazuri – căci creștinii sunt adânc încercați în viața lor – dar, cu fiecare necaz vă veți apropia și mai mult de Dumnezeu, veți spori neînchipuit de mult în curaj și simplitate, în dragoste de Dumnezeu, de oameni și de viață, pentru că veți fi mereu conectați la Izvorul Vieții. Nu există  un prieten mai bun pentru o femeie/bărbat, decât soțul/soția! Sau așa ar trebui să fie! Copiii cresc, se duc la casele lor, doar soțul/soția rămâne – persoana care ne-a îndurat toate metehnele, cu care ne-am certat, ne-am iubit, ne-am sfătuit cum să facem cu copiii, cu banii, ne-a suportat cu toate ale noastre! ”Până când moartea ne va despărți”, așa spune în slujba Sfintei Cununii și ”Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă”. La bine și la greu! Nu este o haină, pe care s-o dai jos, pentru că nu mai este la modă, ci o luptă comună pentru mântuirea amândurora, a copiilor lor și pentru a stinge păcatul în neam.

Vă pun la minte și la inimă un gând greu: din mâinile tale, omule bun și harnic, se va cere sufletul soției tale! Din mâinile tale, fată frumoasă, care vei ajunge cu mâinile bătătorite de muncă – gătit, vase, rufe, piață, dar și bune și mângâietoare – din mâinile tale se va cere sufletul bărbatului tău; adică răspundem unul pentru altul în fața lui Hristos.

Aceasta este căsătoria  ortodoxă! Unul lângă altul până la moarte, doi luptători puternici, viteji și care se bazează total unul pe altul! Așa să vă ajute bunul Dumnezeu pe toți și pe fiecare! Amin!

Imaginea – Părintele Dumitru Stăniloae, cu Doamna Preoteasă Maria Stăniloae – soția sa jertfelnică, fără de care nu și-ar fi putut termina prodigioasa sa operă.

Cristina Olaru (Ghenof )


Deturnarea dragostei în sex, sub influența ideologiei consumeriste (V) – Intimitatea – Cristina Olaru

126929_imagine.php

  • Deși ne este foarte frica de ea, fiind resimţită ca un pericol, pentru că ne simţim vulnerabili și ne-am format mecanisme de apărare împotriva proximităţii, unii ajungând să îşi trăiască întreaga viaţă de adult fără să cunoască un adevărat moment de intimitate, relația între doi oameni iși atinge maximumul doar în și prin Intimitate.
  • Intimitatea sau Proximitatea, este un contact sincer, autentic şi spontan. Poate fi vorba despre râs, plâns, teamă, mânie – sincere, fără manipulare.
  • Intimitatea include intimitatea erotică, sexuală, dar nu se reduce la aceasta.
  • Un moment de intimitate este și atunci când colegul de serviciu v-a zâmbit complice după ce şeful v-a felicitat pentru treaba bună pe care aţi făcut-o împreună sau o mamă care îi surâde copilului ei, după ce acesta a terminat de spus o poezie la serbarea de la grădiniţă.
  • Intimitatea nu presupune „mesaje secrete”. Nivelul social şi cel psihlologic sunt congruente şi astfel intimitatea se deosebeşte de jocurile psihologice. Uneori jocurile sunt folosite ca substitut pentru intimitate.
  • Schimbul de stroke-uri („orice act care implică recunoaşterea celuilalt” – Eric Berne, 1964) în intimitate este mult mai puternic decât în orice altă formă de structurare a timpului. Se pot schimba atât stroke-uri pozitive, cât şi negative.  http://iosifszenasi.com/blog/economia-stroke-urilor.html
  • Dar nu va exista nici o desconsiderare, din moment ce intimitatea este prin definiţie un schimb de dorinţe şi sentimente autentice.
  • Deoarece nu este pre-programată, intimitatea este şi cel mai imprevizibil mod de structurare a timpului şi ar putea fi perceputa ca cel mai „riscant” mod de a relaţiona cu alte persoane.
  • Paradoxal este faptul că ea comportă cel mai mic risc: rezultatul intimităţii trebuie să fie întotdeauna constructiv pentru persoanele implicate [18].
  • Intimitatea este un element component al Autonomiei psihologice.
  • Sexualitatea umană este o parte componentă a Intimității. Intimitatea  presupune și intimitatea sexuală, dar este mai mult decât atât.
  • Intimitatea este  împărtășirea liberă a dorințelor și sentimentelor autentice ( Furia, Tristețea, Frica, Bucuria ), care nu sunt dublate de jocuri psihologice ( Triunghiul Dramatic: Victima – Persecutor – Salvator ) sau de sentimente racket ( jenă, gelozie, depresie, vinovăție, rușine).”[18] În acest cadru de vulnerabilizare, care presupune încredere în cealaltă persoană, intimitatea sexuală, pusă și în cadrul Tainei Sfintei Cununii și împodobită de dragoste – în felul în care ne-o descria Sf. Apostol Pavel – poate oferi tot ce poate fi mai profund uman, mai complet și mai împlinitor în relația cu o altă ființa umană!
  • Intimitatea deplină o regăsim în căsătoria heterosexuală, întemeiată pe dragoste și binecuvântată de Dumnezeu prin Taina Sfintei Cununii.

Motto: „18. Şi a zis Domnul Dumnezeu: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el .21. Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne. 22. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam.”[19]

  • De la început Dumnezeu a creat omul-colectiv; Eva fiind constitutivă lui Adam – Omul singular. Intimitatea primordială perfectă între Adam și Eva este refacută prin Cununie.
  • În slujba Tainei Sfintei Cununii, se spune: “De aceea va lăsa omul pe tatăl său si pe mama sa si se va alipi cu femeia sa și vor fi amândoi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos și în Biserică”[20].
  • Mai mult de atât, Dumnezeu- Fiul întrupat ne arată prin întâia Sa minune, cea de la nunta din Cana Galileii, cât de mult prețuiește dragostea dintre bărbat și femeie, uniți și binecuvantați prin Taina Sfintei Cununii.
  • Dar, “Noi nici măcar nu ne dăm seama că starea de căsătorie este, ca toate ale lumii, o stare decăzută şi deformată şi că ea nu are nevoie să fie, simplu, binecuvântată şi „solemnizată”, ci ea trebuie restaurată în Hristos”.
  • Aceasta restaurare în Hristos înseamnă în viaţa, moartea, învierea şi înălţarea Sa la cer, în inaugurarea în duhul Rusaliilor a „noului eon”, în Biserică, ca sacrament al tuturor acestora.
  • Inutil să mai adăugăm că această restaurare transcende total ideea de „familie creştină” și dă căsătoriei dimensiuni cosmice și universale. Tocmai aici se află întreaga problemă. Atâta vreme cât privim căsătoria ca pe ceva care priveşte pe cei căsătoriţi, ca ceva care li se întâmplă doar lor, şi nu întregii Biserici şi, prin urmare, lumii înseşi, nu vom percepe niciodată înţelesul cu adevărat sacramental al căsătoriei: marea taină la care se referă Sfântul Pavel când spune: „iar eu zic în Hristos şi în Biserică”. [21]
  • Tot de la început, Dumnezeu L-a creat pe Adam ca Împărat, ca Stăpân al Creației.
  • La Cununie, pe frunțile mirilor se pun coroane, prin care cei doi redevin Împărat și Împărăteasă: „Doamne cu mărire și cu cinste încununează-i pe dânșii”. Cununiile mai desemnează și cinstea fecioriei și a curăției, semnificație care pentru omul modern și-a pierdut din însemnătate.
  • Fiecare familie este, într-adevăr, o împărăţie, o mică biserică.
  • Inele (verighetele) sunt semnul iubirii și legăturii trainice.
  • Conform cuvintelor Sfântului Apostol Pavel, fiecare dintre soți are datoria iubirii și supunerii față de celălalt. El spune: „Supuneți-vă unul altuia întru frica lui Hristos. Femeile să se supună bărbaților lor ca Domnului, pentru că bărbatul este cap femeii precum și Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor și este.[…] Bărbaților iubiți femeile voastre după cum și Hristos a iubit Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea[…] Așadar, bărbații sunt datori să-și iubească femeile, ca pe înseși trupurile lor. Cel ce-și iubește femeia sa, pe sine se iubește”[22] .
  • Responsabilitatea iubirii o au amândoi partenerii, dar fiecare de pe poziția rânduită lui. Deci, nu se poate spune că doar bărbatul este conducător, ci acest lucru îl face cu ajutorul femeii. După cum și Hristos nu conduce Biserica fără conlucrarea ei de bunăvoie.
  • Dacă totul a creat Dumnezeu pe pământ doar prin Cuvânt, doar pe  om L-a creat cu propriile-I sfinte mâini, ce dovadă mai mare de prețuire pentru om, dar și pentru trupul său avem?  Pentru această înaltă cinstire, omul însă trebuie să-și respecte și el însuși trupul său – templu al Duhului Sfânt- să nu-l întineze în împreunări necuviincioase, care-l coboară din cinstea sa împăratească și-l aseamănă dobitoacelor, supuse doar instinctualității.
  • Dumnezeu nu blamează sexualitatea, doar că o binecuvântează doar între soții cununați în Biserică, în Taina Sfintei Cununii.
  • Actul sexual este un aspect intim şi sfânt al fiecărui cuplu căsătorit şi Dumnezeu respectă intimitatea relaţiei lor. „Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta. Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre.” [23]
  • Dar creştinul adevărat are în inima lui dragostea lui Dumnezeu şi, prin această dragoste, caută totdeauna binele celuilalt. Astfel nu va forţa şi nu va pune presiune asupra partenerului, cerându-i ceva care îi răneşte cugetul sau demnitatea.
  • Deși „Cântarea Cântărilor” reprezintă – în mod alegoric –  dragostea dintre Mire și Mireasă, conducând cititorul spre sensurile tainice ale unirii dintre  Hristos și Biserica Sa, totuși în această carte din Biblie este descrisă dragostea romantică a împăratului Solomon cu preaiubita sa Sulamita. Este înţelept şi necesar pentru orice bărbat căsătorit şi orice femeie căsătorită să citească cu atenţie această carte, din care va învăţa cum să-şi admire și să-și iubească partenerul sau partenera şi cum să-i dăruiască dragostea sa într-un fel vrednic de Dumnezeu.
  • Dar, adevărata temă a  Tainei Sfintei Cununii nu este „familia”, ci dragostea. Familia ca atare, familia în sine poate fi o distorsiune demonică a dragostei[24] – şi există cuvinte aspre despre aceasta în Evanghelie: „Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui”[25].  Dar chiar și într-o familie problematică, harul lui Dumnezeu poate face să strălucească lumina Sa sfânta: Părintele Paisie mai spunea: “Dedesubtul nepotrivirii omeneşti ascunde armonia lui Dumnezeu. De exemplu, într-o căsnicie, două personalităţi total diferite, pot experimenta armonia. Astfel că femeile, cu bogăţia lor de sentimente, îi pot aduce pe bărbaţi mai aproape de Dumnezeu.
  • În acest sens profund, sacramentul nunţii cuprinde mai mult decât familia. El este sacramentul iubirii dumnezeieşti, ca taină atotcuprinzătoare a fiinţei înseşi şi din această pricină el priveşte întreaga Biserică şi – prin Biserică – întreaga lume. [26]
  • Cele mai frumoase și poetice gânduri despre dragoste le-a scris Sfântul Apostol Pavel, în  Epistola întâia către Corinteni : Capitolul 13:  Dragostea şi bunurile ei:
  • ”1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
  • 2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
  • 3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
  • 4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
  • 5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
  • 6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
  • 7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
  • 8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
  • 9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
  • 10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
  • 11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
  • 12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
  • 13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.”

http://www.doxologia.ro/video/conferinte/ortodoxia-arta-vietii-pr-arhim-filotheos-faros-partea-i-expunerea

http://www.doxologia.ro/video/conferinte/ortodoxia-arta-vietii-pr-arhim-filotheos-faros-partea-ii-intrebari

Bibliografie:

[18] Cardon, Alain,s.a .– “Analiza tranzactionala”,Ed. Codecs,2002

[19]   (Fac. 2. 18,21-22)

[20]  ”(Ef. 5,31-32).

[21] “Pentru Viaţa lumii – Sacramentele şi Ortodoxia” Pr.Alexander  Schmemann,Editura IBMBOR, 2001, Taina iubirii

[22] .”(Efeseni 5, 21-28).

[23] (1 Corinteni 7:3-5)

Link util: http://www.scientia.ro/blogul-lui-madalin/2327-scurt-ghid-despre-dragoste-dorinta-si-sex.html

[24] Pentru Viaţa lumii – Sacramentele şi Ortodoxia” Pr.Alexander  Schmemann,Editura IBMBOR, 2001, Taina iubirii

[25] (Mt.10, 36)

[26] “Pentru Viaţa lumii – Sacramentele şi Ortodoxia” Pr.Alexander  Schmemann,Editura IBMBOR, 2001Taina iubirii

(Va urma)

Deturnarea dragostei în sex, sub influența ideologiei consumeriste (II) – Dependența de sex – Cristina Olaru

4807611

Studiile demonstrează în mod evident că scoaterea sexualităţii din contextul afectiv al relaţiilor maritale îl introduce pe individ în cercul vicios al anxietăţii şi al depresiei, al dependenţei de sex şi al confruntării cu patologii de tot felul[10].

Dependența de pornografie este una dintre acestea și se instalează în etape:

1. Expunerea timpurie: cei mai mulți bărbați încep devreme expunerea la pornografie, văd imagini pornografice când sunt foarte tineri  și acestea pun stăpânire pe imaginația lor.

2. Instalarea dependenței: se intoarce mereu la pornografie, devine o parte regulată a vieții tânărului, care este deja prins și nu mai poate renunța.

3. Accentuarea dependenței: începe să caute imagini și mai sugestive, să folosească ceea ce înainte l-a dezgustat iar actul îl excită. Sexul solitar.

4. Desensibilizarea: începe sa devină  indiferent la imaginile văzute; nu-l mai excită, devine disperat să simtă emoție puternică, dar nu o mai poate simți.

5. Exprimarea din punct de vedere sexual: face saltul la a transpune în realitate imaginile văzute, cu oameni reali, în moduri distructive: viol, sex violent, posturi și tehnici ce ating demnitatea partenerei. Apare o răceală monstruoasă în sufletul lui și, mai mult decât atât, nu mai are satisfacția actului sexual în cuplu. Dragostea se stinge sau chiar se transformă în ură.[11]

Recomand cu căldură excelentul studiu al domnului Nicu Pârlog: ”A 69-a artă” – http://www.descopera.ro/cultura/4181137-a-69-a-arta

Toţi exaltă astăzi viaţa, dar continuă să exalte şi ceea ce distruge viaţa, şi anume sciziunea schizofrenică dintre sex şi sentiment, dintre dragostea sacră şi dragostea profană.”[12]

Cauzele împuținării dragostei ne apar in Icosul I al Acatistului Domnului nostru Iisus Hristos:

Din pricina păcatelor, dragostea oamenilor s-a răcit și s-au împuținat căile de la inimă la inimă. Dar Tu Însuți, Hristoase, Te faci neîmpuținată Cale ce apropii și unești în iubirea Ta pe toți cei care cu dreaptă slăvire cântă: Iisuse, Calea de la inimă la inimă; Iisuse, Calea de la moarte la Viață; Iisuse, Calea din iadul deznădejdii la raiul smereniei; Iisuse, Puntea peste prăpastia întristării;”

Sex addicted – nou diagnostic în nomenclatorul de afecțiuni al zilelor noastre:

  • Dependența de sex sau adicția sexuală tinde să ajungă un diagnostic al secolului nostru, sub numele de donjuanism și nimfomanie!
  • Jim Pfaus, psiholog la Universitatea Concordia, spune: ”dupa o partidă de sex, crește nivelul  de serotonină, oxitocină, vasopresină și opioizi endogeni (echivalentul anatomic natural al heroinei)”, ceea ce ar explica biochimia adicției.

17264650_1455597091138179_5408819020047168608_n

Adicția sexuală este caracterizată de:

  1. compulsivitate sexuală;
  2. conduce la creșterea preocupărilor legate de sex;
  3. continuă, în ciuda problemelor asociate;
  4. dependentul se implică în diverse aventuri riscante, cu potențial autodistructiv;
  5. sentimente de vină și rușine;
  6. preocuparea pentru sex devine obsesională.
  7. se pierde controlul asupra comportamentului respectiv;
  8. se diminuează capacitatea de a se atașa de partenerul sexual,
  9. nevoia de sex capătă amploare, deși satisfacția este din ce în ce mai greu de atins;
  10. apar consecințe medicale, legale, interpersonale severe;
  11. încercările de a stopa comportamentul sexual compulsiv sunt de obicei eșuate;
  12. apar schimbări severe de dispozitie; depresie sau euforie,
  13. comportamentul sexual ajunge să interfereze cu cel social, ocupațional sau recreațional.[13]

O echipă de cercetători de la Universitatea din California a stabilit o listă de criterii pe baza cărora poate fi definită „tulburarea hipersexuală” ca boală mentală. Printre simptomele clasificate de psihologi se numără fanteziile sexuale şi dorinţele arzătoare, dacă aceste tipuri de comportament durează mai mult de şase luni, atunci când nu sunt provocate de consumul de substanţe specifice.
Mai mult, cei diagnosticaţi cu dependenţă de sex trebuie să prezinte o activitate sexuală ca răspuns la stres sau stări depresive.

CARACTERISTICILE DEPENDENȚEI DE SEX ȘI DRAGOSTE
©1990 Frăția Augustină, Sex and Love Addicts Anonymous (Dependenții de Sex și de Dragoste)
1. Având limite fragile, ne implicăm sexual și/sau emoțional cu persoane pe care nu le cunoaștem.
2. De teama abandonului și a singurătății, rămânem sau ne întoarcem în relații distrugătoare, dureroase, ascunzându-ne nevoile adictive de noi înșine și de alții și devenind mai izolați de prieteni, de persoanele dragi, de noi înşine și de Dumnezeu.
3. De teama privării sexuale sau emoționale, în mod incontrolabil căutăm și ne implicăm într-o serie de relații, având uneori mai multe relații emoționale sau sexuale concomitent.
4. Confundăm dragostea cu dorința, atracția fizică și sexuală, mila și/sau nevoia de a salva sau de a fi salvat.
5. Când rămânem singuri, ne simțim pustii și incompleți. Căutăm întruna relații și contacte sexuale, deși ne este teamă de intimitate și de angajament.
6. Sexualizăm stresul, vinovăția, singurătatea, furia, rușinea, teama și invidia. Folosim sexul sau dependența emoțională ca înlocuitori pentru grijă și sprijin.
7. Folosim sexul sau implicarea emoțională pentru a-i manipula / controla pe alții.
8. Obsesiile și fanteziile sexuale ne amorțesc sau ne distrag complet.
9. Evităm să ne asumăm răspunderea pentru noi înșine, legându-ne de persoane indisponibile emoțional.
10. Devenim sclavii dependenței emoționale, ai intrigii romantice și ai activității sexuale compulsive.
11. Pentru a evita vulnerabilitatea, este posibil să ne retragem din orice forma de intimitate, făcând confuzie între anorexia emoționala și sexuală și recuperare.
12. Le atribuim celorlati calități magice, îi idealizăm și îi urmăm, apoi îi învinovățim deoarece nu îndeplinesc fanteziile și asteptările noastre.

Perversiunile sexuale: sunt tulburări psihice care se manifestă prin deviații  ale comportamentului sexual;

  1. referitoare la obiectul sexual – homosexualitatea, pedofilia, zoofilia,etc.;
  2. la condițiile în care are loc satisfacerea sexuală – fetisismul, travestismul, voyeurismul, exhibitionismul, sado-masochismul.

Vă recomand să citiți excelentul studiu pe tema Dependenței de Sex al Maicii Siluana:

http://www.sfintiiarhangheli.ro/sunt-dependent-de-sex

Și, de ce nu (nu va afla nimeni, decât dv. 🙂 )

TEST DE AUTO-IDENTIFICARE A DEPENDENȚEI DE SEX

http://www.sfintiiarhangheli.ro/node/1546

Bibliografie:

[11] “Introducere in psihosexologie” – Diana Vasile, Ed. Fundatiei Romania de maine, 2008

[12] (Julius Evola, “Metafizica sexelor”, Editura Humanitas, 1994).

[13] Psihopatologie si orientari psihoterapeutice in psihiatrie – Florin Tudose, Ed. Fundatiei Romania de maine, 2009, pag. 273-276

http://www.aquamarine.ro/dependenta-de-sex-si-iubire.html

Excelentul studiu al domnului Nicu Pârlog: ”A 69-a artă” – http://www.descopera.ro/cultura/4181137-a-69-a-arta

(Va urma)

Cristina Ghenof

Deturnarea dragostei în sex, sub influența ideologiei consumeriste (I) – Cristina Olaru

Paris Hilton stars in new commercial for Carls Jr burger

Ideologia consumeristă a devenit dominantă pe glob, fiind un instrument de control al maselor și de asigurare a unui climat ideologic favorabil neocolonialismului economic. Unul dintre domeniile în care a excelat ideologia consumeristă este cel al hipertrofierii sexualității umane, prin pornografie, filme, cărți, reclame, mesaje subliminale, schimbarea mentalității și încurajarea unui teribil relativism moral. ”Cei care, de pe baricadele „desacralizării” capitalismului au denunţat această ideologie mercantilă (“funcţionând” ca pulsiune sexuală), instaurând – prin libido-ul public – tiranica domnie a plăcerii, au sesizat că e vorba de o gigantică manipulare. Tripleta excitare – inovare – mimetism, prin jocul seducţiei, oferă ”noilor hipnotizatori” posibilitatea de ”a ne coloniza pe furiş”. O propagandă silenţioasă, aşadar, subjugând inconştientul colectiv, făcând din posesie crezul contemporaneităţii.”[1]

  1. Scurt istoric al “liberalizării” relațiilor sexuale:
  • În timp ce în lagărul de est, existența, chiar si cea intimã, se desfãșura în limitele ideologiei, manifestările de tot felul fiind dacă nu reprimate, cel puțin diminuate, sub privirea atotpătrunzătoare a Fratelui cel Mare[2], în Occident, după moartea lui G. Orwell, apare fenomenul hippie[3] – Flower Power, a cărui ideologie este caracterizată de: atotputernicia dragostei, sex liber, eliberarea de tipare, hedonismul; trăiau după legile făcute de ei, nu după cele impuse de guvernul american. Eliade a interpretat fenomenul ca dorința arhetipală a omului de a reconstitui Paradisul: eliberați de orice autoritate, purtând părul lung, adamic, trăiesc goi prin păduri, în meditație, dorind să demoleze pașnic frontierele naționale, rasiale, religioase, sexuale, de clasă, ideologice. Cred în sex mai mult decât în lupta politică. Ca filosofie de viaţă, promovau „întoarcerea la natură” -„Mother Nature„, și aplicau practici orientale de shamanism, hinduism, apelul la droguri – inițial naturale, dar s-a ajuns în cele din urmă la consumul de droguri puternice, care a dus la dezechilibru psihic şi căderea in promiscuitate a hippioţilor.
  • Beatles-ii vor fi un vârf de lance al culturii hippie, lansând melodii ce folosesc cuvinte specifice, cunoscute doar de cei din aceasta cultura “sex and drugs”:

*teenagers, cu sensul de adolescenți iubitori de muzica rock și de droguri-junkies;

*cool- care denumea starea provocată de droguri:

*discovered – cu semnificația: vise colorate, compensatorii ale tinerilor”junkies

* “beatnik”,  “hippies”,  “flower children”[4]

  • Beatles-ii au fost fascinați de cultura indiană. Maharishi, venit pentru prima oară din India în 1960  a devenit repede un simbol al generației Flower-Power. El propovăduia autoperfecționarea. Promisiunile lui se întâlneau perfect cu filosofia drogurilor: “Vreți extaz, vă dau extaz și nu trebuie să renunțați la nimic!”
  • Mișcarea culminează cu Festivalul de muzica rock  de la Woodstock din 1969. Printre mesajele de pe cartoane puteai citi: “God loves sex”.
  • Războiul din Vietnam, care  a avut loc între 1 noiebrie 1961 și 30 aprilie 1975, căderea Saigonului . Războiul a fost purtat între Republica Democrată Vietnam (Vietnamul de Nord), sprijinită de China și URSS, și Republica Vietnam (Vietnamul de Sud), sprijinită de USA. Conflictul s-a încheiat cu înfrângerea Vietnamului de Sud și unificarea țării sub conducere comunistă. Trupele americane s-au retras din Vietnam, războiul fiind considerat unul dintre marile eșecuri ale politicii externe americane. Starea de nesiguranță a zilei de mâine, poate că a contribuit la accelerarea liberalizării relațiilor sexuale.
  • Alfred Kinsey (1894 – 1956) este considerat “părintele revoluţiei sexuale”. Cele două studii publicate de primul sexolog ştiinţific în anii 1940 şi 1950 – ”Comportamentul sexual al masculului uman”, din 1948 şi ”Comportamentul sexual al femelei umane”, din 1953 – au marcat profund societatea americană şi, ulterior, întreaga lume occidentală, ajungându-se aproape la un Sindrom Kinsey ( http://inliniedreapta.net/lavedere/sindromul-kinsey/)
  • In 1964 apare cartea lui Michel Foucault – “Istoria sexualitãtii”, Din perspective analizelor lui Michel Foucault, s-ar putea spune că ipoteza reprimării discursurilor despre sex, începând cu secolul al XVII-lea, culminând cu epoca victoriană, este doar o poveste care determină nașterea unei ideologii anti-represive, eliberatoare, demistificatoare, pe scurt este faptul discursiv global, transpunerea în discurs a sexului” (op. cit., p. 14); este voința de a cunoaște,  o tot mai mare punere în valoare a discursului despre sex” (op. cit., p. 21).
  • Aldous Huxley, fratele lui Julian Huxley (cel ce a susținut puternic darwinismul) spunea: „Aveam motive pentru a nu dori ca lumea să aibă sens; ca urmare, am admis că nu avea nici unul, și am fost în stare, fără vreo dificultate, să găsesc justificare pentru această asumare. Pentru mine, ca și, fară îndoială, pentru majoritatea contemporanilor mei, filosofia nonsensului a fost, în mod esențial, un instrument de eliberare. Eliberarea pe care o doream era simultan o eliberare de un anumit sistem politic și economic, și o eliberare de de un anumit sistem de morală. Ne-am ridicat împotriva moralei fiindcă ne stânjenea libertatea sexuală„[5].
  • Surprinzãtoare va fi, însã, analiza pe care o va face Julius Evola în “Metafizica sexelor”, apãrutã în 1958. Temporal, deci, la limită, dar studiul este reclamat de criza către care se îndrepta lumea occidentală la vremea aceea: o criză a vieții sexuale a cuplului, degradată, decăzută, golită de emoții și putredă. Ceea ce reprezintă astăzi și numim ca „invazie a erotismului” își găsește explicația în represiunea sexului, așa cum este înțeleasă ea de câțiva analiști. Cauza majoră a excesului de sexualitate în Occident stă în reprimarea unitătii dintre sex, sentiment și iubire sacră; „orgia sexului la care asistăm astăzi, filmele sexy, pornografia invadatoare, sex shopurile ș.a.m.d., reprezintă încă o acțiune a reprimării, fiindcă atâta timp cât sexul e vulgarizat, fiziologizat, terfelit, debarasat de orice obligație și cvasiironico-sarcastic, sexul nu mai e spirit, nu e aventură, nu e noutate, nu e creație, nu e dăruire, nu e descoperire, nu e tremur și cutremur”[6].

Sexul este cea mai mare forță magică a naturii; în el acționează un impuls care prefigurează misterul Unului”. În afirmația evoliană trebuie să vedem încercarea de a recupera ceva din semnificația eroticii platoniciene din ”Banchet” și un semnal pentru degradarea omului contemporan, rob și neputincios unei ideologii în care politica, aparent, nu are nici un amestec…[7].

  • Încă de la începutul anilor ’70, Statele Unite s-au declarat o societate „eliberată sexual”. De-a lungul anilor, atât experiența pastorală, cât și mass-media au arătat că revoluția sexuală a adus în societatea americană mai mult confuzie decât libertate, mai mult libertinaj decât eliberare.
  • Odată ce televiziunea și-a intrat în rol, iar producătorii au început să realizeze puterea sexualității în vânzarea produselor, a început reeducarea socială în masă privind valorile sexuale, aceasta ducând la o importantă restructurare a rolurilor sexuale tradiționale. O consecință majoră a fost dărâmarea vechilor tabuuri legate de pornografie, sex extraconjugal și copii „ilegitimi”. S-a creat în schimb o atmosfera de fixație și exploatare sexuală ce impune o imoralitate indispensabilă -o ieftină și seducătoare trivialitate – în toate domeniile.
  • Filmele  prezintă acum actul sexual atât de explicit, încât ele ar fi fost evaluate drept pelicule „X” în urma cu câțiva ani.
  • Limbajul explicit sexual și scatologic a devenit obligatoriu, chiar și în prime time.
  • Prezervativele sunt mai la îndemână pentru adolescenții de azi decât țigările, iar educatorii, psihologii și pastorii sfătuiesc pe tinerii noștri, băieți și fete, să nu plece de acasă fară a avea unul asupra lor.
  • Mare parte din această îndoctrinare perversă, (numită în școlile noastre eufemistic: „educație sexuală„[8]) este justificată cu referire la SIDA . Dar această boală nu ar exista, dacă societatea noastră nu ar scuza ceea ce în generațiile anterioare era socotit drept comportament imoral.
  • Cu alte cuvinte, pragul nostru de toleranță a explicității și exploatării sexuale s-a micșorat în mod dramatic.

S-au înregistrat:

  • Peste un milion și un sfert de avorturi în fiecare an,
  • frecvența înspăimântătoare de abuzuri la copii,
  • o rată a divorțului de aproape 50%, împreună cu
  • practica general acceptată a concubinajului,
  • „căsătoriile” homosexuale și
  • dezmembrarea excesivă, dar nu mai putin reală a familiei moderne ca unitate sociala de baza – acestea sunt consecințele unei revoluții sexuale deviate.[9]
  • În anul 1992,  OMS a exclus homosexualitatea din lista diagnosticelor, urmând, astfel, Asociației Psihiatrice Americane (APA), care exclusese homosexualitatea din al  său “Manual de diagnoză statistică” (DMS), deși Academia Medicală din New York concluzionase încă din 1963 că homosexualitatea este o boala, iar homosexualul este un individ cu tulburări în sfera emoțională, incapabil de a fi parte a unei relații sexuale normale. Filmele ne prezintă homosexuali foarte carismatici. Partenerul cu rol feminin in cuplul homosexual ridiculizeaza gesturile și comportamentul femeilor, atrâgand simpatia asupra lui!
  • Se organizeaza parade gay, deșănțate, care sunt ofensatoare pentru creștini, pentru părinți, copii sau pentru cei care au optat pentru o familie heterosexuala.
  • Un alt reper al “evoluției” sexualității libere o reprezintă momentul Kinsey. Plecând de la cele două cărţi scrise de el, mass-media a promovat liberalizarea sexualităţii în sensul exultării aventurilor amoroase, a unei sexualităţi scoase complet de sub auspiciile relaţiilor maritale, ruperea sexualităţii de dimensiunea ei afectivă şi transformarea relaţiei sexuale într-un fel de sport sau divertisment.
  • Deși Kinsey promitea o sănatate înfloritoare celor ce adoptă acest comportament sexual, oamenii sunt astăzi, în epoca pornografiei, anxioşi şi bolnăvicioşi, depresivi şi extrem de nefericiţi.
  • Depresia a ajuns deja una dintre cele mai răspândite boli de pe glob.
  • În schimb, cercetări mai noi dovedesc faptul că relaţia sexuală normală presupune o rată a bolilor mult mai redusă decât oricare dintre perversiunile sexuale.
  • De asemenea, o viaţă armonioasă de familie oferă protecţie în faţa bolilor şi a stresului, iar părinţii care-şi înconjoară copiii cu dragoste sunt cei mai longevivi.
  • Studiile demonstrează în mod evident că scoaterea sexualităţii din contextul afectiv al relaţiilor maritale îl introduce pe individ în cercul vicios al anxietăţii şi al depresiei, al dependenţei de sex şi al confruntării cu patologii de tot felul[10].

(Va urma)

Richie Havens melting human hearts at the Woodstock Festival 1969.

Și Imnul Hippie:

Cristina Olaru  (Ghenof)

Bibliografie:

[1] Pascal Bruckner, Mizeria prosperităţii,  pag 62, Ed. Trei, 2002; traducere din limba franceză de Vasile Zincenco.

[2] “„Ar fi vrut sã poatã merge împreunã pe stradã, dar nu ca acum, ci deschis, fãrã nici o fricã, sã vorbeascã câte-n lunã si în stele, sã facã mici cumpãrãturi pentru casã. Dar mai tare ca orice dorea sã aibã un cuib al lor, unde ar putea ramâne singuri, fãrã a-si cersi iubirea de la o întâlnire la alta. […] Amândoi stiau cã fac o nebunie, cã astfel îsi sapã singuri groapa. Iar acum, asezat pe marginea patului, gândurile îl purtarã din nou la subsolurile Ministerului Iubirii” (George Orwell, “1984”)

[3] Subcultura hippie a fost inițial o mișcare de protest a tineretului împotriva societății materialiste occidentale, care a luat ființă în SUA la începutul anilor 1960 și care mai apoi s-a răspândit în multe țări din lume. Mișcarea hippie a fost atât o mișcare politicăcât și culturală.Cuvântul „hippie” vine de la „hipster”, care descria tinerii beatnik care s-au mutat în districtul Haight-Ashbury din San Francisco, SUA. Acești tineri moșteniseră atitudinea nonconformistă a generației beat, și-au creat cu timpul comunități proprii, ascultau rock psihedelic, erau adepți ai revoluției sexuale și foloseau droguri precum hașiș și LSD. Moda și valorile hippie au avut un efect major asupra muzicii de masă, a televiziunii,filmelor, literaturii și artelor.

[4]http://nogovernment.wordpress.com/2010/08/30/controlul-mental-si-cultura-pop/

[5] Conf. Dr. Adrian Lemeni- “Referatul Facerii”,din vol.“Sensul eshatologic al creatiei”,Ed. ASAB, Bucuresti, 2007, pag.110; nota din Aldous Huxley-“Marturisirea unui ateu notoriu”

[6] (Julius Evola, “Metafizica sexelor”, Editura Humanitas, Buc.,1994, p. 21).

[7] Ion Cordoneanu – “Sex si ideologie

[8] „Iata, spre pilda, urmarile Educatiei sexuale în Danemarca, tara scandinava care e, de mai multi ani, campioana Educatiei sexuale în scolile europene: – violurile au crescut cu 300%;  – bolile sexuale au crescut (la tinerii sub 20 de ani!) cu 250% ; – cazurile de graviditate, de sarcina în afara casatoriei s-au dublat;  – divorturile s-au dublat;  – avorturile au crescut cu 500% (!).  Doar doua lucruri au scazut: rata nasterilor si vârsta medie a primului raport sexual”.

[9] http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/darul-sacru-vietii/revolutia-sexuala-79873.html

[10] http://www.ortodoxiatinerilor.ro/sexualitate/pornografia/18105-transformarea-relatiilor-sexuale-in-divertisment.html

Cristina Ghenof

P.S. Articolul a fost tradus în limba rusă de Editura Mănăstirii Sretenskii de la Moscova: http://www.pravoslavie.ru/jurnal/71215.html