Rugăciune la icoana Maicii Domnului de la Rarău


icoana-maica-rarau-(5)

O, Preacurată Fecioară, Muntele Cel binecuvântat al rugăciunii, Care pe toţi ne sui către înălţimile cugetării dumnezeieşti, Porumbiţa Cea blândă Care vesteşte celor întristaţi încetarea potopului ispitelor, Cartea Cea sfinţită a tainelor vieţuirii îngereşti, Ceea Ce frumos împodobeşti mănăstirea Rarău întâmpinând pe închinători cu mulţimea darurilor Tale, nu Îţi întoarce milostiva privire nici dinspre noi, cei ce ne primejduim în marea vieţii.
Prin minunata ieşire a icoanei Tale din biserică, după îndelungi rugăciuni, ai vestit monahilor apropierea primejdiei şi i-ai păzit de arderea focului. Măcar că nu ne aflăm mereu înaintea luminatei icoanei Tale, în chip înţelegător ieşi înaintea noastră şi prin glasul Duhului trezeşte mintea noastră din somnul păcatului întărindu-o cu acoperământul trezviei, ca focul patimilor să nu ne prăbuşească în adâncul iadului.
Laudă şi mulţumire a adus ieroschimonahul Sisoe pentru minunata ocrotire a Ta şi pentru ridicarea noului schit, săvârşind Dumnezeiasca Liturghie. Săraci fiind noi de daruri cereşti şi minte iubitoare de cele pământeşti având nu ştim nici a Te lăuda, nici a-Ţi aduce mulţumire după vrednicie. Dar Însăţi dă putere gândului meu umilit şi-l fă pe el condei iscusit al înţelepciunii de sus, ca să Te măresc pe Tine cu credinţă aşa: Bucură-Te, Comoara minunilor Cea ascunsă în pământul smeritei cugetări a celor din nevoi, Icoana Cea prealuminată a fecioriei Care sfinţeşti gândurile noastre cu picăturile curăţitoare ale înţelepciunii Duhului, Cerul Cel înţelegător întru Care se odihnesc ca nişte nori luminaţi de Soarele dreptăţii toate darurile Duhului Sfânt, Oglinda adâncimilor luminate ale înţelepciunii Preasfintei Treimi, Fântâna Cea sfinţită care adapă pe toţi cei însetaţi de mântuire, Izvorul Cel pururea curgător al gândurilor dumnezeieşti Care veseleşte inimile iubitoare de taine îngereşti, Blândeţe Ce risipeşte toată negura mâhnirii sufletelor noastre, Munte sfânt prin care ajungem la înălţimile luminate ale Taborului înţelegător al inimii, a Rarăului Stea prealuminoasă Care călăuzeşte pe cei întunecaţi de păcat către Hristos, Soarele dreptăţii, Imnul Cel ţesut din gânduri îngereşti Care acoperă minţile noastre neputincioase, Privighetoare tainică Care Se odihneşte pe ramurile gândurilor smerite şi bine viersuieşte cântarea întreit sfântă spre descoperirea de raze din taina Treimii, Condeiul Cuvântului Care cu slovele Duhului ne scrie nouă în cartea sufletului iertarea Tatălui la judecată, Frumuseţe nezugrăvită în cuvânt de minte omenească, Podul Ce ne trece pe noi din tulburarea lumii la odihna vieţii veşnice, Cununa înţelepciunii mireselor lui Hristos, Apărătoarea nebiruită la judecată a celor ce Te cinstesc pe Tine cu credinţă, Crinul Cel tainic ce veseleşte văile inimilor noastre cu miresmele cântărilor dumnezeieşti.
O, Preafericită, cine poate să-Ţi aducă Ţie laudă după vrednicie ? Privesc spre adâncul nepriceperii minţii mele şi mă înfricoşez. Îmi înalţ privirea gândului spre razele laudelor îngereşti şi mă înspăimânt. Legăturile neştiinţei mele mă împiedică a-Ţi împleti din cuvinte luminate vreo laudă pe potriva măririi Tale, iar laudele îngereşti se arată şi ele neputincioase în a cinsti pe Maica Soarelui dreptăţii. Pentru aceasta mă las păgubaş doririi mele, însă plineşte Tu, ca O Milostivă, lipsa mea, ca Una Ce eşti Maica Stăpânului Celui Care pe cele cu lipsă le plineşte şi pe cele neputincioase le tămăduieşte.
Voind a arăta adâncul cel nemăsurat al îndurărilor Tale în faţa Sfântului Altar te-ai mutat, ca să binecuvintezi pe toţi credincioşii, dăruindu-le lor tămăduire şi toate darurile cele spre mântuire. Nu trece cu vederea pe toţi cei ce cu evlavie se închină Fiului Tău şi Te cinstesc pe Tine cu laude ca pe Maica Milostivă a Ziditorului nostru.
Pe cei ce se ostenesc în sfântă mănăstirea Ta îi întăreşte cu neîncetatele Tale rugăciunii, ca să urce Taborului înţelegător al inimii cu paşii smeriţi ai rugăciunii. Ca Una Ce în braţe ai purtat pe Ziditorul a toată lumea, întinde mâinile Tale la rugăciune şi cere ca monahii ce bine se nevoiesc în mănăstirea Ta să cuprindă în braţele rugăciunii lor toată lumea, aducându-o lui Hristos întru suspinurile smerite a dragostei pentru făpturile necăjite şi chinuite de patimi cumplite. Pe cei din lume îi păzeşte neîncetat de toate cursele vrăjmaşilor nevăzuţi şi paşii gândurilor lor le îndreptează către sfântă mănăstirea Ta, ca să-Ţi aducă înaintea cinstitei Tale icoane mulţumiri, laude şi cereri stăruitoare spre mântuire. Pe cei bolnavi ridică-i cu mâna Ta cea tare din patul durerilor, celor nepricepuţi dăruieşte-le înţelepciune ca să meargă pe calea poruncilor dumnezeieşti, celor din întunericul necazurilor străluceşte-le raza mângâierii Tale, chiverniseşte viaţa noastră Preabună, ca să plinim din toată inima voia lui Dumnezeu spre mântuirea sufletelor noastre. Pe prunci îi păzeşte ca Una Ce ai dăruit lumii pe Cel din sânurile Tatălui, Care a binevoit a Se arăta ca rob smerit ca să ne înveţe pe noi cei învechiţi în vicleşug nevinovăţia pruncilor. Tinereţile le arată înfloritoare de virtuţi prin nevoinţele înfrânării celei bineplăcute Domnului, bătrâneţile le păzeşte întru cinste şi virtute şi pe noi, pe toţi, ne primeşte sub acoperământul rugăciunilor Tale, ca să aducem pururea mulţumire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, iar Ţie mărire veşnică. Amin.

Sursa: http://tezaurul-ortodox.com/

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s