Norii albi se îngrămădesc
în camera umedă și rece
Cimentul doare până în oase,
șobolanii cu păr împletit aleargă
să nu îi prindă …
miros de urină și aer consumat
aproape expirat.
Ultima noapte pe pietre de râu.
Sângele e uscat pe jos
și pereții sunt plini de psalmi biblico-arghezieni
Te întrebi ce suntem?
Te întrebi ce devenim?
Dacă ne speriem de umbra din noi?
Dacă ne blestemăm cu propriile gânduri?
Dacă nu știm pentru ce avem și mâini
și lumină și ochi?
Dacă pierdem pariul cu ei?
Dacă îți cânt și nu auzi la timp?
Dacă e un joc cu întuneric și negru?

Miros de cărbuni și tămâie străbate printre nori:
șobolani despletiți orbiți de lumini și căldură.
Cameră umedă și rece, cu piatră rece
și oase reci și piele rece…

Atenție: Nori lipsă!

Alexandru Povarnă