Doamne-Ți scriu cu întârziere: Te rog, iartă-mă! Nu Te-am simțit ieri și nu am putut să-Ți scriu! Și m-am risipit în treburi mărunte, în loc să mă retrag undeva, să Te aștept!
În multe feluri ne-ai arătat cât de mult prețuiești curăția trupească! În Rai, protopărinții noștri erau feciorelnici; împreunarea cea aducătoare de prunci a venit între oameni abia după cădere!
Dar Dumnezeu nu disprețuiește unirea cea legiuită prin Taina Sfintei Cununii și restaurată în Hristos și în Biserică; doar prima minune a săvârșit-o Mântuitorul în Cana Galileii, binecuvântând Nunta și, deci, nașterea de prunci.
Dar simpla curăție trupească nu este de ajuns, dacă nu este însoțită de cea sufletească, de paza gândurilor și de alungarea celor de ispita. Deși este o virtute atât de mare, curăția trupească, neînsoțită de lucrarea celorlalte virtuți, nu ne este îndestulătoare pentru a ajunge în Rai! Dumnezeu ne vrea desăvârșiți! Ne vrea sfinți, să fim în preajma lui, în Raiul pe care L-a făcut din dragoste pentru noi și unde suntem toți chemați să ne bucurăm, pâna la Judecata de apoi, unde vom putea fi chemați la o bucurie și mai înaltă, căci Îl vom auzi pe Hristos zicându-ne cu dulce glas:
„Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, de moşteniţi Împărăţia cea pregătită pentru voi de la întemeierea lumii!„
Și cum putem ajunge la aceasta prea înaltă bucurie? Fiind ca fecioarele cele înțelepte, sporindu-ne virtuțile, având trezvia minții, înțelepciune, blândețe, facând milostenie, fapte bune, lucrând astfel porunca dragostei de aproapele și fiind tot timpul în priveghere! Adică, neîncetat rugându-ne, postind, spovedindu-ne, împărtășindu-ne și fiind mereu pregatiți pentru venirea Mirelui ceresc, cu hăinuța sufletului curată și strălucitoare. Și, mai presus de orice, iubindu-L pe Domnul Dumnezeul nostru, cu toată inima, cu tot sufletul și cu tot cugetul nostru. Iertând și cerând iertare fratelui nostru și iubindu-l, cu toate neputințele lui.
„Nimic necurat nu va intra întru Împărăția cerurilor!„
Ce-au greșit fecioarele cele neînțelepte – cele nebune? Ele nu și-au pregătit din timp undelemn pentru candelele lor, nu au lucrat faptele bune spre a merge în Lumină. Timpul petrecut pe Pământ este scurt și fără de îndoială vom adormi și nu știm când vine Mirele, să ne încununeze sau să închidă ușile în urma Sa, intrând la Nuntă doar cu fecioarele cele înțelepte! Deci:
”Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru./Aceea cunoaşteţi, că de-ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa./ De aceea şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni.” Sfânta Evanghelie după Matei – Capitolul (24,42-44)
Cristina Olaru (Ghenof)
Mulțumesc 
Eu totusi nu reusesc sa inteleg in profunzime aceasta parabola. Se spune ca trebuie sa fim milostivi. Dar din povestea fecioarelor, de mica mi s-a parut ca cele 10 care aveau mai mult nu le-au ajutat pe celelalte. La vremea respectiva mi s-au parut rele. Acum, imi dau seama ca in fapt sunt unii oameni pe care trebuie sa ii ajutam, iar altii pe care nu trebuie sa ii ajutam, ori mai degraba sunt actiuni ale unor oameni ce au la baza o motivatie buna, oameni pe care ar trebui sa ii ajutam in actiunea respectiva, iar alte actiuni ale unor oameni ce au la baza o motivatie proasta, oameni pe care nu ar trebui sa ii ajutam in actiunea respectiva.
Deci noi in vata reala, inainte de a ajuta pe cineva, ar trebui sa ii cunoastem intentiile si numai dupa aia sa hotaram daca il ajutam sau nu. Deci nu ar trebui sa ajutam nediferentiat. Deci pe lumea asta at fi 2 probleme:
– cei ce nu ajuta;
– cei ce ajuta necugetat, ignorant, adica cei care hranesc atat motivatia buna cat si rea.
Nu sunt tocmai sigura ca am inteles totusi bine, pentru ca asa cum in gradina, la inceput am considerat pirul ca sufocandu-mi capsunile, am ajuns la concluzia ca nu e tocmai rau, pentru ca daca fructele stau pe pir sa se coaca, e mai bine asa decat sa rup pirul si sa pun paie sub fructe. Capsunile ies mai gustoase si nu se strica asa repede…
ApreciazăApreciat de 1 persoană