• Deși ne este foarte frica de ea, fiind resimţită ca un pericol, pentru că ne simţim vulnerabili și ne-am format mecanisme de apărare împotriva proximităţii, unii ajungând să îşi trăiască întreaga viaţă de adult fără să cunoască un adevărat moment de intimitate, relația între doi oameni iși atinge maximumul doar în și prin Intimitate.
• Intimitatea sau Proximitatea, este un contact sincer, autentic şi spontan. Poate fi vorba despre râs, plâns, teamă, mânie – sincere, fără manipulare.
• Intimitatea include intimitatea erotică, sexuală, dar nu se reduce la aceasta.
• Un moment de intimitate este și atunci când colegul de serviciu v-a zâmbit complice după ce şeful v-a felicitat pentru treaba bună pe care aţi făcut-o împreună sau o mamă care îi surâde copilului ei, după ce acesta a terminat de spus o poezie la serbarea de la grădiniţă.
• Intimitatea nu presupune „mesaje secrete”. Nivelul social şi cel psihlologic sunt congruente şi astfel intimitatea se deosebeşte de jocurile psihologice. Uneori jocurile sunt folosite ca substitut pentru intimitate.
• Schimbul de stroke-uri („orice act care implică recunoaşterea celuilalt” – Eric Berne, 1964) în intimitate este mult mai puternic decât în orice altă formă de structurare a timpului. Se pot schimba atât stroke-uri pozitive, cât şi negative.  http://iosifszenasi.com/blog/economia-stroke-urilor.html
• Dar nu va exista nici o desconsiderare, din moment ce intimitatea este prin definiţie un schimb de dorinţe şi sentimente autentice.
• Deoarece nu este pre-programată, intimitatea este şi cel mai imprevizibil mod de structurare a timpului şi ar putea fi perceputa ca cel mai „riscant” mod de a relaţiona cu alte persoane.
• Paradoxal este faptul că ea comportă cel mai mic risc: rezultatul intimităţii trebuie să fie întotdeauna constructiv pentru persoanele implicate [18].
• Intimitatea este un element component al Autonomiei psihologice.
• Sexualitatea umană este o parte componentă a Intimității. Intimitatea  presupune și intimitatea sexuală, dar este mai mult decât atât.
• Intimitatea este  împărtășirea liberă a dorințelor și sentimentelor autentice ( Furia, Tristețea, Frica, Bucuria ), care nu sunt dublate de jocuri psihologice ( Triunghiul Dramatic: Victima – Persecutor – Salvator ) sau de sentimente racket ( jenă, gelozie, depresie, vinovăție, rușine).”[18] În acest cadru de vulnerabilizare, care presupune încredere în cealaltă persoană, intimitatea sexuală, pusă și în cadrul Tainei Sfintei Cununii și împodobită de dragoste – în felul în care ne-o descria Sf. Apostol Pavel – poate oferi tot ce poate fi mai profund uman, mai complet și mai împlinitor în relația cu o altă ființa umană!
• Intimitatea deplină o regăsim în căsătoria heterosexuală, întemeiată pe dragoste și binecuvântată de Dumnezeu prin Taina Sfintei Cununii.

Motto: „18. Şi a zis Domnul Dumnezeu: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el .21. Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne. 22. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam.”[19]

• De la început Dumnezeu a creat omul-colectiv; Eva fiind constitutivă lui Adam – Omul singular. Intimitatea primordială perfectă între Adam și Eva este refacută prin Cununie.
• În slujba Tainei Sfintei Cununii, se spune: “De aceea va lăsa omul pe tatăl său si pe mama sa si se va alipi cu femeia sa și vor fi amândoi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos și în Biserică”[20].
• Mai mult de atât, Dumnezeu- Fiul întrupat ne arată prin întâia Sa minune, cea de la nunta din Cana Galileii, cât de mult prețuiește dragostea dintre bărbat și femeie, uniți și binecuvantați prin Taina Sfintei Cununii.
• Dar, “Noi nici măcar nu ne dăm seama că starea de căsătorie este, ca toate ale lumii, o stare decăzută şi deformată şi că ea nu are nevoie să fie, simplu, binecuvântată şi „solemnizată”, ci ea trebuie restaurată în Hristos”.
• Aceasta restaurare în Hristos înseamnă în viaţa, moartea, învierea şi înălţarea Sa la cer, în inaugurarea în duhul Rusaliilor a „noului eon”, în Biserică, ca sacrament al tuturor acestora.
• Inutil să mai adăugăm că această restaurare transcende total ideea de „familie creştină” și dă căsătoriei dimensiuni cosmice și universale. Tocmai aici se află întreaga problemă. Atâta vreme cât privim căsătoria ca pe ceva care priveşte pe cei căsătoriţi, ca ceva care li se întâmplă doar lor, şi nu întregii Biserici şi, prin urmare, lumii înseşi, nu vom percepe niciodată înţelesul cu adevărat sacramental al căsătoriei: marea taină la care se referă Sfântul Pavel când spune: „iar eu zic în Hristos şi în Biserică”. [21]
• Tot de la început, Dumnezeu L-a creat pe Adam ca Împărat, ca Stăpân al Creației.
• La Cununie, pe frunțile mirilor se pun coroane, prin care cei doi redevin Împărat și Împărăteasă: „Doamne cu mărire și cu cinste încununează-i pe dânșii”. Cununiile mai desemnează și cinstea fecioriei și a curăției, semnificație care pentru omul modern și-a pierdut din însemnătate.
• Fiecare familie este, într-adevăr, o împărăţie, o mică biserică.
• Inele (verighetele) sunt semnul iubirii și legăturii trainice.
• Conform cuvintelor Sfântului Apostol Pavel, fiecare dintre soți are datoria iubirii și supunerii față de celălalt. El spune: „Supuneți-vă unul altuia întru frica lui Hristos. Femeile să se supună bărbaților lor ca Domnului, pentru că bărbatul este cap femeii precum și Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor și este.[…] Bărbaților iubiți femeile voastre după cum și Hristos a iubit Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea[…] Așadar, bărbații sunt datori să-și iubească femeile, ca pe înseși trupurile lor. Cel ce-și iubește femeia sa, pe sine se iubește”[22] .
• Responsabilitatea iubirii o au amândoi partenerii, dar fiecare de pe poziția rânduită lui. Deci, nu se poate spune că doar bărbatul este conducător, ci acest lucru îl face cu ajutorul femeii. După cum și Hristos nu conduce Biserica fără conlucrarea ei de bunăvoie.
• Dacă totul a creat Dumnezeu pe pământ doar prin Cuvânt, doar pe  om L-a creat cu propriile-I sfinte mâini, ce dovadă mai mare de prețuire pentru om, dar și pentru trupul său avem?  Pentru această înaltă cinstire, omul însă trebuie să-și respecte și el însuși trupul său – templu al Duhului Sfânt- să nu-l întineze în împreunări necuviincioase, care-l coboară din cinstea sa împăratească și-l aseamănă dobitoacelor, supuse doar instinctualității.
• Dumnezeu nu blamează sexualitatea, doar că o binecuvântează doar între soții cununați în Biserică, în Taina Sfintei Cununii.
• Actul sexual este un aspect intim şi sfânt al fiecărui cuplu căsătorit şi Dumnezeu respectă intimitatea relaţiei lor. „Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta. Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre.” [23]
• Dar creştinul adevărat are în inima lui dragostea lui Dumnezeu şi, prin această dragoste, caută totdeauna binele celuilalt. Astfel nu va forţa şi nu va pune presiune asupra partenerului, cerându-i ceva care îi răneşte cugetul sau demnitatea.
• Deși „Cântarea Cântărilor” reprezintă – în mod alegoric –  dragostea dintre Mire și Mireasă, conducând cititorul spre sensurile tainice ale unirii dintre  Hristos și Biserica Sa, totuși în această carte din Biblie este descrisă dragostea romantică a împăratului Solomon cu preaiubita sa Sulamita. Este înţelept şi necesar pentru orice bărbat căsătorit şi orice femeie căsătorită să citească cu atenţie această carte, din care va învăţa cum să-şi admire și să-și iubească partenerul sau partenera şi cum să-i dăruiască dragostea sa într-un fel vrednic de Dumnezeu.
• Dar, adevărata temă a  Tainei Sfintei Cununii nu este „familia”, ci dragostea. Familia ca atare, familia în sine poate fi o distorsiune demonică a dragostei[24] – şi există cuvinte aspre despre aceasta în Evanghelie: „Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui”[25].  Dar chiar și într-o familie problematică, harul lui Dumnezeu poate face să strălucească lumina Sa sfânta: Părintele Paisie mai spunea: “Dedesubtul nepotrivirii omeneşti ascunde armonia lui Dumnezeu. De exemplu, într-o căsnicie, două personalităţi total diferite, pot experimenta armonia. Astfel că femeile, cu bogăţia lor de sentimente, îi pot aduce pe bărbaţi mai aproape de Dumnezeu.”
• În acest sens profund, sacramentul nunţii cuprinde mai mult decât familia. El este sacramentul iubirii dumnezeieşti, ca taină atotcuprinzătoare a fiinţei înseşi şi din această pricină el priveşte întreaga Biserică şi – prin Biserică – întreaga lume. [26]
• Cele mai frumoase și poetice gânduri despre dragoste le-a scris Sfântul Apostol Pavel, în  Epistola întâia către Corinteni : Capitolul 13:  Dragostea şi bunurile ei:
• ”1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
• 2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
• 3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
• 4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
• 5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
• 6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
• 7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
• 8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
• 9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
• 10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
• 11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
• 12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
• 13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.”

http://www.doxologia.ro/video/conferinte/ortodoxia-arta-vietii-pr-arhim-filotheos-faros-partea-i-expunerea

http://www.doxologia.ro/video/conferinte/ortodoxia-arta-vietii-pr-arhim-filotheos-faros-partea-ii-intrebari

Bibliografie:

[18] Cardon, Alain,s.a .– “Analiza tranzactionala”,Ed. Codecs,2002

[19]   (Fac. 2. 18,21-22)

[20]  ”(Ef. 5,31-32).

[21] “Pentru Viaţa lumii – Sacramentele şi Ortodoxia”– Pr.Alexander  Schmemann,Editura IBMBOR, 2001, Taina iubirii

[22] .”(Efeseni 5, 21-28).

[23] (1 Corinteni 7:3-5)

Link util: http://www.scientia.ro/blogul-lui-madalin/2327-scurt-ghid-despre-dragoste-dorinta-si-sex.html

[24] Pentru Viaţa lumii – Sacramentele şi Ortodoxia”– Pr.Alexander  Schmemann,Editura IBMBOR, 2001, Taina iubirii

[25] (Mt.10, 36)

[26] “Pentru Viaţa lumii – Sacramentele şi Ortodoxia”– Pr.Alexander  Schmemann,Editura IBMBOR, 2001, Taina iubirii

(Va urma)