Maică, Stăpâna, care pe Dumnezeu – Cuvântul, cu oamenii, prin prea slăvită nașterea ta, L-ai unit şi firea cea lepădată a neamului nostru, cu cele cereşti ai împreunat-o, ceea ce eşti singura nădejde a celor fără de nădejde şi celor biruiți ajutătoare; gata folositoare celor ce aleargă la tine și tuturor creștinilor scăpare.

Nu te scârbi de mine cel păcătos şi întinat, care cu urâte gânduri, cu cuvinte şi cu fapte, pe mine de tot netrebnic m-am făcut şi prin lenea dulceţilor vieţii, cu voia rob m-am făcut. Ci, ca ceea ce eşti Maica Iubitorului de oameni, milostiveşte-te spre mine păcătosul şi întinatul şi primeşte rugăciunea mea, ce se aduce ţie din buze necurate.

Şi pe fiul tău şi Stăpînul nostru şi Domnul, cu îndrăzneala Ta ca o Maică, cuprinzând, roagă-L ca să-mi deschidă şi mie milostivirile cele iubitoare de oameni ale bunătăţii Sale.

Şi trecând greşelile mele cele nenumărate, să mă întoarcă la pocăinţă şi lucrător poruncilor Sale iscusit să mă arate. Şi fii lîngă mine pururea ca o milostivă şi milosârda şi iubitoare de bine. În această viaţă de acum, caldă folositoare şi ajutătoare; năvălirile potrivnicilor oprindu-le şi la pocăinţă îndreptîndu-mă şi în vremea ieşirii mele, ticălosul meu suflet păzindu-l şi întunecatele chinuri ale viclenilor draci, departe de la dânsul izgonindu-le.

Şi în ziua înfricoșatei judecăţi, de muncă cea veşnică izbăvindu-mă şi slavei celei negrăite a Fiului tău şi Dumnezeului nostru, moştean pe mine arătându-mă. Pe care să o şi dobândesc, Stăpâna mea, Prea Sfântă de Dumnezeu Născătoare, prin mijlocirea şi sprijinul tău.

Cu darul şi cu iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului tău, a Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, împreună cu Cel fără de început a Lui Părinte şi cu Prea Sfântul şi Bunul de viaţă făcătorul Duhului Lui, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Icoana Maicii Domnului, pictată de Cuviosul Părinte Arsenie Boca