Un prinţ din Levant îndrăgind fumătoarea
prin inimă neagră de fum petrecea.
Croindu-şi cu greu prin gudroane cărarea,
trăgea dintr-un filtru voios şi zicea:
– Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
ţigara cu colţi de argint, fioroasă,
ce zilnic îşi schimbă în pachete ascunse
tutunul şi filtrul şi ţipla sticloasă…
– Stăpâne, ziceau servitorii cu plasturi,
ţigara aceea nu vine pe-aici.
Mai bine vânăm nicorretul albastru
ori slimuri prudente, ori filtrele mici …
Dar prinţul trecea poftitor înainte
privea prin pachete atent la ţigări,
lăsând în culcuş nicorrette-ul cuminte
şi slimul ce râde cu ochi sclipitori.
Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:
– Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn
ţigara cu colţi de argint, nu departe:
veniţi s-o lovim cu bricheta de lemn!…
– Stăpâne, e fumul jucând sub copaci,
zicea servitorul privindu-l cu ocară.
Dar el răspundea întorcându-se: – Taci…
Şi fumul sclipea ca un colţ de ţigară.
Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
– Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher,
ţigara cu colţi de argint, peste plaiuri:
veniţi s-o lovim cu bricheta de fier!…
– Stăpâne, tutunul foşnind sub copaci,
zicea servitorul, dojenindu-l iară.
Dar el răspundea întorcându-se: – Taci…
Tutunul sclipea ca un colţ de ţigară.
Sub brazi, el strigă îndemnându-i spre creste:
– Priviţi unde-şi află scrumieră şi loc
ţigara cu colţi de argint, din poveste:
veniţi s-o lovim cu bricheta de foc!…
– Stăpâne, foiţa lucind prin copaci!,
zicea servitorul cu voce amară.
Dar el răspundea întorcându-se: – Taci…
Şi luna sclipea ca un colţ de ţigară.
Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii
cum stă în amurg, la izvor aplecat,
veni o ţigară uriaşă, cu colţii
îl trase sălbatic prin scrumul roşcat.
– Ce fiară ciudată mă umple de sânge,
oprind vânătoarea tutunului meu?
Ce plasture negru stă-n lună şi plânge?
Ce veştedă poftă mă bate mereu?…
– Stăpâne, ţigara cu colţi ca argintul,
chiar ea te-a cuprins, pufăind, sub copaci.
Ascultă cum zbiară plămanii gonind-o…
Dar prinţul răspunse-ntorcându-se. – Taci.
Mai bine ia filtrul si trage întruna.
Să tragi până mor, către cerul senin…
Atunci asfinţi după creştete luna
şi filtrul suflă, însă foarte puţin.
Mihai Nistor
You need to be a part of a contest for one of the best sites online.
I most certainly will highly recommend this site!
ApreciazăApreciază
admirabilă parodie!
ApreciazăApreciază