Preotul face începutul obişnuit: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia…, Doamne miluieşte (de 12 ori). Slavă… Şi acum…, Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori), după care se citesc psalmii:

Psalmul 142: Doamne, auzi rugăciunea mea… Psalmul 22: Domnul mă paşte şi nimic nu‑mi va lipsi… Psalmul 26: Domnul este luminarea mea… Psalmul 67: Să se scoale Dumnezeu… Psalmul 50: Miluieşte‑mă Dumnezeule…

Apoi:

Întru tot sfântă de Dumnezeu Născătoare, în vremea vieţii mele nu mă părăsi, ajutorului omenesc nu mă încredinţa, ci primeşte rugăciunea mea.

După aceea preotul zice:

Cu mila şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni a Unuia‑Născut Fiul Tău, cu Care eşti binecuvântat, împreună cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Canonul de rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos,

către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu,

către puterile cele fără de trup,

către Sfinţii Apostoli şi

către toţi sfinţii.

Cântarea 1, glasul al 2‑lea:

Irmosul:

(letrină două rânduri) Veniţi, popoarelor, să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea şi a trecut poporul pe care «l‑a scos din robia egiptenilor, căci cu slavă S‑a preaslăvit».

Făcătorul şi Izbăvitorul meu şi Domnul, ajutorul credincioşilor, grăbeşte de mă izbăveşte de această nevoie, strigă Ţie robul Tău, Unule, Iubitorule de oameni.

Cel ce însuţi ştii neputinţa noastră, de acest necaz de acum şi de pieirea ce l‑a cuprins, scapă cât mai curând şi mântuieşte, Mântuitorule, pe robul Tău.

Slavă…

Cetele îngereşti ale puterilor celor fără de trup, cu Apostolii şi cu mucenicii, rugaţi pe Stăpânul tuturor să izbăvească de această nevoie prea grea, pe robul Său.

Şi acum…, a Născătoarei:

Pururea Fecioară, ceea ce eşti scăparea credincioşilor şi ajutătoare tare a noastră, a robilor tăi, de această nevoie de acum, izbăveşte pe robul tău cu rugăciunile tale, stăpână.

Cântarea a 3‑a:

Irmos: Întăreşte‑ne pe noi…

(letrină două rânduri) Precum de demult pe robul Tău Iacob l‑ai izbăvit de pizmuirea lui Esau, aşa izbăveşte şi pe robul Tău de această nevoie de acum, ca un iubitor de oameni.

Iubitorule de oameni, Mântuitorule, Te chem pe Tine, fiind în necaz şi întristare: nu mă trece cu vederea pe mine, robul Tău, ci grăbeşte de mă mântuieşte, ca un îndurat.

Slavă…

Tu, Cel ce singur eşti bun şi milostiv, singur îndurat şi miluitor, îndurător făcându‑Te prin rugăciunile sfinţilor Tăi, slobozeşte pe robul Tău.

Şi acum…, a Născătoarei:

Pe Dumnezeu, pe Care L‑ai născut, roagă‑L, curată, cu toţi îngerii şi Apostolii, cu proorocii şi cu mucenicii, să izbăvească din nevoi pe robul tău.

Irmosul:

Întăreşte‑ne pe noi întru Tine, Doamne, Care prin lemnul crucii ai omorât moartea, şi sădeşte frica Ta în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.

Apoi pomeneşte pe cel bolnav, zicând ectenia:

Miluieşte‑ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu‑ne Ţie auzi‑ne şi ne miluieşte.

Încă ne rugăm Domnului Dumnezeului nostru ca să audă glasul rugăciunii noastre şi să uşureze, să miluiască pe robul Său şi să arate peste dânsul mila Sa cea mare; să întoarcă toată mânia ce este pornită cu dreptate asupra lui şi să‑i ierte mulţimea greşealelor; să‑l izbăvească pe dânsul de toată bântuiala şi pedeapsa, silnicia şi chinuirea vicleanului diavol; să depărteze de la dânsul toată nălucirea satanei cea cu totul vicleană, spăimântarea, îngrozirea şi toată puterea lui cea chinuitoare, şi degrab să‑i dea sănătate sufletească şi trupească cu bunătatea Sa şi să‑l miluiască pe el şi pe noi; să zicem toţi: Doamne, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Auzi‑ne pe noi Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare departe, şi milostiv fii nouă, Stăpâne, pentru păcatele noastre şi ne miluieşte pe noi.

Ecfonis:

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

SEDEALNA, glasul al 2‑lea:

Ceea ce eşti rugătoare caldă şi zid nebiruit, izvor de milă şi lumii scăpare, cu osârdie strigăm către tine, Născătoare de Dumnezeu, stăpână, vino degrab şi ne izbăveşte pe noi din nevoi, ceea ce singură eşti grabnic folositoare.

Cântarea a 4‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) Ai venit din Fecioară nu sol, nici înger, ci Tu însuţi, Domnul, Te‑ai întrupat şi m‑ai mântuit pe mine, omul; pentru «aceasta strig Ţie: Slavă puterii Tale, Doamne».

Pe robul Tău, care cumplit este învăluit de furtuna nevoilor, Stăpâne, şi de marea necazurilor acum este înviforat, la limanul cel prea lin, îndreptează‑l.

Cei ce necăjesc pe robul Tău, Hristoase, s‑au înmulţit şi limba şi‑au ascuţit ca o sabie cu două tăişuri. Deci vezi‑l, Iubitorule de oameni, şi din nedreaptă moarte izbăveşte pe robul Tău.

Slavă…

Arhanghelilor, stăpâniilor, puterilor şi îngerilor, Apostolilor, mucenicilor, cuvioşilor, proorocilor şi drepţilor, rugaţi‑vă toţi pentru aceasta ce se chinuieşte acum în prea mare necaz.

Şi acum…, a Născătoarei:

Ceea ce eşti prealăudată, oamenilor gata ajutătoare, potoleşte valurile cele furioase ale ispitelor şi pe robul tău ce aleargă sub acoperământul tău vindecă‑l, stăpână.

Cântarea a 5‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) Făcătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor Doamne, spre lumina poruncilor Tale îndreptează‑ne pe noi, căci «afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim».

Cel ce ai plinit oarecând rugăciunile lui Iezechia, Doamne plineşte degrab şi rugăciunea mea, Cel ce eşti singur bun, şi mântuieşte pe robul Tău de toată nevoia.

Cel ce pe ucenicul Tău Petru l‑ai scos oarecând din temniţă, cu putere dumnezeiască, prin mâna îngerului, izbăveşte, Doamne, pe robul Tău care cumplit se chinuieşte.

Slavă…

Oştile îngereşti şi soborul Apostolilor şi al proorocilor, al li preamăriţilor mucenici şi al cuvioşilor, împreună faceţi rugăciune pentru cel ce este în nevoi cumplite.

Şi acum…, a Născătoarei:

Maica lui Hristos‑Dumnezeu, grăbeşte de izbăveşte pe credinciosul robul tău de această cumplită şi rea nevoie ce a venit acum asupră‑i, ca să te mărească cu inima şi cu gura.

Cântarea a 6‑a:

Irmos: De adâncul greşealelor…

(letrină două rânduri) Cel ce de demult ai izbăvit din pântecele chitului pe proorocul Tău, Stăpâne, Doamne, izbăveşte şi pe robul Tău, ca în credinţă şi cu dragoste să Te slăvească pe Tine.

Precum ai izbăvit pe Daniel de lei, Hristoase, izbăveşte‑mă acum şi pe mine robul Tău, Stăpâne, de demonii cei cumpliţi şi din stricăciune şi din moarte mă scoate.

Slavă…

Mântuieşte pe robul Tău, care este în primejdie, Mântuitorule, pentru rugăciunile sfinţilor îngeri, ale proorocilor şi ale mucenicilor, şi pentru cererile preaînţelepţilor Tăi ucenici.

Şi acum…, a Născătoarei:

Nu trece cu vederea, Fecioară, pe robul tău cel greu tulburat şi de nepricepere cuprins, ci ca totdeauna izbăveşte pe cel ce aleargă sub acoperământul tău, Preacurată.

Irmosul:

De adâncul greşealelor fiind înconjurat, chem adâncul cel de «nepătruns al milostivirii Tale; Dumnezeul meu, din stricăciune «scoate‑mă».

Apoi pomeneşte pe cel bolnav, zicând ectenia:

Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm.

Pentru izbăvirea şi slobozirea robului lui Dumnezeu (N), de silnicia şi bântuiala diavolului şi de toate uneltirile lui, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte şi păzeşte pe robul Tău şi pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata…, preotul, ecfonisul:

Că Tu eşti Împăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

CONDACUL, glasul al 4‑lea:

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm noi păcătoşii şi smeriţii, şi să cădem cu pocăinţă, strigând dintru adâncul sufletului: stăpână, ajută‑ne, milostivindu‑te spre noi; sârguieşte că pierim de mulţimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deşerţi, că pe tine singură nădejde te‑am câştigat.

Cântarea a 7‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) Porunca tiranului nebăgând‑o în seamă, preaînţelepţii tineri n‑au slujit chipului celui de aur din câmpul Deira şi, «aruncaţi fiind în văpaia focului, răcorindu‑i pe dânşii îngerul, au «cântat, zicând: binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri». Precum de demult pe cei trei tineri din cuptorul cel cu foc i‑ai izbăvit, Te rugăm, Îndurate, izbăveşte ca un bun şi pe robul Tău, Stăpâne, de nevoia ce a venit asupră‑i şi de aprinderea ispitirilor celor greu de purtat, ca să Te slăvesc pe Tine.

Cel ce Însuţi ştii neputinţa omenească, Hristoase, Care ai arătat în necazuri mângâiere, Iubitorule de oameni, izbăveşte de această nevoie de acum şi pe robul Tău care cântă: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă…

Mulţimea îngerilor, a Apostolilor, a proorocilor, a dumnezeieştilor mucenici, împreună cu adunarea cea dumnezeiască a strămoşilor, rugaţi pe Cel preabun ca să întoarcă acum în bucurie plângerea celui ce strigă: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum…, a Născătoarei:

Ceea ce eşti singura nădejde şi ajutorul celor credincioşi, Născătoare de Dumnezeu, grăbeşte de ajută robului tău celui tulburat de necazuri din toate părţile, cuprins de nepricepere şi în nevoie aflându‑se, care aleargă către tine în nădejdea sufletului.

Cântarea a 8‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) Pe Dumnezeu, Care S‑a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii cei de demult şi văpaia în răcoreală o a prefăcut, ca pe «Domnul lăudaţi‑L toate făpturile şi‑L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Precum ai primit rugăciunile lui Pavel şi ale lui Sila şi din legături pe dânşii i‑ai izbăvit, şi glasurile noastre, ale nevrednicilor celor ce strigăm, auzi‑le acum, Milostive, şi izbăveşte pe robul Tău de stricăciune şi de moarte.

Nu întoarce faţa Ta de la mine, robul Tău, Hristoase, că sunt în necaz; degrab mă auzi, Mântuitorule, şi mă izbăveşte de această tulburare de acum; prin noi strigă către Tine robul Tău, Îndurate.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Dumnezeule, pentru rugăciunile slujitorilor celor fără de trup, ale Apostolilor, ale cetelor mucenicilor şi ale sfinţilor prooroci, ale preacuvioşilor şi ale tuturor drepţilor, izbăveşte pe robul Tău de această nevoie cumplită.

Şi acum…, a Născătoarei:

Scăparea creştinilor, ajutătoarea celor înviforaţi în cele cumplite, Preasfântă Fecioară, nu trece cu vederea pe robul tău ce se afundă în primejdii şi alergă acum la acoperământul tău cel puternic.

Cântarea a 9‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) Pe Dumnezeu Cuvântul, Care, cu înţelepciune mai presus de cuvânt, de la Dumnezeu a venit ca să înnoiască pe «Adam cel căzut cumplit în stricăciune din pricina mâncării, şi din Sfânta Fecioară în chip de negrăit S‑a întrupat pentru noi credincioşii, cu un gând în cântări să‑L slăvim».

Întristarea robului Tău, din pricina primejdiei de acum, şi furtuna cea mare şi cumplită, schimbă‑le, Stăpâne, şi întoarce plângerea acestuia în bucurie de‑a pururea, ca în credinţă şi cu dragoste neîncetată să Te slăvească pe Tine.

Mulţimea cea nemăsurată a răutăţilor mele să nu biruiască milostivirea Ta cea multă, Îndurate, strigă prin noi către Tine robul Tău; cu mila Ta cea obişnuită mântuieşte‑mă şi mă izbăveşte, Hristoase, de toată vătămarea, Cel ce singur eşti mult‑Milostiv.

Slavă…

Iartă‑mă pe mine, Doamne, iartă‑mă când mă vei judeca pentru ca să mă osândeşti la foc; nici cu mânia Ta să mă mustri pe mine, Te roagă pe Tine, Hristoase, Fecioara care Te‑a născut, mulţimea îngerilor şi adunarea mucenicilor.

Şi acum…, a Născătoarei:

Preasfântă Fecioară, cu slujitorii cei fără de trup şi cu sfinţii îngeri, cu Apostolii, cu proorocii, cu mucenicii şi cu toţi sfinţii, roagă pe Preabunul Dumnezeu, să izbăvească de această chinuire pe robul tău.

Apoi: Cuvine‑se cu adevărat să te fericim…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia… şi troparele:

Toate oştile îngereşti, Înaintemergătorule al Domnului, cei doisprezece Apostoli şi toţi sfinţii cu Născătoarea de Dumnezeu, faceţi rugăciune ca să ne mântuim noi.

Stăpână şi Maica Izbăvitorului, primeşte rugăciunea nevrednicilor tăi robi; mijloceşte către Cel ce S‑a născut din tine, o, stăpâna lumii, şi fii nouă mijlocitoare.

Preotul pomeneşte la ectenic pe cel bolnav, precum s‑a arătat după Cântarea a 3‑a, zicând ectenia: Miluieşte‑ne pe noi, Dumnezeule. Apoi ia untdelemn din candelă şi unge pe cel bolnav, zicând această

Rugăciune

(letrină două rânduri) Părinte Sfinte, doctorul sufletelor şi al trupurilor, Care ai trimis pe Unul‑Născut Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, să vindece toată boala şi din moarte să izbăvească, tămăduieşte şi pe robul Tău acesta (N) de neputinţă trupească şi sufletească ce l‑a cuprins, şi‑l fă să vieze cu harul Hristosului Tău. Pentru rugăciunile preacuratei stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu folosirile cinstitelor, cereştilor celor fără de trup puteri; ale cinstitului şi măritului prooroc Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan, ale sfinţilor măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, ale sfinţilor, măriţilor şi bunilor biruitori mucenici, ale sfinţilor şi de Dumnezeu purtătorilor părinţilor noştri; ale sfinţilor şi tămăduitorilor fără de arginţi Cosma şi Damian, Chir şi Ioan, Pantelimon şi Ermolae, Samson şi Diomid, Mochie şi Anichit, Talaleu şi Trifon; ale sfinţilor şi drepţilor dumnezeieştilor părinţi Ioachim şi Ana şi ale tuturor sfinţilor. Că Tu eşti izvorul tămăduirilor, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Unuia‑Născut Fiului Tău şi Preasfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Apoi adaugă şi Molitfele Marelui Vasile.