https://multumesc.mobi/2014/11/23/rugaciunile-incepatoare-care-se-citesc-inainte-de-orice-acatist/

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

Condacul 1
Voievod al Puterilor cereşti, călăuzitor şi mângâietor al neamului omenesc, Sfinte Arhanghel Rafail, ca unuia care stai înaintea Tronului Împăratului Slavei, ţie aducem această umilă cântare de mulţumire. Cu puterea şi cu mila ta, din toate bolile şi suferinţele ne slobozeşti, vindecând rănile noastre sufleteşti şi trupeşti, iar noi, lăudându-te, strigăm ţie cu credinţă: Bucură-te, Sfinte Arhanghel Rafail, cel care ştergi lacrimile durerilor noastre!

Icosul 1:
Îngerii din Cer au fost chemaţi la porunca Domnului Atotcuprinzător să se alăture vitejiei tale şi împreună cu Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil să învingeţi oastea cea răzvrătită şi pe al ei conducător, alungându-i în genunea întunecată pentru veşnicie. Iar noi, încercând să înţelegem cu sufletul ceea ce mintea nu poate pricepe, cutremuraţi, cu frică şi cu bucurie strigăm unele ca acestea:
Bucură-te, în care străluceşte Lumina cea fără de vârstă;
Bucură-te, prin care vrăjmaşul a fost învins;
Bucură-te, prin care s-a dovedit Puterea;
Bucură-te, izbăvitorul nostru din cursele celui viclean;
Bucură-te, prin care s-a primenit pământul şi cerul s-a umplut de veselie;
Bucură-te, prin care s-a înfăptuit dreptatea Ziditorului;
Bucură-te, Sfinte Arhanghel Rafail, cel care ştergi lacrimile durerilor noastre!

Condacul al 2-lea:
Văzând credincioşia şi râvna ta slujitoare, Cel Atotştiutor şi fără de început, ţi-a încredinţat spre pază şi învăţătură pe toţi aceia care vor să aducă alinare suferinţelor trupeşti ale făpturilor cu suflet, dându-ţi darul şi puterea de a vindeca orice rană sau boală. Lăudaţi fie în veac Domnul şi al Lui Sfânt Arhanghel, căci nu suntem singuri şi părăsiţi în ceasul durerilor noastre, străduindu-ne să cântăm cu guri omeneşti cântarea de slavă: Aliluia!

Icosul al 2-lea:
Ştim, Doamne, că patul de suferinţă şi tot felul de necazuri sunt o blândă mustrare pentru greşelile fără de număr pe care le înfăptuim în fiecare ceas, căci ne-am lepădat de Tine, iar acum rătăcim ca orbii în negură. Unde vom găsi lumina decât lângă Crucea dătătoare de viaţă pe care, răstignindu-Te, ai ridicat povara păcatului întregii omeniri? Cine să ne răcorească fierbinţeala şi să ne aline durerile, izvorând din ochii nostril lacrimi de adevărata pocăinţă? De aceea, cu genunchii plecaţi în faţa sfintei tale icoane, Sfinte Arhanghel Rafail, grăim ţie unele ca acestea:
Bucură-te, acela ce ai darul de a vindeca orice boală, oricât ar fi de grea;
Bucură-te, mare ajutător şi rugător spre iertarea păcatelor noastre;
Bucură-te, cel ce stăruieşti pentru lungirea înspre pocăinţă a zilelor noastre;
Bucură-te, călăuzitorul şi îndrumătorul celor ce vor să găsească leacul vindecărilor noastre;
Bucură-te, că arăţi tainele ierburilor şi tuturor mineralelor folositoare în grabnica însănătoşire;
Bucură-te, când mulţumirile noastre se înalţă ca aurul tămâiei spre slava Sfintei Treimi;
Bucură-te, Sfinte Arhanghel Rafail, cel care ştergi lacrimile durerilor noastre!

Condacul al 3-lea:
„Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii”, rostea împăratul Solomon; dar noi în sminteală şi necurăţii de tot felul ne petrecem zilele şi nopţile, dând prilej de bucurie diavolilor care ne supun tuturor ispitelor, căci nu ştim să cântăm laolaltă cu îngerii: Aliluia!

Icosul al 3-lea:
Stăpână milostivă, mâinile Tale împreunate cer milă şi îndurare de la Fiul Tău şi Dumnezeul nostru, iar lacrimile Tale ne spală sufletul de noroiul greşelilor; cu ştiinţă şi fără de ştiinţă îţi aducem ţie, cea plină de iubire, care ne înconjori cu blândeţea şi gingăşia Ta, sub sfântul tău Acoperământ. Iar pe tine, Arhanghele, cel ce ne poţi tămădui rănile sufleteşti şi trupeşti, cu durere şi cu umilinţă, te lăudăm cu unele ca acestea:
Bucură-te, că primeşti ajutor de la Aceea care a purtat în pântecele feciorelnic mântuirea neamului omenesc;
Bucură-te, cel ce i-ai însoţit spre ştiinţă pe sfinţii Cosma şi Damian;
Bucură-te, de la care au primit învăţătură Sfinţii Chir şi Ioan, ca şi Sfântul Mucenic Modest, spre alinarea celor ce nu se vaită cu glas omenesc;
Bucură-te, călăuzitorul paşilor şi îndreptătorul Sfântului mucenic Pantelimon, la moaştele căruia alergăm necontenit;
Bucură-te, cel ce ai dăruit-o şi pe Cuvioasa Parascheva, ocrotitoare a ţării noastre , de la care şi azi primim vindecare;
Bucură-te, cel ce oricând îndrumi pe cei ce urmeaza calea medicinei, spre folosul semenilor lor;
Bucură-te, Sfinte Arhanghel Rafail, cel care ştergi lacrimile durerilor noastre!

Condacul al 4-lea:
„În dar aţi luat, în dar să daţi”, a spus Domnul nostru Iisus Hristos, dându-le putere de sus ucenicilor Săi; iar cei ce ştiu că vindecarea este pe măsura credinţei, cu ochii plini de lumina speranţei privesc spre Slava Bunului Dumnezeu, primind ajutor de la Sfinţii Apostoli şi de la toţi Sfinţii vindecători, împreună cu cetele îngereşti cântând cântare de mulţumire: Aliluia!

Icosul al 4-lea:
În fundul prăpastiei unde m-a prăbuşit nebunia mea, plin de răni urât mirositoare şi cu sufletul ferecat, mi-am adus aminte aminte de lucrul mâinilor Tale şi am plâns şi am strigat NumeleTău. Eu sunt oaia rătăcită care aleargă spre păstorul ei, eu sunt fiul care a risipit averea părintelui său, dar astăzi mă întorc la Tine. Primeşte-mă, Părinte, pune un nou început vieţii mele, iar Sfântul Arhanghel Rafail să mă acopere cu darul său şi pe mine, păcătosul, ca împreună cu cei miluiţi să putem striga aşa:
Bucură-te, cel ce nu te-ai depărtat de noi în ceasul plânsului şi amărăciunii noastre;
Bucură-te, cel ce ne-ai legat rănile sufleteşti, ungâdu-le cu mirul iertării;
Bucură-te, cel ce ne-ai curăţit mădularele putregăite cu ierburile şi seva pământului;
Bucură-te, cel ce te-ai ostenit veghindu-ne după boală ca să nu cădem iar în ispită;
Bucură-te, cel ce ne-ai scos din boala întunecimii şi ne-ai deschis ochii sufletului pentru a vedea cărarea;
Bucură-te, cel ce îngrijeşti să nu ne abatem nicicând din drumul care duce spre adevăr;
Bucură-te, Sfinte Arhanghel Rafail, cel care ştergi lacrimile durerilor noastre!

Condacul al 5-lea:
Sfinte Arhanghel Rafail, ne rugăm ţie ca aceluia ce, străjuind Tronul Celui de Necuprins, ai primit în paza ta şi lumina soarelui şi vântul serii care alungă arşiţa, îndepărtând seceta. Învaţă-ne pe noi, păcătoşii, să ne bucurăm de fiecare clipă ale acestei vieţi trecătoare, cântând laolaltă cu întreaga creaţie divină: Aliluia!

Icosul al 5-lea:
Ca puful de păpădie este viaţa omului şi ca nisipul mării sunt păcatele lui. Tinereţea se crede fără sfârşit, dar trece ca o clipă şi vine lunga vreme a plângerii şi a suferinţei. Sufletul plin de păcate, mintea o întunecă şi lasă boala să se cuibărească şi să muşte fără milă din trupul vlăguit de putere. De aceea ajutor cerem ţie, pentru ca, păzind comorile dăruite prin Harul Sfântului Botez, să te lăudăm cu grăiri ca acestea:
Bucură-te, cel ce ne povăţuieşti în facerea de bine, spre folosul aproapelui nostru şi Slava Bunului Dumnezeu;
Bucură-te, cel ce ne însoţeşti în căutarea florilor şi ierburilor tămăduitoare, ca şi a mineralelor vindecătoare dăruite de pământ;
Bucură-te, cel ce ne înveţi când şi cum să le folosim pe acestea pentru vindecarea feluritelor boli;
Bucură-te, cel ce ne ajuţi să luptăm împotriva diavolilor şi a supuşilor lor cu chip omenesc ce folosesc licori din ierburi ca să înnebunească simţurile;
Bucură-te, cel ce surpi lucrarea necurată prin care se rătăcesc minţile tinerilor, salvându-i din desfrânare şi pofte de tot felul;
Bucură-te, Sfinte Arhanghel Rafail, cel care ştergi lacrimile durerilor noastre!

Condacul al 6-lea:
Prin marea grijă şi iubirea Treimii cea de o Fiinţă, am învăţat de la tine că boala trupului este lipsa îngrijirii sufletului, căci sufletul care este neiertător, nemilos, avar sau plin de egoism, trăieşte într-un trup în care inima şi toate cele dinlăuntru sunt ca o cămară plină de praf, dezordine şi murdărie. Ajută-ne să ne curăţim prin lacrimi de pocăinţă, pentru a nu fi asemeni mormintelor despre care vorbea Mântuitorul nostru, iar buzele noastre să rostească neîncetat cântare de umilinţă: Aliluia!

Icosul al 6-lea:
Binecuvântată este întreaga lucrare a Prea Sfintei Treimi şi binecuvântată este această ţară, cu munţii şi câmpiile ei, cu izvoarele şi pădurile în care Cel de Sus a aşezat flori şi ierburi felurite, cu marea şi vieţuitoarele ei; binecuvântat este acest pământ, în ale cărui măruntaie se găsesc săruri şi minerale după trebuinţă. Cu smerenie închinându-ne Celui ce le-a făurit, lăudăm pe cel ce le are în grija sa cu aceste cuvinte:
Bucură-te, cel care ne deschizi ochii şi inimile în a vedea durerile celui de lângă noi;
Bucură-te, cel ce nu îngădui răgaz până la deplina însănătoşire a celui căzut în suferinţă;
Bucură-te, cel ce ne întăreşti în a posti şi a veghea în rugăciune pentru cei bolnavi;
Bucură-te, cel ce ne înveţi să ne vindecăm mai întâi sufletul, iar mai apoi trupul;
Bucură-te, cel ce birui diavolul şi lucrările vrăjitoreşti făcute cu ierburi şi minerale spre uciderea înceată a trupului şi a sufletului;
Bucură-te, cel ce ne sfătuieşti să nu trecem pe lângă durere nepăsători, ajutor dând şi neaşteptând răsplată;
Bucură-te, Sfinte Arhanghel Rafail, cel care ştergi lacrimile durerilor noastre!

Condacul al 7-lea:
Tu nu ai numai darul încetării oricărei boli a celor ce cu nădejde se roagă ţie, după Sfânta şi Preacurata Maică a Domnului Iisus Hristos, căci, ocrotindu-i pe vindecătorii din lume şi din sihăstrie, ai în baza şi în grija ta şi pe călători şi pelerini, veghind asupra lor ca ispitele sau primejdiile să nu îi împiedice să dea cântare de mulţumire şi slavă: Aliluia!

Icosul al 7-lea:
Cei ce se pregătesc de drum aleargă cu credinţă la icoana ta, căci chipul tău atât de blând şi plin de bunătate, toiagul şi diadema de raze de pe fruntea ta îi umple de bucurie; de la noi toţi, călători vremelnici, primeşte aceste cuvinte umile de laudă:
Bucură-te, cel ce porţi toiagul drumeţului, învăţându-ne să păşim numai pe calea care duce spre mântuire;
Bucură-te, cel ce ne însoţeşti în peregrinările prin această viaţă trecătoare, dezvăluindu-ne binele şi ferindu-ne de ispite;
Bucură-te, cel ce ne îndemni să mergem înainte, spre Lumina cea fără de margini, păstrându-ne sănătoşi până la sfârşit;
Bucură-te, cel ce ne porţi pe aripile nevăzute, arătându-ne slava cea dumnezeiască, aşa cum l-ai călăuzit pe părintele nostru Enoh;
Bucură-te, cel ce ne întorci fericiţi şi iluminaţi la casele noastre, spre a-L mărturisi pe Dumnezeu, la fel cum l-ai întors şi pe acela;
Bucură-te, cel ce veghezi ca drumul spre cele cereşti şi pământeşti să ne fie pe înţeles, învăţând să grăim Adevărul pentru semenii noştrii;
Bucură-te, Sfinte Arhanghel Rafail, cel care ştergi lacrimile durerilor noastre!

Condacul al 8-lea:
„Adu-ţi aminte de mine şi caută spre mine şi nu mă pedepsi pentru păcatele mele şi pentru greşelile mele şi ale părinţilor mei, căci am păcătuit înaintea Ta” striga către cer, în orbirea lui trupească, Tobit, robul Tău. Iar tu, Sfinte Arhanghel Rafail, ai fost trimis din slava cerească pentru a-l sfătui pe fiul celui în suferinţă în drumurile lui, stăruind să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:
La chemarea tatălui său, Tobie a alergat şi, luând sfaturile folositoare pentru suflet, a pornit la vremea sorocită către Ragheşul Midiei. Orice clipă ai fost lângă el, Sfinte Arhanghel Rafail, şi ca un înger păzitor l-ai ocrotit, vestindu-i vrerea Domnului, arătându-i cele ce au fost şi cele ce aveau să fie, pentru care auzi de la noi unele ca acestea:
Bucură-te, că Tobit a fost fără de păcat în faţa Celui de Sus, povăţuindu-l şi pe fiul său cum să urmeze Legea;
Bucură-te, că ai fost ales din Slava Tatălui Ceresc în a-l veghea pe Tobie, pentru a-i deschide ochii spre cele de sus şi cele de sub cer;
Bucură-te, că i-ai dat lui taina vindecării de demon prin arderea măruntaielor peştelui prins;
Bucură-te, cel ce i-ai ales soţie din neamul lui Moise şi le-ai ocrotit căsătoria, ca nimic rău să nu li se întâmple;
Bucură-te, cel ce i-ai pregătit lui Tobie leacul pentru albeaţa ochilor tatălui său care, recăpătând vederea, a lăudat de îndată pe Dumnezeu cu toată casa lui;
Bucură-te, cela ce n-ai primit plată pentru îndelungată osteneala ta, învăţându-i pe toţi să binecuvinteze pe Stăpân, iar nu pe slujitor;
Bucură-te, Sfinte Arhanghel Rafail, cel care ştergi lacrimile durerilor noastre!

Condacul al 9-lea:
Cine nu L-a cunoscut pe Dumnezeu singur şi nemângâiat îşi numără clipele, dar fericiţi în veac sunt cei ce cu credinţă se îndreaptă spre lumină, căci aceia se vor bucura de pacea Lui, iar ochii sufletuluu lor râzând veşnic se vor veseli. Binecuvântaţi cei ce Te iubesc, ei au învăţat să cânte împreună cu îngerii Tăi: Aliluia!

Icosul al 9-lea:
Naşterea Ta, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, vestită a fost celor umili şi sărmani prin îngerul trimis să aducă solie, iar Slava Domnului a strălucit împrejurul celor mici, înfricoşându-i şi umplându-i de mirare. Dar tu, ca un iubitor de oameni, Sfinte Arhanghel Rafail, ai binevestit bucuria mântuirii noastre, a tuturor, pentru care, cu sfială îndrăznim să cântăm ţie:
Bucură-te, cel ce lângă Tronul Împăratului cu ochi nelumeşti te oglindeşti în slava cea de necuprins;
Bucură-te, cel ce te-ai înfăţişat mai înainte păstorilor, împreună cu oastea cerească taina cea de neînţeles a Naşterii Mielului vestind;
Bucură-te, că i-ai învăţat să cânte „Slavă întru cei de Sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace”, luminându-le drumul spre ieslea din Betleem;
Bucură-te, că ai picurat roaua speranţei în sufletul acelora şi astăzi încredere ne dai şi nouă cu solirile tale pe lângă Cel fără de Început;
Bucură-te, cel ce ai milă şi îndurare şi cu puterea vindecării aduci pace, sănătate şi bucurie poporului dreptcredincios;
Bucură-te, protector al tinerilor, far dumnezeiesc ce le ocroteşti viitorul, îndemnându-i la iubirea de semeni, căci „Milostenia izbăveşte de la moarte şi curăţă orice păcat”;
Bucură-te, Sfinte Arhanghel Rafail, cel care ştergi lacrimile durerilor noastre!

Condacul al 10-lea:
Cum să găsim cuvintele care să poată descrie frumuseţea şi bunătatea darurilor tale, cel ce stai în veşnica lumină ascultând cetele serafimilor: „Sfânt, Sfânt, Sfânt”, ocrotindu-ne cu iubirea şi rugăciunile tale, domolind mânia ce cu dreptate se abate asupră-ne, cei ce L-am vândut pe mai puţin decât o sărutare şi care ne-am depărtat de cântarea cea de folos: Aliluia!

Icosul al 10-lea:
Se cutremură pământul de răutatea faptelor noastre, gândurile rele şi vorbele murdare se adună ca o grindină de smoală şi ucid tot ceea ce este mai pur în noi: scânteia divină pe care am primit-o în dar la naştere şi pe care n-am ştiut să o prefacem în candelă dogorind de dragostea pentru Dumnezeu. De aceea strigăm ţie, nădejdea noastră de iertare, unele ca acestea:
Bucură-te, păstrând viu în mintea noastră ceasul judecăţii şi îngrădeşte-ne cu frica de moarte;
Bucură-te, ajutorul nostru în a înfăptui oricând nu voia păcătoasă a minţii, ci Voia Celui ce ni te-a dăruit Înger păzitor;
Bucură-te, că nu ne laşi să rătăcim la răspântia dintre fiinţă şi nefiinţă;
Bucură-te, cel ce ne-ai plecat genunchii şi ai sângerat în noi balaurul cel groaznic al trufiei;
Bucură-te, cel ce ai dezlegat lacrimile părerilor de rău din ochii uscaţi de desfătarea plăcerilor lumeşti;
Bucură-te, cel ce ne iei de mână ca pe copii, luminându-ne în suferinţă ca să nu cădem în prăpastia deznădejdii;
Bucură-te, Sfinte Arhanghel Rafail, cel care ştergi lacrimile durerilor noastre!

Condacul al 11-lea:
„Omul bun, din visteria cea bună a inimii sale scoate cele bune, pe când omul rău, din visteria cea rea a inimii lui scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăieşte gura lui. Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă?” Dar pe mine ticălosul, cine m-a călăuzit? Am avut ochi şi nu am văzut, urechile nu am auzit, iar buzele mele mai lesne le-a fost să rostească minciuna decât a-I cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:
Doamne, întru dreptate m-ai pedepsit, întru dreptate mi-ai luat vederea, ticălosul de mine, că nu am privit la durerea aproapelui meu; cu dreptate mi-ai luat auzul, căci surd am fost la strigătul fratelui meu. Ca Iov sunt însingurat, dar n-am curaj să Te chem, rănile şi bolile sapă în mine ca viermele în fructul cel copt, sunt ca o casă goală şi plină de păianjeni. Curăţă-mă, Sfinte Arhanghel Rafail, când cu ultima suflare şoptesc acestea:
Bucură-te, cel ce din slava Domnului ai coborât şi nu ţi-a fost scârbă de mine, cel plin de bube şi noroi;
Bucură-te, cel ce cu blândeţe m-ai întors din calea fărădelegilor mele, spunându-mi pas cu pas unde şi cum am greşit;
Bucură-te, cel ce mi-ai dăruit toiagul tău şi m-ai învăţat să lovesc capul şarpelui cel ispititor;
Bucură-te, că nu m-ai părăsit până la sfârşit şi tovarăş de drum plin de înţelepciune şi iubire mi-ai fost;
Bucură-te, că leacuri mi-ai dăruit, rănile mi-ai legat, speranţă sădind în mine şi sănătos m-ai redat Domnului meu;
Bucură-te, cel ce m-ai îndemnat să spovedesc păcatele şi neputinţa, spre dulcea mântuire a sufletului meu;
Bucură-te, Sfinte Arhanghele Rafail, cel care ştergi lacrimile durerilor noastre!

Condacul al 12-lea:
Ziua este pe sfârşit, se apropie săcerătorul să culeagă spicele şi pleava să o arunce în foc; înserarea vine peste vie şi stăpânul va culege rodul, răsplătind lucrătorii. Şi glas se va auzi din Cer: „ştiu faptele tale, iată a lăsat înaintea ta o uşă deschisă, pe care nimeni nu poate să o închidă, fiindcă, deşi ai putere mică, tu ai păzit cuvântul Meu şi nu ai tăgăduit numele Meu”, cântând cu tot sufletul: Aliluia!

Icosul al 12-lea:
Înconjurat eşti, Doamne, Dumnezeul meu, de şapte Îngeri cu şapte trâmbiţe aşteptând semnul Mielului prin care va începe judecata cea de pe urmă, când cerurile se vor deschide pe cei drepţi primind, şi nimeni nu va mai flămânzi, nici înseta, căci Cel ce stă în mijlocul Tronului îi va paşte pe ei şi-i va duce la izvoarele apelor vieţii. Atunci, dar mai ales acum, te implorăm Sfinte Arhanghel Rafail să ceri milă şi îndurare pentru noi, care te slăvim cu unele ca acestea:
Bucură-te, diamant de preţ care străluceşti în inelul ce-L străjuieşte pe Împăratul lumilor;
Bucură-te, cel ce ceri necontenit iertare şi lăsare de păcate pentru poporul dreptcredincios;
Bucură-te, cel ce nu vei zăbovi la chemarea Stăpânului, când satana şi cei care lucreaza fărăgedelegea vor fi pedepsiţi;
Bucură-te, că se va şterge orice lacrimă şi moarte nu va mai fi, nici plângere, nici strigăt, nici durere;
Bucură-te, cel ce stăruieşti pentru tămăduirea neamurilor înspre iertarea lor şi a urmaşilor lor până la venirea acelor zile;
Bucură-te, Sfinte Arhanghel Rafail, cel care ştergi lacrimile durerilor noastre!

Condacul al 13-lea:
O, Sfinte Arhanghel Rafail, vezi durerea noastră, vezi pocăinţa şi neputinţa noastră! Primeşte această puţină rugăciune care spre lauda ta se aduce şi cere pentru noi de la Mântuitorul Hristos, iertare de păcate, sănătate, milă şi izbăvire de focul cel veşnic, pentru ca în lăcaşurile de lumină, laolaltă cu îngerii şi sfinţii să ne învrednicim să-I cântăm în veci: Aliluia! (se zice de trei ori).

Apoi se citesc Icosul 1: „Îngerii din cer…” şi Condacul 1: „Voievod al Puterilor cereşti …” după care se citeşte rugăciunea:

Rugăciune

Dacă nu Te-aş fi întâlnit, aş fi fost fără de păcat. Dar eu am umblat pe cărările Tale, alături de Tine. Te-am cunoscut îndeaproape şi ţi-am ascultat cuvântul. O, glasul Tău atât de mângâietor făcea şi ciripitul păsăsrilor să înceteze, gâzele se opreau pe firul ierbii, vântul adia mai lin şi până şi timpul stătea pe loc; mâinile Tale ridicate asupra noastră, binecuvântând întreaga fire, ochii Tăi luminoşi care revărsau râuri de speranţă, tristeţea Ta de neînţeles, Iisuse Hristoase, bunul meu învăţător!

Cu mine ai împărţit bucata de pâine şi peştii, lângă mine ai închinat apa transformată în vin, început al Legii celei noi, cu mine Ţi-ai împărţit haina, cămaţa şi tot ce ai avut al meu a fost. Mi-ai arătat cele ce nu cunoşteam şi mi-ai vegheat odihna, eu dormind ca un ticălos, iar Tu rugându-te pentru mine cu lacrimi de sânge. Din mine ai scos demonii ce mă ţineau legat în lanţuri când tuturor le era frică, mie mi-ai îndreptat mădularele şi m-ai ridicat din patul ce mă ţinea ţintuit; tină ai pus pe ochii mei orbi şi culorile lumii am văzut prin Tine, gura mea aia deschis-o şi ai dăruit cântarea îngerilor din cer auzului meu. Pe mine m-ai redat mie însumi. Şi eu m-am lepădat de Tine. În ceasul acela eu nu eram acolo. Nici n-am aflat de Învierea Ta. Beat de fericirea de a fi fost întreg, am uitat de tot şi de toate. Şi călău n-am făcut, omorând binele în mine şi în fraţii mei, cărora le căutam mereu pricină. Şi avar m-am făcut, şi bârfitor, şi mincinos, şi nimic din ceea ce a fost rău nu mi-a fost ascuns mie, în desfrânarea puturoasă în care-mi petreceam zilele. Dar oricâte averi aş fi avut, oricâte plăceri mi-aş fi îndeplinit, era mereu ceva care lipsea şi nu-mi găseam mulţumirea.

Iar în noaptea vieţii mele, căci mor eram fără să ştiu, Arhanghelul Domnului, Rafail, a fost trimis în casa desfătărilor mele şi cu glas de tunet a zis: „Nebune, uite pe Cine ai părăsit!”, apoi mi-a luat negura de pe ochii sufletului, deschizându-i înspre Slava Ta. Atunci am strigat pământului: deschide-te şi acoperă-mă, că de nimic nu sunt vrednic!

Din pustiul care mă înconjoară, mărturisesc în faţa tuturor, Doamne, că eu sunt cel ce Te-a urmat şi apoi Te-a osândit fără de vină; eu sunt cel ce Te-a trădat cu un sărut şi eu Te-am biciuit, însângerându-ţi Trupul. Coroană de spini Ţi-am aşezat pe frunte şi mâna mea a bătut piroanele. Eu Te-am răstignit, Dumnezeul meu, cu nemernicia mea, cu uitarea şi cu neiubirea mea.

Am cerut îngerului să deschidă cerurile şi ploaie de foc să cadă peste mine, să ridice munţii şi să-i prăvălească peste ticăloşia mea, să adune apele puhoaie şi să se reverse peste suflarea mea de otravă. Ca mielul hăituit de lup alergam fără să găsesc scăpare, până când m-am prăbuşit, iar părerile de rău m-au preschimbat în râu de lacrimi şi am aflat că în tot acest timp ceea ce mi-a lipsit a fost chipul Tău în mine. Şi am văzut Lumina. Timpul se scurge, mă arde blând şi necontenit dorul de Tine, Iisuse Hristoase, dulcele meu Mântuitor. Aşezat pentru totdeauna lângă Crucea împodobită cu ghirlande de trandafiri roşii ca sângele pe care L-ai vărsat şi pentru mine, Te mărturisesc laolaltă cu vameşul, desfrânata şi tâlharul, chemându-te în ajutor. Sfinte Arhanghel Rafail, cu puterea ta, cere milă şi îndurare pentru mine cel ce m-am întors, şi roagă-L ca atunci când uşa strâmtă se va închide, eu să fiu ultimul care-i va fi trecut pragul şi ca atâţia rătăciţi care au găsit Calea, să aud şi eu „iertate-ţi sunt păcatele”, întru Slava veşnică a Celui fără de Început al nostru Părinte, al Fiului Său Unuia Născut şi a Mângâietorului Duh dătător de viaţă, în vecii vecilor. Amin.