Iarnă de foc… Alex Enache


cuv-duh-16

E iarnă de foc la mine pe stradă
Și nori de plumb răsar în cale:
Biet zbucium de lanternă gri –
Avalanșe care ma înșfacă puternic
Și nu mă lasă, și nu mă lasă…ă

Mă simt un cerb împușcat…
E iarnă de foc în mine
Și mă zvârcolesc ca peștele pe uscat –
Călimară spartă de jocurile nămeților,
Piramidale gânduri satanice
Care mă aruncă spre sfere necunoscute.

Încerc să scriu cu pană serafică: cerneala e pierdută…
Sulițe de gheață mă lovesc
Și cuvinte de sânge țâșnesc din mine –
Stea transformată-n fulgi de zăpadă,
Cuvinte risipite aiurea pe pământ, doar de decor.

Afară e viscol tăios,
Sunt sleit de puteri
Și condamnat într-o letargie solară…
E iarnă de foc afară
Și eu renasc prin voința de la mâna stânga –
O Pasăre Phoenix reînviată din propria-i suferință,
Iar slova de sânge renăscută devine altar de jertjă nesângeroasă.

Alex Enache

Icoana: ,,Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale !” (Marcu 2, 5)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s