The Healer

Acatistul Maicii Domnului, la icoana caută la smerenia noastră – vindecătoarea şi izbăvitoarea de bolile trupeşti, nevindecate de doctori – 16 septembrie

/ multumesc2014

Rugăciunile începătoare, care se citesc înainte de orice acatist:

Troparul, glasul 4:

Zid nebiruit – chipul tău şi izvor de minuni, precum demult prin el ocrotirea ta oraşului Pskov i-ai dăruit aşa şi acum cu milostivire izbăveşte-ne pre noi din toate nevoile şi scârbele şi mântuieşte sufletele noastre ca o mult iubitoare Maică.

Condacul, glasul 3:

Preacurată Fecioară, de la cei ce cinstesc oglindirea Chipului tău daruri de mulţumire primind, celor vii şi celor răposaţi le ajuţi, oraşul şi ţara noastră le aperi şi înaintea Fiului Tău rugăciuni aduci şi ne mântuieşti pre noi toti.

Mărimuri:

Mărimu-te pre tine Preasfântă Fecioară Pruncă de Dumnezeu aleasă şi cinstim a sfintei tale icoane minunată oglindire.

Condacele şi Icoasele:

Icoana Maicii Domnului „ajutătoarea celor smeriți”

Condacul 1:

Apărătoarei Doamne, Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei, care prin preaslăvită arătare a Sfintei sale icoane, pre oamenii oraşului Kiev minunat i-a cercetat, cântare de mulţumire să-i înălţăm. Tu însă, Preabună Apărătoare a neamului creştinesc, izbăveşte-ne din toate nevoile şi de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi ne acoperă, pe cei ce Te cheamă cu credinţă: Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Icosul 1:

Împărateasă a îngerilor şi Stăpână a tuturor făpturilor, Preasfântă de Dumnezeu Fecioară, prin milostivă arătare a Chipului tau Sfânt, în vremurile de demult ai mântuit oraşul Pskov, iar acum oraşul Kiev l-ai luminat cu har şi mulţime de minuni ai izvorât celor credincioşi. Pentru aceasta cu osârdie şi cu dragoste căzând în faţa Preacuratului tău Chip, rugăciuni de umilinţă aducem milosârdei tale apărări şi cu frică grăim:

Bucură-te, Primitoarea celor orfani şi Ajutătoarea celor străini;

Bucură-te, Bucuria celor scârbiţi şi Acoperitoarea celor necăjiţi;

Bucură-te, că vezi nevoia noastră, vezi necazul nostru;

Bucură-te, că ne ajuţi nouă ca unor neputincioşi, ne hrăneşti ca pre nişte străini;

Bucură-te, că nu avem alt ajutor afară de tine, nici altă Folositoare degrabă;

Bucură-te, că nu avem altă Mângâietoare Bună, ci numai pre tine, o, Maică lui Dumnezeu;

Bucură-te, că ne acoperi şi ne aperi în vecii vecilor;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Condacul al 2-lea:

Văzând mila ta nemărginită, Preacurată Stăpână, nenumăratele minuni de tine arătate şi dintotdeauna revărsate de la sfintele tale icoane, cu ele precum cu nişte stele de Dumnezeu luminate toată lumea creştină ai împodobit-o, te mărim pe tine, ceea ce ai preamărit neamul nostru cu bunăvoinţa ta, şi cu dragoste, căzând la Sfântul şi de Minuni Făcătorul tău Chip cântăm Fiului Tau, lui Hristos Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 2-lea:

Văzând credincioşii din oraşul Kiev că Chipul Sfânt al Maicii lui Dumnezeu s-a oglindit pe sticla chivotului, s-au mirat foarte şi cu adâncă evlavie, privind cu ochii trupeşti la icoana dătătoare de tămăduiri, cu osârdie au strigat Celei mai Cinstite decât Heruvimii şi mai slăvite fără de asemănare decât Serafimii:

Bucură-te, că Cinstitul tău Chip preaminunat fără amestecul mâinilor omeneşti pe sticla chivotului s-a oglindit;

Bucură-te, că pe toţi credincioşii foarte i-ai bucurat şi i-ai înduioşat cu această arătare;

Bucură-te, Preacurată, care căutând la smerenie, auzi glasul nostru şi cureţi toate fărădelegile noastre;

Bucură-te, Fecioară care prin Naşterea ta purtătoare de Viaţă, pe şarpe L-ai omorat;

Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, care prin rugăciunile tale ne ajuţi să dobândim viaţă neîmbătrânitoare;

Bucură-te, Născătoarea Cuvântului Tatălui, care stingi focul patimilor noastre cu roua rugăciunilor tale;

Bucură-te, Mângâietoare Bună, Ceea ce cu rugăciunile tale de Maică furtunile inimilor noastre le domoleşti;

Bucură-te, Cea care îndrepţi rugăciunile robilor tai şi le dăruieşti dezlegarea multor păcate;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Condacul al 3-lea:

Puterea Celui de Sus te-a făcut pe tine, Cea plină de har, izvor nesecat de mângâieri pentru cei dintru nevoi. Fiindcă multe scârbe răbdând, poţi şi celor ce se ispitesc să le ajuţi. Iar oamenilor noştri, care rău se chinuiesc de necredinţă şi rătăcire, ai binevoit cu mila sa le arăţi această comoară plină de har – Chipul tău Făcător de Minuni – în Biserica Sfintei intrări a Maicii Domnului ca semn al milei tale către pământul nostru, pentru apărarea de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi ca, fiind întăriţi de ajutorul dumnezeiesc, lui Hristos Dumnezeu Să-i cântăm: Aliluia.

Icosul al 3-lea:

Aşa precum de demult ţarul a poruncit fraţilor să se aşeze cu traiul lângă Icoana Maicii Domnului de Tihvinsk şi ţie Celei Preacurate măriri să-ţi cânte şi pentru toată lumea să se roage, aşa şi acum mitropolitul Vladimir a poruncit să se facă mănăstire şi fraţilor adunaţi sub Chipul tău Făcător de Minuni, arătat de curând, rugăciuni să înalţe pentru toţi oamenii şi să-ţi cânte:

Bucură-te, că prin Arătarea ta tot pământul Kievului ai sfinţit;

Bucură-te, Eliberatoarea celor strâmtoraţi;

Bucură-te, a celor nepedepsiţi Pedepsitoare milostivă;

Bucură-te, Preaînţeleaptă Povăţuitoare a celor neînţelepţi;

Bucură-te, pentru cei ce obijduiesc Înspăimântătoare groaznică;

Bucură-te, celor obijduiţi Preabună Apărătoare;

Bucură-te, Gonitoarea duhului mâhnirii şi a fricii;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Condacul al 4-lea:

Ca o stea strălucitoare, ca un nou semn al milei sale a arătat Preacurata Fecioară, credincioşilor din de Dumnezeu păzitul oraş Kiev, cinstită Icoana sa „Caută la Smerenia” pentru întărirea dreptmăritoarei credinţe în vremuri de grele încercări, neorândueli şi rele desfrânări, pornite de duşmanii credinţei şi ai Patriei noastre. Noi însă, văzând în această arătare semnul unei mari purtări de grijă a lui Dumnezeu pentru aceste meleaguri, cu frică şi cu cutremur grăim către tine, Împărateasa Cerului şi a Pământului: Tu eşti scut nebiruit şi zid nesurpat pentru toţi cei ce te laudă şi cântă lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 4-lea:

Auzind despre minunata Arătare a Sfintei tale icoane în oraşul Kiev, Preabinecuvântată Împărăteasă a cerului şi a pământului, mulţime de oameni a venit la Biserica ta pentru a vedea şi a se mira de această minune, pentru a se închina cu bucurie şi cu evlavie icoanei tale Făcătoare de Minuni, chemându-te cu laude:

Bucură-te, că ai aflat har la Dumnezeu şi eşti mai preamărită decât toţi îngerii şi Sfinţii;

Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Născătoarea lui Hristos, Cel puternic în războaie, care ne izbăveşti pre noi de mâhnire şi de năvălirile rele ale duşmanilor;

Bucură-te, că ai născut negrăit pe de Viaţa Dătătorul Hristos şi ne învii pre noi cei morţi cu sufletul;

Bucură-te, Stăpână, Sfinţitoarea inimilor noastre pângărite, Ceea ce ai născut Cuvântul cel Prea Sfânt;

Bucură-te, Milostivă, care ne întinzi nouă o mână de ajutor, ca mântuiţi fiind, neîncetat să te fericim;

Bucură-te, Fecioară de Dumnezeu bucurată, care cu stropirea milei tale stingi cărbunii patimilor noastre;

Bucură-te, Ceea ce aprinzi luminătorul cel stins al inimilor noastre;

Bucură-te, Ceea ce milostiveşti pe Judecătorul, Fiul tău;

Bucură-te, că ne slobozeşti de patimile noastre cele necurate şi ne învredniceşti de veşnică mărire;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Condacul al 5-lea:

Arătându-se minunea de la icoana ta, credincioşii s-au bucurat, iar cei necredincioşi s-au mirat „cum poate fi una ca aceasta”, şi căutând să înţeleagă au priceput puterea Preacuratei, recunoscând după o vreme înaintea poporului, că oglindirea pe sticla chivotului nu este de mână omenească făcutaă, iar noi, iară şi iară minunându-ne de mila ta, ne rugăm ca Domnul, Împăratul Slavei, să caute la nevrednica noastră rugăciune şi să asculte cererile noastre ale tuturor care cu credinţă cheamă Numele tău Sfânt, cântându-i Fiului tău: Aliluia.

Icosul al 5-lea:

Răsărit-a nouă harul cel strălucitor de la Sfânta ta Icoană Făcătoare de Minuni, Pruncă de Dumnezeu aleasă, şi în faţa ei căzând cu lacrimi ne rugăm: goneşte norul ispitelor şi necazurilor venit asupra noastră ca să-ţi cântăm cu bucurie:

Bucură-te, Preacăntată Poartă cerească, care ne deschizi nouă calea mântuirii;

Bucură-te, Preacurată, care ne întinzi nouă o mână de ajutor şi din adâncul suferinţelor ne scoţi;

Bucură-te, Preasfântă Născătoare a Luminii nezidite, care din bezna patimilor ne slobozeşti;

Bucură-te, Bucuria îngerilor, Bunătatea drepţilor, Nădejdea credincioşilor şi Ocrotitoarea noastră;

Bucură-te, Pod, care duci la Viaţa cea neîmbătrânitoare pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te preamăresc;

Bucură-te, Ceea ce înalţi cornul credincioşilor, a celor ce te cântă şi se închină Preacinstitului tău Chip;

Bucură-te, Călăuzitoarea către bunătăţile Împăratiei Cereşti şi către pacea dumnezeiască;

Bucură-te, că ne întinzi o mână de ajutor şi ne îndrepţi spre limanul mântuirii;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Condacul al 6-lea:

Propovăduitoare a negrăitelor tale minuni, Maică a lui Dumnezeu, s-a arătat Sfânta ta Biserica din oraşul Kiev, pentru ca în ea s-a împlinit prin tine, Curată Fecioară, minunată purtare de grijă a lui Dumnezeu pentru noi. Atunci când am avut dorinţă tainică a inimii de a împodobi Preaminunatul tău Chip cu o cunună preţioasă de pietre scumpe, cu milostivire ne-ai auzit. Şi acum ne auzi pe noi, cei păcătoşi şi nevrednici, care cu osârdie venim spre Chipul Tău cel Preaslăvit şi cu glas de pocainţă strigăm din adâncul sufletului: „Stăpână, mântuieşte-ne că pierim de mulţimea fărădelegilor noastre, ca întotdeauna să-ţi mulţumim şi să te preamărim pre tine, Ajutătoarea noastră grabnică şi minunată, cântându-I lui Dumnezeu: Aliluia”.

Icosul al 6-lea:

Aşa precum de demult iudeii au adus pentru chivot argint şi aur, aşa şi acum toţi cei ce au primit prin tine vindecări, cu mulţumire îţi aduc argint şi aur, Chivotule Preacurat, şi astfel împodobind cu multe daruri, veşmânt scump şi cunună de pietre scumpe Preasfântul tău Chip, ne închinăm ţie şi cu lacrimi strigăm:

Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, care naşti şi după naştere curată te afli;

Bucură-te, Preabună, ceea ce dăruieşti inimilor noastre duhul umilinţei şi al smereniei, curăţenie minţii şi îndreptare vieţii;

Bucură-te, Preanevinovată, lasarea greşalelor noastre şi dăruirea izvoarelor de lacrimi;

Bucură-te, Ceea ce cu rugăciunile tale vindeci ranele sufletelor noastre;

Bucură-te, Potirul Vietii şi al nemuririi, care ne aduci pre noi la porţile veşniciei;

Bucură-te, Izbăvitoarea noastră din nevoi şi necazuri şi de Straşnică Judecată ce va să fie;

Bucură-te, Izvor de Viaţă, Purtător al bucuriei şi neputrejunii, care adapi sufletele noastre însetate;

Bucură-te, Preamilostivă, care cu lumina ta blândă goneşti întunericul patimilor şi al păcatelor noastre;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Condacul al 7-lea:

Domnul cel Îndelungrăbdător, vrând să arate a Iubirii Sale de oameni plină de daruri şi nemărginită beznă, te-a ales pre tine Una pentru a-i fi lui Maică şi te-a făcut pentru oameni Apărare nesurpată: că cel ce după Judecata lui Dumnezeu vrednic de osândă se va afla, scapând sub Acoperământul tau Împărătesc pocăinţei să se dea, cântând: Aliluia.

Icosul al 7-lea:

O nouă scăldătoare Siloam, precum cea de demult, ni s-a aratăt nouă Biserica Intrării tale, pentru ca toţi credincioşii se închină icoanei tale Făcătoare de Minuni şi cântări de rugăciune în faţa ei întotdeauna săvârşesc ca să nu rămână tăinuit izvorul cel plin de har al vindecărilor pentru toţi cei ce au nevoie. De aceea noi nu tăinuim binefacerile tale, Preacurată, ci cu mulţumire cântăm:

Bucură-te, Mieluşea, Născătoarea Mielului Celui ce a luat păcatele lumii;

Bucură-te, frumoasă la suflet, frumoasă la trup, frumoasă la gânduri, Fecioară Preacurată, ceea ce cureţi necurăţia sufletului;

Bucură-te, Sfinţitoarea a toate, ceea ce reverşi neîncetat din mâinile tale tămăduiri;

Bucură-te, Viţă dumnezeiască, care ai crescut Strugurele cel Preafrumos, dându-ne nouă băutură nezavistnică;

Bucură-te, una fără de prihană, care în viaţa pământească ne acoperi cu Acoperământul milei tale;

Bucură-te, ceea ce ne izbăveşti cu rugăciunile tale de Maică de venirea bolilor şi de orice vătămare sufletească sau trupească;

Bucură-te, Preabuna noastra Povăţuitoare, care ne înveţi sa aducem mulţumiri pentru toate binefacerile tale;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Condacul al 8-lea:

Toată viaţa noastra pământească este plină de dureri şi scârbe, de clevetiri, supărări, mustrări şi de alte feluri de nevoi şi necazuri. Slăbeşte trupul, slăbeşte şi duhul nostru. Către tine alergăm, cea plină de har şi cădem în faţa Chipului tău Preacurat: umple de veselie şi bucurie inimile noastre scârbite, ca întotdeauna să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 8-lea:

Minunată arătare a fost dată unui om atunci când, stând la rugăciune, se ruga pentru răposata sa rudă care fără de pocăinţă a adormit, deodată văzu apărut pe perete Sfântul tău Chip, Stăpână, iar după aceea o vazu în acelaşi loc şi pe răposată, strălucind de bucurie cerească. Pricepând că în această arătare ai fost tu, Maica Luminii, care întru cele de sus locuieşti şi întotdeauna mijlociri pentru cei vii şi cei morţi aduci Fiului tău, inima lui se umplu de bucurie duhovnicească şi grăi acestea:

Bucură-te, ceea ce uşurezi soarta de după mormânt a rudelor noastre şi nu-ţi întorci faţa ta de la cei ce-ţi aduc daruri de mulţumire;

Bucură-te, că celor ce nădăjduiesc întru tine le dăruieşti sfârşit bun;

Bucură-te, că şi după moarte mijloceşti pentru sufletul înfăţişat Judecăţii Domnului;

Bucură-te, că mângaâi cu ajutorul tău cel plin de har pe părinţii îndureraţi de pierderea copiilor;

Bucură-te, Neobosită Rugătoare, care ne trimiţi sfârşit paşnic şi fără de dureri din această vale a plângerii şi a scaârbei;

Bucură-te, că în ceasul groaznic al morţii mijloceşti pentru cei ce te cinstesc cu credinţă şi de vămile vazduhului îi izbăveşti;

Bucură-te, Milostivă, care ne arăţi mila ta în ziua încercarii, atunci când se vor vădi toate lucrurile noastre bune şi rele;

Bucură-te, Milosardă, că nu respingi pocăinţa păcătoşilor şi din groapa pieirii îi răpeşti cu mila ta;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Condacul al 9-lea:

Toată firea îngerească cântări de laudă îţi aduce ţie, adevăratei Maici a lui Dumnezeu şi Ocrotitoarei celor ce vin la tine şi-ţi cer ajutorul, căci cu mijlocirea ta puternică şi neclintită pe cei drepţi îi veseleşti, pe păcătosi îi aperi, scârbele le domoleşti, rudelor noastre răposate soarta de după moarte le-o uşurezi şi te rogi pentru noi toţi cei ce cu credinţă cântăm Fiului tău: Aliluia.

Icosul al 9-lea:

Ritorii cei rătăciţi în deşartă înţelepciune nu pot să priceapă taina dumnezeiască a Fecioriei tale, Născătoare de Dumnezeu, nici a lămuri nu pot puterea minunată care se revarsă necontenit de la sfintele tale icoane întru vindecarea bolnavilor şi pentru orice folos sufletesc şi trupesc al oamenilor. Noi, însă, cu evlavie te mărturisim pre tine, Maică şi Fecioară, laudând după vrednicie sărbătoarea icoanei tale, Stăpână, cu credinţă ne închinăm Chipului tău Sfânt şi cu dragoste strigăm:

Bucură-te, Mireasa lui Dumnezeu, care ai născut Lumina cea dumnezeiască şi mai înainte de veci;

Bucură-te, Bucuria neîncetată a maicilor;

Bucură-te, una cea fără de prihană şi cea mai Bună între femei;

Bucură-te, Slavă îngerilor, Stâlpul întăririi şi Comoara mântuirii;

Bucură-te, Împărăteasa Cerurilior, Izvor nepieritor şi Uşă de pocăinţă;

Bucură-te, Maică Milostivă a celor scârbiţi şi împovăraţi;

Bucură-te, Apărătoare împărătească a neamului creştinesc;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Condacul al 10-lea:

Omenirii decăzute ai născut Mântuitor şi ca pe un Prunc în braţe L-ai purtat. Şi dumnezeiasca Lui oglindire pe icoana ta cea Sfânta ne-o arăţi, dăruindu-ne prin ea multa milă şi bunătăţi. Pentru aceasta cu credinţă şi cu dragoste cinstim chipul tău făcător de minuni, Stăpână, şi cu osârdie ne rugăm ţie: fii nouă acoperământ şi apărare în Ziua Judecăţii ca prin mijlocirea ta de Maică să ne miluiască pre noi Judecătorul cel drept, Fiul tău, şi să ne învrednicească de starea de-a dreapta Sa ca să-I cântăm cu toţi cei aleşi: Aliluia.

Icosul al 10-lea:

Zid şi Acoperământ pentru oraşul Pskov a fost dată Sfânta ta icoană, Împărăteasă şi Stăpână, ocrotind de multe ori de distrugeri acest oraş. Acum şi pre noi păcătoşii şi nevrednicii robii tăi cu milostivire ne-ai cercetat prin arătarea minunată a Preacuratului tău Chip şi ne primeşti cu bunăvoinţă rugăciunile înălţate în faţa lui din inimi mulţumitoare, cântându-ţi:

Bucură-te, că precum de demult cu icoana Adormirii ai salvat de numeroase ori oraşul Kiev, aşa şi acum ne îngrădeşti de toate nevoile cu preaminunata ta icoană;

Bucură-te, a Lavrei Peşterilor slăvită Ziditoare şi a bisericilor ei preacinstită Înfrumuseţătoare;

Bucură-te, Preaminunată Custode şi a altor lăcaşuri sfinte, pentru că prin harul tău se zidesc ele şi înfloresc în evlavie;

Bucură-te, ceea ce ai proslăvit acest loc al arătării sfintei tale icoane prin slăvite minuni şi tuturor vădeşti mila ta îmbelşugată;

Bucură-te, Mireasă Preacurată a lui Dumnezeu, care pe cei ce cinstesc sfântul tău Chip îi izbăveşti de osândirea la muncile cele de multe feluri;

Bucură-te, Acoperitoarea noastră Preamilostivă, care neîncetat ne izvorăşti mila de la icoana ta preaminunată;

Bucură-te, Stăpână, care cu rugăciunile tale de maică trezeşti din somnul cel greu sufletele noastre spre doxologie ţie;

Bucură-te, Bucuria lumii, că se bucură întru tine soborul îngeresc şi neamul omenesc;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Condacul al 11-lea:

Cântarea noastră de rugăciune, înălţată cu credinţă şi dragoste ţie, Stăpână şi Doamnă, cu milă o auzi şi comoară darurilor tale să nu ne-o închizi, BineFăcătoarea noastră, de Dumnezeu Născătoare, pentru că am sărăcit foarte în fapte bune şi, alergând cu osârdie la comoara milei tale – minunata icoană a ta, – cădem şi ne rugăm: păzeşte-ne de învăţăturile cele rătăcite, de răzvrătirile viclene, mântuieşte Patria noastră de neorânduieli şi de relele năvăliri ale vrăjmaşilor, ca, învrednicindu-ne cu dragoste şi într-un singur gând cu toţi fiii credincioşi ai Sfintei Biserici a lui Hristos, cu bunăcuviinţă să-I cântăm Ziditorului nostru: Aliluia.

Icosul al 11-lea:

Cu razele luminoase ale minunilor străluceşte neîncetat Sfânta ta icoană, Neprihănită Născătoare de Dumnezeu Fecioară, luminându-ne pe noi, cei întunecaţi de negura păcatelor şi îndreptându-ne către slavoslovia neîncetată a Preasfânt Numelui tău. Drept aceea ne bucurăm noi păcătoşii, având aşa arvuna a bunăvoinţei tale către noi şi ţie grabnicei noastre Ajutătoare cu mulţumire grăim:

Bucură-te, Împărateasă şi Stăpână, care cu lumina ta cerească ne luminezi şi sub Acoperământul tău întotdeauna ne adăposteşti;

Bucură-te, Blagoslovită şi Preaproslăvită Maică neispitită de bărbat, care înviezi sufletele noastre omorâte de păcat;

Bucură-te, Curată şi fără de prihană Fecioară, ca tu ai născut pe Fiul Cel ce ne izbăveţte de ispite;

Bucură-te, Preaslăvită Stăpână de Dumnezeu Născătoare, care ne scoţi pe noi din toate relele şi scârbele şi aşezi picioarele noastre pe piatra dumnezeieştei mântuiri;

Bucură-te, Mieluşea Curată, Fecioară, Maică, Pruncă, care ne cureţi de patimile trupeşti;

Bucură-te, că toţi cei ce te slăvesc pre tine, de Dumnezeu aleasă, se izbăvesc de mrejele cele mincinoase;

Bucură-te, Munte Înalt, văzut încă de Daniel, din ea – Cinstită Piatră – Hristos în trup S-a îmbrăcat;

Bucură-te, Fecioară Curată, Toiag din rădăcină lui Ieseu, care ne-ai înflorit pe Domnul cel Atotputernic;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Condacul al 12-lea:

Cămară Sfântă şi Neprihănită a lui Dumnezeu, Maica Domnului a puterilor celor de Sus, nu te îngreţoşa de noi păcătoşii şi nevrednicii cei ce cântăm milele arătate nouă de la preacinstita icoana ta şi cu lumina ta cea neînserată luminezi sufletele noastre întunecate, aducându-le la Lumina Triipostatică a Dumnezeirii, întăreşte-ne în dreapta credinţă, o, Preabună, şi ne învredniceşte până la ultima suflare să cântăm neîncetat Atotţiitorului: Aliluia.

Icosul al 12-lea:

Cântând slăviri de laudă şi mulţumire tie, de Dumnezeu fericită Fecioară, propovăduim cu glas tare măreţia minunilor şi bogăţia milei tale arătate asupra noastră şi a Patriei şi din adâncul inimii îţi aducem cu smerenie aceste daruri cu laude:

Bucură-te, Nesurpată Cetate şi Zid al Ortodoxiei;

Bucură-te, Nebiruiţă Conducătoare a voievozilor şi armatelor creştine;

Bucură-te, Mântuire Nemincinoasă şi Mijlocitoare lumii, care ai născut pre Ziditorul, prin care s-a izbăvit lumea de boli şi de năpaste;

Bucură-te, Uşa Vieţii, care uşile pocăinţei ne deschizi;

Bucură-te, una binecuvântată, ceea ce în ceasul morţii goneşti de la noi întunecatele chipuri ale viclenilor demoni;

Bucură-te, una Preamilostivă, care în ziua Straşnică a Judecăţii de muncile iadului ne izbăveşti şi ne arăţi moştenitori ai negrăitei slave a Fiului tău;

Bucură-te, Preanevinovată, care neîncetat ne arăţi iubirea ta de oameni, slobozindu-ne de ispitele şi mrejele diavoleşti;

Bucură-te, Preacurată, care faci cu noi semn spre bine, ca să vadă cei ce ne urăsc pre noi şi să se ruşineze pentru că ai auzit rugăciunile noastre şi ne-ai mângâiat;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

Condacul al 13-lea: (acest condac se zice de trei ori)

O, Atotcântată Maica Domnului nostru Iisus Hristos, Preasfântă Fecioară, tu eşti nesecată mare a darurilor dumnezeieşti. Ca spre o candelă luminoasă plină cu untdelemnul milei, privim la tine cu ochii credinţei, fiind luminaţi de blânda ta strălucire, fiind încălziţi de dragostea ta, ţie, ca bunei noastre Apărătoare cu umilinţă îţi grăim: primeşte cu bunăvoinţă cântarea noastră de rugăciune pe care ţi-o înălţăm cu credinţă în faţa Minunatei tale icoane şi cu atotputernicile tale rugăciuni roagă-te, Stăpână, ca să ne mântuim noi, păcătoşii, de nevoile vremelnice şi cele veşnice, ca, mântuiţi de tine în viaţa ce va să fie, să proslăvim întru tot sfânt numele Fiului tău şi Dumnezeului nostru, cântându-I cu credinţă: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

Împărateasă a îngerilor şi Stăpână a tuturor făpturilor, Preasfântă de Dumnezeu Fecioară, prin milostivă arătare a Chipului tau Sfânt, în vremurile de demult ai mântuit oraşul Pskov, iar acum oraşul Kiev l-ai luminat cu har şi mulţime de minuni ai izvorât celor credincioşi. Pentru aceasta cu osârdie şi cu dragoste căzând în faţa Preacuratului tău Chip, rugăciuni de umilinţă aducem milosârdei tale apărări şi cu frică grăim:

Bucură-te, Primitoarea celor orfani şi Ajutătoarea celor străini;

Bucură-te, Bucuria celor scârbiţi şi Acoperitoarea celor necăjiţi;

Bucură-te, că vezi nevoia noastră, vezi necazul nostru;

Bucură-te, că ne ajuţi nouă ca unor neputincioşi, ne hrăneşti ca pre nişte străini;

Bucură-te, că nu avem alt ajutor afară de tine, nici altă Folositoare degrabă;

Bucură-te, că nu avem altă Mângâietoare Bună, ci numai pre tine, o, Maică lui Dumnezeu;

Bucură-te, că ne acoperi şi ne aperi în vecii vecilor;

Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

şi Condacul 1:

Apărătoarei Doamne, Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei, care prin preaslăvită arătare a Sfintei sale icoane, pre oamenii oraşului Kiev minunat i-a cercetat, cântare de mulţumire să-i înălţăm. Tu însă, Preabună Apărătoare a neamului creştinesc, izbăveşte-ne din toate nevoile şi de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi ne acoperă, pe cei ce Te cheamă cu credinţă: Bucură-te, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare Caută la Smerenia, Care din înălţimea cerurilor cauţi la smerenia robilor tăi!

După aceea zicem această rugăciune:

Rugăciune:

O, Preasfântă Doamnă, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, ceea ce eşti mai mărită decât heruvimii şi mai cinstită decât serafimii, Pruncă de Dumnezeu aleasă! Caută din înălţimea cerurilor cu ochiul tău blând spre noi, nevrednicii robii tăi, care cu umilinţă şi cu lacrimi ne rugăm înaintea Preacinstitului tău chip, nu ne lipsi pre noi de ocrotirea ta şi de Acoperământul tau Împărătesc în călătoria noastră pământească plină de scârbe şi nelinişti. Mântuieşte-ne pre noi cei aflaţi în pierzare şi nevoi, ridică-ne din adâncul păcatelor, luminează mintea noastră întunecată de patimi şi tămăduieşte ranele sufletelor şi trupurilor noastre.

O, Atotmilostivă Maică a Stăpânului celui iubitor de oameni! Revarsă peste noi bogăţia milei tale, întăreşte voinţa noastră neputincioasă spre îndeplinirea poruncilor lui Hristos, topeşte împietrirea inimilor noastre cu dragostea către Dumnezeu şi aproapele, dăruieşte-ne nouă zdrobire inimii şi pocăinţa adevărată, ca, fiind curăţiţi de scârnăvia păcatelor, să ne învrednicim de sfârşit creştinesc cu pace şi de răspuns bun la Straşnica şi Nefăţarnica Judecată a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia împreună cu Tatăl cel fără de început şi cu Preasfântul şi de Viaţă Făcătorul Duh i se cuvine toată slava, cinstea şi inchinăciunea acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Istoric al Icoanei Maicii Domnului „Cauta la smerenia”:

Prima atestare documentară referitoare la icoana „Caută la smerenia” trimite la îndepărtatul an 1426, în unul din vechile hrisoave bisericeşti fiind amintită minunea pe care a arătat-o această icoană, prevestind nenorocirile ce aveau să se abata asupra locuitorilor din părţile Pskovului – din ochiul drept al Preacinstitului chip curgea sânge, atât în locul în care stătea, cat şi pe drumul spre Pskov. Acestei întâmplări i-au urmat un şir de evenimente tragice – foamete, pojaruri înspăimântătoare, năvălirea cneazului lituanian Vitovt asupra pământurilor pskoviene… Icoana se păstra la catedrala Sf. Treime din Pskov, alaturi de alte mari sfinţenii bisericeşti, multe dintre care nu au ajuns, însă, până în zilele noastre. Incendiile carora Pskovul era deseori expus, au facut să se piardă şi această icoană Făcătoare de minuni.

Însă conform unei străvechi tradiţii, de pe icoanele care s-au proslăvit prin minuni mari, se obişnuia să se faca cópii, pentru a arăta pietatea faţă de chipul îndrăgit al Preacuratei. Icoana „Caută la smerenia” are două astfel de cópii – prima (sec. XVII) se află până în prezent la mănăstirea de maici a Înălţării Domnului din Kiev, iar a doua (sec. XIX) – înfrumuseţează biserica principală a mănăstirii de fraţi „Intrarea Maicii Domnului” din acelasi oraş. În această mănăstire icoana a fost adusă de către schimonahia Teodora (Totki), aceasta având-o spre păstrare de la părintele Boris Kvasnitki, proprietarul ei, care a fost represat în anii ‘30 ai secolului trecut de către bolşevici, perioadă din care datează şi prima închidere a lăcaşului. Pentru prima oară icoana a ajuns la Mănăstirea Intrării Maicii Domnului în 1941, când Ucraina era ocupată de germani. În 1961 mănăstirea a fost închisă pentru a doua oară, iar icoana se păstra în chilia maicii Teodora, de la mănăstirea de maici a Înălţării Domnului. Icoana revine peste treizeci de ani în mănăstirea locală, unde a rămas până în prezent. În timpul călătoriilor sale, icoana „Caută la smerenia” a arătat lumii nenumarate minuni şi semne, a vindecat nenumăraţi credincioşi.

Conform spuselor maicii Teodora, icoana a vindecat o fată surdomută, care se ruga la ea împreună cu bunica sa şi a început dintr-o dată să vorbească. Fiind întrebată cum s-a întâmplat această minune, fetiţa a răspuns: „Această tanti a suflat spre mine”. In vara anului 1993 icoana a uimit printr-o nouă minune enoriaşii mănăstirii, întreaga populaţie a Kievului şi nu numai. După ce s-a observat o întunecare a tonurilor în care era pictată icoana, s-a crezut că aceasta necesită o restaurare, a fost scoasă sticla care o acoperea, şi mare a fost mirarea când s-a descoperit ca culorile icoanei au rămas intacte. În schimb, pe sticlă s-a imprimat cu exactitate şi în mod miraculos chipul Maicii Domnului, în nuanţe argintii. Vestea acestei minuni s-a răspândit rapid, iar în mănăstire au început să vină un număr uriaş de pelerini. Mitropolitul Vladimir (Sabodan) al Kievului şi al Întregii Ucraine a binecuvântat să se efectueze o investigaţie ştiinţifică a acestui fenomen unic. Savanţii, ajutaţi de un aparataj ultramodern, au încercat să dea o explicaţie a apariţiei imprimării pe sticlă, însă până la urmă au ajuns la concluzia că acest fenomen este una dintre marile minuni ale secolului XX.

La 22 noiembrie 1995 Sinodul Bisericii Ortodoxe a Ucrainei a decis ca icoana „Caută la smerenia”, în urma acestei minuni precum şi a nenumăratelor vindecări săvârşite prin ea, să fie considerată Făcătoare de minuni şi prăznuită pe 16 septembrie. În perioada rece a anului icoana se află acasă, între zidurile natale, iar odata cu încălzirea timpului, ea porneşte în adevărate călătorii misionare prin intreaga Ucraina, dar şi dincolo de hotarele ei. Minunile săvârşite de ea au întors multă lume la credinţă, au salvat vieţi şi au tămăduit suflete. Icoana este invitată şi aşteptată cu nerăbdare departe de baştina ei, fiind solicitată pentru mult timp înainte.

Acatist de vindecare către Sfântul Arhanghel Rafail – 8 noiembrie

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

sfantul-arhanghel-rafail-rafael-4

https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Condacul 1
Voievod al Puterilor cereşti, călăuzitor şi mângâietor al neamului omenesc, Sfinte Arhanghel Rafail, ca unuia care stai înaintea Tronului Împăratului Slavei, ţie aducem această umilă cântare de mulţumire. Cu puterea şi cu mila ta, din toate bolile şi suferinţele ne slobozeşti, vindecând rănile noastre sufleteşti şi trupeşti, iar noi, lăudându-te, strigăm ţie cu credinţă: Bucură-te, Sfinte Arhanghel Rafail, cel care ştergi lacrimile durerilor noastre!

Icosul 1:
Îngerii din Cer au fost chemaţi la porunca Domnului Atotcuprinzător să se alăture vitejiei tale şi împreună cu Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil să învingeţi oastea cea răzvrătită şi pe al ei conducător, alungându-i în genunea întunecată pentru veşnicie. Iar noi, încercând să înţelegem cu sufletul ceea ce mintea nu poate pricepe, cutremuraţi, cu frică şi cu bucurie strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, în care străluceşte Lumina cea fără de vârstă;
Bucură-te, prin care vrăjmaşul a fost învins;
Bucură-te, prin care s-a dovedit Puterea;
Bucură-te, izbăvitorul nostru din cursele celui viclean;
Bucură-te, prin care s-a primenit pământul şi cerul s-a umplut de veselie;
Bucură-te, prin care s-a înfăptuit dreptatea Ziditorului;
Bucură-te, Sfinte Arhanghel Rafail, cel care ştergi lacrimile durerilor noastre!

Condacul al 2-lea:
Văzând credincioşia şi râvna ta slujitoare, Cel Atotştiutor şi fără de început, ţi-a încredinţat spre pază şi învăţătură pe toţi aceia care vor să aducă alinare suferinţelor trupeşti ale făpturilor cu suflet, dându-ţi darul şi puterea de a vindeca orice rană sau boală. Lăudaţi fie în veac Domnul şi al Lui Sfânt Arhanghel, căci nu suntem singuri şi părăsiţi în ceasul durerilor noastre, străduindu-ne să cântăm cu guri omeneşti cântarea de slavă: Aliluia!

Icosul al 2-lea:
Ştim, Doamne, că patul de suferinţă şi tot felul de necazuri sunt o blândă mustrare pentru greşelile fără de număr pe care le înfăptuim în fiecare ceas, căci ne-am lepădat de Tine, iar acum rătăcim ca orbii în negură. Unde vom găsi lumina decât lângă Crucea dătătoare de viaţă pe care, răstignindu-Te, ai ridicat povara păcatului întregii omeniri? Cine să ne răcorească fierbinţeala şi să ne aline durerile, izvorând din ochii nostril lacrimi de adevărata pocăinţă? De aceea, cu genunchii plecaţi în faţa sfintei tale icoane, Sfinte Arhanghel Rafail, grăim ţie unele ca acestea:
Bucură-te, acela ce ai darul de a vindeca orice boală, oricât ar fi de grea;
Bucură-te, mare ajutător şi rugător spre iertarea păcatelor noastre;
Bucură-te, cel ce stăruieşti pentru lungirea înspre pocăinţă a zilelor noastre;
Bucură-te, călăuzitorul şi îndrumătorul celor ce vor să găsească leacul vindecărilor noastre;
Bucură-te, că arăţi tainele ierburilor şi tuturor mineralelor folositoare în grabnica însănătoşire;
Bucură-te, când mulţumirile noastre se înalţă ca aurul tămâiei spre slava Sfintei Treimi;
Bucură-te, Sfinte Arhanghel Rafail, cel care ştergi lacrimile durerilor noastre!

Condacul al 3-lea:
„Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii”, rostea împăratul Solomon; dar noi în sminteală şi necurăţii de tot felul ne petrecem zilele şi nopţile, dând prilej de bucurie diavolilor care ne supun tuturor ispitelor, căci nu ştim să cântăm laolaltă cu îngerii: Aliluia!

Icosul al 3-lea:
Stăpână milostivă, mâinile Tale împreunate cer milă şi îndurare de la Fiul Tău şi Dumnezeul nostru, iar lacrimile Tale ne spală sufletul de noroiul greşelilor; cu ştiinţă şi fără de ştiinţă îţi aducem ţie, cea plină de iubire, care ne înconjori cu blândeţea şi gingăşia Ta, sub sfântul tău Acoperământ. Iar pe tine, Arhanghele, cel ce ne poţi tămădui rănile sufleteşti şi trupeşti, cu durere şi cu umilinţă, te lăudăm cu unele ca acestea:
Bucură-te, că primeşti ajutor de la Aceea care a purtat în pântecele feciorelnic mântuirea neamului omenesc;
Bucură-te, cel ce i-ai însoţit spre ştiinţă pe sfinţii Cosma şi Damian;
Bucură-te, de la care au primit învăţătură Sfinţii Chir şi Ioan, ca şi Sfântul Mucenic Modest, spre alinarea celor ce nu se vaită cu glas omenesc;
Bucură-te, călăuzitorul paşilor şi îndreptătorul Sfântului mucenic Pantelimon, la moaştele căruia alergăm necontenit;
Bucură-te, cel ce ai dăruit-o şi pe Cuvioasa Parascheva, ocrotitoare a ţării noastre , de la care şi azi primim vindecare;
Bucură-te, cel ce oricând îndrumi pe cei ce urmeaza calea medicinei, spre folosul semenilor lor;
Bucură-te, Sfinte Arhanghel Rafail, cel care ştergi lacrimile durerilor noastre!

Condacul al 4-lea:
„În dar aţi luat, în dar să daţi”, a spus Domnul nostru Iisus Hristos, dându-le putere de sus ucenicilor Săi; iar cei ce ştiu că vindecarea este pe măsura credinţei, cu ochii plini de lumina speranţei privesc spre Slava Bunului Dumnezeu, primind ajutor de la Sfinţii Apostoli şi de la toţi Sfinţii vindecători, împreună cu cetele îngereşti cântând cântare de mulţumire: Aliluia!

Icosul al 4-lea:
În fundul prăpastiei unde m-a prăbuşit nebunia mea, plin de răni urât mirositoare şi cu sufletul ferecat, mi-am adus aminte aminte de lucrul mâinilor Tale şi am plâns şi am strigat NumeleTău. Eu sunt oaia rătăcită care aleargă spre păstorul ei, eu sunt fiul care a risipit averea părintelui său, dar astăzi mă întorc la Tine. Primeşte-mă, Părinte, pune un nou început vieţii mele, iar Sfântul Arhanghel Rafail să mă acopere cu darul său şi pe mine, păcătosul, ca împreună cu cei miluiţi să putem striga aşa:
Bucură-te, cel ce nu te-ai depărtat de noi în ceasul plânsului şi amărăciunii noastre;
Bucură-te, cel ce ne-ai legat rănile sufleteşti, ungâdu-le cu mirul iertării;
Bucură-te, cel ce ne-ai curăţit mădularele putregăite cu ierburile şi seva pământului;
Bucură-te, cel ce te-ai ostenit veghindu-ne după boală ca să nu cădem iar în ispită;
Bucură-te, cel ce ne-ai scos din boala întunecimii şi ne-ai deschis ochii sufletului pentru a vedea cărarea;
Bucură-te, cel ce îngrijeşti să nu ne abatem nicicând din drumul care duce spre adevăr;
Bucură-te, Sfinte Arhanghel Rafail, cel care ştergi lacrimile durerilor noastre!

Condacul al 5-lea:
Sfinte Arhanghel Rafail, ne rugăm ţie ca aceluia ce, străjuind Tronul Celui de Necuprins, ai primit în paza ta şi lumina soarelui şi vântul serii care alungă arşiţa, îndepărtând seceta. Învaţă-ne pe noi, păcătoşii, să ne bucurăm de fiecare clipă ale acestei vieţi trecătoare, cântând laolaltă cu întreaga creaţie divină: Aliluia!

Icosul al 5-lea:
Ca puful de păpădie este viaţa omului şi ca nisipul mării sunt păcatele lui. Tinereţea se crede fără sfârşit, dar trece ca o clipă şi vine lunga vreme a plângerii şi a suferinţei. Sufletul plin de păcate, mintea o întunecă şi lasă boala să se cuibărească şi să muşte fără milă din trupul vlăguit de putere. De aceea ajutor cerem ţie, pentru ca, păzind comorile dăruite prin Harul Sfântului Botez, să te lăudăm cu grăiri ca acestea:
Bucură-te, cel ce ne povăţuieşti în facerea de bine, spre folosul aproapelui nostru şi Slava Bunului Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ne însoţeşti în căutarea florilor şi ierburilor tămăduitoare, ca şi a mineralelor vindecătoare dăruite de pământ;
Bucură-te, cel ce ne înveţi când şi cum să le folosim pe acestea pentru vindecarea feluritelor boli;
Bucură-te, cel ce ne ajuţi să luptăm împotriva diavolilor şi a supuşilor lor cu chip omenesc ce folosesc licori din ierburi ca să înnebunească simţurile;
Bucură-te, cel ce surpi lucrarea necurată prin care se rătăcesc minţile tinerilor, salvându-i din desfrânare şi pofte de tot felul;
Bucură-te, Sfinte Arhanghel Rafail, cel care ştergi lacrimile durerilor noastre!

Condacul al 6-lea:
Prin marea grijă şi iubirea Treimii cea de o Fiinţă, am învăţat de la tine că boala trupului este lipsa îngrijirii sufletului, căci sufletul care este neiertător, nemilos, avar sau plin de egoism, trăieşte într-un trup în care inima şi toate cele dinlăuntru sunt ca o cămară plină de praf, dezordine şi murdărie. Ajută-ne să ne curăţim prin lacrimi de pocăinţă, pentru a nu fi asemeni mormintelor despre care vorbea Mântuitorul nostru, iar buzele noastre să rostească neîncetat cântare de umilinţă: Aliluia!

Icosul al 6-lea:
Binecuvântată este întreaga lucrare a Prea Sfintei Treimi şi binecuvântată este această ţară, cu munţii şi câmpiile ei, cu izvoarele şi pădurile în care Cel de Sus a aşezat flori şi ierburi felurite, cu marea şi vieţuitoarele ei; binecuvântat este acest pământ, în ale cărui măruntaie se găsesc săruri şi minerale după trebuinţă. Cu smerenie închinându-ne Celui ce le-a făurit, lăudăm pe cel ce le are în grija sa cu aceste cuvinte:
Bucură-te, cel care ne deschizi ochii şi inimile în a vedea durerile celui de lângă noi;
Bucură-te, cel ce nu îngădui răgaz până la deplina însănătoşire a celui căzut în suferinţă;
Bucură-te, cel ce ne întăreşti în a posti şi a veghea în rugăciune pentru cei bolnavi;
Bucură-te, cel ce ne înveţi să ne vindecăm mai întâi sufletul, iar mai apoi trupul;
Bucură-te, cel ce birui diavolul şi lucrările vrăjitoreşti făcute cu ierburi şi minerale spre uciderea înceată a trupului şi a sufletului;
Bucură-te, cel ce ne sfătuieşti să nu trecem pe lângă durere nepăsători, ajutor dând şi neaşteptând răsplată;
Bucură-te, Sfinte Arhanghel Rafail, cel care ştergi lacrimile durerilor noastre!

Condacul al 7-lea:
Tu nu ai numai darul încetării oricărei boli a celor ce cu nădejde se roagă ţie, după Sfânta şi Preacurata Maică a Domnului Iisus Hristos, căci, ocrotindu-i pe vindecătorii din lume şi din sihăstrie, ai în baza şi în grija ta şi pe călători şi pelerini, veghind asupra lor ca ispitele sau primejdiile să nu îi împiedice să dea cântare de mulţumire şi slavă: Aliluia!

Icosul al 7-lea:
Cei ce se pregătesc de drum aleargă cu credinţă la icoana ta, căci chipul tău atât de blând şi plin de bunătate, toiagul şi diadema de raze de pe fruntea ta îi umple de bucurie; de la noi toţi, călători vremelnici, primeşte aceste cuvinte umile de laudă:
Bucură-te, cel ce porţi toiagul drumeţului, învăţându-ne să păşim numai pe calea care duce spre mântuire;
Bucură-te, cel ce ne însoţeşti în peregrinările prin această viaţă trecătoare, dezvăluindu-ne binele şi ferindu-ne de ispite;
Bucură-te, cel ce ne îndemni să mergem înainte, spre Lumina cea fără de margini, păstrându-ne sănătoşi până la sfârşit;
Bucură-te, cel ce ne porţi pe aripile nevăzute, arătându-ne slava cea dumnezeiască, aşa cum l-ai călăuzit pe părintele nostru Enoh;
Bucură-te, cel ce ne întorci fericiţi şi iluminaţi la casele noastre, spre a-L mărturisi pe Dumnezeu, la fel cum l-ai întors şi pe acela;
Bucură-te, cel ce veghezi ca drumul spre cele cereşti şi pământeşti să ne fie pe înţeles, învăţând să grăim Adevărul pentru semenii noştrii;
Bucură-te, Sfinte Arhanghel Rafail, cel care ştergi lacrimile durerilor noastre!

Condacul al 8-lea:
„Adu-ţi aminte de mine şi caută spre mine şi nu mă pedepsi pentru păcatele mele şi pentru greşelile mele şi ale părinţilor mei, căci am păcătuit înaintea Ta” striga către cer, în orbirea lui trupească, Tobit, robul Tău. Iar tu, Sfinte Arhanghel Rafail, ai fost trimis din slava cerească pentru a-l sfătui pe fiul celui în suferinţă în drumurile lui, stăruind să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:
La chemarea tatălui său, Tobie a alergat şi, luând sfaturile folositoare pentru suflet, a pornit la vremea sorocită către Ragheşul Midiei. Orice clipă ai fost lângă el, Sfinte Arhanghel Rafail, şi ca un înger păzitor l-ai ocrotit, vestindu-i vrerea Domnului, arătându-i cele ce au fost şi cele ce aveau să fie, pentru care auzi de la noi unele ca acestea:
Bucură-te, că Tobit a fost fără de păcat în faţa Celui de Sus, povăţuindu-l şi pe fiul său cum să urmeze Legea;
Bucură-te, că ai fost ales din Slava Tatălui Ceresc în a-l veghea pe Tobie, pentru a-i deschide ochii spre cele de sus şi cele de sub cer;
Bucură-te, că i-ai dat lui taina vindecării de demon prin arderea măruntaielor peştelui prins;
Bucură-te, cel ce i-ai ales soţie din neamul lui Moise şi le-ai ocrotit căsătoria, ca nimic rău să nu li se întâmple;
Bucură-te, cel ce i-ai pregătit lui Tobie leacul pentru albeaţa ochilor tatălui său care, recăpătând vederea, a lăudat de îndată pe Dumnezeu cu toată casa lui;
Bucură-te, cela ce n-ai primit plată pentru îndelungată osteneala ta, învăţându-i pe toţi să binecuvinteze pe Stăpân, iar nu pe slujitor;
Bucură-te, Sfinte Arhanghel Rafail, cel care ştergi lacrimile durerilor noastre!

Condacul al 9-lea:
Cine nu L-a cunoscut pe Dumnezeu singur şi nemângâiat îşi numără clipele, dar fericiţi în veac sunt cei ce cu credinţă se îndreaptă spre lumină, căci aceia se vor bucura de pacea Lui, iar ochii sufletuluu lor râzând veşnic se vor veseli. Binecuvântaţi cei ce Te iubesc, ei au învăţat să cânte împreună cu îngerii Tăi: Aliluia!

Icosul al 9-lea:
Naşterea Ta, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, vestită a fost celor umili şi sărmani prin îngerul trimis să aducă solie, iar Slava Domnului a strălucit împrejurul celor mici, înfricoşându-i şi umplându-i de mirare. Dar tu, ca un iubitor de oameni, Sfinte Arhanghel Rafail, ai binevestit bucuria mântuirii noastre, a tuturor, pentru care, cu sfială îndrăznim să cântăm ţie:
Bucură-te, cel ce lângă Tronul Împăratului cu ochi nelumeşti te oglindeşti în slava cea de necuprins;
Bucură-te, cel ce te-ai înfăţişat mai înainte păstorilor, împreună cu oastea cerească taina cea de neînţeles a Naşterii Mielului vestind;
Bucură-te, că i-ai învăţat să cânte „Slavă întru cei de Sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace”, luminându-le drumul spre ieslea din Betleem;
Bucură-te, că ai picurat roaua speranţei în sufletul acelora şi astăzi încredere ne dai şi nouă cu solirile tale pe lângă Cel fără de Început;
Bucură-te, cel ce ai milă şi îndurare şi cu puterea vindecării aduci pace, sănătate şi bucurie poporului dreptcredincios;
Bucură-te, protector al tinerilor, far dumnezeiesc ce le ocroteşti viitorul, îndemnându-i la iubirea de semeni, căci „Milostenia izbăveşte de la moarte şi curăţă orice păcat”;
Bucură-te, Sfinte Arhanghel Rafail, cel care ştergi lacrimile durerilor noastre!

Condacul al 10-lea:
Cum să găsim cuvintele care să poată descrie frumuseţea şi bunătatea darurilor tale, cel ce stai în veşnica lumină ascultând cetele serafimilor: „Sfânt, Sfânt, Sfânt”, ocrotindu-ne cu iubirea şi rugăciunile tale, domolind mânia ce cu dreptate se abate asupră-ne, cei ce L-am vândut pe mai puţin decât o sărutare şi care ne-am depărtat de cântarea cea de folos: Aliluia!

Icosul al 10-lea:
Se cutremură pământul de răutatea faptelor noastre, gândurile rele şi vorbele murdare se adună ca o grindină de smoală şi ucid tot ceea ce este mai pur în noi: scânteia divină pe care am primit-o în dar la naştere şi pe care n-am ştiut să o prefacem în candelă dogorind de dragostea pentru Dumnezeu. De aceea strigăm ţie, nădejdea noastră de iertare, unele ca acestea:
Bucură-te, păstrând viu în mintea noastră ceasul judecăţii şi îngrădeşte-ne cu frica de moarte;
Bucură-te, ajutorul nostru în a înfăptui oricând nu voia păcătoasă a minţii, ci Voia Celui ce ni te-a dăruit Înger păzitor;
Bucură-te, că nu ne laşi să rătăcim la răspântia dintre fiinţă şi nefiinţă;
Bucură-te, cel ce ne-ai plecat genunchii şi ai sângerat în noi balaurul cel groaznic al trufiei;
Bucură-te, cel ce ai dezlegat lacrimile părerilor de rău din ochii uscaţi de desfătarea plăcerilor lumeşti;
Bucură-te, cel ce ne iei de mână ca pe copii, luminându-ne în suferinţă ca să nu cădem în prăpastia deznădejdii;
Bucură-te, Sfinte Arhanghel Rafail, cel care ştergi lacrimile durerilor noastre!

Condacul al 11-lea:
„Omul bun, din visteria cea bună a inimii sale scoate cele bune, pe când omul rău, din visteria cea rea a inimii lui scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăieşte gura lui. Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă?” Dar pe mine ticălosul, cine m-a călăuzit? Am avut ochi şi nu am văzut, urechile nu am auzit, iar buzele mele mai lesne le-a fost să rostească minciuna decât a-I cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:
Doamne, întru dreptate m-ai pedepsit, întru dreptate mi-ai luat vederea, ticălosul de mine, că nu am privit la durerea aproapelui meu; cu dreptate mi-ai luat auzul, căci surd am fost la strigătul fratelui meu. Ca Iov sunt însingurat, dar n-am curaj să Te chem, rănile şi bolile sapă în mine ca viermele în fructul cel copt, sunt ca o casă goală şi plină de păianjeni. Curăţă-mă, Sfinte Arhanghel Rafail, când cu ultima suflare şoptesc acestea:
Bucură-te, cel ce din slava Domnului ai coborât şi nu ţi-a fost scârbă de mine, cel plin de bube şi noroi;
Bucură-te, cel ce cu blândeţe m-ai întors din calea fărădelegilor mele, spunându-mi pas cu pas unde şi cum am greşit;
Bucură-te, cel ce mi-ai dăruit toiagul tău şi m-ai învăţat să lovesc capul şarpelui cel ispititor;
Bucură-te, că nu m-ai părăsit până la sfârşit şi tovarăş de drum plin de înţelepciune şi iubire mi-ai fost;
Bucură-te, că leacuri mi-ai dăruit, rănile mi-ai legat, speranţă sădind în mine şi sănătos m-ai redat Domnului meu;
Bucură-te, cel ce m-ai îndemnat să spovedesc păcatele şi neputinţa, spre dulcea mântuire a sufletului meu;
Bucură-te, Sfinte Arhanghele Rafail, cel care ştergi lacrimile durerilor noastre!

Condacul al 12-lea:
Ziua este pe sfârşit, se apropie săcerătorul să culeagă spicele şi pleava să o arunce în foc; înserarea vine peste vie şi stăpânul va culege rodul, răsplătind lucrătorii. Şi glas se va auzi din Cer: „ştiu faptele tale, iată a lăsat înaintea ta o uşă deschisă, pe care nimeni nu poate să o închidă, fiindcă, deşi ai putere mică, tu ai păzit cuvântul Meu şi nu ai tăgăduit numele Meu”, cântând cu tot sufletul: Aliluia!

Icosul al 12-lea:
Înconjurat eşti, Doamne, Dumnezeul meu, de şapte Îngeri cu şapte trâmbiţe aşteptând semnul Mielului prin care va începe judecata cea de pe urmă, când cerurile se vor deschide pe cei drepţi primind, şi nimeni nu va mai flămânzi, nici înseta, căci Cel ce stă în mijlocul Tronului îi va paşte pe ei şi-i va duce la izvoarele apelor vieţii. Atunci, dar mai ales acum, te implorăm Sfinte Arhanghel Rafail să ceri milă şi îndurare pentru noi, care te slăvim cu unele ca acestea:
Bucură-te, diamant de preţ care străluceşti în inelul ce-L străjuieşte pe Împăratul lumilor;
Bucură-te, cel ce ceri necontenit iertare şi lăsare de păcate pentru poporul dreptcredincios;
Bucură-te, cel ce nu vei zăbovi la chemarea Stăpânului, când satana şi cei care lucreaza fărăgedelegea vor fi pedepsiţi;
Bucură-te, că se va şterge orice lacrimă şi moarte nu va mai fi, nici plângere, nici strigăt, nici durere;
Bucură-te, cel ce stăruieşti pentru tămăduirea neamurilor înspre iertarea lor şi a urmaşilor lor până la venirea acelor zile;
Bucură-te, Sfinte Arhanghel Rafail, cel care ştergi lacrimile durerilor noastre!

Condacul al 13-lea:
O, Sfinte Arhanghel Rafail, vezi durerea noastră, vezi pocăinţa şi neputinţa noastră! Primeşte această puţină rugăciune care spre lauda ta se aduce şi cere pentru noi de la Mântuitorul Hristos, iertare de păcate, sănătate, milă şi izbăvire de focul cel veşnic, pentru ca în lăcaşurile de lumină, laolaltă cu îngerii şi sfinţii să ne învrednicim să-I cântăm în veci: Aliluia! (se zice de trei ori).

Apoi se citesc Icosul 1: „Îngerii din cer…” şi Condacul 1: „Voievod al Puterilor cereşti …” după care se citeşte rugăciunea:

Rugăciune

Dacă nu Te-aş fi întâlnit, aş fi fost fără de păcat. Dar eu am umblat pe cărările Tale, alături de Tine. Te-am cunoscut îndeaproape şi ţi-am ascultat cuvântul. O, glasul Tău atât de mângâietor făcea şi ciripitul păsăsrilor să înceteze, gâzele se opreau pe firul ierbii, vântul adia mai lin şi până şi timpul stătea pe loc; mâinile Tale ridicate asupra noastră, binecuvântând întreaga fire, ochii Tăi luminoşi care revărsau râuri de speranţă, tristeţea Ta de neînţeles, Iisuse Hristoase, bunul meu învăţător!

Cu mine ai împărţit bucata de pâine şi peştii, lângă mine ai închinat apa transformată în vin, început al Legii celei noi, cu mine Ţi-ai împărţit haina, cămaţa şi tot ce ai avut al meu a fost. Mi-ai arătat cele ce nu cunoşteam şi mi-ai vegheat odihna, eu dormind ca un ticălos, iar Tu rugându-te pentru mine cu lacrimi de sânge. Din mine ai scos demonii ce mă ţineau legat în lanţuri când tuturor le era frică, mie mi-ai îndreptat mădularele şi m-ai ridicat din patul ce mă ţinea ţintuit; tină ai pus pe ochii mei orbi şi culorile lumii am văzut prin Tine, gura mea aia deschis-o şi ai dăruit cântarea îngerilor din cer auzului meu. Pe mine m-ai redat mie însumi. Şi eu m-am lepădat de Tine. În ceasul acela eu nu eram acolo. Nici n-am aflat de Învierea Ta. Beat de fericirea de a fi fost întreg, am uitat de tot şi de toate. Şi călău n-am făcut, omorând binele în mine şi în fraţii mei, cărora le căutam mereu pricină. Şi avar m-am făcut, şi bârfitor, şi mincinos, şi nimic din ceea ce a fost rău nu mi-a fost ascuns mie, în desfrânarea puturoasă în care-mi petreceam zilele. Dar oricâte averi aş fi avut, oricâte plăceri mi-aş fi îndeplinit, era mereu ceva care lipsea şi nu-mi găseam mulţumirea.

Iar în noaptea vieţii mele, căci mor eram fără să ştiu, Arhanghelul Domnului, Rafail, a fost trimis în casa desfătărilor mele şi cu glas de tunet a zis: „Nebune, uite pe Cine ai părăsit!”, apoi mi-a luat negura de pe ochii sufletului, deschizându-i înspre Slava Ta. Atunci am strigat pământului: deschide-te şi acoperă-mă, că de nimic nu sunt vrednic!

Din pustiul care mă înconjoară, mărturisesc în faţa tuturor, Doamne, că eu sunt cel ce Te-a urmat şi apoi Te-a osândit fără de vină; eu sunt cel ce Te-a trădat cu un sărut şi eu Te-am biciuit, însângerându-ţi Trupul. Coroană de spini Ţi-am aşezat pe frunte şi mâna mea a bătut piroanele. Eu Te-am răstignit, Dumnezeul meu, cu nemernicia mea, cu uitarea şi cu neiubirea mea.

Am cerut îngerului să deschidă cerurile şi ploaie de foc să cadă peste mine, să ridice munţii şi să-i prăvălească peste ticăloşia mea, să adune apele puhoaie şi să se reverse peste suflarea mea de otravă. Ca mielul hăituit de lup alergam fără să găsesc scăpare, până când m-am prăbuşit, iar părerile de rău m-au preschimbat în râu de lacrimi şi am aflat că în tot acest timp ceea ce mi-a lipsit a fost chipul Tău în mine. Şi am văzut Lumina. Timpul se scurge, mă arde blând şi necontenit dorul de Tine, Iisuse Hristoase, dulcele meu Mântuitor. Aşezat pentru totdeauna lângă Crucea împodobită cu ghirlande de trandafiri roşii ca sângele pe care L-ai vărsat şi pentru mine, Te mărturisesc laolaltă cu vameşul, desfrânata şi tâlharul, chemându-te în ajutor. Sfinte Arhanghel Rafail, cu puterea ta, cere milă şi îndurare pentru mine cel ce m-am întors, şi roagă-L ca atunci când uşa strâmtă se va închide, eu să fiu ultimul care-i va fi trecut pragul şi ca atâţia rătăciţi care au găsit Calea, să aud şi eu „iertate-ţi sunt păcatele”, întru Slava veşnică a Celui fără de Început al nostru Părinte, al Fiului Său Unuia Născut şi a Mângâietorului Duh dătător de viaţă, în vecii vecilor. Amin.

Acatistul Sfântului Mare Mucenic şi tămăduitor Pantelimon – 27 Iulie

/ multumesc2014 / Scrie un comentariu

icoana_sfantului_mare_mucenic_si_tamaduitor_pantelimon_din_muntele_sinai

Troparul Sfântului Mare Mucenic şi tămăduitor Pantelimon, glasul al 3-lea:

Purtătorule de chinuri, Sfinte şi tămăduitorule Pantelimoane, roagă pe Milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.

Condacul 1

Înaintea celui cu chip şi nevinovăţie îngerească, a vrednicei slugi a Domnului nostru, care prin nestrămutată credinţă s-a învrednicit a sta alături de scaunul nemuritorului Împărat, Pantelimon, ridicăm rugăciunile noastre şi cerem să ne asculte durerile şi cu puterea ce-i este dată de la Dumnezeu ca un doctor fără de arginţi, să ne cerceteze degrab şi să înlăture de la noi bolile sufleteşti şi trupeşti, ca izbăviţi cu platoşa bunătăţii sale, în tresăltări de bucurie, să-i cântăm: Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Icosul 1

Din pruncie ţi-ai păstrat sufletul curat, Mucenice, căci maica ta cu mare grijă ţi-a sădit în inimă credinţa în dulcele Iisus, pe care mai târziu bătrânul Ermolae stropind-o cu apa cea vie, pe care şi el o avea de la Împăratul cel nemuritor, ai părăsit păgânătatea şi ţi-ai deschis larg sufletul să primeşti pe Hristos, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, Sfinte cu adâncă judecată;
Bucură-te, că dreaptă ţi-a fost credinţa urmată;
Bucură-te, al pieritorilor zei dispreţuitor;
Bucură-te, al blândului Iisus următor;
Bucură-te, că după Domnul ai însetat;
Bucură-te, că dreaptă răsplătire ai căpătat;
Bucură-te, că n-ai ţinut la bogăţii pământeşti;
Bucură-te, cel ce ţi-ai adunat comori cereşti;
Bucură-te, cel ce stai între cetele sfinţilor;
Bucură-te, ajutătorul năpăstuiţilor;
Bucură-te, podoaba creştinilor cea nepreţuită;
Bucură-te, mângâierea noastră mult dorită;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 2-lea

De mic rămas fără mamă, Sfinte, ai fost dat de tatăl tău la învăţătură păgânească şi la meşteşugul vindecărilor cu puterea zeilor; dar ca o trestie neînfrântă ai rămas în mijlocul vânturilor vrăjmaşe şi nu ai găsit alinare până ce n-ai aflat calea Dumnezeului Celui adevărat, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Adânc fiind rănit de dragostea în Hristos, când veneai de la Ermolae şi ai întâlnit pe copilul muşcat de viperă, atunci întâia oară te-ai rugat în genunchi lui Dumnezeu, de la Care a şi venit mântuirea, căci copilul a înviat, vipera a murit, iar tu ai primit botezul şi te-ai împărtăşit cu trupul şi cu sângele Domnului; pentru aceasta te lăudăm aşa:
Bucură-te, tinereţe închinată lui Hristos;
Bucură-te, nădejdea bolnavilor cea cu folos;
Bucură-te, cel ce ştii să înalţi la ceruri rugăciuni;
Bucură-te, cel ce peste noi reverşi minuni;
Bucură-te, că Domnul putere ţi-a dat;
Bucură-te, cel ce copilul ai înviat;
Bucură-te, bucuria multor îndureraţi;
Bucură-te, uimirea multor învăţaţi;
Bucură-te, ostaş neînvins al lui Hristos;
Bucură-te, că ai aprins credinţa creştină în inimile multora;
Bucură-te, întoarcerea multor rătăciţi;
Bucură-te, mângâierea celor amărâţi;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 3-lea

Deşi cu trup omenesc pe pământ, sufletul ţi l-ai înălţat spre cer. Pentru aceasta, cu dreptate te privesc credincioşii ca pe o stea cerească, de unde vine raza mântuirii în toate necazurile; drept care împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Râvnă multă ai pus, Sfinte, ca să întorci de la închinarea la idoli către Domnul chiar pe tatăl tău, dar el tot păgân a rămas, până ce a văzut tămăduirea pe care ai dat-o, în numele lui Hristos, unui orb şi atunci, împreună cu acela, a primit botezul. Pentru aceasta primeşte de la noi laude ca acestea:
Bucură-te, cercetător al durerilor;
Bucură-te, vindecător al orbilor;
Bucură-te, cel ce dai lumină ochilor trupeşti şi celor sufleteşti;
Bucură-te, sfărâmător al curselor diavoleşti;
Bucură-te, al sufletului tău vânător;
Bucură-te, al doctorilor doctor;
Bucură-te, că lucrezi cu puterea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că în tine nădăjduim şi noi;
Bucură-te, stăvilar al potrivnicilor;
Bucură-te, lauda îngerilor;
Bucură-te, a păgânilor mirare;
Bucură-te, bucuria mamei tale;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 4-lea

Ca norul ce umbrea pe evrei în pustie, astfel te-ai arătat Nicomidiei şi apoi întregii lumi, căci oricine aleargă la tine cu credinţă găseşte alinare, fiind împuternicitul şi alesul Domnului, Căruia pentru darul ce ţi-a dat Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Ca fulgerul s-a răspândit vestea bunătăţii şi a minunilor tale, Sfinte, făcând să se îngrijoreze învăţătorii păgâni, care îndată au cerut împăratului pierderea ta, ca a unuia ce eşti părtaşul lui Hristos, iar tu neabătut ai rămas în credinţă; pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, cel ce ţi-ai împărţit moştenirea săracilor;
Bucură-te, cel ce prin case şi închisori milostenie şi tămăduiri aduci celor necăjiţi;
Bucură-te, îngrozirea păgâneştilor conducători;
Bucură-te, că deşertăciunea păgânească vrei să omori;
Bucură-te, cel ce împăratului ai fost împotrivitor;
Bucură-te, că Hristos în luptă ţi-a fost întăritor;
Bucură-te, că mulţime de chinuri ţi-ai pregătit;
Bucură-te, cel ce cu răbdare chinurile ai suferit;
Bucură-te, că mulţi, privindu-te, cu tine au crezut;
Bucură-te, cel ce Domnului noi mucenici ai făcut;
Bucură-te, cel ce simţi bucurie în chinuri;
Bucură-te, cel de la care moştenim frumoase pomeniri;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 5-lea

Cele ce pentru păgâni erau de preţ pentru tine erau fără de preţ; şi cele fără de preţ pentru ei erau de mare preţ la tine; căci ai dispreţuit dregătoriile şi bogăţiile vremelnice cu care erai ispitit, pentru a câştiga bunătăţile nepieritoare de la Dumnezeu, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Neînduplecat văzându-te, împăratul a poruncit să fii spânzurat gol pe lemn, cu fiare să fii sfâşiat şi cu făclii ars, dar nepieritorul Împărat neatins te-a păstrat, spre uimirea tuturor; de care lucru şi noi minunându-ne, cântăm:
Bucură-te, că ai dovedit împăratului puterea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că un vechi slăbănog s-a tămăduit prin darul tău;
Bucură-te, că păgânătatea de ruşine a rămas;
Bucură-te, că vrăjmaşii ţi-au cerut noi torturi într-un glas;
Bucură-te, Sfinte, care ţi-ai pus trupul spre chinuri;
Bucură-te, cel pătruns de credinţă adâncă;
Bucură-te, că, gândindu-te la Domnul, te-ai mângâiat;
Bucură-te, că Hristos în chipul lui Ermolae ţi S-a arătat;
Bucură-te, că fiarele cu care erai sfâşiat ca ceara s-au muiat;
Bucură-te, că de pe lemnul chinurilor sănătos ai fost slobozit;
Bucură-te, că făcliile cu care erai ars s-au stins;
Bucură-te, că înfocată credinţă în inimile multora ai aprins;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 6-lea

Pe gânduri ai pus pe cei ce te chinuiau, Sfinte, şi încruntaţi la faţă şi la suflet, se întrebau de unde ai atâta putere şi de ce zeii nu te pierd. Atunci au iscodit noi chinuri, pe care tu primindu-le încrezător în puterea lui Dumnezeu, cântai: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Plumb mult într-un cazan punând şi sub limbile focului topindu-l, ai fost aruncat în această văpaie cu nădejdea deşartă că acum se va sfârşi cu tine, dar tu, viteazule Mucenic, iarăşi nevătămat ai rămas, precum mai înainte Dumnezeu păzise pe măritul Apostol Ioan. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, floarea nădejdilor către Dumnezeu;
Bucură-te, în boli şi în necazuri izbăvitorul nostru;
Bucură-te, pentru noi, păcătoşii, al lui Dumnezeu îmblânzitor;
Bucură-te, al rugăciunilor noastre către Domnul purtător;
Bucură-te, tare sprijinitor al copiilor noştri;
Bucură-te, îndestularea cea bună a caselor noastre;
Bucură-te, rouă ce inimile răcoreşti;
Bucură-te, cel ce de asupriri ne izbăveşti;
Bucură-te, vindecarea celor ce de la oameni nu-şi găsesc alinare;
Bucură-te, că din valurile deznădejdilor prin tine aflăm izbăvire;
Bucură-te, cel ce văpaia plumbului ai răcorit;
Bucură-te, cel ce cunună neveştejită ţi-ai pregătit;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 7-lea

Zile de-a rândul ai fost chinuit, Sfinte, dar acestea mai multă răsplătire ţi-au adus şi mulţumirea mai mult ţi-a crescut, când cu chinurile tale, dor mare ai aprins în inimile multora, să părăsească zeii şi să treacă la Hristos, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Piatră ţi-au legat de gât, Pantelimoane, şi în mare ai fost aruncat, dar Stăpânul mărilor şi pe tine, şi piatra a făcut-o uşoară şi plutitoare, căci ai mers pe luciul apei, ieşind la mal. Deci şi noi bucurându-ne şi minunându-ne, îţi cântăm:
Bucură-te, cel ce nu te înfricoşezi de chinuri, viteazule;
Bucură-te, cel înarmat cu bărbăţie şi credinţă, alesule;
Bucură-te, al puterii firii înfrângător;
Bucură-te, al adâncului mării stăpânitor;
Bucură-te, plutitor deasupra apelor;
Bucură-te, vieţuitor deasupra ispitelor;
Bucură-te, tinere plin de mireasmă duhovnicească;
Bucură-te, dobânditor de slavă cerească;
Bucură-te, liman al celor îngreuiaţi;
Bucură-te, mulţumirea celor îndureraţi;
Bucură-te, răspânditorule al credinţei;
Bucură-te, iubitorule al umilinţei;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 8-lea

Nici tinereţea, nici nevinovăţia şi nici puterea minunilor tale, n-au schimbat inimile chinuitorilor, ci mai rău sporind în mânie, îţi iscodeau alte pătimiri, crezând că pot pune lumina sub obroc; iar tu făclie mai luminoasă te arătai, spre bucuria lui Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Neîncetat ai fost ispitit cu bunătăţi şi cinstiri lumeşti, dar ca pe nişte curse în calea către cer judecându-le, ai fost aruncat în mijlocul leilor şi neliniştiţi te-au privit, dorind să-ţi vadă trupul sfâşiat; dar Stăpânul tuturor gurile fiarelor a închis; pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, cel ce eşti cu nevinovăţie încununat;
Bucură-te, că pentru nevinovăţie la chinuri ai fost dat;
Bucură-te, că lupta cea bună ai luptat;
Bucură-te, că Dumnezeu minunat te-a arătat;
Bucură-te, lumină ce sub obroc nu s-a putut pune;
Bucură-te, vieţuitor plin de fapte bune;
Bucură-te, cel ce bunătăţile lumeşti curse le socoteşti;
Bucură-te, că te-ai făcut asemenea oştilor cereşti;
Bucură-te, noule Daniele, aruncat în mijlocul leilor;
Bucură-te, că fiarele s-au făcut asemenea mieilor;
Bucură-te, că vrăjmaşii doreau să te piardă;
Bucură-te, că Hristos nevătămat te-a păzit;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 9-lea

Văzând tăria ta, Sfinte, mulţi din păgâni au crezut în Hristos, pentru care lucru împăratul de mânie a fost cuprins, iar tu, Pantelimoane, te veseleai pentru vânări de noi suflete, cu care şi noi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Şi pe roată cu cuie ai fost chinuit, dar roata s-a sfărâmat, lovind pe mulţi necredincioşi şi vrăjitor socotindu-te, ai mărit pe preotul Ermolae, dascălul tău. Atunci cu trei ostaşi te-au însoţit, Sfinte, spre a-l aduce împăratului care şi lui îi dorea sfârşitul. Deci pentru noua jertfă ce prin tine se pregăteşte grăim:
Bucură-te, propovăduitorul dumnezeieştii credinţe;
Bucură-te, cel ce înfrunţi mâniile aprinse;
Bucură-te, că pe roată ai fost chinuit;
Bucură-te, că de creştinătate eşti preamărit;
Bucură-te, cel ce ai fost socotit vrăjitor;
Bucură-te, căci cu Hristos te-ai arătat biruitor;
Bucură-te, al lui Ermolae de mucenicie vestitor;
Bucură-te, căci cu dascălul tău eşti pătimitor;
Bucură-te, că ucenici ai lui Ermolae, Erimp şi Ermocrat s-au arătat;
Bucură-te, că la moartea lor pământul s-a cutremurat;
Bucură-te, cel ce Treimii pe pământ ai slujit;
Bucură-te, că prin vindecări doctor al Domnului te-ai dovedit;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 10-lea

Zadarnice au fost chinurile păgânilor, Sfinte, căci drumul ţi-a fost drept către Hristos; pentru aceasta te-ai învrednicit de darul tămăduirilor ce-l verşi tuturor celor ce cu credinţă vin la tine cu rugăciuni şi cu care cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Cine nu te va lăuda, văzându-te cu ochii minţii, că ai fost împins şi lovit ca un răufăcător, spre marginea Nicomidiei, unde ţi se hotărâse tăierea capului, şi tu mai liniştit şi mai vesel te-ai arătat. Pentru aceasta din nou primeşte această laudă:
Bucură-te, cel ce loviri ca Domnul ai primit;
Bucură-te, că pentru Iisus toate ai suferit;
Bucură-te, că, în chinuri, Domnului slavă dădeai;
Bucură-te, că Împărăţia cerească cu dor o căutai;
Bucură-te, că numele din Pandoleon ţi-a fost schimbat;
Bucură-te, că glas din cer Pantelimon te-a chemat;
Bucură-te, că după nume eşti multmiluitor;
Bucură-te, că după fapte eşti mult-îndurător;
Bucură-te, că faţa ca de înger ţi s-a făcut;
Bucură-te, că chinuitorii în lături s-au abătut;
Bucură-te, că spre lovire călăii ai îndemnat;
Bucură-te, că abia îndrăznind capul ţi-au tăiat;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 11-lea

Cu durere drept-credincioşii au privit sfârşitul tău, Pantelimoane; căci tu le-ai fost flacără nestinsă a dreptei credinţe, miluitor al celor lipsiţi şi vindecător al celor bolnavi, dar ne mângâiem că te-ai suit la Dumnezeu, de unde nu încetezi a privi spre mulţimea ce te cheamă în rugăciuni şi, izbăvind-o de dureri, cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Senin la suflet şi blând la chip ţi-ai primit sfârşitul, trecând astfel în Împărăţia cerească, unde eşti întâmpinat de Sfânta Treime şi aşezat de-a dreapta Sa, mărit de sfinţi şi de puterile cereşti, pentru care laudă ca aceasta îţi aducem:
Bucură-te, mireasmă ce până la cer te-ai ridicat;
Bucură-te, că duhul tău Treimii l-ai încredinţat;
Bucură-te, mult-plânsule de credincioşii pământului;
Bucură-te, mult-lăudatule de puterile cereşti;
Bucură-te, a lui Ermolae, Erimp şi Ermocrat bucurie;
Bucură-te, cu înaintaşii mucenici împreună-vieţuire;
Bucură-te, că de pământ nicidecum nu te-ai depărtat;
Bucură-te, că în rugăciuni pe orice credincios ai ascultat;
Bucură-te, albină ce te-ai îmbogăţit în fapte bune;
Bucură-te, că ai fost încoronat cu nepieritoare cununi;
Bucură-te, piatră la temelia creştinătăţii;
Bucură-te, înfrângător al păgânătăţii;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 12-lea

Lupta cea bună ai luptat, credinţa ai păstrat, mulţumindu-ţi sufletul, că ai urmat lui Hristos, iar pentru noi ai rămas vrednică pildă, ca, privind la tine, să-ţi urmăm credinţa şi în ispite să ne înarmăm cu armele tale şi biruitori să mulţumim lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Şi după moarte ai săvârşit minuni, Pantelimoane, căci în loc de sânge lapte a curs din grumazul tău şi măslinul de care ai fost legat spre tăiere, în vederea tuturor, s-a umplut de roade; de aceea iarăşi auzi de la noi:
Bucură-te, bucuria Tatălui;
Bucură-te, lauda Fiului;
Bucură-te, desfătarea Duhului Sfânt;
Bucură-te, miluirea celor de pe pământ;
Bucură-te, izvor nesecat de tămăduiri;
Bucură-te, izbăvitor de chinuri;
Bucură-te, doctor sufletesc şi trupesc;
Bucură-te, alesule al Tatălui ceresc;
Bucură-te, cel ce linişteşti sufletele;
Bucură-te, cel ce îmblânzeşti cugetele;
Bucură-te, cel ce scapi de urgia duşmanilor;
Bucură-te, cel ce înlături norul suspinelor;
Bucură-te, cel ce primeşti gândurile şi puterile;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul al 13-lea

Sfinte Mare Mucenice şi tămăduitorule, Pantelimoane, ţie îţi vărsăm durerile noastre de multe feluri şi tu fără întârziere, cu puterea ce o ai de la Dumnezeu, spre Care ne eşti mijlocitor, auzind suspinuri înăbuşite în noapte, în zi, în pat de suferinţă, în călătorii, fii celor ce se roagă ţie, după nevoile fiecăruia: celor neliniştiţi, liniştitor, celor asupriţi apărător, celor în primejdii izbăvitor, celor învăluiţi în păcate scutitor, rătăciţilor îndrumător, bolnavilor deplin vindecător, orfanilor tată, văduvelor părinte, soţilor întăritor în căsnicie, celor porniţi cu răutate îmblânzitor şi ne întăreşte în faţa necazurilor, căci suntem slabi şi istoviţi, Sfinte, şi astfel cu puterea ta, descătuşaţi de amărăciunile noastre, să petrecem în mulţumire, cântând lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi iarăşi se zice Icosul 1: Din pruncie ţi-ai păstrat sufletul curat…, Condacul 1: Înaintea celui cu chip şi nevinovăţie îngerească…,

Icosul 1

Din pruncie ţi-ai păstrat sufletul curat, Mucenice, căci maica ta cu mare grijă ţi-a sădit în inimă credinţa în dulcele Iisus, pe care mai târziu bătrânul Ermolae stropind-o cu apa cea vie, pe care şi el o avea de la Împăratul cel nemuritor, ai părăsit păgânătatea şi ţi-ai deschis larg sufletul să primeşti pe Hristos, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, Sfinte cu adâncă judecată;
Bucură-te, că dreaptă ţi-a fost credinţa urmată;
Bucură-te, al pieritorilor zei dispreţuitor;
Bucură-te, al blândului Iisus următor;
Bucură-te, că după Domnul ai însetat;
Bucură-te, că dreaptă răsplătire ai căpătat;
Bucură-te, că n-ai ţinut la bogăţii pământeşti;
Bucură-te, cel ce ţi-ai adunat comori cereşti;
Bucură-te, cel ce stai între cetele sfinţilor;
Bucură-te, ajutătorul năpăstuiţilor;
Bucură-te, podoaba creştinilor cea nepreţuită;
Bucură-te, mângâierea noastră mult dorită;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

Condacul 1

Înaintea celui cu chip şi nevinovăţie îngerească, a vrednicei slugi a Domnului nostru, care prin nestrămutată credinţă s-a învrednicit a sta alături de scaunul nemuritorului Împărat, Pantelimon, ridicăm rugăciunile noastre şi cerem să ne asculte durerile şi cu puterea ce-i este dată de la Dumnezeu ca un doctor fără de arginţi, să ne cerceteze degrab şi să înlăture de la noi bolile sufleteşti şi trupeşti, ca izbăviţi cu platoşa bunătăţii sale, în tresăltări de bucurie, să-i cântăm: Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!

şi se face otpustul.

 Imagine: Icoana Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon din Mănăstirea Sfânta Ecaterina
Sursa: doxologie.ro