Pravila de rugăciune „Bogorodișnaia” (Născătoarea de Dumnezeu)

«Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-Te ! Ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu Tine. Binecuvântată eşti Tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui Tău, că ai născut pre Mântuitorul sufletelor noastre».

 Această pravilă a fost dată de Maica Domnului însăşi în veacul al VII-lea şi odinioară era săvârşită de către toţi creştinii. Mai pe urmă însă a fost dată uitării. Preacuviosul Serafim de Sarov a amintit de acestă pravilă. În chilia lui s-a găsit o cărticică veche cu descrierea minunilor petrecute cu oamenii care împlineau acestă pravilă. Citirea de 150 de ori a rugăciunii „Bogorodișnaia” îi aduce creştinului un mare folos. Domnul ne-a arătat cât de puternică este rugăciunea Preacuratei Sale Maici înaintea Lui şi cât de eficient este ajutorul acordat de Ea; în cele mai dificile împrejurări şi cu totul pe neaşteptate Ea ne-a întins mâna Sa izbăvitotoare…

Citirea de 150 de ori a rugăciunii « Bogorodișnaia» îndepărteaza mânia lui Dumnezeu și chiar verdictul judecătorului.

Cunoscător-de-inimi este amânat. O, ce mare îndrăzneală! «Bogorodișnaia» din focul patimilor ne scoate, din fundul beznei ne ridică; cu acesta rugăciune nicicând nu vom pieri, în foc nu vom arde, cei tulburați sufletește ne vom tămădui, cei întinați cu păcatele ne vom curăți, cei omorâți de patimi vom învia și vom cânta cu bucurie : «Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-Te !»

 La începutul acestei pravile se citesc rugăciunile:

Tatăl nostru, Carele ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în Cer așa și pre pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșalele noastre, precum și noi iertăm greșitilor noștri. Și nu ne duce pre noi în ispită ci ne izbăveste de cel viclean.»

«Ușa milostivirii deschide-o nouă, Binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim noi, cei ce nădăjduim întru Tine, ci să ne mântuim prin Tine din nevoi, că Tu ești mântuirea neamului creștinesc.»

Rugăciunea pentru părintele duhovnicesc… «Mântuiește, Doamne, pre părintele meu duhovnicesc (numele) și pre toți fiii lui duhovnicești și pre frații noștri întru Hristos și pre toate rudeniile cele după duh și după trup, întărește-i, apară-i și miluiește-i, da-le mângâiere în scârbe și vindecare de boale. Doamne ! Trimite-i lui harul Sfântului Duh și pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu ajută-ne, Doamne, să ne îndreptăm viață și să ne mântuim sufletele noastre. Amin!»

«Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-Te ! Ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu Tine. Binecuvântată eşti Tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui Tău, că ai născut pre Mântuitorul sufletelor noastre».

 Apoi, după fiecare 10 rugăciuni citim

« Ușa milostivirii »

«Ușa milostivirii deschide-o nouă, Binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim noi, cei ce nădăjduim întru Tine, ci să ne mântuim prin Tine din nevoi, că Tu ești mântuirea neamului creștinesc.»

După care ne rugăm la Maică Domnului după trebuințele fiecăruia cu cuvintele noastre, adăugând următoarele cereri:

 După primele 10 rugăciuni : ”O, Preasfânta Stăpână Născătoare de Dumnezeu, mântuiește și păzește pre toți creștinii dreptmăritori, sporește-le credință și pocăință, iar pre cei adormiți odihnește-i în veșnică slavă a Domnului nostru”.

 După 20 rugăciuni : ”O, Preasfânta Stăpână Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-i și întoarce-i în Biserica Ortodoxă pre cei rătăciți și căzuți robi ai Tăi ( numele).”

 După 30 rugăciuni : ”O, Preasfânta Stăpână Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-l și păzește-l pre părintele meu duhovnicesc (numele) și cu sfintele rugăciunile lui miluiește-mă pre mine, păcătosul.”

 După 40 rugăciuni : ”O, Preasfânta Stăpână Născătoare de Dumnezeu, potolește întristările noastre și trimite mângâiere celor scârbiți și bolnavi robi ai Tăi (numele).”

 După 50 rugăciuni : ”O, Preasfânta Stăpână Născătoare de Dumnezeu, izbăvește-mă de ispite și de tot răul și năpăstuirile.”

 După 60 rugăciuni”O, Preasfânta Stăpână Născătoare de Dumnezeu, ajută-mă să săvârsesc toate lucrările mele întru slavă lui Dumnezeu spre folosul celor apropiați.”

După 70 rugăciuni”O, Preasfânta Stăpână Născătoare de Dumnezeu, păzește-mă de tot răul și acoperă-mă cu cinstitul Tău omofor.”

 După 80 rugăciuni : ”O, Preasfânta Stăpână Născătoare de Dumnezeu, inviaza sufletul meu și dăruiește-mi rugăciune statornică, către Ține.”

 După 90 rugăciuni : ”O, Preasfânta Stăpână Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi cu milostivirea Fiului Tău și a Stăpânului nostru, că să-mi trimită harul rugăciunii celei arzătoare și osârdnice.”

 După 100 rugăciuni : ”O, Preasfânta Stăpână Născătoare de Dumnezeu, îndupleca-L pre Domnul nostru Iisus Hristos să mă miluiasca pre mine, păcătosul, să-mi ierte toate păcatele și să mântuiască păcătosul meu suflet.”

 După 110 rugăciuni : ”O, Preasfânta Stăpână Născătoare de Dumnezeu, aprinde-mă cu iubirea Ta, întărește-mă cu credință și luminează ochii mei întunecați cu păcatele.”

 După 120 rugăciuni : ”O, Preasfânta Stăpână Născătoare de Dumnezeu, izbăvește-mă de gânduri deșarte și dăruiește-mi cuget și inima avântate spre mântuire.”

 După 130 rugăciuni ”O, Preasfânta Stăpână Născătoare de Dumnezeu, trimite-mi pace sufletească, odihnă și sănătate trupească.”

 După 140 rugăciuni”O, Preasfânta Stăpână Născătoare de Dumnezeu, dăruiește-mi sfârșit pașnic și netulburat și călăuzește-mi sufletul prin vămile cele înfricoșătoare.”

 După 150 rugăciuni : ”O, Preasfânta Stăpână Născătoare de Dumnezeu, să-mi fii mie, Maică a lui Dumnezeu, zid nebiruit și protectoare puternică, nu mă respinge pre mine, păcătosul și nevrednicul, care alerg la împărătescul Tău acoperământ, căci Tu ești nădejdea creștinilor și adăpostirea păcătoșilor.”

La sfarsitul Pravilei de rugaciune rostim :

«Cuvine-Se cu adevărat să Te fericim pre Tine, Născătoare de Dumnezeu, Cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pre Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pre Tine, Cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Te mărim.»

Slavă Tatalui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și  în vecii vecilor. Amin.

Doamne miluieste !  ( de trei ori)

 Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

Preasfântă de Dumnezeu Născătoare Fecioara, acoperă-mă și mă păzește pre mine, robul Tău, de toată răutatea sufletului și a trupului și de tot vrăjmașul cel nevăzut și văzut.

«Bucură-Te, Ceea ce ești cu har dăruită, Marie, Domnul este cu tine! Binecuvântată ești Tu între femei si binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pre Mântuitorul sufletelor noastre.»

Bucură-Te și Te veselește, Născătoare de Dumnezeu Fecioara și Te roagă pentru robul Tău. Doamna și Stăpână a îngerilor și Maică a creștinilor, ajută-mi mie robului Tău. O, Marie, cu totul fără de prihană, bucură-Te Mireasă nenuntită. Bucură-Te, bucuria celor necăjiți și mângâierea celor scârbiți, Bucură-Te hrana celor flămânzi și limanul celor înviforați. Bucură-Te, Cea mai sfânta decât sfinții și decât toată zidirea mai cinstită. Bucură-Te, sfințenia Tatălui, lăcașul Fiului și umbrirea Duhului Sfânt. Bucură-Te, palatul de lumină al lui Hristos Dumnezeului nostru, Împăratul tuturor. Bucură-te, lauda creștinilor și ajutătoarea cea gata a celor ce Te cheamă pre Tine.

Preasfântă Stăpână mea, păzește-mă sub acoperământul Tău, căci în preacuratele Tale mâini îmi pun duhul meu. Fii ajutătoare și acoperământ sufletului meu în ziua cea înfricoșătoare a judecății și roagă-Te pentru mine, nevrednicul, să intru curat și limpezit în rai. Să nu mă lepezi, Doamna mea, pre mine, robul Tău, ci ajută-mi mie și dă-mi împlinirea cererii. Izbăvește-mă de toată primejdia, bântuială, nevoia și neputință și dăruiește-mi pocăință mai înainte de sfârșit. Că prin mijlocirea și ajutorul Tău, mântuindu-mă în viață această de acum de tot vrăjmașul văzut și nevăzut, umblând cu plăcere de Dumnezeu în voia iubitului Tău Fiu și Dumnezeului nostru, iar la ziua cea înfricoșătoare a judecății izbavindu-mă de veșnică și grozavă muncă, să mă închin, să mulțumesc și să slăvesc întru tot sfânt numele Tău in vecii vecilor. Amin!

Bucura-Te, Cea  plina de har !

Bucura-Te, Ceea ce esti preafericita !

Bucura-Te, Cea preabinecuvantata !

Domnul este cu Tine !

Această pravilă se face în mănăstirea din Diveevo a Sfântului Serafim de Sarov în fiecare seara, la ora 21, la procesiunea de pe Kanafka (Drumul Maicii Domnului, care înconjură mănăstirea).


Cartea o găsiți online (click aici…) 

Publicitate

Canon de rugăciune împotriva vrăjilor și a duhurilor necurate

Recomandat de Părintele Daniil Horga, Biserica Călugăreni, județul Suceava

TATĂL NOSTRU

– se rostește de 33 sau 99 de ori –

Tatăl nostru care ești în ceruri sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pre pământ. Pâinea noastră, cea spre ființă, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pre noi în ispită și ne izbăvește de cel rău. Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale sfinților Tăi, miluiește-ne pre noi.

RUGĂCIUNEA INIMII

– se rostește de 33 sau 99 de ori –

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale și ale tuturor Sfinților tăi, miluiește-ne pe noi, păcătoșii.

CERINȚA PENTRU CARE SE FACE CANONUL

– se rostește de 33 sau 99 de ori –

Doamne, Iisuse Hristoase, întoarce la bunătate, rugăciune, înțelepciune și dragoste creștinească pe toți cei care sunt botezați / pe toți vrăjmașii mei – numele

Părintele Horga ne-a lăsat Canonul cu 99 de Tatăl nostru, despre care spune că Maica Domnului i l-a descoperit, pentru a ne fi de folos fiecăruia la propria noastră luptă cu duhurile necurate, pentru a scăpa de vrăji, a ne despătimi, pentru a ne ajuta pe noi să ne curățăm sufletele, a ne căsători etc.

Aceste rugăciuni se zic în permanență sau 40 de zile, până la rezolvarea problemei și în continuare Mulțumire

Se fac și metanii, în timpul rostirii.

https://dragosteavasalvalumea.wordpress.com/2019/10/31/viata-si-minunile-celui-mai-mare-duhovnic-roman-in-viata-parintele-daniil/?fbclid=IwAR2-XpmgGnEOpExlRw-7kdo2ulmfXmqKtoHQ1_3YMqeRdeEpuOdSCNYqrTs

https://dragosteavasalvalumea.wordpress.com/2018/05/16/din-invataturile-parintelui-daniil-horga/

Psalmi care se citesc atunci când te asupresc vrăjmașii – Psalmii 3, 19, 30, 31

Psalmul 3

1.Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi se scoală asupra mea;
2.Mulţi zic sufletului meu: „Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui! „
3.Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi capul meu.
4.Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui.
5.Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.
6.Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară.
7.Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, că Tu ai bătut pe toţi cei ce mă vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoşilor ai zdrobit.
8.A Domnului este mântuirea şi peste poporul Tău, binecuvântarea Ta.

Cuviosul Paisie Olaru de la Sihla

Psalmul 19

1.Să te audă Domnul în ziua necazului şi să te apere numele Dumnezeului lui Iacob.
2.Trimită ţie ajutor din locaşul Său cel sfânt şi din Sion să te sprijinească pe tine.
3.Pomenească toată jertfa ta şi arderea de tot a ta bineplăcută să-I fie.
4.Dea ţie Domnul după inima ta şi tot sfatul tău să-l plinească.
5.Bucura-ne-vom de mântuirea ta şi întru numele Dumnezeului nostru ne vom mări. Plinească Domnul toate cererile tale.
6.Acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe unsul Său, cu puterea dreptei Sale.
7.Îl va auzi pe dânsul din cerul cel sfânt al Lui.
8.Unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru.
9.Aceştia s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am sculat şi ne-am îndreptat.
10.Doamne, mântuieşte pe împăratul şi ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema.

Psalmul 30

1.Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac. Întru îndreptarea Ta izbăveşte-mă şi mă scoate.
2.Pleacă spre mine urechea Ta, grăbeşte de mă scoate. Fii mie Dumnezeu apărător şi casă de scăpare ca să mă mântuieşti.
3.Că puterea mea şi scăparea mea eşti Tu şi pentru numele Tău mă vei povăţui şi mă vei hrăni.
4.Scoate-mă-vei din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, că Tu eşti apărătorul meu.
5.În mâinile Tale îmi voi da duhul meu; izbăvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevărului.
6.Urât-ai pe cei ce păzesc deşertăciuni în zadar, iar eu spre Domnul am nădăjduit.
7.Bucura-mă-voi şi mă voi veseli de mila Ta, că ai căutat spre smerenia mea, mântuit-ai din nevoi sufletul meu
8.Şi nu m-ai lăsat în mâinile vrăjmaşului; pus-ai în loc desfătat picioarele mele.
9.Miluieşte-mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mânie ochiul meu, sufletul meu şi inima mea.
10.Că s-a stins întru durere viaţa mea şi anii mei în suspinuri; slăbit-a întru sărăcie tăria mea şi oasele mele s-au tulburat.
11.La toţi vrăjmaşii mei m-am făcut de ocară şi vecinilor mei foarte, şi frică cunoscuţilor mei. Cei ce mă vedeau afară fugeau de mine.
12.Uitat am fost ca un mort din inima lor, ajuns-am ca un vas stricat.
13.Că am auzit ocara multora din cei ce locuiesc împrejur, când se adunau ei împreună împotriva mea; ca să ia sufletul meu s-au sfătuit.
14.Iar eu către Tine am nădăjduit, Doamne, zis-am: „Tu eşti Dumnezeul meu!”
15.În mâinile Tale, soarta mea, izbăveşte-mă din mâna vrăjmaşilor mei şi de cei ce mă prigonesc.
16.Arată faţa Ta peste robul Tău, mântuieşte-mă cu mila Ta!
17.Doamne, să nu fiu ruşinat, că Te-am chemat pe Tine; să se ruşineze necredincioşii şi să se coboare în iad.
18.Mute să fie buzele cele viclene, care grăiesc împotriva dreptului fărădelege, cu mândrie şi cu defăimare.
19.Cât este de mare mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, pe care ai gătit-o celor ce se tem de Tine, pe care ai făcut-o celor ce nădăjduiesc în Tine, înaintea fiilor oamenilor!
20.Ascunde-i-vei pe dânşii cu acoperământul feţei Tale de tulburarea oamenilor.
21.Acoperi-i-vei pe ei în cortul Tău de împotrivirea limbilor.
22.Binecuvântat este Domnul, că minunată a fost mila Sa, în cetate întărită.
23.Iar eu am zis întru uimirea mea: Lepădat sunt de la faţa ochilor Tăi.
24.Pentru aceasta ai auzit glasul rugăciunii mele când am strigat către Tine.
25.Iubiţi pe Domnul toţi cuvioşii Lui că adevărul caută Domnul şi răsplăteşte celor ce se mândresc, cu prisosinţă.
26.Îmbărbătaţi-vă şi să se întărească inima voastră, toii cei ce nădăjduiţi în Domnul.

Psalmul 31

1.Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele.
2.Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug.
3.Că am tăcut, îmbătrânit-au oasele mele, când strigam toată ziua.
4.Că ziua şi noaptea s-a îngreunat peste mine mâna Ta şi am căzut în suferinţă când ghimpele Tău mă împungea.
5.Păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am ascuns-o, împotriva mea.
6.Zis-am: „Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului”; şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu.
7.Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită, iar potop de ape multe de el nu se va apropia.
8.Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat.
9.Înţelepţi-te-voi şi te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; aţinti-voi spre tine ochii Mei.
10.Nu fi ca un cal şi ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală şi cu frâu fălcile lor voi strânge ca să nu se apropie de tine.
11.Multe sunt bătăile păcătosului; iar pe cel ce nădăjduieşte în Domnul, mila îl va înconjura.
12.Veseliţi-vă în Domnul şi vă bucuraţi, drepţilor, şi vă lăudaţi toţi cei drepţi la inimă.

Psalmi care se citesc după ce ai căzut în păcat – Psalmii 50, 45, 46, 70, 72

Psalmul 50

1.Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2.Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3.Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4.Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5.Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6.Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
7.Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
8.Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9.Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10.Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11.Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
12.Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13.Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
14.Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
15.Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16.Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
17.Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18.Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19.Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
20.Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Psalmul 45

1.Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară.
2.Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pământul şi se vor muta munţii în inima mărilor.
3.Venit-au şi s-au tulburat apele lor, cutremuratu-s-au munţii de tăria lui.
4.Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel Preaînalt a sfinţit locaşul Lui.
5.Dumnezeu este în mijlocul cetăţii, nu se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineaţă.
6.Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au împărăţiile; dat-a Cel Preaînalt glasul Lui, cutremuratu-s-a pământul.
7.Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.
8.Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe pământ.
9.Pune-va capăt războaielor până la marginile pământului, arcul va sfărâma şi va frânge arma, iar pavezele în foc le va arde.
10.Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu, înălţa-Mă-voi pe pământ.
11.Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.

Psalmul 46

1.Toate popoarele bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
2.Că Domnul este Preaînalt, înfricoşător, Împărat mare peste tot pământul.
3.Supusu-ne-a nouă popoare şi neamuri sub picioarele noastre;
4.Alesu-ne-a nouă moştenirea Sa, frumuseţea lui Iacob, pe care a iubit-o.
5.Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
6.Cântaţi Dumnezeului nostru, cântaţi; cântaţi Împăratului nostru, cântaţi.
7.Că Împărat a tot pământul este Dumnezeu; cântaţi cu înţelegere.
8.Împărăţit-a Dumnezeu peste neamuri, Dumnezeu şade pe tronul cel sfânt al Său.
9.Mai-marii popoarelor s-au adunat cu poporul Dumnezeului lui Avraam, că ai lui Dumnezeu sunt puternicii pământului; El S-a înălţat foarte.

Psalmul 70

1.Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac.
2.Întru dreptatea Ta, izbăveşte-mă şi mă scoate, pleacă urechea Ta către mine şi mă mântuieşte.
3.Fii mie Dumnezeu apărător şi loc întărit, ca să mă mântuieşti,
4.Că întărirea şi scăparea mea eşti Tu.
5.Dumnezeul meu, izbăveşte-mă din mâna păcătosului, din mâna călcătorului de lege şi a celui ce face strâmbătate,
6.Că Tu eşti aşteptarea mea, Doamne; Domnul este nădejdea mea din tinereţile mele.
7.Întru Tine m-am întărit din pântece; din pântecele maicii mele Tu eşti acoperitorul meu; întru Tine este lauda mea pururea.
8.Ca o minune m-am făcut multora, iar Tu eşti ajutorul meu cel tare.
9.Să se umple gura mea de lauda Ta, ca să laud slava Ta, toată ziua mare cuviinţa Ta.
10.Nu mă lepăda la vremea bătrâneţilor; când va lipsi tăria mea, să nu mă laşi pe mine.
11.Că au zis vrăjmaşii mei mie şi cei ce păzesc sufletul meu s-au sfătuit împreună,
12.Zicând: Dumnezeu l-a părăsit pe el, urmăriţi-l şi-l prindeţi pe el, că nu este cel ce izbăveşte.
13.Dumnezeule, nu Te depărta de la mine; Dumnezeul meu, spre ajutorul meu ia aminte!
14.Să se ruşineze şi să piară cei ce defăimează sufletul meu, să se îmbrace cu ruşine şi înfruntare cei ce caută să-mi facă rău.
15.Iar eu pururea voi nădăjdui spre Tine şi voi înmulţi lauda Ta.
16.Gura mea va vesti dreptatea Ta, toată ziua mântuirea Ta, al căror nume nu-l cunosc.
17.Intra-voi întru puterea Domnului; Doamne, îmi voi aduce aminte numai de dreptatea Ta.
18.Dumnezeule, m-ai învăţat din tinereţile mele şi eu şi astăzi vestesc minunile Tale.
19.Până la bătrâneţe şi cărunteţe,
20.Dumnezeule, să nu mă părăseşti,
21.Ca să vestesc braţul Tău la tot neamul ce va să vină,
22.Puterea Ta şi dreptatea Ta, Dumnezeule, până la cele înalte, măreţiile pe care le-ai făcut. Dumnezeule, cine este asemenea Ţie?
23.Multe necazuri şi rele ai trimis asupra mea, dar întorcându-Te mi-ai dat viaţă şi din adâncurile pământului iarăşi m-ai scos.
24.Înmulţit-ai spre mine mărirea Ta şi întorcându-Te m-ai mângâiat şi din adâncurile pământului iarăşi m-ai scos.
25.Că eu voi lăuda cu instrumente de cântare adevărul Tău, Dumnezeule, cânta-voi ţie din alăută, Sfântul lui Israel.
26.Bucura-se-vor buzele mele când voi cânta ţie şi sufletul meu pe care l-ai mântuit.
27.Încă şi limba mea toată ziua va rosti dreptatea Ta, când vor fi ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută să-mi facă rău.

Psalmul 72

1.Cât de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepţi la inimă.
2.Iar mie, puţin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puţin a fost de nu s-au poticnit paşii mei.
3.Că am pizmuit pe cei fără de lege, când vedeam pacea păcătoşilor.
4.Că n-au necazuri până la moartea lor şi tari sunt când lovesc ei.
5.De osteneli omeneşti n-au parte şi cu oamenii nu sunt biciuiţi.
6.Pentru aceea îi stăpâneşte pe ei mândria şi se îmbracă cu nedreptatea şi silnicia.
7.Din răutatea lor iese nedreptatea şi cugetele inimii lor ies la iveală.
8.Gândesc şi vorbesc cu vicleşug, nedreptate grăiesc de sus.
9.Până la cer ridică gura lor şi cu limba lor străbat pământul.
10.Pentru aceasta poporul meu se ia după ei şi găseşte că ei sunt plini de zile bune
11.Şi zice: „Cum? ştie aceasta Dumnezeu? Are cunoştinţă Cel Preaînalt?
12.Iată, aceştia sunt păcătoşi şi sunt îndestulaţi. Veşnic sunt bogaţi”.
13.Iar eu am zis: „Deci, în deşert am fost drept la inimă şi mi-am spălat întru cele nevinovate mâinile mele,
14.Că am fost lovit toată ziua şi mustrat în fiecare dimineaţă”.
15.Dacă aş fi grăit aşa, iată aş fi călcat legământul neamului fiilor Tăi.
16.Şi mă frământam să pricep aceasta, dar anevoios lucru este înaintea mea.
17.Până ce am intrat în locaşul cel sfânt al lui Dumnezeu şi am înţeles sfârşitul celor răi:
18.Într-adevăr pe drumuri viclene i-ai pus pe ei şi i-ai doborât când se înălţau.
19.Cât de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor.
20.Ca visul celui ce se deşteaptă, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai făcut.
21.De aceea s-a bucurat inima mea şi rărunchii mei s-au potolit.
22.Că eram fără de minte şi nu ştiam; ca un dobitoc eram înaintea Ta. Dar eu sunt pururea cu Tine.
23.Apucatu-m-ai de mâna mea cea dreaptă. Cu sfatul Tău m-ai povăţuit şi cu slavă m-ai primit.
24.Că pe cine am eu în cer afară de Tine? Şi afară de Tine, ce am dorit pe pământ?
25.Stinsu-s-a inima mea şi trupul meu, Dumnezeul inimii mele şi partea mea, Dumnezeule, în veac.
26.Că iată cei ce se depărtează de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leapădă de Tine.
27.Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea, ca să vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului.

Psalmi care se citesc la diferite trebuințe sufletești și trupești

Rânduiala aceasta a citirii psalmilor o găsim într-o relatare a Sfântului Paisie Aghioritul, ucenic al Sfântului Arsenie Capadocianul. Iată ce spune Sfântul Paisie:

„Sfântul Arsenie, deoarece nu avea în Molitfelnic rugăciunile corespunzătoare pentru toate cazurile în care oamenii îi cereau ajutor, folosea și Psalmii. A scris într-un caiet împrejurarea pentru care folosea fiecare psalm. Când acest caiet a ajuns în mâinile mele, am început să citesc Psaltirea, făcând rugăciune pentru situația în care se citea fiecare psalm. Îmi spune gândul că în rugăciunea cu Psaltirea mult ajută și Sfântul Arsenie.”

Psalmul 1 –  Atunci când un pom sau o viță-de-vie este plantată, ca să poată aduce roadã.

Psalmul 2 – Pentru ca Dumnezeu sã îi lumineze pe cei ce se duc la întâlniri și soboare.

Psalmul 3 – Pentru ca răutatea sã iasă de la oameni, ca să nu îsi mai chinuiască cu nedreptate semenii.

Psalmul 4 – Pentru ca Dumnezeu sã tãmãduiască pe oamenii cei simțitori (sensibili), ce se îmbolnăvesc de deprimare din pricina purtării oamenilor cu inima împietrită.

Psalmul 5 – Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască ochii cei răniti, ce s-au mușcat de către o persoană rea.

Psalmul 6 –  Pentru ca Dumnezeu să dezlege persoana ce se află sub o vrajă.

Psalmul 7 – Pentru cei ce s-au păgubit din pricina fricii, a groazei și a amenințării oamenilor celor rai.

Psalmul 8 –  Pentru cei ce sunt răniți de diavoli sau de oameni stricați.

Psalmul 9 – Pentru ca diavolii sa înceteze a te chinui în somn, sau cu închipuiri în timpul zilei.

Psalmul 10 – Pentru perechile cu inima împietrită care se ceartă și divorțează (când bărbatul sau femeia împietrită la inimă își chinuiesc soția sau bărbatul simțitor).

Psalmul 11 – Pentru oamenii bolnavi cu mintea, care au răutate și îi vatămă pe alții.

Psalmul 12 – Pentru cei ce suferă din pricina ficatului.

Psalmul 13 – Pentru un diavol înfricoșător; repetat de trei ori pe zi, vreme de trei zile.

Psalmul 14 – Pentru ca tâlharii sau hoții să își schimbe cugetul și să plece nefăcând vreo vătămare, și pocăindu-se.

Psalmul 15 – Pentru ca cheia să se găsească, atunci când se pierde.

Psalmul 16 – Pentru o acuzație gravă și nedreaptă , de trei ori pe zi vreme de trei zile.

Psalmul 17 – Când se petrece un cutremur sau alt dezastru al naturii, sau ploaie torențială cu fulgere.

Psalmul 18 – Pentru ca femeile să nască cu bine.

Palmul 19 – Pentru perechile ce din pricini medicale nu pot avea copii, ca Dumnezeu să îi tămăduiască și ca să nu divorțeze.

Psalmul 20 – Pentru ca Dumnezeu să înmoaie inimile celor bogați și ei să facă milostenie către cei săraci.

Psalmul 21 – Pentru ca Dumnezeu sa oprească focul, ca să nu se petreacă vătămare mare.

Psalmul 22 – Pentru ca Dumnezeu să-i îmblânzească pe copii cei foarte neascultători, care aduc întristare părinților lor.

Psalmul 23 – Pentru ca să se deschidă ușa când s-a pierdut cheia.

Psalmul 24 – Pentru cei a căror ispită îi tulbură foarte și aduce astfel mereu necazuri în viețile lor, făcându-i să își piardă liniștea și să se plângă.

Psalmul 25 – Când cineva cere ceva bun de la Dumnezeu, ca El sã îl dãruiascã fãrã ca acela sã se vatăme.

Psalmul 26 – Pentru ca Dumnezeu sa îi ocrotească pe țărani de oștile vrăjmașe, ca ele sa nu vatăme oamenii sau câmpurile lor.

Psalmul 27 – Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască pe cei ce suferă din pricina bolilor de obârșie nervoasă sau mintală.

Psalmul 28 – Pentru cei cărora marea le face rău și le este teamă de marea aspră.

Psalmul 29 – Pentru cei ce se află în primejdie departe, pe tărâmul oamenilor sălbatici și

necredincioși, ca Dumnezeu sa îi păzească și să îi lumineze pe oamenii de acolo să devina pașnici și să vină la cunoștința lui Dumnezeu.

Psalmul 30 – Pentru ca Dumnezeu sa dea grâne și roade îndeajuns, atunci când vremea nu este bună pentru agricultură.

Psalmul 31 – Pentru ca cei ce călătoresc să își găsească drumul atunci când s-au rătăcit și suferă din pricina aceasta.

Psalmul 32 – Pentru ca Dumnezeu să descopere adevărul celor ce sunt întemnițați pe nedrept, și ca să fie eliberați.

Psalmul 33 – Pentru cei pe patul de moarte, când sunt chinuiți de diavoli. Sau, pentru oastea vrăjmașă când aduce primejdie și trece granițele cu scopuri rele.

Psalmul 34 – Pentru ca Dumnezeu să îi libereze pe oamenii buni din cursele oamenilor răi, care profită de norodul lui Dumnezeu.

Psalmul 35 –  Pentru ca vrăjmășia să piară cu desăvârșire după certuri și neînțelegeri.

Psalmul 36 – Pentru oameni răniți grav de ucigași.

Psalmul 37 – Când fălcile dor din pricina dinților stricați.

Psalmul 38 – Pentru ca oamenii ce sunt părăsiți și abătuți să găsească de lucru, ca să înceteze a se mai necăji.

Psalmul 39 – Pentru ca dragostea între patron și lucrător să se întoarcă, atunci când s-au schimbat vorbe grele.

Psalmul 40 – Pentru ca femeile să nască cu bine, atunci când copilul vine înainte de vreme în lume.

Psalmul 41 – Pentru cei tineri atunci când se îmbolnăvesc din pricina dragostei, și unul este rănit și suferă.

Psalmul 42 – Pentru ca oamenii să se libereze din temnițele unui neam vrăjmaș.

Psalmul 43 – Pentru ca Dumnezeu să descopere adevărul perechilor, când s-a petrecut o neînțelegere, ca să vină iarăși la pace și dragoste unul față de altul.

Psalmul 44 – Pentru cei ce suferă din pricina inimii sau a rinichilor.

Psalmul 45 – Pentru tinerii ce sunt împiedicați de vrăjmaș din pricina pizmei să întemeieze o

familie (să se căsătoreasca).

Psalmul 46 – Pentru ca patronul sau lucrătorul sa găsească pace, când lucrătorul pleacă supărat pe patron, și ca lucrătorul să găsească de muncă.

Psalmul 47 – Când bande de tâlhari jefuiesc și se petrec mari nenorociri; să se citească repetat

vreme de 40 de zile.

Psalmul 48 – Pentru cei ce au o slujbă primejdioasă.

Psalmul 49 – Pentru ca oamenii ce sunt departe de Dumnezeu să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu și să se mântuiască.

Psalmul 50– Când, din pricina păcatelor noastre și spre a ne îndrepta, vine pedeapsă de la Dumnezeu (epidemie și moarte pentru oameni sau animale).

Psalmul 51– Pentru ca stăpânii cu inima împietrită să se pocăiască și să devina miloși și să nu chinuiască oamenii.

Psalmul 52 – Pentru ca Dumnezeu sa binecuvânteze plasele și să se umple de pește.

Psalmul 53 – Pentru ca Dumnezeu sa lumineze pe oamenii cei bogați care au cumpărat robi, ca sa îi elibereze.

Psalmul 54 – Pentru ca numele unei familii care a fost acuzată pe nedrept să se refacă.

Psalmul 55 – Pentru oamenii simțitori (sensibili), ale căror suflete s-au rănit de către semenii lor.

Psalmul 56  – Pentru acei oameni ce suferă dureri de cap din pricina unei mari supărări.

Psalmul 57  – Pentru ca lucrurile să se așeze pe o cale folositoare celor ce lucrează cu intenție bună, ca Dumnezeu să împiedice orice acțiune îndărătnica a diavolilor sau a oamenilor necinstiți.

Psalmul 58  – Pentru cei ce nu pot grăi, ca Dumnezeu să le dăruiască putința de a grăi.

Psalmul 59 – Pentru ca Dumnezeu sa descopere adevărul atunci când un întreg grup de oameni este acuzat pe nedrept.

Psalmul 60 – Pentru cei ce au necazuri în lucrarea lor, fie din pricina trândăviei ori din cea a fricii.

Psalmul 61 – Pentru ca Dumnezeu sa ușureze de necazuri pe cel ce este slab, ca să nu fie stăpânit de nevoia de a se plânge.

Psalmul 62 – Pentru ca pomii și câmpurile să dea roadă atunci când apa este puțină.

Psalmul 63 – Când cineva este mușcat de un câine sau un lup ce are turbare. (Sfântul Arsenie le dădea și să bea apă sfințită).

Psalmul 64 – Pentru ca neguțătorii să prospere, ca să nu vorbească prea mult și să profite de oamenii simpli.

Psalmul 65 – Pentru ca cel rău să nu pună piedici în cămine și să provoace întristare familiilor.

Psalmul 66 –  Pentru ca locurile unde cresc cloștile să fie binecuvântate.

Psalmul 67 – Pentru ca femeile a căror sarcină s-a pierdut să izbutească să îndure și să fie sănătoase.

Psalmul 68 – Când este ploaie puternică și râurile se revărsa, luând cu ele oameni și case.

Psalmul 69 –  Pentru oamenii simțitori care se întristează din pricina unor lucruri mărunte și deznădăjduiesc, ca Dumnezeu să le dăruiască tărie.

Psalmul 70 – Pentru oamenii deșertați care au ajuns neinteresanți pentru ceilalți [lit. „plictisitori”] din pricina invidiei diavolului și au ajuns la deznădejde, ca să poată găsi milă și tămăduire de la Dumnezeu.

Psalmul 71 – Pentru ca Dumnezeu sa binecuvânteze strângerea noii roade a câmpului, pe care țăranii o aduc acasă.

Psalmul 72 – Pentru ca criminalii sa se pocăiască.

Psalmul 73 – Pentru ca Dumnezeu să îi ocrotească pe țăranii ce își lucrează câmpul, când vrăjmașul a împrejmuit satul.

Psalmul 74 – Pentru ca patronul cel sălbatic s devina pașnic și să nu-și chinui semenii, oameni, lucrătorii.

Psalmul 75 – Pentru o mamă ce este speriată în vreme ce dă naștere, ca Dumnezeu să îi dea neînfricare și să o ocrotească.

Psalmul 76 – Când nu există înțelegere reciprocă între părinți și copii, ca Dumnezeu să-i lumineze, ca astfel copii să asculte de părinți și părinții să arate dragoste.

Psalmul 77 –  Pentru ca Dumnezeu sa îi lumineze pe cei ce împrumută, ca sa nu îi apese pe semenii lor pentru datorie, și ca să fie milostivi.

Psalmul 78 – Pentru ca Dumnezeu să ocrotească satele de prădarea și furăciunea oștirii vrăjmașe.

Psalmul 79 – Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască pe cel al cărui chip se umflă și îl doare tot capul.

Psalmul 80 – Pentru ca Dumnezeu să aibă grijă de cei săraci ce sunt în nevoie și necaz și sunt abătuți din pricina sărăciei.

Psalmul 81 – Pentru ca oamenii să cumpere produsele țăranilor, ca țăranii să nu fie triști și abătuți.

Psalmul 82 – Pentru ca Dumnezeu să îi împiedice pe oamenii cei răi ce vor să ucidă.

Psalmul 83 – Pentru ca Dumnezeu să păstreze tot ce se ține în casă, și animalele și produsele celor ce le produc.

Psalmul 84 – Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască pe cei ce s-au rănit de către tâlhari și pe deasupra s-au vătămat sufletește din pricina groazei.

Psalmul 85 – Pentru ca Dumnezeu să izbăvească lumea când vine epidemia și oamenii mor.

Psalmul 86 – Pentru ca Dumnezeu să lungească viețile acelor membri ai familiei de care are încă mare trebuință restul familiei.

Psalmul 87 – Pentru ca Dumnezeu să ocrotească pe toți cei ce nu au un ocrotitor și suferă din pricina semenilor lor cu inima împietrită.

Psalmul 88 – Pentru ca Dumnezeu să dea tărie celor ce cad cu ușurință bolnavi și sunt slabi trupește, ca să poată lucra fără să obosească și să se deprime.

Psalmul 89 – Pentru ca Dumnezeu să aducă ploaie când este secetă, sau ca fântânile să dea iar apa daca au încetat să o facă.

Psalmul 90 – Pentru ca diavolul să piară, atunci când apare în fața unei persoane și o îngrozește.

Psalmul 91- Pentru ca Dumnezeu să dăruiască prudență oamenilor, ca să sporească duhovnicește.

Psalmul 92 – Pentru ca Dumnezeu să ocrotească corabia când se află în mare primejdie pe mare. (Sfântul Arsenie sfătuia și aruncarea de apă sfințită în cele patru colțuri ale corabiei).

Psalmul 93 – Pentru ca Dumnezeu să îi lumineze pe oamenii turbulenți care pricinuiesc probleme neamului și aduc tulburare oamenilor, provocând necaz prin neorânduială și dezbinare.

Psalmul 94 – Pentru ca nicio vrajă să nu pricinuiască perechilor a începe să găsească motive de cearta și bătaie.

Psalmul 95  – Pentru ca Dumnezeu să dăruiască oamenilor fără de auz, putința de auzi.

Psalmul 96 – Pentru ca vrăjile să plece de la oameni.

Psalmul 97 – Pentru ca Dumnezeu să dăruiască alinare celor ce sunt în necaz, ca să înceteze a fi abătuți.

Psalmul 98 – Ca Dumnezeu să binecuvânteze și să dea har acelor tineri ce doresc să lase toate și să îi urmeze lui Dumnezeu. [în viața monahală]

Psalmul 99 – Pentru ca Dumnezeu să binecuvânteze și împlinească dorințele oamenilor, care sunt pe potriva voii Sale.

Psalmul 100 – Pentru ca Dumnezeu să dăruiască haruri și înzestrări oamenilor buni și simpli.

Psalmul 101 – Pentru ca Dumnezeu să binecuvânteze pe oamenii ce au funcții de putere, ca sa îi ajute pe oameni, cu bunătate și înțelegere.

Psalmul 102 – Pentru ca curgerea de sânge lunară să îi vină unei femei când este întârziată.

Psalmul 103 – Pentru ca Dumnezeu să binecuvânteze avuțiile oamenilor, ca să nu fie triști și abătuți, ci să Îl slăvească pe Dumnezeu.

Psalmul 104 – Pentru ca oamenii să se pocăiască și să-și mărturisească păcatele.

Psalmul 105 – Pentru ca Dumnezeu să îi lumineze pe oameni ca să nu se îndepărteze de la calea mântuirii.

Psalmul 106 – Pentru ca Dumnezeu să îi dea femeii ce nu poate da naștere, putința să o facă.

Psalmul 107 – Pentru ca Dumnezeu să îi smerească pe vrăjmași, ca să își schimbe scopurile cele rele.

Psalmul 108 – Pentru ca Dumnezeu să-i tămăduiască pe cei suferinzi de epilepsie. Sau, pentru ca Dumnezeu să se milostivească de cei ce acuză pe nedrept și să se pocăiască.

Psalmul 109  – Pentru ca tinerii să îi cinstească pe cei bătrâni.

Psalmul 110 – Pentru ca judecătorii cei nedrepți să se pocăiască și să judece cu dreptate norodul lui Dumnezeu.

Psalmul 111 – Pentru ca Dumnezeu să îi ocrotească pe ostașii ce merg la luptă.

Psalmul 112 – Pentru ca Dumnezeu să o binecuvânteze pe văduva cea săracă, ca să își poată plăti datoriile și să se izbăvească de temnița.

Psalmul 113 – Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască pe copii cei înapoiați cu mintea.

Psalmul 114 – Pentru ca Dumnezeu să binecuvânteze și să aline pe copilașii cei săraci, ca să nu fie priviți de sus de copiii celor bogați și astfel să se deprime.

Psalmul 115 – Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască groaznica patimă a minciunii.

Psalmul 116 – Pentru ca familiile să fie unite și cu dragoste și să îl slăvească pe Dumnezeu.

Psalmul 117 – Pentru ca Dumnezeu să îi smerească pe barbari când împrejmuiesc satul și aduc teamă, și ca să întoarcă scopurile lor cele rele.

Psalmul 118 – Pentru ca Dumnezeu să îi zdrobească pe barbari și să smerească lucrul lor când ucid femei și copii nevinovați.

Psalmul 119 – Pentru ca Dumnezeu să dăruiască răbdare și stăpânire de sine celor ce trebuie să viețuiască cu oameni necinstiți și nedrepți.

Psalmul 120 – Pentru ca Dumnezeu să ocrotească pe cei robiți de mâinile vrăjmașului, ca să nu fie schilodiți înainte de a fi eliberați.

Psalmul 121 – Pentru ca Dumnezeu să îi tămăduiască pe cei ce suferă din pricina „ochiului celui rău”.

Psalmul 122 – Pentru ca Dumnezeu să dăruiască vedere orbilor și să tămăduiască ochii ce sunt întru durere.

Psalmul 123 – Pentru ca Dumnezeu să ocrotească oamenii de șerpi, ca să nu muște.

Psalmul 124 – Pentru ca Dumnezeu să ocrotească câmpurile celor drepți de oamenii cei răi.

Psalmul 125 – Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască pe oamenii ce suferă din pricina unor dureri de cap fără de sfârșit.

Psalmul 126 – Pentru ca Dumnezeu să aducă pace unei familii când se petrec certuri.

Psalmul 127 – Pentru ca răutatea vrăjmașului să nu se apropie nicicând de cămine, și ca sa fie pacea și binecuvântarea lui Dumnezeu în familie.

Psalmul 128 – Pentru ca Dumnezeu să tămăduiască oamenii suferinzi de migrene, ori, pentru ca Dumnezeu să se milostivească de oamenii nesimțitori și indiscreți ce aduc întristare celor sensibili.

Psalmul 129 – Pentru ca Dumnezeu să dăruiască neînfricare și nădejde celor ce încep o slujbă

nouă și nu o cunosc bine încă, ca sa nu afle mari greutăți în lucrul lor.

Psalmul 130 – Pentru ca Dumnezeu să dăruiască pocăința și să aline cu nădejde oamenii, ca să se mântuiască.

Psalmul 131 – Pentru ca Dumnezeu să arate mila lumii când din pricina păcatelor noastre au loc necontenit războaie.

Psalmul 132 – Pentru ca Dumnezeu să lumineze neamurile și să devină prietenoase și oamenii să afle pace.

Psalmul 133 – Pentru ca Dumnezeu să îi ocrotească pe oameni de orice primejdie.

Psalmul 134 – Pentru ca oamenii să se concentreze la vremea rugăciunii și cugetul lor să se unească cu Dumnezeu.

Psalmul 135 – Pentru ca Dumnezeu să îi ocrotească pe emigranți când își lasă căminele și pleacă, ca să fie izbăviți de sălbatici.

Psalmul 136 – Pentru ca Dumnezeu să aducă statornicie persoanei cu o fire nestatornică.

Psalmul 137 – Pentru ca Dumnezeu să lumineze pe stăpânii locului ca cererile oamenilor să fie tratate cu înțelegere.

Psalmul 138 – Pentru ca Dumnezeu să oprească ispitirea oamenilor simțitori cu gânduri de hula.

Psalmul 139 – Pentru ca Dumnezeu să îl facă pașnic pe capul familiei care are o fire foarte dificilă și aduce suferință întregii familii.

Psalmul 140 – Pentru ca Dumnezeu să îl facă pașnic pe stăpânul sălbatic al unui loc, ce își chinuie semenii.

Psalmul 141 –  Pentru ca Dumnezeu să îl facă pașnic pe răzvrătitul ce face rău; apoi, chiar dacă  este kurd, devine un miel. [Sf. Arsenie viețuia în Asia Mica. Kurzii, ce erau adesea soldați, aveau o reputație printre alte grupuri etnice de a fi luptători violenți. – n. trad. gr.]

Psalmul 142 – Pentru ca Dumnezeu să ocrotească mama de-a lungul sarcinii, ca să nu piardă copilul.

Psalmul 143 –  Pentru ca Dumnezeu să îi împace pe oameni când sunt neliniștiți, ca să nu se petreacă un război civil.

Psalmul 144 – Pentru ca Dumnezeu să binecuvânteze lucrul oamenilor, ca să fie bine primit de către Dansul.

Psalmul 145 – Pentru ca Dumnezeu să oprească curgerea sângelui, la oamenii ce suferă de ea.

Psalmul 146 – Pentru ca Dumnezeu să îi tămăduiască pe oamenii ce au fost muscați și răniți la fălci de oameni răi.

Psalmul 147 – Pentru ca Dumnezeu să aducă pace animalelor sălbatice, ca să nu vatăme oamenii sau roada câmpului.

Psalmul 148 – Pentru ca Dumnezeu s facă apa potrivită, ca oamenii să aibă din belșug și să Îi dea slavă lui Dumnezeu.

Acestea au fost ale Sf. Arsenie.

Următoarele doua recomandări sunt ale cuviosului Paisie Aghioritul.

Psalmul 149 – Din recunoștință și mulțumire lui Dumnezeu pentru multele Sale bunătăți și pentru prea plinul dragostei Sale, ce nu cunoaște limita și îngăduința cu noi.

Psalmul 150 – Pentru ca Dumnezeu să dăruiască fericire și alinare celor întristați, frați și surori ale noastre, ce sunt în locuri depărtate, și acelora dintre frații și surorile noastre ce sunt adormiți și sunt și mai departe. Amin.

INDEX TEMATIC

AGRICULTURÃ: 1, 26, 30, 50, 52, 62, 66, 71, 83, 124, 147, 148

ANIMALE neprietenoase: 63, 123, 147

CALAMITÃTI: 17, 21, 30, 50, 62, 68, 85, 89

CÃLÃTORIE SI EMIGRATIE: 28, 29, 31, 92, 135, 150

COPII: 22, 76, 109, 113, 114

DUHOVNICEȘTI: 3, 9, 24, 25, 29, 49, 50, 57, 72, 91, 98, 99, 100, 104, 105, 108, 115, 119, 130, 134, 136, 149

LEGE ȘI GUVERNARE: 14, 16, 32, 36, 47, 51, 59, 72, 82, 84, 93, 101, 108, 110, 137, 140, 141, 143

LUCRU: 2, 38, 39, 46, 48, 51, 52, 57, 60, 64, 74, 81, 83, 100, 101, 103, 129, 137, 140,144

MOARTE: 33, 150

OCROTIRE: 9, 13, 34, 47, 48, 57, 90, 133

PACE (între prieteni si în familie): 10, 19, 22, 35, 41, 43, 45, 54, 65, 76, 86, 94, 109, 116, 126, 127, 139

PACE SI RÃZBOI: 26, 33, 42, 73, 78, 93, 107, 111, 117, 118, 120, 127, 131, 132, 135, 140, 141, 143

PREOCUPÃRI SOCIALE: 20, 32, 35, 38, 51, 53, 59, 77, 80, 81, 87, 93, 101, 110, 112, 113, 114, 119, 124, 137, 140

PROPRIETATE: 14, 15, 23, 47, 83, 103, 124

SÃNÃTATE – a femeilor: 18, 19, 40, 67, 75, 106, 145

SÃNÃTATE – sufleteascã / mintalã: 4, 7, 8, 9, 11, 24, 27, 41, 55, 56, 60, 61, 69, 70, 80, 81, 84, 97, 100, 103, 128, 136, 138

SÃNÃTATE – trupeascã: 5, 12, 28, 36, 37, 44, 56, 58, 63, 79, 86, 88, 95, 102, 108, 122, 125, 128, 145, 146

VRÃJI ȘI DIAVOLI: 5, 6, 8, 9, 13, 33, 57, 65, 90, 94, 96, 121

Împotriva vrãjmasilor, care te asupresc: Psalmii 3, 19, 30, 31, 58, 108, 142.

Când bântuie ciuma sau alte boli, la noi sau în altã parte: Psalmul 90.

Dupã ce ai cãzut în pãcat: Psalmii 50, 45, 46, 70 si 72.

Când mergi sã te judeci cu cineva: Psalmii 20 si 75.

Când te apucã frica: Psalmii 6, 66 si 76.

Când te supãrã necuratul: Psalmul 37.

În închisoare, în robie sau când cazi prizonier: Psalmul 69.

La dezlãnțuirea fulgerelor și trãznetelor, sau când bate grindina: Psalmul 84.

Când mergi la rãzboi: Psalmul 84.

Când începi sã faci pâine din recoltã nouã, sã gusti din vinul nou, sau sã mãnânci întâi din orice fel de poame: Psalmul 33

Rețeta duhovnicească a Sfântului Ierarh Ignatie Briancianinov

Vă trimit o rețetă duhovnicească. Și vă sfătuiesc să folosiți doctoria propusă de câteva ori pe zi, mai ales în clipele de mare suferință, atât a sufletului, cât și a trupului. Nu vor întârzia să se arate puterea și vindecarea ascunse în doctorie, care la arătare e cât se poate de smerită. Însingurându-vă rostiți fără grabă, în așa fel încât să vă auziți glasul, închizându-vă mintea în cuvinte (așa sfătuiește Sfântul Ioan Scărarul), următoarele:

«Slavă Ție, Dumnezeul meu, pentru necazul pe care l-ai trimis asupra mea; cele vrednice de faptele mele primesc; pomenește-mă întru împărăția Ta».

Rugăciunea trebuie rostită cât se poate de rar. După ce ați spus-o o dată, odihniți-vă puțin. Apoi spuneți-o din nou și iarăși odihniți-vă. Continuați să vă rugați cinci sau zece minute până ce vă veți simți sufletul liniștit și mângâiat.Pricina liniștirii și mângâierii e limpede: harul și puterea lui Dumnezeu se cuprind în slavoslovirea lui Dumnezeu, nu în grăirea împodobită și multă. Iar slavoslovirea și mulțumirea sunt lucrări predanisite nouă de Însuși Dumnezeu, nicidecum născocire omenească. Apostolul poruncește din partea lui Dumnezeu să facem această lucrare

( v. 1 Tes. 5, 18).”Maica Siluana

Sfântul Isaac Sirul ne oferă 30 de îndemnuri despre bucuria smereniei

Lasă-te răstignit şi nu răstigni.Lasă-te nedreptăţit şi nu nedreptăţi.

Lasă-te bârfit şi nu bârfi.Fii blând şi nu zelos şi rău.

Veseleşte-te cu cei ce se veselesc şi plângi cu cei ce plâng, căci acesta este semnul curăţiei.

Fii bolnav cu cei bolnavi.Plângi cu cei păcătoşi.

Bucură-te cu cei ce se pocăiesc.

Fii prieten cu toţi oamenii, dar şi singur în cugetul tău.

Fii părtaş la pătimirea tuturor, dar cu trupul tău fii departe de toate.

Nu mustra pe cineva şi nu osândi nici chiar pe cei foarte răi în vieţuirea lor.

Întinde haina ta peste cel ce a greşit şi acoperă-l. Şi dacă nu poţi lua asupra ta greşelile lui şi nu poţi primi certarea şi ruşinea în locul lui, rabdă-l măcar şi nu-l ruşina…

De nu te linişteşti cu inima, linişteşte-te măcar cu limba.

Şi dacă nu poţi pune rânduială în gânduri, pune rânduială măcar cu trupul tău.

Şi de nu poţi lucra cu trupul tău, întristează-te măcar în cugetul tău.

Şi de nu poţi sta la priveghere, priveghează măcar şezând pe patul tău sau chiar întins pe el.

Şi de nu poţi posti două zile, posteşte măcar până seara.

Şi de nu poţi până seara, păzeşte-te măcar să nu te saturi.

De nu eşti curat în inima ta, fii curat măcar în trupul tău.

De nu plângi în inima ta, imbracă-ţi cu jale măcar faţa ta.

De nu poţi milui, vorbeşte măcar cu un păcătos.

De nu eşti făcător de pace, fii măcar neiubitor de tulburare.

De nu te poţi strădui, fă-te măcar în cuget netrândav.

De nu eşti biruitor (asupra păcatelor), măcar să nu te mândreşti faţă de cei vinovaţi.

De nu izbuteşti să închizi gura celui ce bârfeşte pe soţul tău, păzeşte-te măcar să nu te faci părtaş în aceasta cu el.

De iubeşti blândeţea, rămâi în pace.

Şi de te vei învrednici de pace, te vei bucura în toată vremea.

Caută înţelepciunea şi nu aurul.

Îmbracă-te în smerenie şi nu în mătase.

Caută să dobândeşti pacea şi nu împărăţia.

Iată, frate, îndemnul meu: mila să-ţi sporească în suflet până când vei simţi în inima ta aceeaşi milă pe care Domnul Iisus Hristos o are față de tine.”

(Sfântul Isaac Sirul – Cuvinte despre sfintele nevoinţe, Filocalia X

Sfaturile Maicii Pelaghia

  • Despre importanţa deosebită a Sfintei Împărtăşanii din Joia Mare că, de s-ar întâmpla prigoană, cu harul acestei Sfinte Împărtăşanii poţi rezista trei ani.
  • Pentru agonisirea tăriei şi a neclintirii în credinţă să ne rugăm în faţa icoanelor „Vladimirskaia”, „Grebnevskaia”, proorocului Amos, poorocului Daniel (el dăruieşte rugăciunea buzelor), Cuv. Simeon Stâlpnicul, Sf. Apostol Pavel şi Fericitului Augustin (ambii încă dăruiesc cunoştinţe, minte deosebită şi ajută copiilor la învăţătură).
  • Maica Domnului prin chipul Său „Izvorul de viaţă dătător” dăruieşte har pentru cunoaşterea adevărului.
  • De orice lucru straşnic – Sf. Mc. Bonifatie.
  • Pentru iertarea păcatelor grozave – Mântuitorului, înaintea icoanei Maicii Domnului „Aflarea celor pierduţi”, Sf. Arh. Mihail, Drept. Iosif Logodnicul, Drept. Simeon de Dumnezeu Primitorul, Sf. Ap. Petru şi Pavel, Sf. Părinte Ierarh Nicolaie, Mare Făcător de Minuni, tuturor sfinţilor.
  • Pentru izbăvirea de necazuri, scârbe şi pieire – înaintea sfintei icoane „Izbăvitoarea”.
  • De toate bolile – la icoana „Tămăduitoarea”, Sf. Arhanghel Rafail, Drept. Simeon de Dumnezeu Primitorul, Sf. Sfinţitul Mc. Pancratie, Cuv. Serafim de la Sarov şi de citit cât mai des psalmul 26 (de 40 de ori nu mai puţin de trei nopţi la rând).
  • De dureri de cap – Sf. Prooroc Înaintemergător şi Botezător al Domnului, Ioan.
  • De bolile ochilor – rugăciuni la icoana Maicii Domnului „Kazanskaia”.
  • De bolile pieptului şi a pântecelui – Sf. Ap. Ioan Teologul.
  • De bolile plămânilor, boli femeieşti şi pentru ajutor la naştere – înaintea icoanei „Feodorovskaia” (la bolile de plămâni de citit cât mai des „Împărate Ceresc . . . ”, de 40 de ori, noaptea).
  • De bolile mâinilor – la icoana Maicii Domnului „Trichirusa” („Троеручица”).
  • De bolile picioarelor – Cuv. Simeon Stâlpnicul, Sf. Mc.Trifon, Cuv. Serafim de la Sarov.
  • De boli canceroase – la icoana Maicii Domnului „Împărăteasa Tuturor” („Pantanasa”), Cuv. Macrina, Drept. Nicodim.
  • De boala sângelui – Sf. Mc. Smaragd.
  • Pentru ca să fii iubit, ca oamenii să aibă faţă de tine o atitudine binevoitoare – Sf. Împărat şi Prooroc David.
  • Pentru ca copiii să aibă dragoste faţă de părinţi — Sf. M. Mc. şi Tămăduitor de boale Pantelimon.
  • Pentru a trăi în îndestulare – înaintea icoanei Maicii Domnului „Sporitoarea grânelor” („Спорителъницахлебов”), Sf. Proor. Ilie, Sf Ap. şi Evang. Ioan Teologul, Sf. Nicolae, Făcătorul de Minuni, Sf. Spiridon al Trimitundiei, Sf. Sfinţit. Mc. Haralampie.
  • Pentru a primi serviciu, loc de muncă – Sf. Mc. Boris şi Gleb.
  • Pentru a avea casă – la icoana Maicii Domnului „Zid Nesurpat” („Нерушимая Стена”), Sf. Părinte Ierarh Nicolae, Mare Făcător de Minuni, Sf. Împărat şi Prooroc David, Cuv. Serafim, celor 12 fraţi-zidari ai bisericii din Kiev.
  • Pentru pruncii omorâți în pântecele mamei lor:

Să ne însemnăm cu Sfânta Cruce cu multă luare aminte şi cu evlavie: pe frunte, pe pântece, pe umărul drept şi stâng (nu deasupra umărului, ci din faţă). Atunci când adunăm corect degetele mâinii drepte, noi chemăm ajutorul Preasfintei Treimi, cine-I va putea sta împotrivă?
Metaniile să le batem corect: după însemnarea cu Sf. Cruce, privind cu evlavie la Sf. icoană sau la Sf. Cruce facem metanie şi îndată ne îndreptăm. Este de nepermis ca, stând în genunchi, să culcăm fruntea pe podele sau pe mâini şi să „înmărmurim” pe mai mult timp în această poziţie (cu dosul în sus). E un păcat foarte grav. Aşa procedează dracii şi vrăjitorii în zilele marilor sărbători ale Sfintei Treimi, ale Pogorârii Duhului Sfânt. Harul îi ţintuieşte la pământ şi ei îşi ascund capetele (dracii îşi bagă râtul în mocirla mlaştinii), însă, în semn de nesupunere lui Dumnezeu, îşi expun dosurile goale spre cer. O vrăjitoare din Reazan a fost surprinsă, chiar la ea acasă, de ziua Sfintei Treimi în această poziţie ruşinoasă.
În colţul camerii unde se află sfintele icoane ţineţi deschisă Psaltirea (de exemplu, la psalmul 26), chiar dacă încă nu citiţi psalmii, dracii deja şi de la aceasta se scutură.

Pelagheia din Reazan, fecioară văzătoare cu duhul, spunea că rugăciunea de noapte (metania) este înaintea lui Dumnezeu preţuită de 40 de ori mai mult decât tot aceeaşi rugăciune care se citeşte ziua. Deoarece în numele Domnului nostru Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu, omul se scoală la rugăciune în timpul cel mai potrivit pentru somn. De rugăciunea în toiul nopţii, însă, te poţi apropia numai având deprinderea întărită a rugăciunii de zi. La început să te rogi noaptea foarte puţin, apoi, să adaogi cu încetul câte o „fărâmitură”, desigur, numaidecât aflându-te în smerenie.

Maica Pelaghia explica importanţa şi folosul practic al citirii unor psalmi şi rugăciuni, deosebit de necesare în vremurile noastre, vremuri de pe urmă.
Foarte puternică este rugăciunea alcătuită numai din cinci cuvinte: „Căci cu noi este Dumnezeu!”. În ea este tăria credinţei, toată nădejdea noastră către Dumnezeu şi bucuria duhovnicească a credincioşilor conştienţi că înlăuntrul lor este Dumnezeu-Emanuel. Şi dacă Dumnezeu este cu noi, cine poate fi împotriva noastră? Iată de ce de această mică rugăciune atât de mult se teme vrăjmaşul nostru cel văzut şi nevăzut (oamenii răi, vrăjitorii, dracii). O roabă a lui Dumnezeu a reuşit să rostească de trei ori mecanic, în grabă, rugăciunea: „Căci cu noi este Dumnezeu!”, înainte de a-i deschide uşa „lăcătuşului” care a zis: „Mi-ai luat-o pe dinainte, acum nu mai am ce face la tine”, şi, înspăimântat, s-a retras.

Matuska dadea mare atentie starii sufletesti a celor ce veneau la ea. Celui ce venea la ea cu mintea imprastiata obisnuia sa-i spuna: „Inainte de toate trebuie sa vorbesti despre sufletul tau, despre inima… vorbeste despre tine. Pe cel trandav duhovniceste il mustra astfel: „Nu ai credinta, nu postesti; iti place sa dormi ceasuri multe si nu te rogi lui Dumnezeu – nu ai rugaciune…” Si adauga cu parere de rau: „Oamenii de azi sunt impietriti, nu mai vor sa se roage”. Altuia ii explica: „E o nenorocire ca ma rog [numai, n.n.] eu pentru tine. Caci fiecare ar trebui sa se roage pentru sine”.

„Fii credincioasa! Roaga-te Domnului si cere-i: «Doamne, trimite-mi harul tau!» o povatuia ea odata pe o femeie intr-o pufoaica, care era coplesita de aspra truda taraneasca, neavand deci nici macar un minut liber: “Spre a dobandi orice lucru de la Domnul prin rugaciune trebuie sa te rogi patruzeci de zile si patruzeci de nopti”. Ea mai dadea si urmatorul sfat:

„Orice s-ar intampla, roaga-te totdeauna Domnului: «Doamne fii cu mine ! Nu ma parasi!» Nu lua in seama nimic altceva, chiar daca vin «incornoratii» (adica diavolii). Si roa­ga-te Maicii Domnului”.

Pe altii ii invata:

Trebuie sa te rogi lui Dumnezeu si trebuie sa postesti. Daca te trezesti noaptea, spune cateva rugaciuni, altfel nu te mantuiesti… Poti fi placut lui Dumnezeu chiar daca stii numai o singura rugaciune”.

“Te poti ruga lui Dumnezeu chiar si sub cuptor”, i-a spus odata unui seminarist ce se pregatea sa faca un pelerinaj, “taraste-te sub cuptor si roaga-te. Nu nadajdui ca se vor ruga altii pentru tine. Roaga-te singur -acesta este cel mai sigur lucru, cel mai curat…”

“Ne putem ruga unii pentru altii. Atunci rugaciunea mea va fi auzita pentru tine, iar rugaciunea ta va fi auzi­ta pentru mine”, a spus ea odata. “Deci fiecare trebuie sa se roage, asa cum poate. Trebuie numai sa crezi!”.

O taranca ce nu stia nici macar o rugaciune i-a trecut pragul, iar schimonahia Macaria a invatat-o cum si cu ce simtamant sa se adreseze lui Dumnezeu:

„Sculandu-te din somn, cere: «Blagosloveste-ma, Doamne, sa vietuiesc in aceasta zi dupa poruncile Tale». Cand te culci, cere: «Doamne, cer pocainta pentru pacatele mele si blagoslovenie pentru somnul meu», sau «Primeste-ma, Doamne, si blagosloveste-ma in somnul ce vine»”.

Amintea oamenilor ca trebuie sa se roage mai des pentru morti:

„Odihneste, Doamne, sufletelor robilor Tai adormiti (si zici numele); pentru placintele calde, pentru sfintita prescura si pentru masa pomenirii,[1] si le fa lor vesnica pomenire”.

Oamenii mai inaintati duhovniceste o intrebau pe Matuska lucruri mai complicate, iar ea raspundea fiecaruia dupa statura sa duhovniceasca:

Daca vrei sa dobandesti harul, trebuie sa te pregatesti ca sa dobandesti scanteia dumnezeiasca. Oricine poate primi har – roaga-te numai lui Dumnezeu, cere-I lui Hristos: «Doamne, iarta-ma si milostiveste-te de mine». Atunci cand va fi nevoie, El va trimite harul Sau”.

I s-a pus intrebarea: „Ce este rugaciunea curata?” „Rugaciunea curata este rugaciunea fara ganduri”, a raspuns ea. O alta intrebare a fost: „Care-mi sunt cartile cele mai de folos sa le citesc?” „Citeste Evangheliile, Psaltirea, cartea de rugaciuni”. Toate sfaturile, invataturile si raspunsurile ei la intrebari erau patrunse de experienta duhovniceasca si de intelepciune plina de har.

Schimonahia Macaria putea sa ofere numai un mic rastimp de vreme fiecarui vizitator. Dar obisnuia sa vorbeasca mai mult cu fiii ei duhovnicesti ce veneau sa stea cu ea – raspunzandu-le la intrebari ori spunandu-le cate un cuvant de suflet folositor.

Matuska era intrebata adesea despre lumea de dincolo de mormant.

De ce sa te temi de ea?” raspundea ea linistita. „Este un lucru de care nu poate scapa nimeni – toti trebuie sa murim si sa dam raspuns Mantuitorului. Sufletul tau nu trebuie sa fie robit nimanui; el se afla in mare sfintenie. Domnul pazeste sufletul tau ca pe Ingerul Sau. Dupa moarte sunt trei judecati – primele doua la un an, iar a treia la trei ani. Prima judecata hotaraste unde va fi dus sufletul, a doua il statorniceste acolo si a treia hotaraste pedeapsa. Este bine acolo pentru cei ce au fost ucisi; jumatate din judecata lor este inlaturata – pacatele lor sunt sterse dupa voia Domnului. Copiii adormiti cresc in Imparatia Cerurilor.

De mai multe ori am stat de vorba cu Matuska de­spre dreptii din vremea noastra ce tin intreaga lume cu rugaciunile lor. Ea ii cunostea prin duhul ei plin de har.

Avem multi stalpi (caci asa ii numea ea, n. aut.), foarte multi, iar ei staruie catre Domnul! Sunt atatia vazatori cu duhul! Ei sunt ascunsi de ochii strainilor in munti, in colibe micute, asa de micute ca abia de incapi in ele, numai cu o masuta si o icoana pe perete. Ei sunt stalpi de la pamant pana la cer! Fie ca dumnezeiestii stalpi sa ramana in picioare – caci ei se roaga pentru noi”.

Despre viata clericilor din zilele noastre a spus odata: „In zilele de azi nu mai e nici un preot caruia sa-i poata merge toate bine. Daca sunt sanatosi, atunci au vreun necaz acasa”. Adesea venea vorba despre viata de azi.

Pai, ce putem sa facem”, zicea ea cu resemnare, „am ajuns sa traim vremuri rele. Am tot mers si am mers, si ne-am izbit de un zid. Astazi nu mai e decat vai; dulceata nu se mai afla nicaieri. Dumnezeu a ingaduit asa. Cerul e intunecat si tuna pe pamant. Dumnezeu nu mai daruieste nici o bucurie. Oamenii sunt indeobste rai, facatori de rele, care nu se supun defel Domnului Dumne­zeu. Oamenii s-au obisnuit sa traiasca dupa voia lor. Cei ce s-au curatit de pacate frecandu-se cu nisip, asa incat sa se faca fara de pacat – aceia sunt cei intelepti”.

Ascultand-o pe Matuska, mi-am amintit cugetarea unui preot despre felul cum tot mai mult,

prin rautati si patimi si prin practici oculte, oamenii ajung indraciti; calauze pe propria cale a vointei dracesti – vointa indreptata catre nimicirea omenirii – ei pregatesc calea venirii lui antihrist”. [2].

„Toti cei buni au murit”, imi spunea Matuska, „toti sunt in cer. Ei nu au cunoscut aceasta pustiire. S-au rugat lui Dumnezeu si bine le va fi acolo. Dar acum intreg norodul a luat-o razna. Nu mai stiu de Dumnezeu, citesc orice le iese in cale si aduna tot ce le cade in mana. Urasc cele dumnezeiesti si iubesc cele paganesti. Oamenii s-au schimbat cu adevarat – nu mai cred in Dumnezeu; iar daca citesc rugaciuni, le citesc fara bagare de seama, fara luare-aminte. Ia auzi, femei de saptezeci de ani joaca si isi flutura naframele. Ce vremuri traim, si ele joaca… Vremurile sunt pacatoase. Carmuitorii nu mai sunt pentru popor si toate se vor nimici. Nu mai este nici o mila fata de oameni”, a spus asta in august 1988.

„Nu mai e cu putinta ca cineva din noua generatie sa ajunga cuvios[3]; au ajuns prea tarziu, spunea schimonahia ca raspuns la intrebarile mele. Si-au pierdut radacinile dumnezeiesti. Aceste radacini trebuie pastrate cu truda. Ele se dau la botez o singura data, si sunt aduse de foarte departe – din Rai”.

Cugetand la vorbele Matuskai, noi, fiii ei duhovnicesti, ne-am dat seama ca, pe nestiute, a venit vremea cand vom fi poate martorii plecarii ultimei generatii de oameni sfinti precum schimonahia Macaria. Caci ei, sfintii, sunt „sarea pamantului”, dupa spusele Sfantului Siluan de la Muntele Athonului.

Ei sunt noima fiintarii sale; ei sunt roada pentru care se pazeste pamantul. Dar cand pamantul va inceta a mai naste sfinti, puterea ce pazeste lumea de nimicire se va lua de la el.”[4]

Pecetea pacatului este asupra noastra a tuturor, si nu ne ingaduie sa ne ridicam catre cer, ci ne lasa doar sa alunecam in jos la vale.

„Cat mi-e de mila de voi toti”, spunea Matuska cu mahnire. „Ingerii din cer sunt asa de prietenosi unii cu altii”. (La aceste vorbe o blanda lumina ii lumina deplin chipul). Fiind martor fara sa vreau la numeroasele convorbiri intre maica Macaria si oamenii ce veneau s-o vada, am fost uimit sa aflu ca multi dintre ei nu cunosteau nici macar rugaciuni elementare precum „Tatal nostru”, sau „Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, bucura-te”. Fara sa vreau, mi-a venit in minte gandul acesta: multi oameni sufera de boli si necazuri fiindca ne-am indepartat de Domnul. „Astazi se poate ajunge la Dumnezeu numai prin boala si necazuri”, mi-a confirmat Matuska concluziile.

Victime ale vrajilor

In ultimii ani Rusia a fost cuprinsa de o salbatica revarsare de demonism. Astrologi, ghicitori si vrajitori [5] isi fac auzita vocea in milloacele de comunicare tiparite iar sedintele lor de lucru pot fi vazute la televizor sau auzite la radio. Ideile lor sunt larg raspandite – manuale de magie, vrajitorie si astrologie se tiparesc in tiraje de masa. Natiunea este prinsa intr-o retea de scoli unde oamenii participa activ la aceasta afacere antiteista.[6] Unele mijloace de comunicare in masa scot direct in evidenta presupusa valoare a profesiunii de vrajitor pentru societate, in timp ce vrajitorii schilodesc pe fata milioane de suflete omenesti, indepartandu-le de Dumnezeu. Multi dintre cei ce au experiat influenta nimicitoare a recent-proclamatilor “vindecatori” si au suferit grave tulburari psihice si alte tulburari fiziologice insemnate,au venit mai apoi la Schimonahia Macaria sa ceara ajutor.

Cand o vizitam pe Matuska, de obicei o ajutam cat puteam, dand drumul vizitatorilor in casa si conducandu-i la Matuska. Obisnuiam sa le pun stanjenitoarea intrebare: au fost oare pe la „vindecatori”, au vizionat sedintele lor de „vindecare” la televizor sau i-au ascultat la radio? Aproape toti cei veniti raspundeau afirmativ si nici unul dintre ei nu a stat sa se gandeasca ce fel de putere „vindecatoare” era cea care savarsea acele lucruri.

Tamaduirea „ca dar de la Dumnezeu”, scrie un preot  care cunoaste bine esenta acestei miscari, „se da celui cu inima curata, celui lipit cu totul lui Hristos, de obicei unui nevoitor… Dreptul caruia i s-a dat Puterea lui Dumnezeu […] face […] voia lui Dumnezeu, care e indreptata catre mantuirea omului”.[7]

El tamaduieste, mai intai sufletul, si apoi trupul. Sufletul omului e intarit si curatit de patimi – adica este scapat de cauza morala a bolilor. Mare parte din aceste tamataduiri se savarsesc direct prin rugaciune, cand Domnul lucreaza tamaduirile prin Duhul Sfant.[8] Ce nevointe trebuia sa savarseasca Schimonahia Macaria spre a tamadui pe acesti nefericiti oameni: cate rugaciuni a trimis ea Domnului si Maicii Domnului pentru ei, spre a le alina suferintele si a-i scapa de intunecimea acestei stricaciuni! Unora le dadea sfaturi  generale, altora indrumari directe. „Temeti-va de vrajitori si de vrajitorie in viata de aici” repeta ea neobosita. „Apropiati-va de aceasta adunatura numai cu cea mai mare bagare de seama”, sfatuia pe oamenii care locuiau in apropierea vrajitorilor sau munceau laolalta cu ei. „Va pot vatama asa de tare incat sa nu mai stiti unde e susul si unde e josul”. La inevitabila intrebare cum poti sa-i cunosti pe acesti oameni, ne-a dezvaluit: „Vrajitorii au ochii rosii si lacramosi. Asta fiindca lucreaza toata noaptea si nu dorm”. Citisem despre acest „lucru” al lor in scrierea unui vestit cercetator al subiectului.

„Ei sunt in acelasi timp stapanii demonilor, cat si robii lor: stapani, fiindca pot chema duhurile necurate; robi, fiindca li se cere sa lucreze fara incetare spre a primi aceasta stapanire, caci daca vrajitorul nu-i trimite la vreo treaba, indata il chinuie chiar pe vrajitor[9].

– Daca vrei sa fii sanatos, avertiza schimonahia, nu da nimanui fotografia ta. Este cel mai vatamator lucru pe care-l poti face – sa-ti dai fotografia.

– Oare pe vremuri sa nu fi fost asemenea oameni? o intrebau fiii ei duhovnicesti, stiind ca ea insasi avusese de suferit toata viata de pe urma unor asemenea “babe” vrajitoare.

– Pe-atunci erau mai putine vrajitoare. Numai de curand au inceput sa se inmulteasca.

– Cum se face ca oamenii acestia nu se indreapta catre Dumnezeu, ci catre „cel viclean”?

– Sunt momiti de el si fac acest pacat. O data ce l-au facut, nu se mai pot opri. Orice pacat are un inceput, dar nu are sfarsit. Puterile raului au napadit intreaga lume.

Cand schimonahia Macaria era intrebata cum te poti pazi de oamenii rai, sfatuia sa se spuna rugaciuni si sa se tina minte ca vrajitorii isi savarsesc relele la patru dupa-amiaza si la miezul noptii. „Ora patru din zi este foarte primejdioasa”, spunea ea adesea, „pot aparea tot felul de boli. Nu dati nimic si nu lasati pe nimeni in casa la ceasul al patrulea. Incepand de la ora trei dupa-amiaza trebuie sa spuneti de mai multe ori rugaciunea «Sa se scoale Dumnezeu». Spuneti-o de patru ori, si abia apoi iesiti din casa. Daca aveti timp, e mai bine sa o spuneti de douasprezece ori. Aceleasi masuri de prevedere trebuie luate si la doisprezece noaptea”.

(…) Duhurile netrupesti sau, mai simplu, demonii, locuiesc in vazduh si pe fata pamantului. Sfantul Apostol Pavel le numeste duhurile viclesugului cele din vazduh (Efes. 6, 12). Sarcina lor zilnica este sa semene raul. Nu numai ca pot aduce boli asupra oamenilor, ci chiar ucid. Intrand in om, duhurile rele pun stapanire pe trupul lui iar nefericitul om ajunge sa le faca voia. Sfanta Scriptura arata ca infatisarea acestor duhuri rele este inspaimantatoare (cf. Iov 40-41).

Cand schimonahia Macaria a fost rugata sa vorbeasca despre demoni, ea a avertizat: „Te pot sfasia in bucati”. Oamenilor cu putina experienta duhovniceasca le zicea: „Nu-l intaratati pe cel rau si nu va bateti joc de el, ca va aduce nenorocire. Daca-l starnesti, el va da drumul la «foc». Eu nici macar nu incerc sa-l atat.(…).

Ea mi-a spus:

„Ei – demonii – intind atatea curse, si atatia oameni cad in ele. Am vazut. Dupa ce si-au inhatat slujitorii, stau cu ochii-n patru si asteapta pana cand omul devine al lor, apoi il prind de viu in labele lor. Cand un om este la rugaciune sau la munca, nu-i fac nimic. Dar cand bea, suduie sau se bate, sunt indata acolo.

Toate invataturile schimonahiei Macaria erau pline de discernamantul ce vine din multa experienta duhovniceasca.

Smerita intelepciune

Dupa ce am vorbit cat de cat despre experienta du­hovniceasca a schimonahiei, sa spunem cate ceva de­spre trasaturile deosebite ale vietii duhovnicesti a schi­monahiei Macaria. Neindoielnic, era o femeie cuvioasa, care nu se abatea de la Adevarul lui Hristos si era plina de credinciosie fata de Credinta Crestina. Mica si plapanda, s-a aratat a fi un pilduitor, viteaz si puternic ostas al lui Hristos, care si-a jertfit toata voia si intreaga viata pe altarul slujirii lui Dumnezeu si a omului.

Una dintre alesele sale trasaturi de caracter, dupa cum spun toti cei apropiati ei, era intelepciunea. Dupa spusa Sfantului Vasilie cel Mare, „intelepciunea este cunoasterea celor dumnezeiesti si omenesti, si a pricinilor lor”Duhul intelepciunii o facea in stare pe Matuska, ce primise de la Dumnezeu darul inainte-vederii, sa aiba descoperiri dumnezeiesti si sa randuiasca toate problemele celor in necazuri. Cu toate acestea, temeiul tuturor inaltelor ei daruri era smerenia sa si smerita intelepciune.

Nu-i placea cand cineva i se adresa cu cuvinte de lauda. S-a intamplat uneori ca un vizitator, fastacit si nepriceput, sa-i zica „Maica sfanta”. Ea il oprea neintarziat, zicand: „N-am spus niciodata ca sunt sfanta sau o femeie rugatoare. Eu spun mereu ca sunt bolnava si nevrednica. Sa hotarasca Dumnezeu. Poate ca tu esti de douazeci de ori mai vrednic decat mine”. Despre sine si despre lucrarea ei spunea cu smerenie: „Ce nevointe fac? Stau in pat, sunt oarba, mainile ma dor, picioarele nu ma tin. Nu sunt buna de nimic”.

Mi-a pomenit odata in zeflemea despre darurile ei: “Noi, bietii vazatori cu duhul, ajungem numai dungi de bici”. Intr-o zi a trebuit sa-i cer iertare pentru felul plin de mandrie in care ne purtam cu ea. Smeritul ei raspuns mi-a slujit drept lectie morala: „Pai nu inteleg ce vrei sa spui prin mandrie”, a zis ea. „Spune-mi cum vrei tu, eu nu ma supar!” Se zice ca odata a venit la schimonahie o femeie cu ganduri rele si, de indata ce i-a sarutat mana, aceasta i s-a umflat. Matuska n-a mai putut nici macar sa-si bage mana prin maneca rasei. Mai apoi am intrebat-o pe Matuska:

– Dumneata stii ce au oamenii in minte cand vin la dumneata. Daca nu e de bine, de ce ii lasi sa intre?

– Nu e drept sa nu-i las sa intre, a raspuns ea. Trebuie sa avem mila fata de toti!

Cum am pomenit mai devreme, nu-i placea sa auda ca este laudata. „Daca faceam vreun lucru deosebit, precum o broderie ori altceva… Dar eu nu fac decat sa ma rog lui Dumnezeu. Sunt un om simplu”, spunea ea zambind, si adauga: „Cum zicem noi: «Traieste sim­plu, si sute de ingeri te vor inconjura».”

Cu mare smerenie si mai ales cu intelepciune se purta Matuska cu cele ce lucrau prin casa, „ingrijitoarele”, cum le numea ea. Erau niste femei ce de bunavoie aveau grija de schimonahie. Ele se ocupau de toate lucrurile aduse Matuskai de nenumaratii vizitatori, ca semne ale pretuirii ajutorului ei. Cu toate acestea, se purtau asa de grosolan cu Matuska „incat te gandeai ca are nevoie de intreaga ei rabdare ca sa le indure toata reaua credinta. „Vrajmasul le face sa se rasteasca la mine”, explica Matuska. „Dar eu nu fac decat sa stau pe pat sau imi acopar capul cu patura si zac acolo fara sa spun nimic. N-am decat sa stau linistita”. Chiar daca unul dintre apropiatii sai era vinovat inaintea ei, nu il mustra niciodata: „Eu nu ma supar pe nimeni, dar daca cineva e manios, ii zic: «Azi nu esti in stare sa stai de vorba cu mine», apoi tac”. Aceasta mi-a amintit de vorbele lui Hristos: Fericiti cei saraci cu duhul (adica cei smeriti), ca a lor este Imparatia Cerurilor. (Mat.5,3).

Despre tinerea poruncilor lui Dumnezeu si a pravilei sale monahale schimonahia Macaria mi-a spus intr-o zi: „Intai de toate, nu incalc nimic si ma straduiesc sa nu-i supar pe ocrotitorii ceresti; si, in al doilea rand, ma pun pe mine mai prejos de oricine”.

Aducandu-si aminte de experientele ei trecute, spu­nea: „Nu stiam de nimic altceva decat de Domnul. El e atat de stralucitor, mai stralucitor decat soarele. Sa nu Il suparam. Nu vedeam nimic altceva decat pe Domnul si patul meu. Sa stai pe pat si sa-L privesti pe Dumne­zeu – poti trai asa o suta de ani”. [10]

Toate nadejdile Schimonahiei Macaria, toate dorurile ei erau legate de Hristos si de Imparateasa Cerurilor. „Ii duc pe toti la Domnul”, spunea ea despre cei pe care ii cunostea personal.

Fara indoiala ca Domnul va zice: «Ia te uita, Macaria, ai adus la mine pe toti cati ti-au iesit in cale – unii te-au curatat de noroi, altii te-au ocarat, altii te-au jefuit.» Dar acum eu ii cer doar atat: «Doamne, ai mila de ei toti»”.

Se stie bine ca marii nevoitori crestini au pretuit mult virtutea smereniei si smerita intelepciune. Ei repetau necontenit ca smerita intelepciune biruieste toate armele vrajmasului iar smerenia singura il poate duce pe om in Imparatia Cerurilor.

– Mi-am petrecut toata viata in lacrimi si rugaciune. Nu cunosc nici o alta indeletnicire. M-am rugat si am plans mult, spunea Matuska. Nici ochi nu mai am de atata plans. Se zice ca in tinerete ar trebui sa te tulbure ceva, imi spunea ea odata, vorbind de luptele cu trupul. Dar eu toata viata am plans, am tot plans… Nici nu stii cat plange Matuska.

– Pentru ce plangi, Matuska? am intrebat-o eu.

– Plang pentru voi toti, a raspuns ea blajin.

Odata a intrebat-o pe „ingrijitoarea” Zinaida:

– Unde e ulcica aceea?

– Ce ulcica? a raspuns ea surprinsa.

– Cea frumoasa, de aur. Un glas mi-a spus ca lacrimile mele sunt adunate in ea.

Mai tarziu a adaugat catre mine incet:

– Plang nespus de mult. Imi pare tare rau de voi toti.

„Duhul Sfant i-a ales sa se roage pentru intreaga lume, si a dat lor nesecate lacrimi”, scrie Sfantul Siluan de la Muntele Athonului despre asemenea oameni precum schimonahia Macaria.

Duhul Sfant da alesilor Sai o asemenea dragoste, incat sufletele lor sunt rapite ca de o flacara de dorinta ca toti oamenii sa se mantuiasca si Slava Domnului sa vada.

Milostiva noastra Matuska, patimitoarea pentru noi toti si pentru toti cei din mult-patimitoarea Rusie, avea intr-adevar multe pricini pentru care sa verse lacrimi. Vedea cat de nepasatori suntem cu viata noastra si cat facem de putin pentru a ne mantui sufletele, neluand seama la infricosatul raspuns pe care avem a-l da inaintea Domnului”.

Citirea psalmilor pentru anumite trebuințe

  • Psalmul 26 este cel mai puternic din toată Psaltirea. Cine-l va citi măcar de 3 ori pe zi pe acela Domnul (când va binevoi El, iar nu noi, păcătoşii) „îl va trece pe apă ca pe uscat”.
    Dracii nu rezistă să se afle lângă omul care citeşte deseori acest psalm. Este posibil ca prin citirea psalmului 26 (cu binecuvântarea unui preot duhovnic care te cunoaşte mai demult şi numai în cazuri extraordinare) să te izbăveşti de stăpânirea celui rău (de îndrăcire). Chiar şi unei foste vrăjitoare, care a cerut rugăciuni pentru sine, i s-a spus că Sfânta Biserică interzice rugăciunea pentru vrăjitori, dar dacă cu toată sinceritatea doreşti să te izbăveşti de tirania dracilor, atunci singură trebuie să citeşti noaptea psalmul 26 de 40 de ori. Şi dacă nu te vei înspăimânta de frica diavolească, Domnul te va slobozi de puterea lor. Însă de la început citirea acestui psalm trebuie s-o faci ziua, citindu-l de 3 ori. Obişnuinţa de a te ruga noaptea poţi s-o agoniseşti cu alte rugăciuni şi nicidecum cu psalmul 26.
    Cine va citi cât mai des psalmul 26, alegoric vorbind, va merge printre vrăjitori ca în maşina blindată. Unei schimonahii prin descoperire i s-a dat această povăţuire: „După o discuţie cu oamenii care îţi sunt străini duhovniceşte, restabileşte-ţi forţele cu citirea psalmului 26”.
  • Psalmii 26, 45, 69 şi 90 se citesc împotriva năvălirilor vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi şi pentru a rămâne neclintit (mai trebuie citit şi condacul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu – „Apărătoarei Doamne pentru biruinţă mulţumiri. . .”).
  • Psalmul 33 – la foame şi la sete.
  • Psalmul 63 – împotriva peceţii lui antihrist, (încă de citit acatistul „Celor şapte tineri din Efes”, şi rugăciunea de la sfârşitul primei catisme, ea este nucleul întregii Psaltiri, „Psaltirea comprimată”).
  • Psalmul 21 – împotriva păcatelor ultimilor vămi (de la desfrâu până la împietrirea sufletului) şi împotriva spurcării silnice cu păcatul curviei şi sodomiei. (De mai rugat la Sf. Mc. Agnia şi la Sf. M. Mc. Anastasia, Izbăvitoarea din Lanţuri – ele ne vor îngrădi de întemniţarea de către slugile lui antihrist şi de silnicie (violare).
  • Psalmul 5 – pentru dobândirea rugăciunii.
  • Psalmul 43 – pentru ca în casă să stăpânească harul, ca în ea să strălucească totul de har precum străluceşte de aur palatul împărătesc (duminicile şi la sărbătorile Domneşti de citit „Slavă Doamne Sfintei Învierii Tale!”).
  • Psalmul 83 – pentru ca să moştenim Împărăţia Cerurilor.
  • Psalmul 49 – (nouă, tuturor păcătoşilor, dar mai ales preoţilor) – împotriva mândriei şi a întunecării minţii, pentru înţelepţirea cum trebuie să-I slujim lui Dumnezeu ca să nu ne lepădăm de El.

			

Sfântul Nichifor cel lepros, vindecătorul celor afectați de Corona virus

sfantul_nichifor_leprosul_5

Sfântul Nichifor cel lepros, trecut la Domnul în anul 1964, care are sfinte moaște binemirositoare, s-a arătat de curând unui creștin din Atena și i-a spus: „Să le transmiți oamenilor să nu se teamă de Corona virus. Chiar dacă se va îmbolnăvi cineva, să mă cheme în rugăciune, iar eu îl voi vindeca.” Dumnezeu nu ne va lăsa, va lucra în chip minunat. Nu ne va lăsa. Îi înțeleg pe cei cuprinși de panică, mai slabi în credință, dar îi rog să își îndrepte nădejdea spre Dumnezeu. Frica paralizează sufletul, credința îl vindecă. Și eu sunt slab în credință, dar cred că Hristos vrea să ne ridice din groapa fricii.
89722028_2956341534428696_8689218688101908480_n

Episcopul Italiei: Mesaj privind răspândirea coronavirusului în Peninsulă

Italia a ajuns în prezent cea mai afectată țară europeană de răspândirea coronavirusului. Bilanțul include două decese și peste o sută de infecții. Până în prezent, nu au fost identificați români care să aibă noul coronavirus.

În acest context, Episcopul Siluan al Italiei a transmis duminică, 23 februarie 2020, un mesaj către românii ortodocși din Peninsulă.

Ierarhul îndeamnă la respectarea regulilor emise de instituțiile abilitate, dar și la rugăciune pentru toți cei deja contagiați și pentru familiile lor, precum și pentru cadrele medicale implicate în îngrijirea celor bolnavi.

Mesaj de solidaritate cu cei încercați ca urmare a înregistrării a numeroase cazuri de contaminare cu Coronavirus pe teritoriul Italiei


În contextul înregistrării, în ultimele ore, a unui număr crescând (peste 130, la ora actuală) de persoane contaminate cu Coronavirus în mai multe zone ale Italiei, fapt ce a determinat deja autoritățile civile și sanitare să ia măsuri specifice, măsuri ce prevăd (cum e deja cazul în regiunile Lombardia și Veneto), în unele cazuri, inclusiv suspendarea slujbelor publice, dar și în contextul neliniștii și a tulburării ce cuprind cu repeziciune inimile oamenilor, Episcopia Ortodoxă Română a Italiei își exprimă compasiunea față de toate persoanele care au fost deja contaminate și solidaritatea cu familiile acestora și adresează condoleanțe familiilor ale căror membri au decedat din cauza virusului mai sus amintit.

Împreună cu toți clericii, monahii și credincioșii din cuprinsul eparhiei, ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Doctorul sufletelor și al trupurilor, Care are puterea de a tămădui toată boala și toată neputința în popor (cf. Mt. 4, 23) ca, prin mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a Sfinților Tămăduitori, a Sfântului Arhanghel Rafail, a Sfinților noștri Îngeri Păzitori și a tuturor Sfinților, să ne păzească și să ne apere de molima ce a cuprins țara în care trăim, Italia, contaminând tot mai multe persoane și făcând deja două victime.

Ne rugăm, de asemenea, pentru grabnica însănătoșire a tuturor celor contagiați (în Italia și în tot mai multe regiuni ale lumii) și pentru liniștea familiilor lor, precum și pentru toate cadrele medicale implicate în îngrijirea celor bolnavi. Îi purtăm în inimă și rugăciune pe toți cei obligați să rămână la casele lor și nădăjduim în grabnica restabilire a normalității în viața lor și a familiilor lor. Îi purtăm în gând și pe toți cei care, fiind în România sau în altă parte a lumii, sunt îngrijorați pentru rudeniile lor, aflate în zonele contaminate din Italia, și le mulțumim pentru rugăciune și solidaritate.

Preacuvioșii și Preacucernicii clerici vor adăuga la slujbe (la ectenia mare și la ectenia întreită) cereri speciale, ce se rostesc În vreme de orice nevoie și primejdie omenească (pag. 472-475) sau în caz de Boli molipsitoare (pag. 456-461), după cum este rânduit la sfârșitul Liturghierului (ediția 2012), pentru oprirea molimei. Acolo unde se găsesc Sfinte Moaște, clerul va binecuvânta poporul cu racla în care acestea se află așezate, însemnându-se cu semnul Crucii în cele patru zări.

Recomandăm tuturor clericilor, monahilor și credincioșilor din eparhie să respecte cu strictețe prevederile tuturor Ordonanțelor emise de instituțiile centrale sau locale ale administrației publice sau sanitare italiene, precum și toate recomandările de imediată necesitate în ceea ce privește igiena și sănătatea publică.

Întemeindu-ne pe tradiția de veacuri a Bisericii lui Hristos, le recomandăm credincioșilor:

  • Să se încredințeze, în rugăciune, pe ei înșiși, pe toți cei dragi și pe toți oamenii aflați în suferință, purtării de grijă a lui Dumnezeu Atotțiitorul Care nu ne încearcă peste puterile noastre;
  • Să se însemneze, zilnic, cu semnul Crucii, pe ei înșiși și pe copiii lor, și să-și însemneze cu semnul Crucii mâncarea și băutura, acasă sau la locul de muncă;
  • Să se ungă (pe sine și pe propriii copii), zilnic, cu Untdelemn de la Taina Sfântului Maslu, spre tămăduirea sufletului și a trupului, făcând semnul Crucii pe propria frunte, la baza gâtului și pe mâini;
  • Să bea, în fiecare dimineață, pe nemâncate, Apă Sfințită (Agheasmă) și să-și stropească locuințele, în semnul Crucii;
  • Să aibă încredințarea că, de fiecare dată când se împărtășesc cu Sfântul Trup și Scumpul Sânge ale Mântuitorului Hristos, o fac spre tămăduirea sufletului și a trupului;
  • Să rostească adesea rugăciunea Tatăl nostru, cu gândul la toți cei aflați în suferință sau care sunt cuprinși de neliniște și de teamă;
  • Să cheme în apărare și ajutor Numele Domnului, zicând mereu: Doamne, Iisuse Hristoase,
    Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi și toată lumea Ta;
  • Să citească, după putință, Paraclisul Maicii Domnului, pomenindu-i pe cei bolnavi, cu
    încredințarea că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este grabnic ajutătoare.

Să ne rugăm, așadar, cu toții, de la mic la mare, ca Milostivul Dumnezeu să stăvilească, prin mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și a tuturor Sfinților, boala molipsitoare ce s-a răspândit deja în mai multe țări din lume și a cuprins și țara ce ne găzduiește, Italia!

Cu părintească îngrijorare, dar cu neclintită nădejde în mila și purtarea de grijă a lui Dumnezeu,

† Episcopul Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

Sursa: https://basilica.ro/episcopul-italiei-mesaj-privind-raspandirea-coronavirusului-in-peninsula/?fbclid=IwAR0XWcwmG8nTxDm_1N9XiPksU2aaqpJupL_n1s5Ay8IkysRaPG7gLvM18Nw

Rugăciunile de mulțumire după Dumnezeiasca Împărtășire

biserica-217x300

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

IXCX-Sf-Împărtăşanie

 

Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă…, și acum…

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă­vește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin

Stihuri de îndemn:

După ce vei primi împărtășirea sfântă
A făcătoarelor de viață Daruri,
Laudă adu și mulțumire mare,
Și cu căldură Domnului te roagă:
Slavă Ție, Doamne! Slavă Ție, Doamne!
Slavă Ție, Dumnezeului nostru!

Apoi următoarele rugăciuni:

Rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare

Mulțumesc Ție, Doamne, Dum­ne­zeul meu, că nu m-ai lepădat pe mine, pă­cătosul, ci părtaș a fi Sfin­telor Tale Taine m-ai învrednicit. Mulțumesc Ție că pe mine, ne­vred­nicul, a mă îm­pă­r­tăși cu Preacu­ra­tele Tale Daruri m-ai învrednicit. Ci, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Care pentru noi ai murit și ai înviat și ai dăruit nouă aceste înfrico­șătoare și de viață făcătoare Taine, spre binefacerea și sfințirea sufle­te­lor și a trupurilor noastre, dă să-mi fie și mie acestea spre tămăduirea sufletului și a trupului, spre izgo­ni­rea a tot potriv­nicul, spre lumi­narea ochilor inimii mele, spre împăcarea sufleteștilor mele pu­teri, spre cre­dință neînfruntată, spre dragoste ne­fățarnică, spre de­săvâr­șirea înțe­lep­ciunii, spre paza poruncilor Tale, spre adăugirea dumnezeiescului Tău har și spre dobândirea împărăției Tale. Ca, întru sfințenia Ta, cu acestea fiind păzit, să pomenesc harul Tău pururea și să nu mai viez mie, ci Ție, Stăpâ­nului și Binefăcă­torului nostru. Și așa, ieșind dintru a­ceastă viață întru nădejdea vieții celei veș­nice, să ajung la odihna cea de-a pururea, unde este glasul cel neîn­cetat al celor ce Te laudă și dulceața cea fără de sfârșit a celor ce văd fru­mu­­sețea cea nespusă a feței Tale. Că Tu ești dorirea cea ade­vărată și veselia cea nespusă a celor ce Te iubesc, Hris­­toase, Dum­nezeul nostru, și pe Tine Te laudă toată făptura în veci. Amin.

Altă rugăciune a Sfântului Vasile cel Mare

Stăpâne, Hristoase Dumnezeule, Îm­păratul vea­cu­rilor și Făcătorul tutu­ror, mulțumesc Ție pentru toate bună­tățile câte mi-ai dat mie și pen­tru îm­păr­tășirea cu Preacuratele și de viață făcă­toarele Tale Taine. Deci, mă rog Ție, Bunule și Iubitorule de oameni, pă­zește-mă sub acoperă­mân­tul Tău și sub umbra aripilor Tale, și-mi dă­ruiește, până la suflarea cea mai de pe urmă, cu cuget curat și cu vrednicie, să mă îm­păr­tășesc cu Sfin­­tele Tale Taine, spre iertarea pă­ca­telor și spre viața de veci. Că Tu ești Pâinea vieții, Izvorul sfin­țirii, Dătă­torul bunătăților, și Ție slavă înăl­țăm, îm­preună și Părintelui și Sfân­tului Duh, acum și pururea și în vecii ve­cilor. Amin.

Rugăciunea Sfântului Simeon Metafrastul

Cel ce de bunăvoie mi-ai dat mie spre hrană Trupul Tău, foc fiind, care arde pe cei nevrednici, să nu mă arzi pe mine, Făcătorul meu, ci mai vârtos intră în alcătuirea mădularelor mele și întru toate încheieturile, în rărunchi și în inimă, și arde spinii tu­tu­ror păca­telor mele; curățește-mi sufletul; sfințește-mi gândurile și oa­sele; numărul deplin al celor cinci simțuri îl luminează; peste tot mă pă­trunde cu frica Ta; pururea mă acoperă și mă apără și mă păzește de tot lucrul și cuvântul pierzător de suflet; curățește-mă, spală-mă și mă în­dreptează; înțelepțește-mă și mă lu­minează; arată-mă locaș numai al Du­hului Tău și să nu mai fiu sălaș pă­catului, ci Ție casă, prin primirea Îm­păr­tășaniei. Ca de foc să fugă de mine tot lucrul rău, toată patima. Ru­gători aduc pentru mine pe toți sfinții, pe mai-marii cetelor celor fără de trup, pe Înaintemergătorul Tău, pe în­țe­lepții Apostoli, și cu aceștia și pe Prea­cinstita și Preacurata Maica Ta, ale căror rugăciuni primește-le, Mi­los­tive Hristoase al meu, și pe mine, slujito­rul Tău, fiu al luminii mă fă; că Tu Însuți ești, Bunule, sfințirea și lu­mi­narea sufletelor noastre și Ție, după cuviință, ca unui Dumnezeu și Stăpân, toți slavă Îți înălțăm în toate zilele. Amin.

Rugăciunea Sfântului Chiril al Alexandriei

Trupul Tău cel sfânt, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să-mi fie mie spre viața de veci, și Sân­gele Tău cel scump, spre iertarea păcatelor. Și să-mi fie mie Împărtă­șania aceasta spre bucurie, spre sănă­tate și spre veselie. Și la înfrico­șă­toarea și a doua venire a Ta, învrednicește-mă pe mine, păcătosul, să stau de-a dreapta slavei Tale, pentru rugă­­ciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor sfinților Tăi. Amin.

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu:

Preasfântă Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, care ești lumina întune­ca­tului meu suflet, nădejdea, acope­ră­mântul, scăparea, mângâierea și bucuria mea, mulțumesc ție, că m-ai în­vred­nicit pe mine, nevrednicul, să fiu păr­taș Preacuratului Trup și Scumpului Sânge al Fiului tău. Ci tu, care ai năs­cut Lumina cea ade­vă­rată, lumi­nează-mi ochii cei înțele­gă­tori ai inimii. Ceea ce ai născut Iz­vorul nemuririi, înviază-mă pe mine, cel omorât de păcat. Ceea ce ești Maica iubitoare de milostivire a Dum­­nezeului celui mi­lostiv, miluiește-mă și dă umilință și zdrobire inimii mele și sme­renie gândurilor mele și ridicare din robia cugetelor mele. Și mă în­vred­nicește, până la sfârșitul vieții, fără de osândă să primesc sfințirea Prea­cu­ratelor Taine, spre tămă­du­irea su­fletului și a trupului. Și-mi dă, Stă­până, la­crimi de pocăință și de mărtu­risire, ca să te laud și să te măresc pe tine în toate zilele vieții mele, că bi­necuvân­tată și preamărită ești în veci. Amin.

Apoi:

Acum liberează pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace; că văzură ochii mei mân­tuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor: lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel.

Sfinte Dumne­zeule…, Prea­sfântă Treime…,

Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăția…

Rugăciuni înainte de Împărtășirea cu Dumnezeieștile Taine

121105_euharistia-viata

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă…, și acum…

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă­vește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin

Doamne, miluiește (de 12 ori),

Veniți să ne închinăm… (de trei ori), apoi

Psalmul 50,

http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=50

Și îndată:

Canonul Sfintei Împărtăşiri

Acest canon face parte din Rânduiala Sfintei Împărtășiri.

Cântarea 1:

Irmos: Veniţi popoare să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a proslăvit.

Stih: Inimă curată zidește întru mine, Dum­­nezeule, și duh drept înnoiește întru cele din­lăuntru ale mele.

Pâine a vieții celei veșnice să-mi fie mie Trupul Tău cel sfânt, Milos­tive Doamne, și scump Sângele Tău, și tă­mă­duire durerilor celor de multe feluri.

Stih: Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.

Învrednicește-mă, Stăpâne, pe mine, nevrednicul, să mănânc Trupul Tău cel preacurat și să beau Sângele Tău cel preascump, cu credință și cu dragoste.

Slavă…,

Întinat fiind cu lucruri netrebnice, eu, ticălosul, nu sunt vrednic să mă îm­păr­­tășesc cu preacuratul Tău Trup și cu dumnezeiescul Tău Sânge, Hris­­toase; ci fă-mă vrednic de aceasta.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Dumnezeiască Mireasă, ceea ce ești bună și binecuvântată, care ai odrăslit Spicul cel nearat spre mântuire lumii, învrednicește-mă ca, mân­cându-L pe Acesta, să mă mântuiesc.

Cântarea 3:

Irmos: Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta: nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

Dă-mi, Hristoase, picături de la­crimi, care să-mi curățească necu­răția inimii mele, ca, fiind curățit, în cuget curat, cu credință și cu frică să vin, Stăpâne, spre împărtășirea Da­rurilor Tale.

Spre iertarea păcatelor să-mi fie mie Preacuratul Tău Trup și dum­ne­­ze­ies­cul Tău Sânge, și spre îm­păr­­tă­șirea cu Duhul Sfânt, și spre viața de veci, Iubitorule de oameni, și spre în­de­păr­tarea durerilor și a necazurilor.

Slavă…,

Doamne, învrednicește-mă să mă îm­­părtășesc fără de osândă cu prea­curat Trupul Tău și cu scumpul Tău Sân­ge, și să slăvesc bunătatea Ta.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Preacurată, ceea ce ești masă a Pâinii Vieții, care S-a pogorât de sus, pentru milă, și a dăruit lumii viață nouă, în­vrednicește-mă acum și pe mine, ne­vrednicul, să gust cu frică din Acesta și să fiu viu.

Doamne, miluiește (de trei ori).

Sedealna:

Foc și lumină să-mi fie mie primi­rea Preacuratelor și de viață făcă­toare­lor Tale Taine, Mântui­torule, arzând ne­ghina păcatelor și lumi­nându-mă peste tot, spre cuvân­ta­rea de Dum­ne­zeu cea adevărată; că nu voi da înșelă­ciunii vrăjmașului cele sfinte, nici Îți voi da sărutare înșe­lă­toare, ci ca desfrâ­nata, căzând îna­intea Ta, și ca tâlharul, măr­tu­ri­sindu-mă, strig către Tine: Po­me­nește-mă, Doamne, când vei veni întru împărăția Ta.

Cântarea 4:

Irmos: Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi, Domnul, Te-ai Întrupat şi m-ai mântuit pe mine, tot omul.

Întrupându-Te, Mult-milostive, voit-ai a Te da spre junghiere, ca un miel, pentru păcatele noastre. Pen­tru aceasta mă rog Ție să curățești și păcatele mele.

Tămăduiește rănile sufletului meu, Doamne, și mă sfințește tot și mă în­vred­nicește, Stăpâne, să fiu părtaș dum­nezeieștii Tale Cine celei de taină eu, ticălosul.

Slavă…

Să stăm toți cu frică și cu cutre­mur, ținând ochii inimii sus și stri­gând către Mântuitorul: Întărește-ne și ne înțe­lep­­­țește, Milostive Doamne, întru frica Ta.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Fă și mie milostiv pe Cel ce L-ai purtat în pântecele tău, stăpână, și mă păzește pe mine, robul tău, neîn­tinat și fără de prihană, ca, primind înăuntrul meu Mărgăritarul cel duhovnicesc, să mă sfințesc.

Cântarea 5:

Irmos: Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, povăţuieşte-ne cu lumina Poruncilor Tale; că afară de Tine pe alt dumnezeu nu ştim.

Precum ai zis mai înainte, Hris­toase, fii acum cu smeritul robul Tău și pe­trece întru mine, precum ai fă­găduit, că, iată, mănânc Trupul Tău cel dumnezeiesc și beau Sângele Tău.

Cuvinte al lui Dumnezeu și Dum­ne­zeule, cărbunele Trupului Tău să-mi fie mie, întunecatului, spre lumi­nare, și Sângele Tău spre curățirea întinatului meu suflet.

Slavă…,

Având suflet întinat și buze necurate, nu cutez să mă apropii de Tine, Hristoase, și să primesc Trupul Tău; ci fă-mă vrednic de aceasta.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Marie, Maica lui Dumnezeu, care ești sălaș scump al bunei miresme, cu rugă­ciunile tale fă-mă vas ales pentru a mă împărtăși cu Sfintele Taine ale Fiului tău.

Cântarea 6:

Irmos: Întru adâncul păcatelor căzând, Bunule, ca Proorocul Iona din chit, strig Ţie: scoate din stricăciune viaţa mea, Iubitorule de oameni

Mintea și sufletul, inima și trupul, sfin­țește-mi-le, Mântuitorule, și mă în­vred­nicește fără de osândă, Stă­pâne, să mă apropii de înfrico­șă­toa­rele Tale Taine.

Ca, înstrăinându-mă de patimi, să am adăugirea harului Tău și întă­rirea vieții, prin împărtășirea cu Sfintele Tale Taine, Hristoase.

Slavă…,

Cu frică și cu cutremur să ne apro­­piem toți de dumnezeieștile Taine ale lui Hristos și să primim adevăratul și sfântul Lui Trup și adevăratul, sfân­tul și scumpul Lui Sânge.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Dumnezeule, Cuvântul lui Dum­nezeu cel Sfânt, sfințește-mă acum cu totul pe mine, cel ce vin către dumneze­ieștile Tale Taine, pentru ru­­găciunile Sfintei Maicii Tale.

Apoi: Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă…, Și acum…

Condacul:
Podobie: Cele de sus căutând de tot necazul ne izbăvim, de Dumnezeu Născătoare.

Să nu mă treci cu vederea, Hris­toase, pe mine, cel ce primesc Pâinea, adică Trupul Tău, și dumnezeiescul Tău Sânge, și mă împărtășesc cu Prea­­curatele și înfricoșătoarele Tale Taine, Stăpâne; să nu-mi fie mie, ticălo­su­lui, spre osândă, ci spre viața veșnică și fără de moarte.

Cântarea 7:

Irmosul: Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui Avraam, lămuritu-s-au ca aurul în topitoare, că în cuptorul cel cu foc, ca într-o cămară luminată dănţuiau, strigând: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Împărtășirea nemuritoarelor Tale Tai­ne, Hristoase, să-mi fie mie acum izvor de bunătăți, lumină, viață, nepă­­­ti­­mire și solire spre adăugirea și în­mulțirea dumnezeieștii Tale bună­tăți, ca să Te slăvesc pe Tine, Cel ce singur ești bun.

Izbăvește-mă de patimi, de vrăj­mași, de nevoi și de tot necazul, pe mine, cel ce mă apropii acum cu cu­tre­mur, cu dragoste și cu sfială, Iubi­­to­rule de oa­meni, de Tainele Tale cele nemuri­toare și dumne­zeiești, și-Ți cânt Ție: Bine ești cuvântat, Doamne, Dum­nezeul părinților noștri.

Slavă…,

Suflete al meu ticălos, suflete pă­timaș, înspăimântează-te văzând prea­­slă­­vitele Taine; lăcrimează suspi­nând și bătându-te în piept, strigă și zi: Doam­­ne, curățește-mă pe mine, desfrânatul.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Ceea ce ai născut pe Mântuitorul Hristos mai presus de minte, de Dum­­nezeu dăruită, ție, celei curate, mă rog acum eu, robul tău cel necurat: Pe mine, cel ce voiesc să mă apropii acum de Tainele cele Preacurate, cu­rățește-mă întru totul de întină­ciu­nea trupului și a sufletului.

Cântarea 8:

Irmos: Cel Ce în cuptorul cel cu foc pe tinerii cei cuvântători prin cântare i-ai mântuit, binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

Cereștilor, înfricoșătoarelor și Sfin­­­telor Tale Taine, Hristoase, și Cinei Tale celei dumnezeiești și de taină și pe mine, cel deznădăjduit, acum păr­taș a fi mă învrednicește, Dumne­ze­ule, Mân­tuitorul meu.

Către a Ta milostivire alergând, Bu­nule, cu frică strig către Tine: Pe­­­trece întru mine, Mântuitorule, și eu întru Tine, precum ai zis; că iată, în­drăz­nind spre mila Ta, mănânc Trupul Tău și beau Sângele Tău.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Mă cutremur, primind focul, să nu mă aprind ca ceara și ca iarba. O, în­fri­­­co­șă­toare Taină! O, mi­losti­vire a lui Dumnezeu! Cum eu, tină fiind, mă împărtășesc cu dumne­zeies­cul Trup și Sânge și mă fac fără stricăciune!

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Cu adevărat, Maica lui Dumne­zeu, în pântecele tău S-a copt Pâinea cea dumnezeiască a Vieții, păzind nevă­tă­mat pântecele tău cel nevinovat. Pen­tru aceasta te lăudăm pe tine ca pe hrănitoarea noastră, întru toți vecii.

Cântarea 9:

Irmos: Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu, cea Prealăudată, o slăvim. 

Bun este Domnul, gustați și vedeți; că de demult, pentru noi, precum suntem noi făcându-Se, și o dată pe Sine Părintelui Său ca jertfă adu­cându-Se, puru­rea Se jun­ghie, sfin­țind pe cei ce se împărtășesc cu Dânsul.

Cu sufletul și cu trupul să mă sfin­­țesc, Stăpâne, să mă luminez, să mă mântuiesc, să-Ți fiu Ție locaș prin îm­părtășirea Sfintelor Taine, avându-Te pe Tine locuitor întru mine, împreună cu Tatăl și cu Duhul, Fă­cătorule de bine, Mult-milostive.

Slavă…,

Ca focul și ca lumina să-mi fie mie Trupul și Sângele Tău cel scump, Mân­­tuitorul meu, arzând materia pă­catului și mistuind spinii pati­mi­lor și lu­mi­nân­du-mă tot pe mine, cel ce mă în­chin Dumnezeirii Tale.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Dumnezeu S-a întrupat din sân­giu­i­rile tale cele curate. Pentru aceasta te laudă pe tine, stăpână, tot neamul și te slăvește mulțimea îngerilor, că prin tine au văzut pe Cel ce stă­pâ­nește toate, luând ființă omenească.

Psalmul 22
Al lui David

Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi. La loc de pășune, acolo m-a sălășluit; la apa odihnei m-a hrănit. Sufletul meu l-a întors, povățuitu-m-a pe căile dreptății, pentru numele Lui. Că de voi și umbla în mijlocul morții, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine ești. Toiagul Tău și varga Ta, acestea m-au mângâiat.Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu și paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic. Și mila Ta mă va urma în toate zilele vieții mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile.

Psalmul 23
Al lui David

Al Domnului este pământul și plinirea lui; lumea și toți cei ce locuiesc în ea. Acesta pe mări l-a întemeiat pe el și pe râuri l-a așezat pe el. Cine se va sui în muntele Domnului Și cine va sta în locul cel sfânt al Lui? Cel nevinovat cu mâinile și curat cu inima, care n-a luat în deșert sufletul său și nu s-a jurat cu vicleșug aproapelui său. Acesta va lua binecuvântare de la Domnul și milostenie de la Dumnezeu, Mântuitorul său. Acesta este neamul celor ce-L caută pe Domnul, al celor ce caută fața Dumnezeului lui Iacob. Ridicați, căpetenii, porțile voastre și vă ridicați porțile cele veșnice și va intra Împăratul slavei. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul Cel tare și puternic, Domnul Cel tare în război. Ridicați, căpetenii, porțile voastre și vă ridicați porțile cele veșnice și va intra Împăratul slavei. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei.

Psalmul 115

Crezut-am, pentru aceea am grăit, iar eu m-am smerit foarte. Eu am zis întru uimirea mea: Tot omul este mincinos! Ce voi răsplăti Domnului pen­tru toate câte mi-a dat mie? Pa­ha­rul mântuirii voi lua și numele Dom­nului voi chema. Făgăduințele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot po­porul Său. Scumpă este îna­intea Dom­nului moartea cuvioșilor Lui. O, Doam­ne, eu sunt robul Tău, eu sunt robul Tău și fiul roabei Tale; rupt-ai legăturile mele. Ție-Ți voi jertfi jertfă de laudă și nu­mele Dom­nului voi chema. Făgădu­in­țele mele le voi plini Domnului, îna­intea a tot poporul Lui, în curțile casei Dom­nului, în mij­locul tău, Ierusalime.

Slavă…, Și acum…, Aliluia (de trei ori) și trei metanii. Și aceste tropare:

Fărădelegile mele trece-le cu ve­derea, Doamne, Cel ce Te-ai născut din Fecioară, și curățește inima mea, fă­când-o biserică a Preacu­ratului Tău Trup și Sânge, și nu mă lepăda pe mine de la fața Ta, Cel ce ai nemă­su­rată mare milă.

Slavă…,

Spre împărtășirea Sfintelor Tale Taine cum voi îndrăzni eu, nevred­nicul? Că de voi cuteza să mă a­pro­pii de Tine, laolaltă cu cei vrednici, haina mă vă­dește că nu este de cină și osândă voi pricinui prea păcătosului meu su­flet; ci curățește, Doamne, necu­răția sufletului meu și mă mântuiește, ca un iubitor de oameni.

Și acum…,

Mare este mulțimea greșelilor mele, Născătoare de Dumnezeu. La tine alerg, Curată, mântuire trebuindu-mi. Cerce­­tează neputinciosul meu suflet și te roagă Fiului tău și Dumne­zeu­lui nostru să-mi dă­ruiască iertare de relele ce am făcut, ceea ce ești una binecuvântată.

Iar în Sfânta și Marea Joi, se zice acesta:

Când măriții ucenici, la spălarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău cre­din­cios, cu iubirea de ar­gint îmbol­nă­vin­du-se, s-a întunecat și ju­de­căto­rilor celor fără de lege pe Tine, Ju­de­cătorul cel drept, Te-a dat. Vezi, iu­bitorule de avuții, pe cel ce pentru acestea spân­zurare și-a ago­nisit; fugi de sufletul nesățios, care a îndrăznit unele ca aces­tea asupra Învățătorului, Cel ce ești spre toți bun, Doamne, slavă Ție!

Apoi: Doamne, miluiește (de 40 de ori) și metanii câte vei putea. După aceasta, zicând aceste stihuri, fii cu luare-aminte spre în­dreptarea ta:

Trupul Stăpânului vrând să-L pri­­mești spre hrană,
Fii cu frică să nu te arzi, că foc este;
Sângele Lui vrând să-L bei spre împărtășire,
Mergi și cu cei ce te-au mâhnit te împacă,
Și așa îndrăznește de ia hrana sfântă.
Vrând să te-mpărtășești cu Jertfa cea de Taină,
Cu al Stăpânului Trup făcător de viață,
Întru acest chip te roagă cu cu­tremur:

Rugăciunea întâi, a Sfântului Vasile cel Mare:

Stăpâne Doamne, Iisuse Hris­toase, Dumnezeul nostru, Cel ce ești iz­vo­rul vieții și al nemuririi, Fă­cătorul a toată făptura văzută și nevăzută, Fiul Tatălui celui fără de început, Cel ce ești îm­preună-veșnic cu Dânsul și împreună fără de început, Care pen­tru multa bu­nă­tate, în zilele cele din urmă, ai purtat Trup și Te-ai răs­tignit, și Te-ai jertfit pentru noi, cei nemul­țumitori și nerecunoscători, și cu Sângele Tău ai înnoit firea noastră cea stricată prin păcat, Însuți Îm­părate, Cel ce ești fără de moarte, primește și pocăința mea, a păcă­to­sului, și pleacă urechea Ta către mine și as­cultă graiurile mele, că am greșit, Doamne; greșit-am la cer și în­a­intea Ta și nu sunt vrednic a căuta spre înălțimea slavei Tale. Că am mâniat bunătatea Ta, călcând învățătu­rile Tale și neascultând poruncile Tale. Ci Tu, Doamne, fără răutate fiind, În­delun­g-răbdător și Mult-milostiv, nu m-ai dat pe mine să pier cu fără­de­le­gile mele, în tot chipul aștep­tând în­toar­­cerea mea. Că Tu ai zis, Iubi­torule de oameni, prin proorocul Tău: „Cu vrere nu voiesc moartea păcă­to­­sului, ci să se întoarcă și să fie viu”. Că nu vrei, Stăpâne, să pierzi făptura mâi­nilor Tale, nici nu vo­iești pier­derea oamenilor, „ci vrei ca toți să se mântuiască și la cu­noș­tința adevă­rului să vină”. Pentru aceasta și eu, deși sunt ne­vrednic cerului și pă­mân­­tului și acestei vieți trecătoare, pentru că m-am supus cu totul pă­catului și m-am făcut rob dezmier­dă­rilor și am necinstit chi­pul Tău, dar fiind făptura și zidirea Ta, nu dez­nă­­dăjduiesc de a mea mântuire, eu ti­că­losul, ci, nădăj­duind în milosti­virea Ta cea fără de margini, vin către Tine: Primește-mă deci și pe mine, Iubi­torule de oameni Hristoase, ca pe desfrânata și ca pe tâlharul, ca pe va­meșul și ca pe fiul cel pierdut, și ridică sarcina cea grea a păcatelor mele, Cel ce ridici păcatul lumii și tămăduiești neputințele oamenilor; Cel ce chemi la Tine pe cei os­teniți și împovărați și le dai odihnă; Cel ce n-ai venit să chemi la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși, și mă cură­țește de toată necurăția trupului și a sufletului. Învață-mă să săvâr­șesc sfin­­țenie întru frica Ta, ca, întru cu­rată mărtu­risirea cugetului meu, pri­mind părticica Sfintelor Tale Taine, să mă unesc cu Sfântul Tău Trup și Sânge și să Te am pe Tine locuind și petrecând întru mine împreună cu Tatăl și cu Sfân­tul Duh. Așa, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să ­nu-mi fie mie spre osândă îm­părtășirea Preacura­te­lor și de viață făcă­toa­relor Tale Taine, nici să ajung neputincios cu su­fletul și cu trupul, împărtășindu-mă cu nevrednicie; ci dă-mi, până la suflarea mea cea mai de pe urmă, fără de osândă să pri­mesc părticica Sfintelor Tale Taine, spre îm­păr­tășirea cu Duhul Sfânt, ca merinde pentru viața de veci și spre răs­puns bine primit la înfricoșă­to­rul Tău scaun de judecată, ca și eu, dimpreună cu toți aleșii Tăi, să fiu părtaș bunătă­ților Tale celor nestri­că­cioase, pe care le-ai gătit, Doamne, celor ce Te iubesc pe Tine, întru care ești prea­slăvit în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a doua, a Sfântului Ioan Gură de Aur:

Doamne, Dumnezeul meu, știu că nu sunt vrednic, nici în stare ca să intri sub acoperământul casei sufletului meu, pentru că este cu totul pustiu și surpat și nu afli în mine loc potrivit ca să-Ți pleci capul. Ci, pre­cum din înăl­țime Te-ai plecat pentru noi, pleacă-Te și acum spre smerenia mea. Și, precum ai binevoit a Te culca în peșteră și în ieslea necuvântă­toa­relor, așa binevo­iește a intra și în ieslea ne­cuvântătorului meu suflet și în întinatul meu trup. Și, precum n-ai socotit lucru nevrednic a intra și a cina împreună cu păcătoșii în casa lui Simon cel lepros, așa bine­voiește a intra și în casa sme­ritului, leprosului și păcătosului meu suflet. Și, precum n-ai îndepărtat pe des­frânata cea păcătoa­să, cea asemenea mie, care a venit și s-a atins de Tine, așa Te mi­lostivește și de mine, pă­că­tosul, care vin să mă ating de Tine. Și, precum nu Te-ai scâr­bit de întinata și necurata ei gură, ce Te-a să­ru­tat, așa nu Te scârbi nici de întinata și mai ne­curata mea gură, nici de buzele mele cele necurate și pângărite și de limba mea cea cu totul necu­rată. Ci să-mi fie mie căr­bunele Prea­sfân­­tului Tău Trup și al Scumpului Tău Sânge spre sfințire și spre luminare, spre însănătoșirea sme­­ri­­tului meu su­flet și trup, spre ușurarea greutății greșelilor mele celor multe, spre paza de toată lucrarea diavoleas­că, spre îndepărtarea și mutarea răului și vicleanului meu obicei, spre omo­rârea patimilor, spre plinirea porunci­lor Tale, spre adăugirea dumnezeiescului Tău har și spre dobândirea îm­părăției Tale. Că nu vin la Tine ca un nepă­sător, Hristoase Dumne­zeule, ci încre­zân­du-mă în bună­tatea Ta cea nespusă și ca nu cumva, rămâ­nând de­parte prea multă vreme de împărtă­șirea Ta, să fiu prins de lupul cel înțe­le­gător. Pentru aceasta mă rog Ție, Cel ce singur ești sfânt, Stăpâne: Sfin­țește-mi sufletul și trupul, mintea și inima, rărunchii și mă­runtaiele; în­noiește-mă tot și înrădă­ci­nează frica Ta întru mă­dularele mele și sfin­țenia Ta fă-o neștearsă de la mine. Și-mi fii mie ajutător și folositor, în­dreptând în pace viața mea și în­vred­nicindu-mă a sta de-a dreapta Ta, cu sfinții Tăi, pentru rugă­ciu­nile și mij­locirile Preacu­ratei Maicii Tale și ale slujitorilor Tăi celor fără trup, ale prea­curatelor pu­teri, și pen­tru ale tutu­ror sfinților, care din veac au bineplăcut Ție. Amin.

Rugăciunea a treia, a Sfântului Simeon Metafrastul:

Doamne, Cel ce singur ești curat și fără stri­căciune, Care, pentru ne­spusa milostivire a iubirii de oa­meni ai luat toată firea noastră din curatele și fe­cioreștile sângiuiri ale celei ce Te-a născut pe Tine mai pre­sus de fire, cu venirea Dumne­ze­ies­cului Duh și cu bunăvoirea Tatălui celui de-a pururea veșnic, Hristoase Iisuse, înțelepciunea lui Dumnezeu, pacea și puterea; Cel ce ai primit cu trupul Tău patimile cele de viață fă­cătoare și mântuitoare: crucea, pi­roa­nele, sulița, moartea, o­moară-mi patimile cele trupești, care îmi stri­că sufletul. Cel ce cu îngroparea Ta ai prădat împărăția iadului, îngroapă-mi sfaturile mele cele vicle­ne prin gân­duri bune și risipește duhu­rile cele viclene. Cel ce cu învierea Ta cea de a treia zi și de viață purtătoare ai ridicat pe strămoșul cel căzut, ri­dică-mă și pe mine, cel ce am alunecat în păcat, pu­nându-mi înainte chipuri de po­că­ință. Cel ce cu prea­slăvită înăl­țarea Ta la cer ai îndumnezeit trupul pe care L-ai luat și L-ai cinstit cu șe­derea de-a dreapta Tatălui, învred­ni­cește-mă prin împărtășirea Sfintelor Tale Taine să dobândesc partea cea de-a dreapta a celor mântuiți. Cel ce prin pogo­rârea Mângâietorului Duh ai făcut vase cinstite pe Sfinții Tăi Ucenici, arată-mă și pe mine a fi locaș al venirii Lui. Cel ce vei veni iarăși să judeci toată lumea întru dreptate, bi­ne­voiește să Te în­tâmpin și eu pe nori, pe Tine, Judecă­torul și Fă­cătorul meu, împreună cu toți sfinții Tăi, ca neîn­cetat să Te slăvesc și să Te laud pe Tine, împreună cu Pă­rintele Tău cel fără de început și cu Prea­sfântul și Bu­nul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a patra, a Sfântului Simeon Metafrastul:

Precum voi sta înaintea înfricoșă­torului și nefă­țarnicului Tău scaun de judecată, Hristoase Dumne­zeule, primind întrebare și dând răspuns de re­lele ce am făcut, așa și astăzi, mai în­a­inte de a sosi ziua osândirii mele, stând la sfântul Tău altar, îna­intea Ta și înaintea înfricoșătorilor și sfinților Tăi îngeri, fiind îndu­ple­cat de măr­turia cugetului, pun înainte faptele mele cele rele și fărădelegile, dându-le pe față și vădindu-le. Ci vezi, Doam­ne, smerenia mea și-mi iartă toate pă­catele mele; vezi că s-au în­mulțit mai mult decât perii capului meu fărăde­legile mele. Căci ce rău n-am săvârșit? Ce păcat n-am făcut? Ce rău nu mi-am închipuit în sufletul meu? Că iată și cu faptele am făcut desfrânare și prea­desfrânare, mândrie, trufie, batjocură, hulă, vorbă deșartă, înfierbântare la râs, beție, lăcomie a pântecelui, mâncare fără măsură, răutate, pizmă, iu­bire de argint, iubire de avuție, că­mă­tărie, iu­bire de mine însumi, iubire de mă­rire, răpire, nedreptate, agonisire de rușine, invidie, gră­ire de rău, fără­de­­lege; toate simțirile și toate mădu­­­la­rele mi le-am întinat și le-am stricat și de nici o treabă le-am făcut, ajun­gând cu totul sălaș diavolului. Și știu, Doamne, că fără­delegile mele au co­vâr­șit capul meu, dar mulțimea în­du­ră­rilor Tale este nease­mănată, și mila bunătății Tale cea fără de rău­tate este nespusă și nu este nici un păcat care să biruiască iu­birea Ta de oameni. Pentru aceasta, Prea­mi­nunate Împărate, fără de rău­tate Doamne, fă minunate mi­lele Tale spre mine păcă­tosul; arată-mi pu­terea bunătății Tale, arată-mi tă­ria milosti­virii Tale celei în­durate și mă primește pe mine, păcă­tosul, cel ce mă întorc; primește-mă cum ai pri­mit pe fiul cel pierdut, pe tâlharul și pe desfrânata. Primește-mă pe mine cel ce peste mă­sură Ți-am greșit și cu cu­vântul și cu fapta și cu pofta cea fără de cale și cu gândul cel dobitocesc. Și, precum ai primit pe cei ce au venit în ceasul al unsprezecelea, care nimic vrednic n-au lucrat, așa mă primește și pe mine, păcătosul; că mult am greșit și m-am spurcat și am scârbit Duhul Tău cel Sfânt și am mâniat milosti­virea Ta cea iubi­toare de oameni, cu fapta, cu cu­vântul și cu gândul, noaptea și ziua, pe față și într-ascuns, cu voie și fără de voie. Și știu că vei pune înaintea mea păcatele mele în același chip în care le-am făcut, și mă vei întreba de cele ce cu știință, fără de iertare, am greșit. Ci, Doamne, nu cu judecata Ta cea dreaptă, nici cu mânia Ta să mă mustri pe mine și nici cu urgia Ta sa mă pedepsești. Milu­iește-mă, Doamne, că nu sunt numai neputincios, ci și zidirea Ta sunt. Că Tu, Doam­ne, ai întărit peste mine frica Ta, dar eu am făcut răutate îna­intea Ta. Ție Unuia am greșit; dar Te rog să nu intri la judecată cu robul Tău. Că de vei căuta la fără­de­legi, Doamne, Doamne, cine va putea sta înaintea Ta? Că eu sunt adâncul păcatului și nu sunt vrednic, nici în stare a căuta și a privi înălțimea ce­rului, din pricina mulțimii păca­telor mele celor fără de număr; că toate lucrurile rele și închi­puirile și mește­­­șu­girile diavolești, toată răutatea ia­dului, îndemnurile spre păcat, dez­mier­dările și alte patimi nenumă­rate n-au lipsit de la mine. Căci, cu ce fel de păcate nu m-am stricat? De care rele n-am fost prins? Tot pă­catul l-am făcut, toată desfătarea ne­­iertată am lăsat să intre în sufletul meu. Ne­trebnic m-am făcut înain­tea Ta, Dum­ne­zeul meu, și înaintea oamenilor. Cine mă va ridica pe mine, cel ce am căzut întru atâ­tea păcate rele? Doam­ne, Dum­nezeul meu, spre Tine nădăj­duiesc. De mai este pentru mine nă­dejde de mân­tuire, de biruiește iubirea Ta de oa­meni mulți­mea fă­rădelegilor mele, fii mie Mân­tuitor și, după îndu­rările și mi­lele Tale, slă­bește, lasă, iartă, toate câte am greșit Ție; că s-a umplut de multe rele su­fletul meu și nu aflu întru mine nădejde de mântuire. Mi­luiește-mă, Dumne­zeule, după mare mila Ta, și să nu-mi răs­plătești mie după faptele mele, ci întoarce-mă, spri­­jinește-mă, izbă­vește sufletul meu de relele ce au crescut într-însul și de agoni­si­rile lui cele cum­plite. Miluiește-mă pentru mila Ta, ca unde s-a înmulțit pă­catul să prisosească harul Tău, și să Te laud și să Te slăvesc în toate zilele vieții mele. Că Tu ești Dum­ne­zeul ce­lor ce se pocăiesc și Mântui­to­rul celor ce gre­șesc și Ție slavă înălțăm, îm­preună și Părintelui Tău celui fără de început și Preasfântului și Bu­nului și de viață Făcătorului Tău Duh, acum și pu­rurea și în vecii ve­cilor. Amin.

Rugăciunea a cincea, a Sfântului Ioan Damaschin:

Stăpâne Doamne, Iisuse Hris­toase, Dumnezeul nostru, Cel ce singur ai putere a ierta păcatele oameni­lor, ca un bun și iubitor de oameni, treci cu vederea toate greșelile mele cele cu știință și cu neștiință, și mă învred­­ni­cește să mă împărtășesc, fără de osândă, cu dumnezeieștile, preaslă­vitele, prea­cu­ra­tele și de viață făcă­toa­rele Tale Taine, nu spre osândă, nici spre adău­girea păcatelor, ci spre cură­țire și sfin­țire și spre dobândirea vieții și îm­părăției ce va să fie, spre zid și ajutor, spre izgonirea celor po­trivnici și spre pierderea greșe­lilor mele celor multe; că Tu ești Dum­nezeul milei și al îndu­ră­rilor și al iubirii de oameni și Ție slavă înăl­țăm, împreună și Tatălui și Duhului Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a șasea, a Sfântului Vasile cel Mare:

Știu, Doamne, că mă împărtășesc cu nevrednicie cu Preacuratul Tău Trup și Scump Sângele Tău, și vinovat sunt, și osândă mie însumi mă­nânc și beau, neputându-mi da seama, pre­cum se cu­vine, de Trupul și Sângele Tău, Hris­toase, Dum­ne­zeul meu. Ci în­drăznind spre îndurările Tale, mă apropii de Tine, Cel ce ai zis: „Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sân­gele Meu întru Mine rămâne și Eu întru dânsul”. Deci, mi­los­tivește-Te, Doamne, și nu mă pe­depsi pe mine, păcătosul, ci fă cu mine după mila Ta. Și să-mi fie mie Sfintele Tale Taine spre tămăduire și curățire, spre lu­minare și pază, spre mân­tuirea și sfin­țirea sufletului și a tru­pului; spre izgo­nirea a toată nălu­cirea, a faptei celei rele și a lucrării dia­vo­lești, care se lu­crează cu gândul întru mădu­larele mele, spre în­drăz­ni­rea și dra­gostea cea către Tine, spre îndrep­ta­rea și întărirea vieții, spre în­mul­țirea faptei celei bune și a desă­vârșirii, spre plinirea poruncilor și spre împăr­tășirea cu Sfântul Duh, ca me­rin­de pentru viața de veci și spre răs­puns bineprimit la înfricoșătorul Tău tron de judecată, iar nu spre certare sau spre osândă.

Rugăciunea a șaptea, a Sfântului Simeon Noul Teolog:

Din buze întinate, din inimă pân­gă­rită, din limbă necurată, din suflet spurcat, primește-mi rugăciunea, Hris­­toase al meu, și neînlăturându-mi nici cu­vin­tele, nici obișnuințele, nici neru­șinarea, dă-mi mie a grăi cu în­drăz­neală cele ce voiesc, Hristoase al meu, și mai vârtos mă și învață ce mi se cuvine a face și a grăi. Greșit-am mai mult decât desfrânata care, aflând unde sălăș­lu­iești, cumpărând mir, cu îndrăz­neală a venit să ungă pi­cioa­rele Tale, ale Stă­pânului meu Hristos și Dumne­zeului meu. Cum pe aceea, apropiindu-se din inimă, n-ai lepă­dat-o, nici de mine nu Te scârbi, Cuvinte, ci dă-mi să țin și să sărut picioarele Tale și cu izvor de lacrimi, ca și cu niște mir de mare preț, cu îndrăzneală să le ung. Spală-mă cu lacri­mile mele, curățește-mă cu ele, Cuvinte. Iartă-mi greșelile și îmi dă îndreptare. Știi mulțimea răută­ților mele, știi și bubele mele, și răni­le mele le vezi, dar și credința mi-o știi, vo­ința mi-o vezi și suspinurile mi le auzi. Nu se ascunde înaintea Ta, Doam­­ne, Dumnezeul meu, Fă­cătorul și Izbă­vi­torul meu, nici picătura de lacrimi, nici din picătură vreo parte. Cele încă nesăvârșite de mine le-au cunoscut ochii Tăi și în cartea Ta se află scrise și cele încă nefăcute de mine. Vezi smerenia mea, vezi-mi os­teneala câtă este și toate păcatele mi le iartă, Dum­­ne­zeule a toate, încât, cu inima cu­rată, cu gândul înfri­coșat și cu su­fletul sme­rit să mă împărtășesc cu Tainele Tale cele preacurate și prea­­sfinte, cu care se îndumnezeiește și se face viu tot cel ce mănâncă și bea din ele cu inimă cu­rată; că Tu ai zis, Stă­­pânul meu: „Cel ce mănâncă Tru­pul Meu și bea Sângele Meu întru Mine rămâne și Eu întru dânsul”. Cu totul adevărat este cuvântul Stăpânului și Dumnezeului meu, că cel ce se împărtășește cu Darurile cele dumnezeiești și îndumnezeitoare nu este singur, ci cu Tine, Hristoase al meu, Cel ce ești din Lumina cea cu trei străluciri, Care luminează lumea. Deci, pentru ca să nu rămân singur, fără de Tine, Dătătorule de viață, su­­flarea mea, viața mea, bucuria mea, mântu­irea lumii, pentru aceasta m-am apro­piat de Tine, precum vezi, cu lacrimi și cu sufletul umilit. Mă rog să iau izbăvire de gre­șelile mele și să mă împărtășesc fără de osândă cu Tainele Tale cele dătătoare de viață și fără de prihană, ca să rămâi, precum ai zis, cu mine, cel de trei ori ticălos, ca să nu mă răpească cu vi­cleșug înșelătorul, aflându-mă de­păr­­tat de harul Tău, și, înșelându-mă, să mă depărteze și de îndumnezei­toarele Tale cuvinte. Pentru aceasta cad înaintea Ta și cu căldură strig căre Tine: Precum pe fiul cel pierdut și pe desfrânata, care au venit la Tine, i-ai primit, așa mă primește și pe mine, desfrânatul și spurcatul, Mi­los­­tive, care cu suflet umi­lit vin acum la Tine. Știu, Mântuitorule, că altul ca mine n-a greșit Ție, nici a fă­cut faptele pe care le-am făcut eu. Dar și aceasta știu, că mărimea gre­șe­li­lor mele și mulțimea păcatelor mele nu covârșesc răbdarea cea multă a Dum­nezeului meu, nici iubirea Lui de oa­meni cea înaltă; ci pe cei ce fier­­binte se pocăiesc, cu mila îndurării îi cu­rățești și îi luminezi și cu lumina îi unești, părtași Dumnezeirii Tale fă­cân­­du-i fără pizmu­ire; și lucru străin de gân­durile îngerești și ome­nești vor­bești cu ei, de multe ori, ca și cu niște prieteni ai Tăi adevărați. Acestea mă fac îndrăzneț, acestea îmi dau aripi, Hris­toase al meu, și, pu­nându-mi nă­dejdea în multele Tale binefaceri față de noi, bucurându-mă și cutremurându-mă, cu focul mă îm­părtășesc; iarbă uscată fiind eu, și – străină minune! – mă ră­co­resc nears, ca rugul de demult care, aprins fiind, nu se mistuia. Pen­tru aceasta, cu gând mulțumitor și cu mul­țumi­toare inimă, cu mulțumitoare mădu­lare ale su­fle­­­tului și ale trupului meu, mă închin și Te măresc și Te preaslăvesc pe Tine, Dumnezeul meu, Cel ce cu ade­vărat ești binecuvântat, acum și în veci. Amin.

Rugăciunea a opta, a Sfântului Ioan Gură de Aur:

Dumnezeule, slăbește, lasă, iartă-mi toate greșelile câte Ți-am greșit Ție, sau cu cuvântul, sau cu fapta, sau cu gândul, cu voie sau fără de voie, cu ști­ință sau cu neștiință, toate mi le iartă ca un bun și de oameni iubitor. Și, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale slujitorilor Tăi în­geri, ale sfintelor puteri și ale tuturor sfinților, care Ți-au bineplăcut Ție din veac, binevoiește ca fără de osândă să pri­mesc Sfântul și Prea­curatul Tău Trup și Scumpul Tău Sânge, spre tă­măduirea sufletului și a trupului și spre curățirea gândurilor mele celor rele. Că a Ta este împărăția și pu­terea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a noua, a Sfântului Ioan Gură de Aur:

Nu sunt vrednic, Stăpâne Doamne, să intri sub acope­rământul sufletului meu, ci, de vreme ce Tu, ca un iubitor de oameni, vrei să locuiești întru mine, îndrăznind, mă apropii. Poruncește-mi și voi deschide ușile pe care Tu Însuți le-ai zidit și intră cu iubirea Ta de oameni, pe care pururea o ai. Intră și luminează cugetul meu cel întunecat. Și cred că aceasta vei face, că n-ai îndepărtat pe desfrânata care a venit la Tine cu lacrimi, nici pe vameșul care s-a pocăit nu l-ai alungat, nici pe tâlharul care a cu­noscut împărăția Ta nu l-ai izgonit, nici pe prigonitorul Pavel care s-a po­căit nu l-ai lăsat cum era; ci pe toți care au venit la Tine cu po­căință i-ai rânduit în ceata prietenilor Tăi, cel ce singur ești binecuvântat, totdeauna, acum și în vecii ne­sfâr­șiți. Amin.

Rugăciunea a zecea, a Sfântului Ioan Gură de Aur:

Doamne Iisuse Hristoase, Dum­ne­zeul meu, slă­bește, lasă, milos­ti­vește-Te și-mi iartă mie, păcăto­su­lui, netrebni­cului și nevrednicului robului Tău, că­de­rile în păcat, smintelile și gre­șelile mele, toate câte am pă­că­tuit față de Tine, din tinerețile mele până în ziua și ceasul de acum, fie cu știință, fie din neștiință, cu cuvântul, sau cu fapta, sau cu gândul, sau în cuget, cu deprinde­rile și cu toate sim­țurile mele. Și, pentru rugăciunile celei ce fără de prihană Te-a născut pe Tine, ale Preacuratei și pururea Fecioarei Maria, Maicii Tale, singura nădejde neînfruntată și ocroti­toare și izbăvi­toare a mea, învredni­cește-mă, fără de osândă, să mă îm­păr­tășesc cu Preacuratele, nemuritoarele, de viață făcătoa­rele și înfricoșătoarele Tale Taine, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci, spre sfințire, spre lu­minare, spre tărie, spre vindecare și spre sănătatea sufletului și a trupului și spre șter­gerea și pierderea cu totul a cugetelor, a gândurilor și a de­prin­­derilor mele celor rele și a nălu­ci­rilor de noapte ale du­hurilor celor vi­clene și întunecate. Că a Ta este împărăția și pu­terea, slava, cinstea și închi­nă­ciunea, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pu­rurea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a unsprezecea, a Sfântului Ioan Damaschin:

Înaintea ușilor casei Tale stau și de gândurile cele rele nu mă depărtez. Ci Tu, Hristoase Dumnezeule, Care ai în­dreptat pe vameșul și ai miluit pe canaa­neanca și ai deschis tâlha­rului ușile raiului, des­chide-mi și mie îndu­rările iubirii Tale de oameni și mă pri­mește pe mine, cel ce vin și mă ating de Tine, ca pe desfrânata și ca pe cea cu scurgerea de sânge. Că aceasta, atingându-se de marginea hainei Tale, prea lesne a luat tămă­duire, iar aceea, cuprinzând prea­cu­­ratele Tale picioare, a dobândit dez­­legare de păcate. Iar eu, ticălo­sul, întreg Trupul Tău cutezând a-L primi, să nu fiu ars, ci mă primește ca și pe dân­sele și-mi luminează sim­­țirile cele sufle­tești, ar­zând nele­giu­irile păcatelor mele, pentru rugă­ciu­­nile celei ce fără de sămânță Te-a născut pe Tine și ale puterilor cerești, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a douăsprezecea, a Sfântului Ioan Gură de Aur:

Cred, Doamne, și mărturisesc că Tu ești cu adevărat Hristos, Fiul lui Dum­nezeu celui viu, Care ai venit în lume să mântuiești pe cei păcă­toși, dintre care cel dintâi sunt eu. Încă cred că acesta este însuși Prea­curat Trupul Tău și acesta este însuși Scump Sân­gele Tău. Deci, mă rog Ție: Mi­luiește-mă și-mi iartă gre­șe­lile mele cele de voie și cele fără de voie, cele cu cuvântul sau cu fapta, cele cu știință și cu neștiință, și mă în­vred­nicește, fără de osândă să mă îm­pă­r­tășesc cu Preacura­tele Tale Taine, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci. Amin.

Deci, mergând să te împărtășești, să zici în taină, aceste stihuri ale lui Metafrast:

Iată, mă apropii de sfânta îm­părtă­șire.
Și-mpărtășindu-mă, Doamne, să nu mă arzi;
Că Tu ești foc și arzi pe cei nevrednici,
Ci curățește-mă de toată-nti­narea.

Apoi:

Cinei Tale celei de taină, Fiul lui Dumnezeu, astăzi părtaș mă pri­mește, că nu voi spune vrăjmașilor Tăi Taina Ta, nici sărutare îți voi da ca Iuda; ci, ca tâlharul mărturi­sin­du-mă, strig Ție: Pomenește-mă, Doamne, întru Îm­pă­răția Ta.

După aceea, stihurile acestea:

Sângele cel îndumnezeitor privind, te înspăimântează, omule.
Că foc este și arde pe cei nevrednici.
Dumnezeiescul Trup mă îndum­ne­­zeiește și mă hrănește,
Îmi îndumnezeiește sufletul și-mi hră­nește minu­nat mintea.

Apoi aceste tropare:

Îndulcitu-m-ai cu dorul Tău, Hris­­­toase, și m-ai schimbat cu dumne­zeiasca Ta dragoste; ci arde, cu focul cel fără de materie, păcatele mele și mă în­vrednicește a mă sătura de desfătarea care este întru Tine, ca, de amândouă ve­selindu-mă, să slă­vesc, Bunule, ve­ni­rea Ta.

Întru strălucirile sfinților Tăi, cum voi intra eu, nevrednicul? Că, de voi îndrăzni să intru în cămară, haina mă vădește, că nu este de nuntă, și voi fi legat și lepădat de îngeri. Ci curățește, Doamne, întinăciunea su­fle­tului meu și mă mântuiește, ca un Iubitor de oameni.

După aceea se zice această rugăciune:

Stăpâne, Iubitorule de oameni, Doam­ne, Iisuse Hristoase, Dumne­zeul meu, să nu-mi fie mie spre osândă Sfintele acestea, pentru că sunt nevrednic, ci spre curățirea și sfințirea sufletului și a trupului și spre arvunirea vieții și a împărăției ce va să fie. „Iar mie bine-mi este a mă alipi de Dumnezeu și a pune în Domnul nădejdea mântuirii mele”.

Și iarăși: Cinei Tale celei de taină…

Și așa, cu umilință, să mergem să ne împărtășim.

Mică priveghere la 12 noaptea

Marele duhovnic Paisie Olaru spunea atât de frumos că „orice rugăciunea este dar de la Dumnezeu”, iar dacă vrem ca Dumnezeu să ne îndeplinească toate dorințele trebuie să citim dimineața Acatistul Maicii Domnului, iar seara Paraclisul Maicii Domnului, Crezul, neapărat o dată pe zi, iar Psalmul 50, de câte ori putem. În același timp, când avem o problemă ce pare de nerezolvat, să facem 12 metanii la 12 noaptea.

Rugăciunea Tatăl nostru se spune de câte ori putem

În ceea ce privește rugăciunea Tatăl nostru, sfântul părinte ne îndeamnă să o spunem tot timpul în decursul unei zile alături de rugăciunea inimii:

 „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”.

În ceea ce privește rugăciunile de noapte, la ora 12 ar fi bine să facem cel puțin 12 metanii și la fiecare metanie să spunem: ”Maica Domnului, nu mă lăsa!”. Nu în ultimul rând, atunci când citim un acatist sau un paraclis ar fi foarte bine să facem câte 24 de metanii.

De asemenea, părintele Paisie a lăsat credincioșilor și un sfat cu mare însemnătate: „Dar dacă te scoli dimineata si te învârtești așa, prin casă – că mai am asta de făcut, mai am si treaba astălaltă -, apoi nu-ti merge bine toată ziua. Asa că să faci oleacă de canon în fiecare zi, ca dreptul Iov, care aducea jertfă în fiecare zi pentru feciorii lui – poate au greșit ceva cu gândul”.

NOVENA la Sf. Monica patroana soțiilor maltratate și a mamelor deznădăjduite

agiamonica01

SF. MONICA – MAMA SF. AUGUSTIN DIN HIPPONA

Sf. Monica s-a născut într-o familie de creștini din Tagaste, in Algeria, țară despărțită de Roma prin Marea Mediterana, în anul 332 D.Hr. S-a căsătorit cu un păgân, un funcționar de la guvernul din Roma, pe nume Patriciu. Creștinii erau puțini la număr în acele vremuri. Căsătoria a fost binecuvântată cu trei copii, cel mai mare si cel mai cunoscut dintre ei fiind Augustin.
Patriciu nu era un soț model, dar Monica se ruga necontenit pentru convertirea lui. Blânda sa pietate, răbdarea și perseverența ei au dat în final roade. La un moment dat, Patriciu a acceptat botezul, dar a murit după un an.
Fiul ei, Augustin, era mereu un motiv de îngrijorare pentru Monica. Inteligent și plăcut, Augustin urma exemplu tatălui lui. Refuzase botezul și trăia o viată pasională alături de amanta lui. Ani de zile Monica s-a rugat, a postit și a plâns în tăcere pentru Augustin.
Dumnezeu asculta. A auzit, și în sfârșit a răspuns la rugăciunile acestei mame credincioase: Augustin a renunțat la viata păcătoasă și a primit botezul de la Sf. Ambrozie din Milano, în duminica Paștilor din anul 387 D.Hr.
Mama lui Augustin, Sf. Monica, a murit la scurt timp după aceea, la vârsta de 55 de ani, cu sufletul împăcat că fiul ei auzise chemarea Domnului si ca lucrul ei pe pământ se încheiase.

Sf. Monica este patroana părinților care au necazuri, a soțiilor maltratate, a mamelor deznădăjduite,  a văduvelor și a alcoolicilor. Ziua ei este sărbătorită pe 4 mai (calendarul ortodox) și 27 august (calendarul catolic).

NOVENA

Patronaj: patroana părinților care au necazuri, a soțiilor maltratate, a mamelor deznădăjduite,  a văduvelor și a alcoolicilor.

Rugăciunea zilnică (Rugăciune la Sf. Monica)

Mamă exemplară a marelui Sf. Augustin, te-ai ținut cu stăruința de fiul tău nesupus, nu prin amenințări nesocotite, ci prin rugăciuni înlăcrimate către Ceruri. Mijlocește pentru toate mamele din zilele noastre și ajută-le ca ele sa învețe cum să-și atragă copiii către Dumnezeu. Învață-le cum pot rămâne aproape de copii lor, chiar și de fiii și fiicele risipitoare care din nefericire au luat-o pe căi greșite. Iubită Sfântă Monica, soție și mamă zbuciumată, multe dureri ți-au străpuns inima în timpul vieții. Și cu toate acestea nu ți-ai pierdut speranța sau credința. Cu încredere, perseverentă și credință adâncă, te-ai rugat zilnic pentru convertirea iubitului tău soț, Patriciu, și a iubitului tău fiu, Augustin. Dăruiește-mi și mie aceeași tărie, răbdare și încredere în Domnul. Mijlocește pentru mine, iubită Sf. Monica, ca Dumnezeu să-mi poată auzi ruga pentru (se spune intenția…….) și să-mi dăruiască harul de a-I accepta voința în toate lucrurile, prin Domnul Nostru Iisus Hristos fiul Tău, care fiind Dumnezeu împreună cu tine viețuiește și domnește în unire cu Duhul Sfânt în toți vecii vecilor. Amin.

Prima zi

Amintește-ți, iubită Sf. Monica, bucuria ce ți-a inundat sufletul atunci când Augustin, fiul rugăciunilor și lacrimilor tale, și-a închinat Domnului viata lui. Te rugam să-i vorbești Domnului despre cererile noastre din novena, atunci când te afli in prezenta lui. Dobândește pentru noi, dacă așa va fi voința Lui sfânta, harurile pe care le cerem prin puterea ta de mijlocire, pentru ca noi sa ne putem bucura de fericirea rugăciunii ascultate. Amin.

Rugăciunea zilnica

(3) Tatăl Nostru,

(3) Bucură-te, Marie, cea plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei și Binecuvântat este rodul trupului tău, Iisus,

(3) Slavă Tatălui,
Sfântă Monica, roagă-te pentru noi

Ziua a doua

Slavita Sf. Monica, patroana a tatilor si a mamelor, te rugam sa iei sub protectia ta copiii nostri, mai ales pe cei care s-au indepartat de la caile Domnului. Te rugam ajuta-i ca ei sa fie intotdeauna credinciosi juramintelor primite la botez. Da-le puterea de a merge intotdeauna pe caile Domnului, in ciuda ispitelor si a falselor valori pe care le gasesc in lumea de azi. Roaga-te si mijloceste pentru ca ei  sa poata impartasi cu tine bucuriile vietii vesnice in Paradis. Amin.

Rugăciunea zilnică
(3) Tatăl Nostru, (3) Bucură-te, Marie, (3) Slavă Tatălui,
Sfântă Monica, roagă-te pentru noi

Ziua a treia

O, slăvită Sf. Monica, după o viață de rugăciuni înlăcrimate, post și sacrificii, ti s-a harazit fericirea de a fi martora atat la convertirea sotului, cat si a fiului tau. Dupa ce fiul tau, Augustin, s-a reintors la credinta, ai spus „Dumnezeu mi-a daruit aceasta mai mult decat din belșug…. Ce mai caut eu aici?”. Dupa cateva zile ai murit linistita si impacata cu Dumnezeu. Dobandeste-ne si noua aceeasi pace, credinta si acceptare a vointei Domnului, ca sa ne putem trai vietile in seninatate si sa avem parte de mantuirea vesnica. Amin.

Rugăciunea zilnică
(3) Tatal Nostru, (3) Bucura-te, Marie, (3) Slava Tatalui,
Sfanta Monica, roaga-te pentru noi

Ziua a patra


O, slavita Sf. Monica, tu vezi ca in lumea noastra de astazi sunt o multime de mame si sotii care sufera mult pentru sotii si copiii lor. Stii ce simt, pentru ca si tu ai trecut prin aceleasi dificultati teribile, dar le-ai depasit cu bine, pentru ca ai crezut ca sotul si copilul cu probleme erau incercari venite de la Dumnezeu. Ai suferit si te-ai rugat pentru ei fara incetare. Dumnezeu a atins inimile sotului si ale copilului tau, Augustin. Ajuta-ne te rugam sa dobandim aceeasi perseverenta si credinta, pentru ca si noi sa-l putem ”atinge” si ”convinge” pe Dumnezeu cu rugaciunile noastre. Amin.

Rugăciunea zilnică
(3) Tatăl Nostru, (3) Bucură-te, Marie, (3) Slava Tatalui,
Sfanta Monica, roaga-te pentru noi

Ziua a cincea


O, slavita Sf. Monica, aducem in fata ta povestile multor mame ce muncesc în străinatate pentru ca familiile lor sa aiba o viata mai buna. In fiecare seara adorm cu gândul la soții și copiii lor, dorindu-și sa fie aproape de cei dragi. Dar trebuie sa se sacrifice pentru ca fiii si fiicele lor sa mearga la scoala si sa aiba un viitor mai bun. Te rugam sa aperi aceste mame si sa le dai copiilor lor inspiratia de a invata bine. Iși cerem mijlocirea, pentru ca sotii si copiii acestor femei sa invete ca comunice intre ei si sa faca o punte peste departarea dintre ei. Ajuta-le te rugam ca distanta fizica pe care o indura sa nu devina o piedica pentru o viata fericita de familie. Amin.

Rugăciunea zilnică
(3) Tatăl Nostru, (3) Bucură-te, Marie, (3) Slavă Tatălui,
Sfanta Monica, roaga-te pentru noi

Ziua a șasea

O, slavita Sf. Monica,tu ai muncit mult pentru convertirea sotului si a fiului tau, pentru ca ai dorit ca ei sa ajunga la viata vesnica. Cerul a fost mereu telul tau; ai calatorit departe in cautarea fiului tau si te-ai rugat multe ore, pentru ca iti doreai ca familia ta sa se poata intr-o zi reuni in Paradis. Reusita pe pamant nu te-a atras deloc, chiar daca Augustin, fiul tau, a devenit faimos pentru elocventa si inteligenta lui. Iti doreai ca si el sa-si petreaca restul vietii pregatindu-se pentru Cer si intalnirea cu Dumnezeu.Te imploram sa asculti rugamintea noastra, ca gandul Cerului si al vietii vesnice sa ne patrunda intreaga viata, iar reusita pamanteasca sa nu ne poata orbi. Călăuzeste-ne catre Iisus Mantuitorul si pregateste-ne pentru marea reintalnire cu El. Amin.

Rugăciunea zilnică
(3) Tatăl Nostru, (3) Bucura-te, Marie, (3) Slava Tatalui,
Sfanta Monica, roaga-te pentru noi

Ziua a șaptea

O, slavita Sf. Monica, atunci cand isi amintea drumul catre convertire, fiul tau Augustin nu putea uita lacrimile si rugaciunile tale. Te-a vazut cand stateai treaza noaptea si te rugai lui Dumnezeu- ca sa-i atinga lui inima si sa-l faca sa se lepede de pacate. Augustin spunea ca s-a convertit datorita rugaciunilor tale continue si insistente, pentru ca nici Dumnezeu nu putuse rezista in fata statorniciei si rabdarii tale atunci cand te rugai pentru el. Cu atat mai mult acum cand esti in Ceruri credem in puterea de mijlocire a rugaciunilor tale!. Mijloceste pentru noi si asculta-ne rugamintile. Roaga-te la bunul Dumnezeu ca si noi sa fim convertiti si sa ne schimbam obiceiurile rele cu unele bune. Amin.

Rugaciunea zilnica
(3) Tatal Nostru, (3) Bucura-te, Marie, (3) Slava Tatalui,
Sfanta Monica, roaga-te pentru noi

Ziua a opta

O, slavita Sf. Monica, tu l-ai insotit pe Augustin atunci cand isi incepuse viata monastica, impreuna cu cativa prieteni. Te-ai bucurat de o viata inchinata rugaciunii si ai fost fericita, pentru ca stiai ca fiul tau a luat o hotarare buna. Si tu ai vrut sa-ti petreci restul vietii in rugaciune, in legatura stransa cu Isus. Calauzeste-ne, ca si noi sa putem ajunge la o viata mai profunda de rugaciune si sa putem face din rugaciune viata noastra. Calea catre acest fel de viata incepe atunci cand nevoile noastre devin mai simple. Atunci cand inimile noastre sunt linistite pentru ca dorinta fata de bunurile materiale a murit, cand ne deschidem catre o viata mai profunda de rugaciune, precum aceea pe care ati inceput-o tu si fiul tau. Calauzeste-ne pe aceasta cale. Amin.

Rugăciunea zilnică
(3) Tatal Nostru, (3) Bucură-te, Marie, (3) Slava Tatalui,
Sfanta Monica, roaga-te pentru noi

Ziua a noua

O, slăvită Sf. Monica, in aceasta ultima zi a novenei noastre iti aducem inainte grijile multor mame tinere, mame adolescente care inca nu sunt pregatite pentru a creste copii. Sarcinile nedorite sunt o mare problema in zilele noastre. Din aceasta cauza, multi tineri trebuie sa-si intrerupa scoala si sa-si ia asupra lor raspunderi la care nu pot face fata. Lumineaza-i pe tinerii nostri si da-le invatatori care sa-i faca sa inteleaga ca relatiile intime in afara casatoriei sunt periculoase si pacatoase. Inspira-i sa se bucure de tinerete fara a pacatui si calauzeste-i catre bucuria lucrurilor spirituale. Amin.

Rugăciunea zilnică
(3) Tatăl Nostru, (3) Bucura-te, Marie, (3) Slava Tatalui,
Sfanta Monica, roaga-te pentru noi

Traducere si adptare facute de www.novena.ro

 

Terapia dependenţei de pornografie – Virgiliu Gheorghe

bg1

“Mai devreme sau mai târziu, majoritatea consumatorilor de pornografie ajung să-şi dorească din toată inima să se poată elibera de aceasta, de iadul în care s-a transformat viaţa lor. Lucrul nu este însă chiar atât de simplu, căci, odată ajuns dependent, nu mai este suficient să vrei să te poţi lăsa, trebuie să afli şi voinţa sau puterea să faci acest lucru. Cu alte cuvinte, ai nevoie de ajutor. De aceea s-a şi dezvoltat atât de mult în ultimii ani psihoterapia dependenţei sexuale.

Dependenţa înseamnă, în primul rând, dereglarea unor sisteme corticale, cum ar fi cele ale producţiei de dopamină, noradrenalină şi serotonină. Nici o altă activitate nu te mai poate motiva suficient în afara comportamentului care a generat dependenţa, în cazul nostru vizionarea de pornografie sau orice fantasmă sau act care mai poate induce excitaţia sexuală. Căci, relaţiile conjugale fireşti nu mai spun mare lucru dependentului de sex. Apoi, problemele pe care le ridică consumul de pornografie sunt de natură psihologică: scăderea respectului de sine, izolarea socială, pierderea capacităţii de comunicare şi, mai presus de toate, reveriile şi coşmarurile erotice care nu mai dau pace minţii. Ce putem face?

În România, nu s-a dezvoltat încă psihoterapia dependenţei de sex, astfel încât e mai greu de aflat o persoană potrivită să acorde un real ajutor. De altfel, după cum observa Patrick Carnes, riscul ca înşişi terapeuţii să ajungă dependenţi de sex e destul de mare, în condiţiile în care se află permanent în contact cu persoane obsedate de acest lucru.

Dar românii au un avantaj în faptul că tradiţiile şi credinţa, mediul natural şi relaţiile comunitare nu au fost cu totul distruse. încă mai există repere ale normalităţii, mai ales în direcţia relaţiilor dintre oameni, care sunt mult mai vii şi mai omenoase decât în Occident. Cu toate acestea, dat fiind agresivitatea acestui tip de dependenţă, e bine de ştiut care sunt câteva dintre concluziile la care a ajuns cercetarea occidentală în domeniu, atât în ceea ce priveşte tehnicile psihoterapeutice, cât şi factorii de risc. Vom începe cu cei din urmă pentru că sunt mai uşor de evitat, putând constitui un punct de plecare în cadrul terapiei.

Sistemele de emisie a dopaminei, serotoninei şi noradrenalinei adecvate, «puse în practică». După cum afirmă acest medic, «una din descoperirile care au rezultat din ancheta noastră a fost că femeile dependente, care solicită ajutor psihoterapeutic, sunt adesea abuzate sexual de către terapeuţii lor».

De asemenea, ratele de asigurări pentru malpraxis ale terapeuţilor au crescut vertiginos în ultimii ani, în parte din cauza proceselor intentate unui număr semnificativ dintre colegii lor, care au abuzat sexual sau au exploatat pacienţi în timpul tratamentului. Acest lucru indică faptul că acest comportament sexual compulsiv constituie o problemă chiar şi pentru specialiştii din branşa terapeuţilor.” ]

Factorii alimentari

Epuizarea sexuală pe care o provoacă pe termen lung pornografia şi masturbarea înseamnă apariţia unei disfuncţii la nivelul axei hipotalamus-hipofiză-suprarenale-testicule/ovare şi afectează, de asemenea, ficatul şi pancreasulîn genere, imunitatea slăbeşte, individul confruntându-se cu o mulţime de suferinţe şi afecţiuni.
Toate acestea produc o puternică stare de slăbiciune, o stare de epuizare nervoasă, care nu-i permite omului să se mai lupte cu dependenţa. Pur şi simplul nu mai are forţă şi nu mai întrevede speranţa unei altfel de vieţi.

Având în vedere acestea, se recomandă o alimentaţie cât mai bogată în vitamine, minerale şi enzime pentru a uşura funcţiile digestive şi hepatice şi pentru a contribui la refacerea organelor afectate. Este de dorit, aşadar, o dietă bogată în vegetale – fructe, legume – cât mai multe crudităţi, ceaiuri sau bitter de plante, precum şi orice supliment alimentar care susţine refacerea ficatului şi a sistemului nervos. Ca terapie pentru dezintoxicare, metoda Gerson dă rezultate deosebite.

Din suplimentele alimentare recomandate de dr. M Richards, reţinem:

• Complexul de vitamine B, în special vitaminele Bl, B3, B6, B9 şi B12. Vitamina B3 reduce senzaţiile de anxietate şi depresie şi favorizează transformarea triptofanului în serotonină. Vitamina B12 s-a dovedit eficientă atât în depresii cât şi în alte afecţiuni neuropshihiatrice.

• Vitamina C (1-2 g pe zi) contribuie la sinteza neurotransmiţătorilor, întăreşte imunitatea şi favorizează absorbţia fierului şi a calciului.

Sunt esenţiale şi vitaminele: A, D, E; mineralele: Ca, Mg, Zn, K, Seleniu; suplimentele: Ginkgo Biloba, Ginseng, Omega 3, Coenzima Q10, ulei de peşte sau oricare alt protector hepatic. De mare importanţă este consumul aminoacizilor triptofan şi tirozină din care se sintetizează serotonină, dopamina şi noradrenalina. Aminoacizii se găsesc în cantitate mare în germenii de cereale, dar pot fi luate şi separat ca extracte naturale.

Nu este recomandată carnea, mai cu seamă cea cumpărată din comerţ, fiind încărcată de hormoni. Aceşti hormoni pot interveni negativ în metabolismul hormonal al organismului, întreţinând starea de boală sau agravând-o. Trebuie evitaţi, de asemenea, conservanţii şi aditivii alimentari, care, la rândul lor, intoxică organismul.

Glutamatul, de pildă, care şi aşa este produs în exces în organism din cauza stării prelungite de excitare sexuală la care acesta este supus, în condiţiile în care se va afla în exces şi în alimente consumate, va accentua procesul de neurotoxicitate, adică de distrugere a celulei nervoase.

Din păcate, acesta este prezent în aproape orice produs din carne, în cipsuri, sosuri, în tot ce presupune folosirea unui potenţator de gust.

Desigur, drogurile, băutura, fumatul trebuie eliminate cu totul. Chiar medicamentele trebuie luate cu mult discernământ, pentru a nu intoxica în plus organismul. In genere, orice excitant precum nessul, ciocolata, cafeaua şi chiar zahărul sunt extrem de nocive. In schimb, sunt recomandate mierea, polenul lăptişorul de matcă şi celelalte produse apicole.

Evitarea circumstanţelor favorizante consumului

Ca şi în cazul consumului de droguri sau a altor dependenţe, este necesar să fie evitate conjuncturile care favorizează consumul, cel puţin prin presiunea amintirii sau a obişnuinţei. Din păcate, pornografia îşi întinde plasa asupra multora dintre aspectele sau situaţiile vieţii omului modern. Dintre toate, computerul şi internetul ocupă primele locuri. De exemplu, terapeuţii recomandă ca pe perioada dezintoxicării să fie evitat cât mai mult calculatorul şi internetul. Sunt dependenţi care au aşa de bine fixată asociaţia internet-pornografie, încât, atunci când se apropie de tastatură, încep imediat să se excite sexual. Dacă, totuşi, nu poate fi evitată munca pe computer şi internet, este necesar să existe instalat programul care filtrează mesajele pornografice şi se recomandă ca să se aşeze computerul undeva la vedere, astfel încât prezenţa privirii celorlalţi să susţină hotărârea de a nu accesa mesaje porno. Mai există şi alte circumstanţe favorizante consumului de pornografie specifice fiecărei persoane. Toate acestea trebuie ocolite cât mai mult, mai cu seamă pe parcursul terapiei, fără însă a fi pierdute din vedere ulterior.

Lupta cu depresia

Pornografia, ca oricare altă dependenţă, induce aşa-zisul sevraj. în lipsa vizionării materialelor pornografice sau a actelor care produc excitaţie sexuală, îşi fac apariţia stările anxioase şi depresive, irascibilitatea, durerile
etc. Sevrajul se instalează din cauza scăderii nivelului de dopamină noradrenalină şi serotonină, dar şi a afectării altor mecanisme neuronale. Problema este aceea că toate aceste stări negative, mai cu seamă depresia, sunt cele mai bune aliate şi argumente ale consumului. Sub presiunea lor, greu se poate rezista. în cazurile avansate ale dependenţei, depresiile pot merge până la stări suicidale.

Este esenţială înţelegerea fenomenului. La început, pornografia provoacă excitaţie sexuală şi o anumită stare de euforie, dar, odată cu trecerea timpului, din cauza fenomenului de neuroadaptabilitate, se ajunge ca, în lipsa excitaţiei sexuale, să se instaleze depresia, anxietatea şi celelalte stări ce constituie sevrajul. Neurologic vorbind, apare o dereglare a comunicării interneuronale, la nivelul serotoninei, dopaminei şi noradrenalinei.

La început, depresia este mai slabă, însă se intensifică, devenind din ce în ce mai apăsătoare şi mai neliniştitoare.

Creierul însă, în urma sesiunilor prelungite şi frecvente de excitaţie sexuală, este învăţat că pornografia este singura capabilă să anihileze starea depresivă. Este vorba de un fel de condiţionare în contextul căreia se dezvoltă exacerbat traseele neuronale ale excitaţiei sexuale şi ale descărcării orgasmice ca răspuns la stresul produs de sevraj.

Aşadar, când creşte nivelul depresiei, dependentul de pornografie caută aproape inconştient imaginile sau comportamentele erotice care să-i reducă stresul prin intermediul excitaţiei sexuale. Odată începută vizionarea, creşte excitaţia sexuală, dar şi anxietatea, până când are loc descărcarea orgasmică. Atunci se instalează o anumită stare de relaxare şi liniştire. Problema este că, odată cu avansarea dependenţei, intervalele de relaxare postorgasmică sunt tot mai scurte. Astfel că, din nou se instalează sevrajul şi dorinţa revenirii la consumul de pornografie.

Acţiunea este ciclică, un ciclu vicios în care nivelul euforiei scade cu timpul, crescând însă nivelul stărilor depresive. Aceasta îl împinge pe consumator către consumul unor cantităţi tot mai mari de drog, în cazul nostru către pornografie tot mai inedită şi mai violentă. Numai prin creşterea dozei poate fi anihilat parţial regresul stărilor euforice sau, mai corect, poate fi îndepărtate stările depresive care planează ameninţător. In stadiile foarte avansate ale epuizării sexuale, dispare complet orgasmul, iar individul se află hăituit de o suferinţă de care nu mai poate scăpa. Desigur, idealul e să înceteze consumul de pornografie, însă condiţionarea corticală nu îngăduie aceasta, şi nici obsesiile psihice asociate.

In acest context, în procesul terapeutic trebuie să se ţină seama de această problemă şi trebuie făcut în aşa fel încât depresiile să nu crească peste pragul în care condiţionarea îl aruncă pe dependent în braţele pornografiei.

Căile sunt multiple:

– trebuie evitat cât mai mult stresul, mai ales pe perioada terapiei, căci stresul constituie unul dintre principalii factori de risc în consumul de pornografie. într-un studiu realizat în Statele Unite, 57% dintre consumatorii fideli au făcut uz de sexul online pentru a scăpa de stres” ;

– medicamentos, cu precizarea că nu trebuie luate antidepresive puternice, căci sunt extrem de toxice, şi dau la rândul lor dependenţă, împiedicând chiar refacerea sistemului dopaminergic. Unele dintre ele sunt foarte periculoase, distrugând mai mult decât reparând. Mai curând ar trebui îndreptată privirea către ceaiurile, uleiurile sau esenţele de plante care liniştesc tensiunea nervoasă, şi contribuie la un somn odihnitor (vezi valeriana, teiul, talpa gâştii etc.).

Aceeaşi acţiune ca a antidepresivelor, dar fără a da dependenţă sau alte efecte adverse, se constată şi în cazul administrării unor aminoacizi din care organismul sintetizează neurotransmiţătorii implicaţi în depresie şi anxietate: serotonină, dopamina şi nordrenalina. Extrasul de Griffonia simplicifolia – 5HTP este un metabolit al triptophanului şi un precursor direct al serotoninei. 100-200 mg pe zi pot reduce major simptomele slăbiciunii nervoase şi ale depresiei, îmbunătăţind starea de spirit şi dând un somn odihnitor. Serotonină este foarte importantă pentru acţiunea sa antibulimică, antifobică, antiobsesională, anticompulsivă, cât şi pentru controlul agresivităţii, al apetitului, emoţiilor, pentru inducerea calmului, somnului, deşteptării din somn, şi nu în ultimul rând, este esenţială în procesul cognitiv.

Aminoacizii fenilalanina şi tirozina sunt precursorii dopaminei şi -ai noradrenalinei. Suplimentarea lor ajută la sinteza celor doi neurotransmiţători, adică la restabilirea funcţiilor pe care aceştia le reglează: motivaţia, memorizarea, atenţia, concentrarea şi învăţarea.

– alimentaţia propusă la primul punct ajută la refacerea sistemului nervos şi a ficatului, a nivelelor de dopamină, GABA, endorfine etc., şi astfel diminuează simptomele sevrajului;

– tratamentul cu venin de albine, fie administrat direct prin înţepături, fie prin injecţii este evidenţiat tot mai mult ca unul dintre cele mai eficiente în reabilitarea sistemelor dopaminergic şi epinefrinic. Apitoxinul poate fi una dintre soluţiile viitorului în tratarea dependenţei şi a Parkinsonului. Din păcate, nu poate fi o afacere pentru transnaţionalele farmaceutice, lucru pentru care e puţin probabilă răspândirea lui.

– activităţile practice, efortul fizic, ieşitul în natură, grădinăritul etc. ajută mult pentru că eliberează mintea de povara gândurilor obsesive prin stoparea deprivării senzoriale impuse de viaţa la bloc, de beton şi plastic; trebuie să reţinem că în mod deosebit exerciţiile fizice zilnice intense pot ajuta mult omul să se elibereze de depresia ce urmează dependenţei de pornografie.

Exerciţiile fizice

Efortul fizic, sportul joacă un rol esenţial. Poate fi principala piesă a terapiei dependenţei de pornografie, fiindcă efortul susţinut produce o cantitate mare de endorfine, care, pe de o parte relaxează sistemul nervos contra-carând efectul hormonilor excitatorii, iar pe de altă parte dau o stare de linişte şi euforie, care poate contrabalansa neurologic atracţia către euforia excitaţiei sexuale.

De asemenea, după studii realizate în ultimii ani, efortul fizic e capabil să ridice nivelele de serotonină, dopamină şi noradrenalină la fel de mult ca antidepresivele. Este vorba de cel mai bun antidepresiv care ajută în toate funcţiile corticale, în tot ce înseamnă sănătatea a omului modern. Sute de studii vorbesc despre beneficiile exerciţiilor fizice pentru sănătatea mentală, dar în societatea românească acestea rămân aproape necunoscute. Nu este numai dezinteresul companiilor farmaceutice care luptă împotriva oricărui remediu natural al bolii psihice, fiindcă aceasta le aduce anual în jur de 80 miliarde de euro, ci trăim şi consecinţele unui mod de viaţă extrem de sedentar.

În faza iniţială a dependenţei, o jumătate de oră de două ori pe zi de efort fizic este suficient. Unele studii vorbesc de minimum 150 minute pe săptămână. Cele mai eficiente exerciţii sunt cele aerobice, dar şi cele anaerobe joacă un rol important. Timpul alocat şi gradul de efort sunt cei doi factori de .care depinde refacerea sistemului nervos şi a organismului în ansamblul lui. Insă legea este: cu cât mai mult efort fizic, cu atât mai repede se va putea depăşi, neurologic vorbind, tensiunea anxioasă a sevrajului produs de lipsa pornografiei.
Din prima zi pot fi simţite îmbunătăţiri ale stării psihice, iar după 6-9 săptămâni se va putea constata un regres al afecţiunii.

Sprijinul familiei

Un rol esenţial îl joacă soţia sau soţul, în cazul în care femeia e cea care consumă pornografie. Terapeuţii insistă ca soţul dependent să-şi mărturisească slăbiciunea, să nu o ascundă faţă de soţia sa, care va trebui să-l sprijine afectiv. Aceasta, bunăoară, când, într-adevăr, există dorinţa sinceră de a scăpa de dependenţă. Oricum, familiile închegate rămân cea mai puternică pavăză împotriva efectelor negative ale pornografiei. în nici un caz nu trebuie făcut compromisul de a accepta deviaţia de la o viaţă conjugală firească, pentru că altfel femeia nu ar face decât să întreţină fantasmele sexuale ale soţului şi epuizarea sexuală corespunzătoare oricărei perversiuni. Trebuie evitate certurile, reproşurile, îndeobşte stresul care decurge din acestea.

Lupta cu fantasmele

Una dintre problemele cele mai mari pe care le ridică pornografia este războiul cu fantasmele erotice. Imaginile şi filmele pornografice văzute sau perversiunile practicate de-a lungul timpului devin intruzive, constrângătoare şi obsesive. De fapt, războiul psihologic pe care-l duce pornografia împotriva psihicului uman se rezumă la aceste reverii şi coşmaruri pornografice care scapă de sub control, incitând, hormonal, la descărcarea sexuală.

Psihoterapeuţii recomandă folosirea unei tehnici numită paza minţii (“safeguarding”)

“«Paznicul» reprezintă acele gânduri negative folosite pentru a întrerupe fanteziile sexuale. Ori de câte ori pacienţii au fantezii sexuale, aceştia sunt învăţaţi să-şi păzească gândurile; de exemplu, aceştia îşi pot reproduce mental imaginea unui gândac ce se târăşte pe corpul lor, sau un sistem de televiziune public ce le transmite gândurile, sau imaginea unui ofiţer de poliţie care le urmăreşte comportamentul sexual. Prin această metodă, participanţii învaţă cum să-şi întrerupă fanteziile şi, se crede, că aceasta înlocuieşte gradual vechea conexiune neurologică cu una diferită şi mai sigură.”

Psihoterapia ortodoxă

Factorul religios este esenţial pentru eliberarea de pornografie. Cercetările demonstrează că viaţa religioasă ajută la eliberarea de pornografie mai mult chiar decât un mariaj fericit. “Kern (2004) a descoperit că fiecare unitate de creştere a prezenţei la biserică era asociată cu o descreştere de 26 de procente din cota de consum de pornografie pe internet”.

în acest context, psihoterapia dependenţei de pornografie trebuie să aibă în vedere refacerea relaţiei omului cu Biserica. Aceasta mai cu seamă în contextul ultimelor cercetări din domeniul psihotereapiei, care arată că cea mai potrivită metodă de tratament psihoterapeutic pentru un popor este aceea care are în vedere tradiţiile şi religia acestuia. în acest context, studiul publicat de Asociaţia Americană pentru Psihologie recomandă pentru popoarele aflate într-un spaţiu al Ortodoxiei, folosirea cu prioritate a psihoterapiei ortodoxe. Aceasta ar trebui să aibă, aşadar, cele mai bune rezultate pentru români.
De altfel, psihoterapia ortodoxă are câteva avantaje faţă de celelalte psihoterapii, după cum vom vedea în continuare. Avantajele sunt date de experienţa bimilenară în tratarea sufletului omenesc, dar şi de avantajul de neegalat pe care îl are de a beneficia de ajutorul lui Dumnezeu.

Spovedania rupe cercul vicios al vinei, depresiei şi deznădejdii

în primul rând, una dintre cele mai mari greutăţi pe care le întâmpină cel cufundat în mocirla pornografiei este starea de vinovăţie care-l deprimă, îi scade respectul de sine şi-l deznădăjduieşte. Sentimentul de vinovăţie, deşi nu este întotdeauna conştientizat cu luciditate, îl face pe dependent să piardă încrederea în sine şi-l convinge că nu mai există drum de întoarcere, că de acum trebuie să meargă înainte orice ar fi. Psihologii încearcă să-l elibereze pe pacient de acest sentiment de vinovăţie, să-i redea încrederea în sine şi curajul de a se lupta cu boala, însă tehnicile psihoterapeutice nu sunt atât de eficiente, în acest punct, psihoterapia ortodoxă dă rezultate extraordinare. Aceasta pentru că vina nu este numai produsul unui complex psihologic oarecare. Ea se raportează la ierarhia de valori a individului şi are în vedere relaţiile de dragoste şi prietenie, încredere reciprocă şi sinceritate, toate cu caracter ontologic. Omul religios resimte mult mai dureros această vină, însă, totodată, el are posibilitatea să se elibereze de ea prin iertarea lui Dumnezeu, într-adevăr, spovedania face mai mult decât o mulţime de tehnici psihoterapeutice. Căci, atâta timp cât păcatul este iertat, omul se eliberează de povara sa şi poate nădăjdui într-o schimbare. El ştie că nimeni şi nimic nu mai are voie să-l judece atâta timp cât, instanţa supremă, Bunul Dumnezeu, l-a iertat. De această iertare, de micşorarea sentimentului de vină şi de restaurarea încrederii în sine are neapărată nevoie bolnavul pentru a începe lupta cu el însuşi în cadrul procesului de vindecare.

Credinţa puternică premiză şi garanţie a însănătoşirii

O altă problemă pe care o întâmpină cel care vrea să renunţe la pornografie o constituie emoţiile puternice -euforie, anxietate, repulsie şi frică – pe care i le-au imprimat în corpul amigdalian imaginile pornografice. Acestea oferă suportul stărilor obsesive. A le şterge complet e un lucru imposibil, însă ele pot fi estompate sub presiunea unor alte experienţe emoţionale la fel de puternice, dar care să aibă un caracter pozitiv. Unele ca acestea sunt prilejuite de trăirile religioase. Cu cât credinţa e mai puternică, cu cât dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de cei din jur e mai profundă, cu atât e mai uşoară vindecarea prin experierea stărilor de har pe care le prilejuiesc slujbele Bisericii.

Războiul cu fantasmele erotice

Războiul cu fantasmele pornografice şi păzirea minţii ca metodă de igienă mentală sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri în cadrul învăţăturii psihoterapeutice a Bisericii. Dar, în loc de a propune asocierea imaginilor pornografice care asaltează mintea cu oarece grozăvii, psihoterapia ortodoxă îndeamnă la reflexia pe marginea gândului la moarte. Conştiinţa că suntem muritori, iar pornografia nu face decât să ne ruineze trupul şi să ne apropie moartea este mai mult decât un păzitor al minţii, mai cu seamă atunci când omul realizează că practicile pornografice îi distrug sufletul şi-l conduc la osândă veşnică.

De asemenea, în ascetica ortodoxă, paza minţii include apelarea la ajutorul lui Dumnezeu de câte ori se iveşte atacul fantasmelor pornografice care irump din zona subconştientului. Chemarea numelui Domnului (“Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”), s-a constatat în psihoterapia ortodoxă, are cea mai mare putere în păzirea minţii.

Terapia trebuie să se desfăşoare însă sub supravegherea unui iscusit duhovnic care nu numai că poate ierta păcatul prin taina mărturisirii, dar poate şi călăuzi sau susţine îndeaproape bolnavul pe calea vindecării.

Pornografia are un potenţial extraordinar în a devia atenţia, energiile şi sensul omului în lume. Mişcarea pe care o impune este aceea de închidere patologică a individului în el însuşi, o înşurubare în propriul ego obsedat egoist de obţinerea plăcerii şi hăituit de suferinţa tot mai mare pe care o experimentează cu timpul. Prin aceasta, mesajul pornografic desocializează şi însingurează, încât vindecarea nu poate veni decât prin parcurgerea drumului invers de la eu către ceilalţi, adică prin comunicare şi dăruire până la lepădare de sine şi jertfă. Cine cunoaşte dragostea creştină, cine suferă pentru ceilalţi şi este milostiv, mult mai greu va fi prins în capcanele pornografiei i mult mai uşor se va vindeca.

După cum ciuma se răspândea cu rapiditate în marile cetăţi, unde canalizările se realizau la suprafaţă şi contaminau adesea apa potabilă, tot aşa pornografia se răspândeşte cu prioritate acolo unde oamenii sunt bombardaţi permanent cu mesajul erotic – reclame stradale, ziare, reviste, televizor – unde slăbeşte comunicarea interpersonală, creşte stresul, nemulţumirea, izolarea etc. Aşadar, consumul de pornografie este şi el un simptom al vieţii bolnave pe care o trăieşte omul modern.

Familiile care reuşesc să se elibereze de hipnoza televiziunii şi a internetului, de privarea senzorială presupusă de viaţa la bloc şi cultivă întâlnirile cu prietenii au mai multe şanse să nu fie afectaţi de invazia pornografiei ce marchează lumea în care am ajuns să trăim. Toate cercetările privind terapia dependenţei demonstrează, de altfel, că viaţa cât mai mult simplificată, asemănătoare celei trăite odinioară, ajută cel mai mult la eliberarea din robia dependenţei şi recuperarea de pe urma acesteia.

Acest capitol se adresează în special acelora care, dintr-un motiv sau altul au ajuns dependenţi de pornografie, dar trebuie înţeles faptul că materialul de faţă nu şi-a propus să epuizeze subiectul.

Dependenţa sexuală este una dintre cele mai grave boli cu care se confruntă omul contemporan. Afecţiunea aceasta, mai mult decât oricare alta, marchează omul atât la nivelul psihic neurologic cât şi la cel fiziologic, încât trebuie tratată cu toată atenţia înţelegând că aceasta ne pune în primejdie viaţa.

In mod evident însă, cel mai bine este să ne păzim cât putem mai mult ca să nu ne contaminăm cu acest virus, evitând astfel consecinţele dezastruoase ale consumului de pornografie. Dacă toţi am înţelege aceasta, lumea în care trăim ar putea deveni cu mult mai bună.

Dragostea este cu totul altceva decât sexul

Tot omul are ascunse în adâncul sufletului său dorinţa de a iubi şi nevoia de a fi iubit. Numai dragostea ne poate face cu adevărat fericiţi. Dar dragostea e cu totul altceva decât sexul. Poţi iubi pe cineva până la a-ţi da viaţa pentru el, fără ca relaţia sexuală să intre în ecuaţia acestei iubiri. Dragostea faţă de părinţi sau faţă de copii, prietenia dusă până la jertfirea de sine, dragostea fidelă faţă de cineva care se află departe sunt doar câteva dintre multele fire ale iubirii care te pot lega de orice om din lumea aceasta. Tot aşa pot exista relaţii sexuale fără ca acestea să aibă nimic comun cu sentimentul de dragoste, ci dimpotrivă.

Relaţiile sexuale lipsite de dimensiunea afectivă nu au făcut fericit pe nimeni. In schimb, dragostea este cea mai importantă resursă de fericire din viaţa omului. Luate separat, dragostea şi sexul au foarte puţine lucruri comune. Atât din punct de vederea neurologic şi hormonal, cât şi psihologic şi emoţional avem de-a face cu două realităţi complet diferite. Desigur, nu acelaşi lucru se poate spune atunci când vorbim despre dragostea dintre bărbat şi femeie în cadrul relaţiilor maritale, când aceasta se împlineşte şi prin unirea trupească a celor doi.

Dar nici nu ştim dacă e corect să-i mai spunem acesteia “sex” în accepţiunea mediatică a termenului. Zicem aceasta fiindcă sexul definit mediatic sau consumerist îmbracă haina recreaţionalului, a euforicului sau a sportului de performanţă. Sexul liberalizat şi distrofic combinat cu perversiunea a ajuns să se mişte undeva în zona patologiei şi a horror-ului. Sexul acesta care este propus tinerilor ca antidepresiv sau drog extatic nu are absolut nimic comun cu dragostea, deşi se grefează iniţial pe dorinţa tânărului sau a omului de a iubi şi pe instinctul de a procrea.

Sexul liberal şi pervers funcţionează sută la sută ca un drog. Odată ce ai gustat, doreşti şi mai mult, şi mai mult, până când nu mai poţi trăi fără el, până când constaţi că ţi-ai sărăcit capacitatea de a mai iubi, ţi-ai ruinat sănătatea biologică şi pe cea mentală. E o cale de pe care, odată pătruns, nu mai poţi ieşi fără traume profunde. Un joc cu propriii hormoni şi neurotransmiţători în care ne batem joc în primul rând de sistemul nervos, de întregul nostru trup şi psihic.

Excitaţia indusă de sexul decuplat de relaţia afectivă devine o stare de fapt a consumatorului de pornografie sau a dependentului de sex. Este o excitaţie fără finalitate, care, dublată de obsesia fantasmelor porno, răpeşte liniştea mentală şi sufletească, inducând irascibilitate şi anxietate, depresie, probleme de memorie şi de atenţie. Liniştea postorgasmică devine încet, încet, o fata morgana pe fondul unei tristeţi de fond care înnegurează viaţa individului.

La celălalt pol, se află tinerii care în miezul tainei vieţii conjugale se unesc trupeşte, după cum şi sufleteşte se iubesc şi se respectă ca persoane. Pentru aceştia, actul sexual nu este un divertisment şi nici nu se aşteaptă ca acesta să le aducă marea fericire. Nu în orgasm a stat vreodată în istorie rezolvarea problemelor umanităţii şi nici fericirea oamenilor, după cum se insinuează de la revoluţia sexuală a anilor ’70 până astăzi. Pur şi simplu, dragostea în sine, prezenţa celuilalt sau gândul la el e suficient pentru ca neuromecanismele stării de bine, a euforiei şi a bucuriei de a trăi să fie puse în mişcare.
Acest lucru este demonstrat astăzi de neuropsihologia modernă. Numai faptul că oxitocina – hormonul ataşamentului, se eliberează în organism doar că te gândeşti la persoana iubită, spune extrem de mult privind sensul dragostei şi puterea ei. De bună seamă, taina minţii şi a sufletului uman este inepuizabilă, însă măcar la acest nivel, la care ştiinţa a reuşit să pătrundă, putem constata că binele şi liniştea, fericirea şi pacea sufletească nu se pot obţine altfel decât pe calea iubirii.

Din păcate, astăzi, sub domnia banului şi a consumismului, în epoca publicităţii, a mass-mediei şi a tehnicilor de control al populaţiei, o înţelegere sănătoasă a tainei iubirii împlinite bunăoară în cadrul relaţiilor maritale este greu de dobândit. în acest context, este esenţial efortul fiecăruia dintre noi de a cunoaşte adevărul. Altfel ne vom mişca asemenea unor animale mânate de instincte sau a unor roboţi umani programaţi să funcţioneze după un soft străin de fiinţa umană care ne conduce la autodistrugere. Finalul este dezastruos. Cele câteva cazuri prezentate pe parcursul acestei cărţi sunt relevante. Pornografia conduce la distrugerea completă a individului şi la disoluţia civilizaţiei umane. Şi pentru că nu am ajuns încă până la punctul în care să ne forţeze cineva să mergem pe calea aceasta – deşi Huxley zice că acolo se va tinde -, să alegem cât mai putem dragostea, viaţa de familie şi credinţa în Dumnezeu, singurele prin care ne putem dobândi fericirea.”

Virgiliu Gheorghe

Pornografia-maladia-secolului-XXI-Virgiliu-GheorghePornografia-maladia-secolului-XXI-Virgiliu-Gheorghe

Ce Psalmi se citesc pentru diferite nevoi și trebuințe

Regele_David_3

Iată cât de frumos definea Părintele Arsenie Boca Psaltirea și „efectele” ei binefăcătoare și iluminatoare asupra sufletului oamenilor: Regele David Psalmi „Calea prin care l-a învățat și l-a curățit Dumnezeu pe David, regele-prooroc, ne-a lăsat-o scrisă. E Psaltirea. Toate cuvintele Psaltirii dovedesc cunoștința cea din pățanie, sau învățăturile din durere, singura cale care poate învăța ceva pe oameni. Și așa e toată Psaltirea: o mărturie strălucitoare a bunătății lui Dumnezeu, ținută în mână de David, ca o făclie, mângâind orice suflet zdrobit de pe urma păcatelor. Lumina ei atrage luarea aminte la cârmuirea lui Dumnezeu asupra vieții omenești, îndeamnă sufletul la ascultare și smerenie, cu care oricine poate birui toate protivniciile (potrivniciile) din calea mântuirii, și poate răbda toate palmele ispitelor.” Psaltirea poate fi folosită ca o armă împotriva ispitelor zilnice, necazurilor, supărărilor, suferințelor, împrejurărilor grele ale vieții și încercărilor de tot felul. Trebuie citită cu binecuvântarea duhovnicului. Psalmi pentru diferite trebuințe Psalmii sunt rugăciuni puternice, care pot fi folosite pentru diferite trebuințe și depășirea problemelor din viața de zi cu zi. Fiecare psalm este bogat în semnificații și mai ales în învățături mântuitoare.

Sporirea înțelepciunii, luminarea minții – psalmul 2

Stingerea certurilor în familie și a necazurilor care tulbură viața – psalmul 3

Izbăvire din primejdii, mâhnire, tristețe, mâniere, somn odihnitor – psalmul 4

Scoaterea ticăloșiilor vătămătoare din inimă (îndepărtarea patimilor) curățirea inimii de păcate– psalmul 5

Boli mintale, tulburare, suferință, cerere de vindecare, primirea iubirii de oameni a lui Dumnezeu – psalmul 6

Nedreptățire, descurajare din cauza răutății oamenilor – psalmul 7

Rugăciunea săracului, încercări și ispite, îndepărtarea duhurilor rele – psalmul 9 Conflicte cu casnicii, un psalm al nădejdii pentru dobândirea încrederii neclintite în Dumnezeu – psalmul 10

Pentru ajutorul celor prigoniți pe nedrept, izbăvirea de oameni vicleni, clevetitori, și de lucruri zadarnice și amăgitoare – psalmul 11

Strigătului unui om care se simte abandonat de Dumnezeu, suferință fizică sau morală – psalmul 12

Dorința de a conviețui în pace cu semenii – psalmul 14

Primejdie, încercări, încercări din partea vrăjmașilor văzuți și nevăzuți – psalmul 16 Rugăciune în vremea patimilor, suferință sau boală, lăsarea în voia lui Dumnezeu – psalmul 21

Pace interioară, liniștirea sufletului, chemarea milei lui Dumnezeu – psalmul 22 Probleme care par fără rezolvare, deschiderea minții – psalmul 23

Pocăință, singurătate – psalmul 24

Calomniere din partea oamenilor, rugăciunea celui nevinovat, învățarea rugăciunii curate – psalmul 25

Luminarea ochilor minții (a ochilor sufletești), mângâiere în suferințe – psalmul 26

Psalmul omului care trece prin suferințe, întâmplare rea, nenorocire, boală – psalmul 27

Vremea rea, tunete, fulgere, ieșirea sufletului din trup – psalmul 28

Construirea sau înnoirea unei case, vindecarea bolnavului – psalmul 29

Rugăciunea celui vinovat de păcat, care cere iertare de la Dumnezeu, îmbărbătare, curaj – psalmul 20

Sursa: https://lataifas.ro/religii-si-credinte/79310/ce-psalmi-se-citesc-pentru-diferite-nevoi-si-trebuinte/

ÎNDREPTAR PENTRU SPOVEDANIE

spovedanie_1

Rugăciune înainte de spovedanie

dsc_6184_oana_nechifor

Mărturisesc înaintea lui Dumnezeu, Celui închinat în Sfânta Treime, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, înaintea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria, înaintea tuturor îngerilor, a tuturor sfinţilor lui Dumnezeu şi înaintea sfinţiei voastre părinte, că eu păcătosul, în toată clipa şi în tot ceasul am greşit înaintea lui Dumnezeu cu păcatele şi răutăţile mele pe care le mărturisesc:

Credinţa

  1. Nu am crezut în Dumnezeu, şi nu m-am raportat la El ca la persoana dumnezeiască, ci ca la o putere extraodinară;
  2. Intentionat am tăgăduit existenţa lui Dumnezeu, declarându-mă ateu;
  3. Mai am îndoială în existenţa Lui, şi în învăţătura bisericii;
  4. M-am împotrivit voit învăţăturii Bisericii cuprinse în Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie şi istorie;
  5. Am refuzat cuvântul lui Dumnezeu, socotind Scriptura invenţie omenească;
  6. N-am vrut să aud vorbindu-se despre Dumnezeu, credintă, religie;
  7. Am negat existenţa sufletului, a îngerilor, susţinând că sunt nascocirile preoţilor;
  8. Am avut gânduri de hulă împotriva lui Dumnezeu, a Maicii Domnului, a Sfinţilor sau a altor lucruri sfinte (trebuiesc spuse gândurile de hula);
  9. Am ţinut calendarul pe stilul vechi, crezând mai mult în calendar decât în învăţătura Bisericii Ortodoxe;
  10. Am fost naş la Botez sau la Cununie la persoane de altă credinţă;
  11. Am participat la slujbe cu cei de alte credinţe şi m-am rugat împreună cu ei, căzând sub afurisenia Bisericii;
  12. M-am lepădat de Dumnezeu cu cuvântul, cu gândul, chiar şi în scris, trecând la alte confesiuni, religii sau grupări oculte;
  13. M-am lepădat de  Biserica Ortodoxă, trecând la alte credinţe eretice, sectare, schismatice sau filosofi orientale, printr-un ritual de-al lor;
  14. Am practicat yoga, bioenergie, parapsihologie, radiestezie, telepatie, hipnotism, spiritism, meditaţie transcendentală, zen, budismul şi alte asemenea acestora. Am îndemnat şi pe alţii la aşa ceva.
  15. Am crezut în filosofiile orientale ( Budism, Zen, Hinduism, s.a.) şi în învăţătura lor (reincarnare, karma);
  16. Am avut îndoieli asupra credinţei Ortodoxe în ce priveşte cinstirea Maicii Domnului, a Sfintei Cruci, a Sfintelor Icoane, a Sfintelor Moaşte, a Sfintelor Taine (Botezul, Mirungerea, Pocăinţa sau Spovedania, Împartaşania, Preoţia, Nunta şi Sfântul Maslu) sau a altor învăţături ortodoxe;
  17. Am batjocorit semnul Crucii, facându-l strâmb când m-am închinat;
  18. Nu m-am ruşinat de Dumnezeu când păcătuiam; voit Îl ignoram în mintea mea, ca să nu mă mustre conştiinţa;
  19. Am crezut în spiritism; m-am dus la cei care pretend că vorbesc cu morţii;
  20. Am crezut că există strigoi, vârcolaci, zmei, ozn-uri, fantome, şi alte chipuri de înşelare a satanei;
  21. Am mers la ghicitul viitorului meu sau al altora (deschisul carţii, tarot, cafea, bobi, în palmă, sau alte mijloace de ghicit);
  22. Am descântat sau mi s-a descântat când suferam de dureri de cap sau alte neputinţe;
  23. Am practicat ghicitul pentru mine sau pentru altii;
  24. Am crezut în vise şi vedenii;
  25. Am hipnotizat, am adus oameni în transă, am căutat să prezic lucrurile viitoare, m-am ocupat cu telepatia; am crezut că toate acestea sunt lucruri bune şi folositoare;
  26. Am sfătuit pe alţii să meargă la vrăjitori sau să facă lucruri vrăjitoreşti;
  27. Am facut şi eu însumi farmece, vrăjitorii, am ghicit, am explicat visele, vedeniile, zodiacal; am făcut şi alte lucruri vrăjitoreşti (ce anume?);
  28. Am crezut în noroc, destin (predestinaţie), horoscop, astrologie, etc.
  29. Am crezut în superstiţii (că este semn rău când îţi ţiuie urechea, se zbate ochiul, când îţi iese înainte cu găleata goală, când îţi trece prin faţă pisica neagră sau preotul, am folosit culoarea roşie împotriva deochiului, am purtat amulet şi talismane, etc.);
  30. Am luat parte la discreditarea preoţilor şi a învăţături bisericii, făcând glume pe seama lor;
  31. Am susţinut ideile despre avort, homosexualitate, schimbarea sexului, eutanasia, clonarea, naşterea in vitro şi altele, pe care biserica le condamnă ca păcat;

Nădejdea

  1. Am păcătuit cu premeditare, zicând că Dumnezeu, este milostiv şi mă va ierta, de aceea pot să păcătuiesc mereu;
  2. Mi-am pus în minte să păcătuiesc cât voi putea, amânând pocăinţa (zicând că mă voi pocai la anul, la batrâneţe, pe patul morţii);
  3. Am învinuit pe Dumnezeu pentru nedorinţa mea de îndreptare, zicând că, dacă va voi Dumnezeu eu mă voi mântui, iar dacă nu, mă voi pierde;
  4. M-am deznădăjduit de mila lui Dumnezeu, crezând că nu mă va ierta, de aceea am păcătuit mereu;
  5. Am stat de vorbă cu gânduri sinucigaşe;
  6. Mi-am pus în minte să mă sinucid şi chiar am încercat să fac aceasta;
  7. Nu am avut încredere în purtarea de grijă al lui Dumnezeu;
  8. Am zis că Dumnezeu ne-a dat uitării, că nu se mai ocupă de noi;
  9. În necaz, ispite, pagube, suferinţe, mi-am pierdut nădejdea în Dumnezeu că mă poate asculta şi ajuta;
  10. Când am păcătuit greu, mi-am pierdut nădejdea în Dumnezeu, zicând ca nu mă va ierta niciodată şi că nu mă pot mântui niciodata;

Dragostea

  1. Am defăimat, jignit, batjocorit, bătut pe părinţii mei trupeşti sau duhovniceşti;
  2. Am silit pe alţii să păcătuiască sau i-am ajutat la păcat (la care anume);
  3. Am purtat numele de creştin, dar cu viaţa am fost mai rău decât un pagân smintind pe cei ce mă cunoşteau;
  4. Am profanat biserici, troiţe sau morminte;
  5. M-am rugat lui Dumnezeu să-mi ajute la păcat;
  6. Am defaimat schiopii, ologii, ciungii, cocoşaţii, urâţii, ş.a, nesocotind ca şi ei sunt oameni şi zidiri ale lui Dumnezeu;
  7. Am iubit mai mult lucrurile şi stările de bine (averea, luxul, deşertăciunile lumeşti jocurile, cântecele, glumele, ş.a.) decât pe oameni şi pe Dumnezeu;
  8. În loc de a mă împăca, am dat în judecată pe aproapele meu;
  9. Nu am avut dragoste să-L cunosc pe Dumnezeu din frumuseţile naturii şi din tot ce ne înconjoară;
  10. Neavând dragoste faţă de aproapele, nu m-am silit cu toata puterea de a mângâia pe cei întristaţi, de a învăţa pe cei neştiutori şi de a apăra pe cei nedreptăţiţi;

Mândria

  1. Am căutat să plac oamenilor şi nu lui Dumnezeu;
  2. Am batjocorit pe alţii că sunt blânzi, răbdători, că merg la biserică, că postesc şi se roagă, că se spovedesc şi se împărtăşesc, păzind poruncile lui Dumnezeu;
  3. Am râs de cei ce nu au mers la jocuri, petreceri, fumat şi beţii;
  4. M-am ruşinat a face semnul Sfintei Cruci când am trecut pe lângă biserici sau troiţe;
  5. Am păcătuit de frica sau ruşinea oamenilor pentru a nu fi luat în râs sau pentru a mă arăta grozav;
  6. Am jurat strâmb la judecată sau în alte împrejurări;
  7. Am pus pe alţii să jure strâmb pentru mine;
  8. Am jurat mincinos cu mâna pe Sf. Cruce, Biblie sau în faţa Sfântului Altar;
  9. Am folosi numele lui Dumnezeu şi al sfinţilor fără de rost, la toate nimicurile, ca un tic verbal;
  10. Nu m-am arătat recunoscător lui Dumnezeu şi semenilor mei pentru binefacerile primite;
  11. M-am mascat, ca să arăt urât sau m-am machiat să arat “mai” frumoasă de cum sunt;
  12. Am făcut vrajbă între mireni / clerici, provocând tulburare;
  13. Am mărturisit strâmb împotriva aproapelui în faţa oamenilor, aducându-i astfel necinste, înjosindu-l, pricinuindu-i păgubire sufletească sau materială, necazuri şi suferinţe;
  14. Am minţit de frică să nu pătimesc ceva rău;
  15. Am minţit pentru a ieşi în evidenţă;
  16. La judecată am mitui cu bani sau alte bunuri pentru ca să ies nevinovat sau să-mi micşoreze pedeapsa;
  17. Am stat la îndoială dacă să spun adevărul;
  18. Am fost nestatornic în cuvântul dat, în credinţă şi făgăduinţă, minţind pe alţii şi păgubindu-mi sufletul;
  19. Am vorbit cu două înţelesuri, fiind duplicitar;
  20. Am fost linguşitor cu oamenii mari;
  21. Am minţit în faţa judecătorilor ca pârât, ca inculpat sau ca martor;
  22. Am minţit la spovedanie, de ruşine, din teamă de a dezvălui unele însuşiri rele ale mele sau unele păcate ruşinoase;
  23. M-am lăudat, m-am înălţat cu gândul;
  24. Sunt mofturos şi din mândrie sau poftă îmi împlinesc mofturile;
  25. Am obiceiuri rele şi din mândrie nu le părăsesc;
  26. Sunt încăpăţânat, nesupus, ambiţios şi mândru în comportament;
  27. Sunt orgolios, nu suport să mi se poruncească, să mi se arate adevărul sau să fiu criticat, deşi recunosc în sinea mea că sunt vinovat;
  28. Mă încredîn foţele mele întelectuale, trupeşti sau sufleteşti;
  29. Mă încred în bunurile lumeşti, în oamenii mari şi mă laud cu acestea;
  30. Sunt îndrazneţ, doritor de a face numai ce doresc eu, sunt batjocoritor, obraznic, fals şi fără de sfială, mă supăr repede;
  31. Sunt încăpăţânat, neascultator, împietrit, aspru şi plin de mine însumi;
  32. Mă mândresc cu podoabele hainelor şi cu frumuseţea lor;
  33. Mă mândresc cu podoabele casei mele, pe care am dat sume mari de bani;
  34. Mă mândresc cu avere străină dobândită pe nedrept, cu prieteni sau cu rudele bogate, cu titluri înalte în societate sau cu starea mea socială;
  35. Mă mândresc cu podoaba părului meu, cu chipul meu frumos, cu sănătatea mea, cu tinereţea sau cu vârsta înaintată pe care am apucat-o, cu tot ce am frumos şi bun, uitând că toate sunt daruri de la Dumnezeu.
  36. Din mândrie şi ca să arăt bine, îmi îngrijesc cu pre multă atenţie părul, tenul, unghiile pe care le las să creascăşi pe care le vopsesc, arătând prin aceasta că, Dumnezeu nu m-a facut aşa cum trebuie;
  37. Am purtat bijuterii, haine scumpe la moda şi extravagante cu dorinţa de a atrage atenţia celor din jurul meu;
  38. M-am îmbrăcat necuviincios arătându-mi în felurite feluri goliciunea trupeasca (prin fuste scurte, rochii decoltate sau mulate,…);
  39. Unde am mers am stat în faţă ca să fiu văzut/ă şi admirat/ă;
  40. M-am împărtăşit îmbracată necuviincios, cu chipul şi buzele vopsite, cu capul descoperit, cu pantaloni strâmţi, arătând lipsa de evlavie;
  41. Am postit cu gând de slavă deşartă, să slăbesc, nu din evlavie spre a dobândii har dumnezeiesc;
  42. Când am întâlnit un preot sau un călugăr pe stradă, am crezut că-mi aduce ghinion;
  43. Din mândrie am râs de păcatele altuia, dispreţuindu-l şi vorbindu-l de rău, iar pe ale mele nu le-am luat în seamă;
  44. Din mândrie am defăimat pe cei săraci, lipsiţi, neştiutori, pe cei ce au greşit cu ceva, pe cei neputincioşi şi pe cei ce au sărăcit din anumite motive sau necazuri, în loc să-i compătimesc şi să mă rog lui Dumnezeu pentru ei;
  45. Din mândrie m-am socotit deştept, înţelept, talentat şi cu multe calităţi;
  46. M-am mândrit şi m-am socotit mai presus decât ceilalţi cu frumusetea, cu ştiinţa, cu felul de a vorbi, cu glasul meu, nesocotind ca aceste daruri nu sunt ale mele, ci ale lui Dumnezeu, Care mi le-a dat, şi  pe care le pot pierde;
  47. M-am mândrit cu sărăcia, cu hainele modeste, cu postul, cu slăbiciunea trupului, cu visele şi vedeniile pe care pretind că le-am avut;
  48. M-am rugat cu glas tare sau am cântat mai tare decât alţii ca să fiu auzit şi laudat;
  49. Am dat milostenii la săraci de văzul lumii, ca să fiu lăudat, mândrindu-mă prin aceasta;
  50. Din mândrie şi slavă deşartă am intrat în Sfântul Altar fără binecuvântare de la preot;
  51. Din mândrie şi curiozitate, am iscodit despre casa şi bogăţia altora;
  52. M-am trufit şi semeţit;
  53. Am fost făţarnic şi mi-a plăcut mult să fiu cinstit şi lăudat de oameni;
  54. Am păcătuit cu: iubirea de sine, cu părerea (uneori bună alteori rea) de sine şi cu trufaşa încredere în sine.
  55. Am deznădăjduit, spunând că nu am încredere în mine, în loc să caut curajul în mine şi încrederea în Dumnezeu;
  56. Mi-a plăcut să umblu după voia mea şi am urât ascultarea;
  57. Am fost stăpânit în toată vremea de duhul mulţumirii de sine, adică am fost mulţumit cu starea şi asezarea mea sufletească, socotind ca nu sunt aşa de rău ca ceilalti oameni;
  58. N-am avut adevarata cunoştinţă de sine, adevărata mustrare de sine spre pocăinţă, fiind stăpânit în toată vremea de îngâmfare şi pretuirea de sine, îndreptăţindu-mă;
  59. Am vrut şi mi-a plăcut să am întotdeauna dreptate, sa nu fiu contrazis;
  60. Mi-a plăcut să vorbesc mult şi să fiu ascultat de ceilalţi;
  61. Am fost stapânit de “trâmbiţarea” de sine, adică am spus altora faptele mele;
  62. Fiind stăpânit de mândrie şi încăpăţânare, m-am contrazis cu cei mai mari ai mei, subliniind importaţa mea;
  63. Fiind mândru şi semet, am urât pe cei ce m-au mustrat şi am iubit pe cei ce m-au laudat;
  64. Având unele bunătăţi duhovniceşti, n-am recunoscut ca le am ca dar de la Dumnezeu, socotindu-mă vrednic de ele, datorită eforturilor mele;
  65. Am defăimat legile canonice şi liturgice pe care le-au rânduit Sfinţii Părinţi în biserică şi nu am voit să mă supun întru toate predaniilor Bisericii, socotindu-le depăşite sau greşite;
  66. Am defăimat, am jignit, am judecat şi clevetit pe alţii;
  67. Am păcătuit înaintea lui Dumnezeu cu gândul de hulă, de necredinţă, de încăpăţânare, de îngâmfare, de neînfrânare, de iubirea de stapânire şi de altele asemenea acestora.
  68. M-am mândrit ca eu aş fi feciorelnic cu trupul, judecând în mintea mea pe cei ce nu mai sunt;
  69. Din cauza mândriei şi a lenevirii mele am devenit nesimtitor şi împietrit la inimă şi n-am stins focul mâniei şi al iuţimii.

Mânia

  1. Am fost iute la mîniei;
  2. Am ucis cu voia sau fara de voia mea;
  3. Am jurat răzbunare la mânie sau la beţie, şi am împlinit jurământul în loc să renunţ la el pentru pace;
  4. M-am jurat să mor, să orbesc, să mă ardă focul, să moară mama, tata, copilul meu etc.;
  5. Am blestemat / m-am blestemat;
  6. Am drăcuit, (naiba),/ m-am drăcuit;
  7. Mi-am dorit moartea;
  8. Am avut gânduri sinucigaşe;
  9. În loc de a mă împăca, am dat în judecată pe aproapele meu;
  10. Am avut gând de răzbunare şi chiar m-am răzbunat asupra vrăjmaşilor mei, dorindu-le necazuri, chiar şi moartea; i-am pizmuit, i-am batut, sau le-am făcut alt rău;
  11. Am fost rău cu aproapelui meu: l-am ocărât, l-am defăimat, făcându-i viata grea prin tot felul de insulte si ponegriri, spunând despre el multe neadevaruri, ucigându-l sufleteste.
  12. Am îndemnat şi pe alţii la bătăi şi ucideri;
  13. Am ucis pe aproapele cu arma, prin junghiere, sufocare, otrăvire…, cu voie sau fără de voie;
  14. Am făcut avort (cu voie sau fără voie);
  15. Am născut copil mort;
  16. Am avut copil care a murit nebotezat;
  17. M-am purtat crud cu animalele, păsările şi alte vieţuitoare, ucigându-le;
  18. M-am iuţit şi m-am mâniat de foarte multe ori în viaţa mea, cu motiv şi fără motiv;
  19. Din cauza mâniei mi-am pierdut răbdarea şi pacea minţii şi a inimii;
  20. Nu m-am împotrivit celor ce au făcut glume pe seama lui Dumnezeu şi a Bisericii lui Hristos;
  21. De multe ori, în timpul rugăciunii, mi-am amintit cu ură şi cu mânie faţa celui care m-a supărat şi am avut în minte gândul de răzbunare;
  22. Am ţinut minte răul făcut de alţii;
  23. Am duşmănie asupra aproapelui meu şi nu pot să-l iert;

Lenevia

  1. Nu mi-am facut pravila de rugăciune şi canonul rânduit de către duhovnic, din lenevie;
  2. Am stat la masă fără a face rugăciune şi m-am ridicat fără a mulţumi lui Dumnezeu pentru toate câte mi-a dat.
  3. Am fost autor moral, prin nepăsare, la sinuciderea cuiva;
  4. M-am lenevit de a lucra toată fapta bună prin gând, prin cuvânt şi prin lucru, după a mea putere;
  5. M-am lenevit de a mă ruga lui Dumnezeu cât mai des;
  6. Am dormit prea mult amânând rugaciunea sau alte moment importante din zi;
  7. M-am lenevit de a citi Sfânta Scriptură şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi;
  8. M-am lenevit de a fi treaz cu mintea (de a nu fi visător) în fiecare clipă, spre a nu fi păcălit de ispitele cele subţiri ale diavolilor;
  9. Din lenevie nu am a făcut semnul Sfintei Cruci, metaniile şi închinăciunile corect;
  10. De multe ori am acoperit lenea mea de a mă ruga lui Dumnezeu, cu unele pricini părute a fi folositoare;
  11. M-am lenevit de a-mi face timp şi a ajuta pe fratele meu căzut în îndoială sau deznădejde;
  12. Seara, din pricina oboselii, m-am culcat fără rugăciune, iar dimineaţa, din pricina grabei, am plecat la activităţile mele fără a-mi face rugăciunea, îndreptăţindu-mă că am această îngăduinţă din pricina împrejurărilor;
  13. M-am lenevit să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate, aşteptând să-mi vină cele de trebuinţă fără a mă ruga şi a mulţumi;
  14. Din lene am lăsat să se strice icoanele şi alte podoabe sfinte;
  15. Mi-a fost lene să-mi cercetez cu de-amănuntul păcatele mele;
  16. M-am lenevit să-mi aprind candela;
  17. Mi-am îndreptăţit lenea zicând, că m-aş ruga mai mult dacă aş fi călugăr, dar aşa, fiind în lume nu este cu putinţă;
  18. M-am lenevit a chema preotul să facă sfeştenie în casă, Sfântul Maslu, sau alte slujbe la vremea potrivită;
  19. Din lene şi nepăsare m-am lenevit de a mă spovedi la vreme de ispită;
  20. Din lene am lăsat să se strice mâncare;
  21. Când am facut păcate grele; am umblat din duhovnic în duhovnic, cautând pe cel mai îngăduitor;
  22. Am putut dar nu am vrut să împiedic pe aproapele de a păcătui (Caz concret);
  23. Nu m-am rugat pentru aproapele şi pentru toată lumea;
  24. Nu am mângâiat pe cei întristaţi;
  25. M-am împărtăşit fiind supărat şi învrăjbit;
  26. Nu am pus cuvânt bun şi de garantie pentru cei care îi stiam vrednici;
  27. Nu am săturat pe cei flamânzi;
  28. Nu am dat să bea celui însetat;
  29. Nu am îmbrăcat pe cel gol;
  30. Nu am cercetat pe cel bolnav, pe cel din închisoare;
  31. Nu am primit pe cel străin;
  32. Nu am îngropat pe cel mort;
  33. Nu m-am ostenit să cunosc dogmele, învăţăturile şi rânduielile de credinţă;
  34. Nu m-am ostenit să învăţ Crezul şi credinţa Ortodoxă;
  35. M-am lenevit de multe ori a merge la biserică;

Lăcomia

  1. Am mâncat şi băut cu lăcomie, peste măsură;
  2. Nu am postit în zilele rânduite de biserică: miercurea, vinerea şi în cele patru posturi de peste an;
  3. M-am lăcomit la mâncare,
  4. M-am îmbătat;
  5. Am mâncat sânge de animale;
  6. Mi-am făcut pântecele dumnezeu, slujindu-i lui şi facându-i totdeauna voia, procurând mâncăruri gustoase, scumpe şi de multe feluri;
  7. Mi-am îngrăşat trupul cu mâncăruri şi băuturi peste măsură, şi am devenit leneş, trândav şi greoi;
  8. Am fost stăpânit de nesăturare, de cârtire şi nemulţumire în timpul mesei;
  9. Fiind rob al pântecelui, am aşteptat să vină Paştile, Crăciunul sau alte praznice mari doar spre a face dezlegare la toate mâncărurile şi băuturile;
  10. Nu am ţinut post miercurea şi vinerea;
  11. Nu am ţinut cele patru posturi de peste an;
  12. Am mâncat carne în săptămâna brânzei;
  13. Deşi am postit posturile am dat la alţii mâncare de dulce;
  14. Din cauza săturării pântecelui, mi-am făcut mintea groasă şi molatică, scăzându-mi trezvia, atenţia
  15. şi memoria;
  16. Am postit cu scopul de a face rău vrăjmaşilor mei;
  17. Am postit după a mea rânduială şi părere, încălcând postul rânduit de biserică;
  18. Am postit numai de mâncare dar nu şi de păcate, fiind duşmănos şi rău;
  19. Am fumat;
  20. Am ajutat pe cei ce fumează oferindu-le ţigări şi chibrite; am oferit ţigări în schimbul unor servicii, facându-mă astfel părtaş la păcatul lor;
  21. Am folosit droguri sub diferite forme şi intensităţi (exemplu);
  22. Am avut dorinţa de îmbogăţire;
  23. Am lucrat Duminica şi în sărbătorile bisericeşti, la mine sau la alţii;
  24. Am făcut duminica lucrurile care puteau fi amânate pentru a doua zi: cumpărături, mâncare, spalat etc.;
  25. M-am lăcomit la avuţii;

Invidia

  1. Am invidiat pe aproapele pentru darul ce i l-a dat Dumnezeu.
  2. Am vorbit de rău şi ironic, faptele bune ale aproapelui;
  3. Am oprit pe alţii de la faptele cele bune;
  4. Am invidiat pe alţii pentru bunastarea lor şi m-am bucurat uneori pentru necazurile lor;
  5. Nu mi-am reparat greşala, când am nedreptăţit pe aproapele, nici nu mi-am cerut iertare;
  6. Din pricina invidiei nu am răspuns la salut, nici nu am salutat pe cei ce erau mai buni sau mai înzestrati cu daruri decât mine;
  7. Din pricina invidiei mi-am umplut sufletul de patimi şi ciudă, întunecându-l cu multe păcate grele.
  8. Sunt foarte duşmănos şi rău;
  9. Nu am avut recunoştinţă faţă de cei ce-mi fac bine;
  10. Ţin minte raul;
  11. Am batjocorit pe aproapele şi mă bucur când alţii sunt batjocoriţi;

Iubirea de arginţi

  1. Am fost zgârcit şi împietrit cu inima;
  2. Nu m-a interesat sărăcia şi lipsurile altora;
  3. Am fost nesăţios, viclean şi nedrept, însuşindu-mi bunuri straine pentru a mă îmbogăţi;
  4. Am fost grabnic a lua şi zăbavnic a da;
  5. Am dat milostenie cu îndoială şi cu zgârcenie, ocărând uneori pe cei care-mi cereau;
  6. Pentru zgârcenia mea nu am dat milostenie şi slujbe la biserică pentru răposaţii din neamul meu;
  7. Am asuprit pe cei săraci, pe văduve şi pe orfani, pe cerşetori şi pe cei neputincioşi sau lipsiţi;
  8. Am oprit plata celor ce mi-au lucrat, pe motiv ca nu au făcut ceea ce mă aşteptam să facă pe acea plată;
  9. Am făgăduit a da daruri la Biserică, la cei necăjiţi, săracilor, şi nu am dat, calcându-mi făgăduinţa;
  10. Am făcut pariuri;
  11. Am câştigat bani şi averi, cu vicleşug;
  12. Am jucat jocuri de noroc, păgubindu-mă băneşte pe mine sau pe alţii;
  13. Prin viclenia sau falsitatea mea am înşelat statul (făcând şi declaraţii false), pe aproapele sau Biserica;
  14. Am avut de gând să fur sau chiar am furat;
  15. Nu mi-am plătit datoriile cuvenite;
  16. Am vândut marfă falsificată, stricată;
  17. Am înşelat la cântar, nu am spus adevărul la vânzare sau la cumpărare spre a înşela;
  18. Am silit pe alţii să cumpere scump de la mine marfă proastă, să-mi lucreze sau să-mi vândă ieftin;
  19. Am făcut afaceri necurate din care au rămas oameni înşelaţi, pe drumuri sau chiar în temniţă;
  20. Am făcut trafic cu droguri, femei, arme etc.
  21. Am răpit/sechestrat alte personae;
  22. Am luat dobândă;
  23. Am aşteptat mită sau alte daruri;
  24. Am nedreptăţit pe aproapele, ţinând seama de îmbrăcăminte, sau poziţia sa socială, căutând folosul meu;
  25. M-am mâhnit pentru sărăcia mea materială, tulburându-mă foarte tare şi am dorit să mă îmbogăţesc;
  26. Am furat de la cei din familie, de la stat, de unde am lucrat şi nu am întors cele furate;
  27. M-am pornit cu ură împotriva celor ce m-au furat sau păgubit, dându-i în judecată, bătându-i sau facândule alte rele;
  28. Am păgubit pe aproapele de cinste, de merite, de funcţie şi de locul său;
  29. Am găsit lucruri furate şi ştiind ale cui sunt nu le-am înapoiat, păstrându-le pentru mine;
  30. Am tăinuit lucruri împrumutate sau date spre păstrare, neîndurându-mă a le înapoia;
  31. Am păstrat în casă lucruri furate, am cumpărat lucruri de care am ştiut că sunt furate;
  32. Am jefuit averile morţilor din mormintele;
  33. Nu am respectat făgăduinţa dată de a face parastase şi liturghii după moartea părinţilor sau a celor care m-au rugat;
  34. Am luat de la Biserică lucruri, bani, lumânări, untdelemn, icoane etc. şi nu le-am înapoiat;
  35. Am invidiat bisericile şi mănăstirile, zicând că au prea mult;
  36. Am răpit cu sila, cu minciuni, cu jurăminte false sau prin judecată pământul aproapelui meu;
  37. Am sfătuit pe alţii să fure, să facă rău, ajutându-i şi eu la acestea;
  38. Nu mi-am respectat nici contractul, nici făgăduinţa făcută;
  39. Nu am lucrat după puterea mea la locul de muncă, nefăcându-mi datoria;
  40. Având posibilitatea să înlătur pagubele aproapelui, nu l-am ajutat;
  41. Am furat în grupuri, îngrozind lumea;
  42. Am bănuit, am năpăstuit, am pedepsit pe altii pentru pierderea avutului meu;
  43. Am fost risipitor cu mine dar zgârcit cu alţii;

Desfrânarea

  1. Am avut relaţii intime cu fete, nefiind căsătorit (păcatul curviei);
  2. Am săvârşit păcatul malahiei (masturbării);
  3. Am făcut păcatul malahiei cu altcineva;
  4. Mi-am stricat fecioria prin păcatul malahiei;
  5. Am săvârşit păcatul desfrânării cu gândul, păcătuind prin imaginaţie; îmi plănuiam cum am să-l săvârşesc atunci când voi avea ocazia;
  6. Am cârtit împotriva lui Dumnezeu, cerând să mă scutească de războiul desfrânarii, dar eu nu m-am străduit să mă înfrânez;
  7. Am căutat prilej de a păcătui;
  8. Mi-am expus intimitatea la baie sau plajă;
  9. Am păcătuit prin diferite metode (sterilet, prezervativ etc.), în întelegere cu soţia/soţul sau cu cine am avut relaţii intime, sa nu avem copii;
  10. Am păcătuit cu soţia/soţul sau cu altcineva, împotriva firii (perversiuni sexual);
  11. Am avut gânduri şi pofte trupeşti necuviincioase (uneori şi când am privit la icoane); am păstrat în suflet acele gânduri şi nu le-am alungat, îndulcindu-mă de ele;
  12. În loc de a-mi stapâni poftele, am căutat să le aprind şi mai tare prin imagini sau prin imaginaţie;
  13. Am rostit cuvinte şi am făcut gesturi necuviincioase în faţa copiilor şi a celor mai în vârsta;
  14. Am pastrat în casă, tablouri sau poze cu desfrânari; le-am expus pe pereti;
  15. Am cumpărat, am citit, am dat şi altora cărţi, reviste, publicaţii sau filme pornografice;
  16. Am privit fete sau femei căsătorite cu gând de poftă trupească;
  17. Ca femeie am privit băieţă sau bărbaţi căsătoriţi, cu gând de poftă trupească;
  18. Am săvârşit păcatul sodomiei (femeie cu femeie sau bărbat cu bărbat);
  19. Am păcătuit, curvind cu mintea şi cu inima, chiar în vremea rugaciunii;
  20. Am rapit sau violat cu forţa;
  21. Am desfrânat cu rude;
  22. Am curvit cu soţia/soţul înainte de cununia religioasă, dar şi cu alte personae, unele căsătorite la rândul lor;
  23. Am curvit cu animale;
  24. Fiind căsătorit/ă, am preacurvit cu altcineva;
  25. Am trăit trupeşte cu soţia/soţul în zile de post, Duminica şi în sărbători, în timpul perioadelor lunare sau în perioada lăuziei;
  26. Ca părinte am culcat în pat cu mine fete sau baieţi mai marişori, sau i-am pus să doarmă împreună, ignorând faptul că se pot naşte stări desfrânate;
  27. Fiind copil am jucat diferite jocuri desfrânate, necuviincioase, cu alte fete sau băieţi;
  28. Nu am purtat grijă de copiii mei şi le-am îngăduit să privească la filme imorale, chiar şi în prezenţa mea;
  29. Am frecventat case şi locuri pentru curvie sau preacurvie;

Diverse

  1. M-am împărtăşit cu Sfintele Taine ale Domnului nostru Iisus Hristos nefiind spovedit sau nu am primit dezlegare de la duhovnic pentru împărtăşanie;
  2. După spovedanie şi împărtăşanie m-am întors din nou la păcatele vechifără nici o remuşcare, îndreptăţindu-mă că sunt neputincios;
  3. Am scuipat după ce m-am împărtăşit;
  4. Am făcut făgăduinţe bune lui Dumnezeu la vreme de strâmtoare, iar când mi-a fost mai bine le-am calcat;
  5. Nu am mers Duminica şi în sărbători la biserică, din lenevie, dezinteres, sau pentru că mi-am făcut alte planificări;
  6. Uneori, duminica în timpul Liturghiei am stat acasă uitându-mă la slujba de la televizor sau ascultând la radio, fără a avea un motiv binecuvântat;
  7. Am venit la biserică după ce a început slujba şi am plecat înainte de a se termina, asemanându-mă cu Iuda, vânzătorul care a plecat de la Cina de Taina înainte de a se încheia;
  8. Duminica şi în sărbători nu am făcut fapte bune potrivit vredniciei zilei;
  9. Am făcut chefuri la mine acasă, am fost la alţii la chefuri, în discoteci sau cluburi unde m-am dezlănţuit în dans şi băutură;
  10. Mergând la biserica mi-am ales un loc de cinste spre a fi văzut de alţii, uneori, vorbind şi tulburând pe cei din jur;
  11. Ca femeie, fiind în rânduiala firii (perioada lunară), m-am atins de lucruri sfinţite (am sarutat sfintele icoane, am luat anafură, aghiasmă, ulei sfinţit sau m-am împartaşit);
  12. Am luat anafură după ce am mâncat sau băut de dimineaţă, ori când am trăit trupeăte cu soţia/soţul, sau când am avut “scurgeri” în vis;
  13. Nu am ascultat cu toată evlavia şi credinţa slujbele din biserică;
  14. În timpul slujbelor am dormit sau m-am gândit la lucruri desarte;
  15. Am împiedicat pe copiii mei de a merge pe calea credinţei sau să se călugărească, să meargă la biserică, ba i-am şi pedepsit pentru asta;
  16. Ca părinte nu m-am ruşinat de copiii mei, dezbracându-mă în faţa lor;
  17. Ca părinte duhovnicesc (naş) nu am purtat grijă de fiii mei sufleteşti, atât cât mi-a stat în putinţă;
  18. Ca bărbat nu mi-am iubit soţia; am batjocorit-o, am certat-o, am batut-o, am ignorant-o, nu am ajutat-o şi nu m-am străduit să caut şi să găsesc armonia şi pacea în viaţa de familie;
  19. Ca soţie nu am ascultat de soţul meu, ci l-am certat, l-am ocarât, l-am batjocorit, l-am certat, l-am ignorant, nu l-am ajutat şi nu m-am străduit să caut şi să găsesc armonia şi pacea în viaţa de familie;
  20. Am silit pe soţul meu, din pricina mândriei şi a slavei deşarte, să cheltuiască bani pe îmbrăcăminte luxoasă şi la modă, pe plăceri şi deşertăciuni lumeşti;
  21. Nu m-am supus soţului/soţiei la îndatoririle conjugale, motiv pentru care am stricat armonia în familie şi a păcătuit;
  22. M-am despărţit de soţie/soţ fără motiv binecuvântat şi m-am recăsătorit, despărţind familie;
  23. Nu m-am îngrijit de mântuirea copiilor mei; nu i-am dus la spovedanie şi împărtăşanie şi nu le-am dat pildă prin viaţa şi comportarea mea;
  24. Când copiii mei au avut apucături rele nu i-am mustrat, nu i-am pedepsit şi nu i-am oprit de la acestea;
  25. Ca părinte, am îngăduit copiilor mei să trăiască în concubinaj, uneori chiar în casa mea;
  26.  Ca părinte m-am purtat prea aspru şi am pedepsit pe nedrept pe copiii mei;
  27. Am povăţuit pe copiii mei sau pe cei din familia mea să “calce peste toţi” numai să iasă ei deasupra tuturor;
  28. Am purtat ură împotriva părinţilor mei pentru că nu am fost lăsat în voia mea, să fac ceea ce îmi plăcea mie;
  29. Nu am ascultat sfaturile părinţilor mei;
  30. Nu am cinstit pe parinţii mei, şi m-am purtat urât cu ei;
  31. Mi-am blestemat părinţii, i-am batjocorit, i-am batut, le-am spus cuvinte jignitoare, le-am dorit boală, necaz şi chiar moartea;
  32. I-am părăsit la nevoie, la boală şi în neputinţe, neajutându-i;
  33. Am văzut goliciunea părinţilor mei;
  34. Nu am ascultat de cei mai mari ai mei (profesori, conducători, sefi) atunci când m-au învăţat de bine;
  35. Nu am ascultat de părinţii mei duhovniceşti (duhovnic şi naşi), nu m-am rugat pentru ei, i-am batjocorit, i-am vorbit de rău, i-am urât;
  36. Am luat anticoncepţionale pentru a nu rămâne însărcinată sau pentru a avorta; am îndemnat şi pe alte femei să facă la fel, sau le-am ajutat într-un anumit fel;
  37. Am îndemnat/obligat sau am fost de acord ca soţia mea să facă avort;
  38. Am ajutat pe altă femeie (sau pe medic) să facă avort, sau am dat bani pentru a face avort;
  39. Am părăsit de bună voie copiii, lăsându-i în voia soartei;
  40. Mi-am petrecut multă vreme prin cluburi şi discoteci;
  41. Am râs fără de măsură, cu nepăsare faţă de alţii;
  42. Am mers la biserică (ca femeie) în perioada lăuzieii fără a-mi face îmbisericirea;
  43. M-am căsătorit cu rude;
  44. Nu m-am silit să câştig virtuţile dragostei creştine în legătură cu Dumnezeu şi cu aproapele;
  45. Nu am ţinut seama de smerenie şi răbdare, prin care se învinge răul şi se câştigă virtutea;
  46. Din cauza nepăsării mele, m-a stapânit uitarea, lenea, neevlavia şi nefrica de Dumnezeu;
  47. Fiind cuprins de nesimţire, de împietrirea inimii, am pierdut râvna, pocăinţa şi umilinţa, precum şi orice simţire a lui Dumnezeu;
  48. Fiind cuprins de nesimţire pentru păcatele mele, m-am apucat să învăţ pe alţii;
  49. De multe ori, fiind în biserică, atâta nesimţire am avut faţă de acest loc sfânt, încât am stat uneori cu dormitare, la vorbe deşarte şi cu glume;
  50. În toate lucrurile, cuvintele şi gândurile mele nu am cultivat răbdarea şi blândeţea lăsându-mă stăpânit în toată vremea de iuţimea, nerăbdarea, amărăciunea, supărarea, tulburarea, neliniştea, neîngăduinţa, răutatea şi viclenia;
  51. Am fost nemulţumitor şi cârtitor la obligaţiile pe care le aveam;
  52. Nu am fost atent la slăbiciunile şi neputinţele mele, ci la ale altora;
  53. În timpul rugaciunii nu m-am silit sa-mi concentrez atenţia spre a înţelege cele citite cu mintea şi inima;
  54. Uneori stând la rugăciune am avut gânduri spurcate; alteori am pierdut rugăciunea prin răspândirea la planuri nefolositoare;
  55. În vremea rugăciunii am avut uneori cereri nechibzuite către Dumnezeu şi, dacă nu le-am dobândit, m-am întristat şi nu m-am mai rugat;
  56. Am amânat rugăciunea;
  57. În vremea rugăciunii am lăsat mintea să-şi închipuiască pe Dumnezeu sau pe alţi sfinţi, în loc să o menţin atentă la sensul cuvintelor din rugăciune;
  58. Am gândit că sunt sporit duhovniceşte;
  59. În vremea rugăciunii, de multe ori m-am aflat dormitând cu mintea şi chiar cu trupul; alteori stând de vorbă cu gândurile şi imaginile care-mi veneau în minte, luând aminte la ele am râs, sau m-am lăsat tulburat şi de alte patimi;
  60. Când cineva m-a rugat să mă rog pentru el, eu fiind lenes, am pus motivul că sunt nevrednic de această rugăminte, sau doar l-am pus pe pomelnic la biserică, să se roage alţii pentru el;
  61. Alteori m-am rugat pentru alţii, şi dacă Dumnezeu le-a împlinit cererea lor, pentru a lor credinţă, eu m-am mândrit laudându-ma cu lucru strain, ca şi cum, pentru a mea rugaciune s-a facut aceasta;
  62. Am osândit pe alţii şi i-am judecat din ura şi răutate;
  63. Am clevetit (vorbit de rău) omorând cinstea altora prin vorbirea de rău şi prin defăimarea lor;
  64. Am pârât, am ocarât, am defăimat, am certat, am mustrat, am blestemat şi am batjocorit pe alţii;
  65. De multe ori nu mi-am oprit limba de la multe vorbe deşarte (bârfe);
  66. Uneori am avut obiceiul de a mă lăuda şi a spune minciuni spre a fi apreciat;
  67. De multe ori am vorbit cu viclenie şi făţărnicie spre a fi lăudat de oameni;
  68. De multe ori am lăudat lucrurile cele rele ale altora şi am vorbit de rău pe cei buni şi lucrurile lor cele bune;
  69. Am avut obiceiul de a povesti la superlativ (de a lăuda) faptele cele rele ale oamenilor care au fost tâlhari, desfrânaţi, beţivi;
  70. Am vorbit (sau am conceput) de multe ori glume cu, cuvinte sfinte;
  71. Am laudat pe unii în faţă iar cand nu erau de faţă i-am vorbit de rău;
  72. Am vorbit de multe ori cu viclenie şi linguşire pe alţii;
  73. M-am ruşinat de a opri pe alţii (cunoscuţi de ai mei) de la vorbirea de rău, de la clevetire, de la nedreptate şi de la orice fel de păcat; uneori m-am însoţit şi eu cu ei la acestea;
  74. Am jignit pe aproapele;
  75. Am uitarea de Dumnezeu lăsându-mă cuprins de cele cotidiene;
  76. Nu am avut evlavie faţă de cele afiorisite lui Dumnezeu şi de cele sfinte;
  77. Am dispreţuit pe alţii;
  78. Am drăcuit (naiba) neştiind că aceasta este blestem;
  79. Am avut îndoieli faţă de Dumnezeu / biserică / preoţi sau episcopi;
  80. Am fost laş uneori;
  81. Am avut afecţiune pentru cele pământeşti,
  82. Am fost nemulţumitor faţă de Dumnezeu şi de oameni;
  83. Am cârtit;
  84. Am fost obraznic;
  85. Am înşelat pe alţii;
  86. Am fost ironic;
  87. Am blasfemiat;
  88. M-am gândit uneori obsesiv, cum să-mi împlinesc patima;

Toate acestea pe care le-am mărturisit şi altele mai mari decât acestea de care nu-mi aduc acum aminte am făcut şi de care mă căiesc. Voiesc şi mă hotărăsc să nu le mai fac, deşi mă simt neputincios. Îl rog pe Dumnezeu prin sfinţia voastră, să-mi întărească această voinţă şi hotărâre, spre îndreptarea şi mântuirea mea.

Rânduiala ce se face pentru cei ce sunt tulburaţi şi supăraţi de duhuri necurate din Molitfelnic (se face numai de către preot)

Iisus-Hristos-Mantuitorul-Nostru-Marturisitorii-Ro

Preotul face începutul obişnuit: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia…, Doamne miluieşte (de 12 ori). Slavă… Şi acum…, Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori), după care se citesc psalmii:

Psalmul 142: Doamne, auzi rugăciunea mea… Psalmul 22: Domnul mă paşte şi nimic nu‑mi va lipsi… Psalmul 26: Domnul este luminarea mea… Psalmul 67: Să se scoale Dumnezeu… Psalmul 50: Miluieşte‑mă Dumnezeule…

Apoi:

Întru tot sfântă de Dumnezeu Născătoare, în vremea vieţii mele nu mă părăsi, ajutorului omenesc nu mă încredinţa, ci primeşte rugăciunea mea.

După aceea preotul zice:

Cu mila şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni a Unuia‑Născut Fiul Tău, cu Care eşti binecuvântat, împreună cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Canonul de rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos,

către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu,

către puterile cele fără de trup,

către Sfinţii Apostoli şi

către toţi sfinţii.

Cântarea 1, glasul al 2‑lea:

Irmosul:

(letrină două rânduri) Veniţi, popoarelor, să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea şi a trecut poporul pe care «l‑a scos din robia egiptenilor, căci cu slavă S‑a preaslăvit».

Făcătorul şi Izbăvitorul meu şi Domnul, ajutorul credincioşilor, grăbeşte de mă izbăveşte de această nevoie, strigă Ţie robul Tău, Unule, Iubitorule de oameni.

Cel ce însuţi ştii neputinţa noastră, de acest necaz de acum şi de pieirea ce l‑a cuprins, scapă cât mai curând şi mântuieşte, Mântuitorule, pe robul Tău.

Slavă…

Cetele îngereşti ale puterilor celor fără de trup, cu Apostolii şi cu mucenicii, rugaţi pe Stăpânul tuturor să izbăvească de această nevoie prea grea, pe robul Său.

Şi acum…, a Născătoarei:

Pururea Fecioară, ceea ce eşti scăparea credincioşilor şi ajutătoare tare a noastră, a robilor tăi, de această nevoie de acum, izbăveşte pe robul tău cu rugăciunile tale, stăpână.

Cântarea a 3‑a:

Irmos: Întăreşte‑ne pe noi…

(letrină două rânduri) Precum de demult pe robul Tău Iacob l‑ai izbăvit de pizmuirea lui Esau, aşa izbăveşte şi pe robul Tău de această nevoie de acum, ca un iubitor de oameni.

Iubitorule de oameni, Mântuitorule, Te chem pe Tine, fiind în necaz şi întristare: nu mă trece cu vederea pe mine, robul Tău, ci grăbeşte de mă mântuieşte, ca un îndurat.

Slavă…

Tu, Cel ce singur eşti bun şi milostiv, singur îndurat şi miluitor, îndurător făcându‑Te prin rugăciunile sfinţilor Tăi, slobozeşte pe robul Tău.

Şi acum…, a Născătoarei:

Pe Dumnezeu, pe Care L‑ai născut, roagă‑L, curată, cu toţi îngerii şi Apostolii, cu proorocii şi cu mucenicii, să izbăvească din nevoi pe robul tău.

Irmosul:

Întăreşte‑ne pe noi întru Tine, Doamne, Care prin lemnul crucii ai omorât moartea, şi sădeşte frica Ta în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.

Apoi pomeneşte pe cel bolnav, zicând ectenia:

Miluieşte‑ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu‑ne Ţie auzi‑ne şi ne miluieşte.

Încă ne rugăm Domnului Dumnezeului nostru ca să audă glasul rugăciunii noastre şi să uşureze, să miluiască pe robul Său şi să arate peste dânsul mila Sa cea mare; să întoarcă toată mânia ce este pornită cu dreptate asupra lui şi să‑i ierte mulţimea greşealelor; să‑l izbăvească pe dânsul de toată bântuiala şi pedeapsa, silnicia şi chinuirea vicleanului diavol; să depărteze de la dânsul toată nălucirea satanei cea cu totul vicleană, spăimântarea, îngrozirea şi toată puterea lui cea chinuitoare, şi degrab să‑i dea sănătate sufletească şi trupească cu bunătatea Sa şi să‑l miluiască pe el şi pe noi; să zicem toţi: Doamne, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Auzi‑ne pe noi Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare departe, şi milostiv fii nouă, Stăpâne, pentru păcatele noastre şi ne miluieşte pe noi.

Ecfonis:

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

SEDEALNA, glasul al 2‑lea:

Ceea ce eşti rugătoare caldă şi zid nebiruit, izvor de milă şi lumii scăpare, cu osârdie strigăm către tine, Născătoare de Dumnezeu, stăpână, vino degrab şi ne izbăveşte pe noi din nevoi, ceea ce singură eşti grabnic folositoare.

Cântarea a 4‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) Ai venit din Fecioară nu sol, nici înger, ci Tu însuţi, Domnul, Te‑ai întrupat şi m‑ai mântuit pe mine, omul; pentru «aceasta strig Ţie: Slavă puterii Tale, Doamne».

Pe robul Tău, care cumplit este învăluit de furtuna nevoilor, Stăpâne, şi de marea necazurilor acum este înviforat, la limanul cel prea lin, îndreptează‑l.

Cei ce necăjesc pe robul Tău, Hristoase, s‑au înmulţit şi limba şi‑au ascuţit ca o sabie cu două tăişuri. Deci vezi‑l, Iubitorule de oameni, şi din nedreaptă moarte izbăveşte pe robul Tău.

Slavă…

Arhanghelilor, stăpâniilor, puterilor şi îngerilor, Apostolilor, mucenicilor, cuvioşilor, proorocilor şi drepţilor, rugaţi‑vă toţi pentru aceasta ce se chinuieşte acum în prea mare necaz.

Şi acum…, a Născătoarei:

Ceea ce eşti prealăudată, oamenilor gata ajutătoare, potoleşte valurile cele furioase ale ispitelor şi pe robul tău ce aleargă sub acoperământul tău vindecă‑l, stăpână.

Cântarea a 5‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) Făcătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor Doamne, spre lumina poruncilor Tale îndreptează‑ne pe noi, căci «afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim».

Cel ce ai plinit oarecând rugăciunile lui Iezechia, Doamne plineşte degrab şi rugăciunea mea, Cel ce eşti singur bun, şi mântuieşte pe robul Tău de toată nevoia.

Cel ce pe ucenicul Tău Petru l‑ai scos oarecând din temniţă, cu putere dumnezeiască, prin mâna îngerului, izbăveşte, Doamne, pe robul Tău care cumplit se chinuieşte.

Slavă…

Oştile îngereşti şi soborul Apostolilor şi al proorocilor, al li preamăriţilor mucenici şi al cuvioşilor, împreună faceţi rugăciune pentru cel ce este în nevoi cumplite.

Şi acum…, a Născătoarei:

Maica lui Hristos‑Dumnezeu, grăbeşte de izbăveşte pe credinciosul robul tău de această cumplită şi rea nevoie ce a venit acum asupră‑i, ca să te mărească cu inima şi cu gura.

Cântarea a 6‑a:

Irmos: De adâncul greşealelor…

(letrină două rânduri) Cel ce de demult ai izbăvit din pântecele chitului pe proorocul Tău, Stăpâne, Doamne, izbăveşte şi pe robul Tău, ca în credinţă şi cu dragoste să Te slăvească pe Tine.

Precum ai izbăvit pe Daniel de lei, Hristoase, izbăveşte‑mă acum şi pe mine robul Tău, Stăpâne, de demonii cei cumpliţi şi din stricăciune şi din moarte mă scoate.

Slavă…

Mântuieşte pe robul Tău, care este în primejdie, Mântuitorule, pentru rugăciunile sfinţilor îngeri, ale proorocilor şi ale mucenicilor, şi pentru cererile preaînţelepţilor Tăi ucenici.

Şi acum…, a Născătoarei:

Nu trece cu vederea, Fecioară, pe robul tău cel greu tulburat şi de nepricepere cuprins, ci ca totdeauna izbăveşte pe cel ce aleargă sub acoperământul tău, Preacurată.

Irmosul:

De adâncul greşealelor fiind înconjurat, chem adâncul cel de «nepătruns al milostivirii Tale; Dumnezeul meu, din stricăciune «scoate‑mă».

Apoi pomeneşte pe cel bolnav, zicând ectenia:

Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm.

Pentru izbăvirea şi slobozirea robului lui Dumnezeu (N), de silnicia şi bântuiala diavolului şi de toate uneltirile lui, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte şi păzeşte pe robul Tău şi pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata…, preotul, ecfonisul:

Că Tu eşti Împăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

CONDACUL, glasul al 4‑lea:

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm noi păcătoşii şi smeriţii, şi să cădem cu pocăinţă, strigând dintru adâncul sufletului: stăpână, ajută‑ne, milostivindu‑te spre noi; sârguieşte că pierim de mulţimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deşerţi, că pe tine singură nădejde te‑am câştigat.

Cântarea a 7‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) Porunca tiranului nebăgând‑o în seamă, preaînţelepţii tineri n‑au slujit chipului celui de aur din câmpul Deira şi, «aruncaţi fiind în văpaia focului, răcorindu‑i pe dânşii îngerul, au «cântat, zicând: binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri». Precum de demult pe cei trei tineri din cuptorul cel cu foc i‑ai izbăvit, Te rugăm, Îndurate, izbăveşte ca un bun şi pe robul Tău, Stăpâne, de nevoia ce a venit asupră‑i şi de aprinderea ispitirilor celor greu de purtat, ca să Te slăvesc pe Tine.

Cel ce Însuţi ştii neputinţa omenească, Hristoase, Care ai arătat în necazuri mângâiere, Iubitorule de oameni, izbăveşte de această nevoie de acum şi pe robul Tău care cântă: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă…

Mulţimea îngerilor, a Apostolilor, a proorocilor, a dumnezeieştilor mucenici, împreună cu adunarea cea dumnezeiască a strămoşilor, rugaţi pe Cel preabun ca să întoarcă acum în bucurie plângerea celui ce strigă: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum…, a Născătoarei:

Ceea ce eşti singura nădejde şi ajutorul celor credincioşi, Născătoare de Dumnezeu, grăbeşte de ajută robului tău celui tulburat de necazuri din toate părţile, cuprins de nepricepere şi în nevoie aflându‑se, care aleargă către tine în nădejdea sufletului.

Cântarea a 8‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) Pe Dumnezeu, Care S‑a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii cei de demult şi văpaia în răcoreală o a prefăcut, ca pe «Domnul lăudaţi‑L toate făpturile şi‑L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Precum ai primit rugăciunile lui Pavel şi ale lui Sila şi din legături pe dânşii i‑ai izbăvit, şi glasurile noastre, ale nevrednicilor celor ce strigăm, auzi‑le acum, Milostive, şi izbăveşte pe robul Tău de stricăciune şi de moarte.

Nu întoarce faţa Ta de la mine, robul Tău, Hristoase, că sunt în necaz; degrab mă auzi, Mântuitorule, şi mă izbăveşte de această tulburare de acum; prin noi strigă către Tine robul Tău, Îndurate.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Dumnezeule, pentru rugăciunile slujitorilor celor fără de trup, ale Apostolilor, ale cetelor mucenicilor şi ale sfinţilor prooroci, ale preacuvioşilor şi ale tuturor drepţilor, izbăveşte pe robul Tău de această nevoie cumplită.

Şi acum…, a Născătoarei:

Scăparea creştinilor, ajutătoarea celor înviforaţi în cele cumplite, Preasfântă Fecioară, nu trece cu vederea pe robul tău ce se afundă în primejdii şi alergă acum la acoperământul tău cel puternic.

Cântarea a 9‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) Pe Dumnezeu Cuvântul, Care, cu înţelepciune mai presus de cuvânt, de la Dumnezeu a venit ca să înnoiască pe «Adam cel căzut cumplit în stricăciune din pricina mâncării, şi din Sfânta Fecioară în chip de negrăit S‑a întrupat pentru noi credincioşii, cu un gând în cântări să‑L slăvim».

Întristarea robului Tău, din pricina primejdiei de acum, şi furtuna cea mare şi cumplită, schimbă‑le, Stăpâne, şi întoarce plângerea acestuia în bucurie de‑a pururea, ca în credinţă şi cu dragoste neîncetată să Te slăvească pe Tine.

Mulţimea cea nemăsurată a răutăţilor mele să nu biruiască milostivirea Ta cea multă, Îndurate, strigă prin noi către Tine robul Tău; cu mila Ta cea obişnuită mântuieşte‑mă şi mă izbăveşte, Hristoase, de toată vătămarea, Cel ce singur eşti mult‑Milostiv.

Slavă…

Iartă‑mă pe mine, Doamne, iartă‑mă când mă vei judeca pentru ca să mă osândeşti la foc; nici cu mânia Ta să mă mustri pe mine, Te roagă pe Tine, Hristoase, Fecioara care Te‑a născut, mulţimea îngerilor şi adunarea mucenicilor.

Şi acum…, a Născătoarei:

Preasfântă Fecioară, cu slujitorii cei fără de trup şi cu sfinţii îngeri, cu Apostolii, cu proorocii, cu mucenicii şi cu toţi sfinţii, roagă pe Preabunul Dumnezeu, să izbăvească de această chinuire pe robul tău.

Apoi: Cuvine‑se cu adevărat să te fericim…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia… şi troparele:

Toate oştile îngereşti, Înaintemergătorule al Domnului, cei doisprezece Apostoli şi toţi sfinţii cu Născătoarea de Dumnezeu, faceţi rugăciune ca să ne mântuim noi.

Stăpână şi Maica Izbăvitorului, primeşte rugăciunea nevrednicilor tăi robi; mijloceşte către Cel ce S‑a născut din tine, o, stăpâna lumii, şi fii nouă mijlocitoare.

Preotul pomeneşte la ectenic pe cel bolnav, precum s‑a arătat după Cântarea a 3‑a, zicând ectenia: Miluieşte‑ne pe noi, Dumnezeule. Apoi ia untdelemn din candelă şi unge pe cel bolnav, zicând această

Rugăciune

(letrină două rânduri) Părinte Sfinte, doctorul sufletelor şi al trupurilor, Care ai trimis pe Unul‑Născut Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, să vindece toată boala şi din moarte să izbăvească, tămăduieşte şi pe robul Tău acesta (N) de neputinţă trupească şi sufletească ce l‑a cuprins, şi‑l fă să vieze cu harul Hristosului Tău. Pentru rugăciunile preacuratei stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu folosirile cinstitelor, cereştilor celor fără de trup puteri; ale cinstitului şi măritului prooroc Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan, ale sfinţilor măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, ale sfinţilor, măriţilor şi bunilor biruitori mucenici, ale sfinţilor şi de Dumnezeu purtătorilor părinţilor noştri; ale sfinţilor şi tămăduitorilor fără de arginţi Cosma şi Damian, Chir şi Ioan, Pantelimon şi Ermolae, Samson şi Diomid, Mochie şi Anichit, Talaleu şi Trifon; ale sfinţilor şi drepţilor dumnezeieştilor părinţi Ioachim şi Ana şi ale tuturor sfinţilor. Că Tu eşti izvorul tămăduirilor, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Unuia‑Născut Fiului Tău şi Preasfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Apoi adaugă şi Molitfele Marelui Vasile.

O pravilă de rugăciune către Maica Domnului a Sfântului Dimitrie al Rostovului

sfantul_ierarh_dimitrie_mitropolitul_rostovului1

„Un oarecare stareţ dintre Părinţii purtători de Dumnezeu, stând la rugăciune şi fiind în răpire, a auzit glasul Domnului nostru Iisus Hristos, Care grăia cu Preacurata şi Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Maica Sa, zicându-i:
„Maică, spune-mi, care sunt cele mai mari dureri pe care le-ai răbdat pentru Mine, trăind în lume?
Şi a zis Preasfântă:
„Fiule şi Dumnezeul meu! Cele mai mari cinci dureri pe care le-am răbdat pentru Tine au fost acestea:
prima, când am auzit de la Simion Proorocul că vei fi omorât;
a doua – când, căutându-te în Ierusalim, trei zile nu Te-am văzut;
a treia – când am auzit că ai fost prins şi legat de către iudei;
a patra – când Te-am văzut răstignit pe Cruce, între tâlhari;
a cincea – când te-am văzut pus în mormânt.”
Şi a zis Domnul către dânsa:
„Îți spun, Maică, dacă cineva va pomeni zi de zi fiecare durere a ta, rostind totodată rugăciunea Mea, adică ”Tatăl nostru” şi heritirisirea îngerească, adică:
„Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te! Ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pre Mântuitorul sufletelor noastre”,
pentru cea dintâi durere îi voi da cunoaşterea păcatelor sale şi căinţă pentru ele;
pentru a două îi voi da iertarea tuturor păcatelor;
pentru a treia îi voi da înapoia virtuţile sale, pe care le-a pierdut prin păcate;
pentru a patra îl voi hrăni în ceasul morţii lui cu Trupul şi Sângele Meu cele Dumnezeieşti;
pentru a cincea Mă voi arată lui, Însumi când va fi să moară şi voi primi sufletul lui în viaţă veşnică. Amin „

00001182

Insuflat de vedenia acelui stareţ purtător de Dumnezeu , Sfântul Dimitrie al Rostovului a alcătuit următoarea pravilă de rugăciune.

Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, Care nu m-ai pierdut pe mine, păcătosul, cu fărădelegile mele, ci până acum rabzi păcatele mele! (metanie)

Învredniceşte-ne , Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim noi. Dăruieşte-mi, Doamne, să nu Te mânii pe Tine, Ziditorul meu, nici cu cuvântul, nici cu lucrul, nici cu gândul, ci toate faptele, vorbele şi gândurile mele să fie spre slava preasfânt numelui Tău. (metanie)

Dumnezeule , milostiv fii mie, păcătosului, în toată viaţă mea, la ieşirea mea din această viaţă şi după sfârşitul meu nu mă părăsi. (metanie).

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, primeşte-mă pe mine, cela ce am murit cu sufletul şi cu mintea. Primeşte-mă pe mine, păcătosul, curvarul, spurcatul cu sufletul şi cu trupul. Alungă-l pe neruşinatul diavol şi nu întoarce faţa Ta de la mine, nu grăi, Stăpâne : ” Nu ştiu cine eşti!”, ci ia aminte la glasul rugăciunii mele; mântuieşte-mă ca Cela ce ai mulţime de îndurări şi nu voiești moartea păcătosului.

Nu mă voi lasă, Ziditorul meu, până când nu mă vei ascultă şi nu-mi vei da iertare de toate păcatele mele. Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, cu mijlocirile cinstitelor cereşti şi netrupești puteri, ale sfântului slăvitului meu înger păzitor, ale Prorocului, Înaintemergatorului şi Botezătorului Tău Ioan, ale de Dumnezeu grăitorilor Apostoli, ale Sfinţilor şi bunilor biruitori Mucenici, ale cuviosilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţilor noştri şi ale tuturor sfinţilor Tăi, miluieşte-mă şi mântuieşte-mă pe mine, păcătosul. Amin.

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlinești, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, şi ne curățește pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi (de trei ori, cu semnul crucii şi metanie mică).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor . Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri! Sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşalele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri şi nu ne duce pe noi în ispită şi ne izbăveşte de cel viclean. Amin.

(Dacă este preot, spune: Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi slavă în veci. Amin)

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine; binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Rugăciunea întâia

O, Maică Preamilostivă, Fecioară Marie! Eu, păcătosul şi netrebnicul robul tău, pomenind durerea pe care ai răbdat-o când ai auzit de la Simeon Proorocul despre nemilostiva ucidere a Fiului Tău şi Domnului nostru Iisus Hristos, aduc ţie această rugăciune şi arhanghelicească heterisire: primeşte-le în cinstea şi pomenirea durerilor tale şi roagă-L pe Fiul tău, pe Domnul nostru Iisus Hristos, să îmi dea cunoaşterea păcatelor mele şi căinţă pentru ele. (metanie)

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri! Sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşalele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri şi nu ne duce pe noi în ispită şi ne izbăveşte de cel viclean. Amin.

(Dacă este preot, spune: Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi slavă în veci. Amin)

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine; binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Rugăciunea a doua

O, de Dumnezeu fericită şi preanevinovată Fecioară Marie, primeşte de la mine, păcătosul şi netrebnicul robul tău, această rugăciune şi arhanghelicească heretisire în cinstea şi spre pomenirea durerii pe care ai răbdat-o când L-ai uitat în Templu pe Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos şi nu L-ai văzut trei zile, roagă-L şi cere iertarea şi lăsarea tuturor păcatelor mele, ceea ce eşti una binecuvântată. (metanie )

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri! Sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşalele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri şi nu ne duce pe noi în ispită şi ne izbăveşte de cel viclean. Amin.

(Dacă este preot, spune: Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi slavă în veci. Amin)

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine; binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Rugăciunea a treia

O, Maică a Luminii, preabinecuvântată Fecioară de Dumnezeu Născătoare! Primeşte de la mine, ticălosul şi nevrednicul robul tău, această rugăciune şi arhanghelicească heretisire în cinstea şi spre pomenirea durerii pe care ai răbdat-o când ai auzit că Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, a fost prins şi legat. Pe Acesta roagă-L să-mi înapoieze virtuţile pe care le-am pierdut prin păcat, căasă te măresc, Preacurată, în veci. (metanie)

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri! Sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşalele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri şi nu ne duce pe noi în ispită şi ne izbăveşte de cel viclean. Amin.

(Dacă este preot, spune: Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi slavă în veci. Amin)

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine; binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Rugăciunea patra

O, Izvor al milostivirii, Fecioară de Dumnezeu Născătoare! Primeşte de la mine ticălosul şi nevrednicul robul tău, această rugăciune şi arhanghelicească heretisire în cinstea şi spre pomenirea durerii pe care ai răbdat-o când L-ai văzut pe Fiul tău, Domnul nostru Iisus Hristos, pe cruce între tâlhari. Pe acesta roagă-L, Stăpâna, să îmi dea darul milostivirii Sale în ceasul morții mele şi să mă hrănească cu Trupul şi Sângele Său cele Dumnezeieşti, ca să te slăvesc, Apărătoare, în veci . ( metanie )

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri! Sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşalele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri şi nu ne duce pe noi în ispită şi ne izbăveşte de cel viclean. Amin.

(Dacă este preot, spune: Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi slavă în veci. Amin)

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine; binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Rugăciunea a cincea

O, Nădejdea mea, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare! Primeşte de la mine, ticălosul şi nevrednicul robul tău, această rugăciune şi arhanghelicească heretisire în cinstea şi spre pomenirea durerii pe care ai răbdat-o când L-ai văzut pe Fiul tău , Domnul nostru Iisus Hristos, pus în mormânt. Pe Acesta roagă-L, Stăpână, să mi Se arate mie în ceasul morţii mele şi să primească sufletul meu în viața veşnică. Amin

O, preamilostivă Fecioară, Doamnă de Dumnezeu Născătoare, turturea iubitoare de fii, a cerului şi al pământului singură stăpânitoare Împărăteasă, ceea ce îi primeşti cu dragoste pe toţi cei ce se roagă ţie, mângâierea celor necăjiţi !

Primeşte de la mine, păcătosul şi netrebnicul robul tău, această încincită rugă, prin care pomenesc bucuriile tale pământeşti şi cereşti, cu umilinţă strigând către tine unele ca acestea:

Bucură-te, că fără de sămânţă ai zămislit în pântece pe Hristos, Dumnezeul nostru.

Bucură-te, că în pântece L-ai purtat fără de durere.

Bucură-te, că ai născut prin minunată iconomie.

Bucură-te, că ai primit de la magii – împăraţi daruri şi închinare.

Bucură-te, că între învăţătorii Templului L-ai aflat pe Fiul tău.

Bucură-te, că Cel născut din tine preaslăvit S-a sculat din morţi.

Bucură-te, că L-ai văzut înălțându-se pe Ziditorul tău, la Care însăţi te-ai înălţat cu sufletul şi cu trupul.

Bucură-te pentru fecioria ta, ceea ce eşti mai slăvită fără de asemănare decât îngerii şi decât toţi sfinții.

Bucură-te, că în apropierea Preasfintei Treimi străluceşti.

Bucură-te, Făcătoarea noastră de pace.

Bucură-te, Stăpânitoare ce porunceşti tuturor puterilor cereşti.

Bucură-te, că mai mult decât toţi ai îndrăznire către Fiul şi Dumnezeul tău.

Bucură-te, milostivă Maică a tuturor celor ce aleargă la tine.

Bucură-te, că veselia ta nu se sfârşeşte în veci! Şi mie, nevrednicului, după nemincinoasă făgăduinţă a ta, în ziua ieșirii mele din trup arată-te milostivă, ca să ajung, călăuzit fiind de tine, în Ierusalimul cel de Sus, unde cu slavă împărățeşti cu Fiul Tău şi Dumnezeul nostru, Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, dimpreună cu Tatăl şi cu Preasfântul Duh în vecii cei nesfârşiţi. Amin.

Din buze întinate, din inima pângărită, din limba necurată, din suflet spurcat, primeşte, Doamnă Împărăteasă, această laudă, Bucuria mea. Primeşte-o cum au fost primiţi cei doi oboli ai văduvei şi dăruieşte-mi să îţi aduc dar vrednic de bunătatea ta.

O, Stăpâna mea, Preacurată Fecioara, cerească Împărăteasa! După cum voiesti învaţă-mă ce se cuvine să-ţi grăiesc ţie, Maica lui Dumnezeu, singura scăpare şi mângâiere a păcătoşilor.

Bucură-te, Stăpână, ca şi eu, robul tău, mult gresit, să strig cu bucurie către tine, Prealăudată Maică a lui Hristos Dumnezeul nostru . Amin.

La preasfântă icoană ta căutând, te văd că şi cum ai fi de faţă şi căzând cu credinţă la tine, mă închin ţie ca unei Născătoare de Dumnezeu, te cinstesc şi mă rog ţie cu lacrimi : acoperă-mă cu acoperământul tău, că tu ai dat intrare neamului omenesc în Împărăţia cerurilor. Amin.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născatoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru, ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu- Cuvântul L-ai născut, pe tine, cea cu adevărat de Născătoare de Dumnezeu, te mărim!

Slavă şi mulţumită Domnului pentru toate!

Sursa: Fragment preluat din cartea: „Calea împărătească – Învăţături şi pravile de rugăciune”, autor Sfântul Dimitrie al Rostovului