Plouă în mine cu amurg și răsărit,
Sărut cerul și pământul cu foc –
Lac al sferelor albastre spre care tind,
Iar gândurile de aramă pendulează între noapte și zi…

Mă așez cu roțile pe caldarâmul lumii:
Soarele și luna mă privesc cu ale lor raze,
Iar norii de tămâie sburdă văzduhul tot,
Peste galben, peste verde, peste alb, peste albastru…
Valuri de cenușă inundă cosmic,
Mă scufund în universul agoniei și extazului –
Răzvrătit sunt în patul microcosmic,
Animal sinaptic ce se avântă nebunește-n căutarea ărcii lui Noe.

Printre cimitire de mașini,
Printre smârcuri de pistoane și circuite –
Tină de ADN-uri și genomi lângă care voiesc a sta,
Ca argila să fie mai folositoare…
Oare, voi reuși?

Cuvântul îmi va rămâne lege,
De voi fi învingător sau ratat al vieții,
Arta cuvântului nu-mi va muri,
Iar de arca lui Noe vreau să mă prind mereu.

Alex Enache

Imagine: lalitha-bandaru-introspection-oil-on-canvas-painting-ek-15-0044-ol-0026-12×16 (1).jpg