Din pomeți de izvor,
Copilul se ascunde de inima care îl va naște
Copile! Gândul ți-e leac, te închini arborelui!
Duios ajun de pradă, însumat nodurilor aduse de la pol
Și orizont de oaste înhamă oasele tale la război
Cu secetă? Sau poate cu soarele?
Cu ajuns devreme în teme de ploi
Din fructe de sâmburi știute de noi
Cabana nu zace, vântul nu urcă
Ramuri de iarbă nu iscă apoi…
Gândești lumina ce pururi se încaieră cu carul regal
Ce transcendență îți trase descendența spre urcuș?
Gata cu filosofia, copile…
Nasturele nu-ți încheie puntea
Nici drege luntrea
Îți înhamă doar verbul spre neascultare
Spre negândire…
Naște-ți inima, copilul meu!
Și te culege…câmpul ți-e sfat
Mihai Nistor
Quality content is the secret to invite the viewers to visit the website, that’s what this
web page is providing.
ApreciazăApreciază
Apa curgatoare, apa de baut, apa vie si nu apa statuta :))
ApreciazăApreciază