Unde-mi vor fi palmele când sfinții stau în genunchi – Eugen Pohontu


12974484_1068812499808407_7090616348380019138_n

voi deschide o tihnă către moarte
transformând senzația despărțirii apelor
în curajul trecerii pe malul celălalt
cel al disperării
și tristeții
al iubirii în asemănare și chip
adică semnul banului pe ochi
a nu fi semnul depărtării ci al pleoapelor
căutătoare către plecare spre Cuvânt

Învierea nu-i o prăbușire a morții
este o legătură de sânge cu aproapele
un suflu de dincolo de pulbere
o potcoavă flămândă de drum

iubim doar o singură dată fără de reproș
când nu există punte între adevăr și minciună
când sinea noastră nu se intersectează
cu sinea unui tâlhar spre pildă
când devenim singuri cu genunchii zdreliți
la poalele Crucii

Eugen Pohonțu

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s