Sfântul Nichifor cel lepros, vindecătorul celor afectați de Corona virus

sfantul_nichifor_leprosul_5

Sfântul Nichifor cel lepros, trecut la Domnul în anul 1964, care are sfinte moaște binemirositoare, s-a arătat de curând unui creștin din Atena și i-a spus: „Să le transmiți oamenilor să nu se teamă de Corona virus. Chiar dacă se va îmbolnăvi cineva, să mă cheme în rugăciune, iar eu îl voi vindeca.” Dumnezeu nu ne va lăsa, va lucra în chip minunat. Nu ne va lăsa. Îi înțeleg pe cei cuprinși de panică, mai slabi în credință, dar îi rog să își îndrepte nădejdea spre Dumnezeu. Frica paralizează sufletul, credința îl vindecă. Și eu sunt slab în credință, dar cred că Hristos vrea să ne ridice din groapa fricii.
89722028_2956341534428696_8689218688101908480_n

Episcopul Italiei: Mesaj privind răspândirea coronavirusului în Peninsulă

Italia a ajuns în prezent cea mai afectată țară europeană de răspândirea coronavirusului. Bilanțul include două decese și peste o sută de infecții. Până în prezent, nu au fost identificați români care să aibă noul coronavirus.

În acest context, Episcopul Siluan al Italiei a transmis duminică, 23 februarie 2020, un mesaj către românii ortodocși din Peninsulă.

Ierarhul îndeamnă la respectarea regulilor emise de instituțiile abilitate, dar și la rugăciune pentru toți cei deja contagiați și pentru familiile lor, precum și pentru cadrele medicale implicate în îngrijirea celor bolnavi.

Mesaj de solidaritate cu cei încercați ca urmare a înregistrării a numeroase cazuri de contaminare cu Coronavirus pe teritoriul Italiei


În contextul înregistrării, în ultimele ore, a unui număr crescând (peste 130, la ora actuală) de persoane contaminate cu Coronavirus în mai multe zone ale Italiei, fapt ce a determinat deja autoritățile civile și sanitare să ia măsuri specifice, măsuri ce prevăd (cum e deja cazul în regiunile Lombardia și Veneto), în unele cazuri, inclusiv suspendarea slujbelor publice, dar și în contextul neliniștii și a tulburării ce cuprind cu repeziciune inimile oamenilor, Episcopia Ortodoxă Română a Italiei își exprimă compasiunea față de toate persoanele care au fost deja contaminate și solidaritatea cu familiile acestora și adresează condoleanțe familiilor ale căror membri au decedat din cauza virusului mai sus amintit.

Împreună cu toți clericii, monahii și credincioșii din cuprinsul eparhiei, ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Doctorul sufletelor și al trupurilor, Care are puterea de a tămădui toată boala și toată neputința în popor (cf. Mt. 4, 23) ca, prin mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a Sfinților Tămăduitori, a Sfântului Arhanghel Rafail, a Sfinților noștri Îngeri Păzitori și a tuturor Sfinților, să ne păzească și să ne apere de molima ce a cuprins țara în care trăim, Italia, contaminând tot mai multe persoane și făcând deja două victime.

Ne rugăm, de asemenea, pentru grabnica însănătoșire a tuturor celor contagiați (în Italia și în tot mai multe regiuni ale lumii) și pentru liniștea familiilor lor, precum și pentru toate cadrele medicale implicate în îngrijirea celor bolnavi. Îi purtăm în inimă și rugăciune pe toți cei obligați să rămână la casele lor și nădăjduim în grabnica restabilire a normalității în viața lor și a familiilor lor. Îi purtăm în gând și pe toți cei care, fiind în România sau în altă parte a lumii, sunt îngrijorați pentru rudeniile lor, aflate în zonele contaminate din Italia, și le mulțumim pentru rugăciune și solidaritate.

Preacuvioșii și Preacucernicii clerici vor adăuga la slujbe (la ectenia mare și la ectenia întreită) cereri speciale, ce se rostesc În vreme de orice nevoie și primejdie omenească (pag. 472-475) sau în caz de Boli molipsitoare (pag. 456-461), după cum este rânduit la sfârșitul Liturghierului (ediția 2012), pentru oprirea molimei. Acolo unde se găsesc Sfinte Moaște, clerul va binecuvânta poporul cu racla în care acestea se află așezate, însemnându-se cu semnul Crucii în cele patru zări.

Recomandăm tuturor clericilor, monahilor și credincioșilor din eparhie să respecte cu strictețe prevederile tuturor Ordonanțelor emise de instituțiile centrale sau locale ale administrației publice sau sanitare italiene, precum și toate recomandările de imediată necesitate în ceea ce privește igiena și sănătatea publică.

Întemeindu-ne pe tradiția de veacuri a Bisericii lui Hristos, le recomandăm credincioșilor:

  • Să se încredințeze, în rugăciune, pe ei înșiși, pe toți cei dragi și pe toți oamenii aflați în suferință, purtării de grijă a lui Dumnezeu Atotțiitorul Care nu ne încearcă peste puterile noastre;
  • Să se însemneze, zilnic, cu semnul Crucii, pe ei înșiși și pe copiii lor, și să-și însemneze cu semnul Crucii mâncarea și băutura, acasă sau la locul de muncă;
  • Să se ungă (pe sine și pe propriii copii), zilnic, cu Untdelemn de la Taina Sfântului Maslu, spre tămăduirea sufletului și a trupului, făcând semnul Crucii pe propria frunte, la baza gâtului și pe mâini;
  • Să bea, în fiecare dimineață, pe nemâncate, Apă Sfințită (Agheasmă) și să-și stropească locuințele, în semnul Crucii;
  • Să aibă încredințarea că, de fiecare dată când se împărtășesc cu Sfântul Trup și Scumpul Sânge ale Mântuitorului Hristos, o fac spre tămăduirea sufletului și a trupului;
  • Să rostească adesea rugăciunea Tatăl nostru, cu gândul la toți cei aflați în suferință sau care sunt cuprinși de neliniște și de teamă;
  • Să cheme în apărare și ajutor Numele Domnului, zicând mereu: Doamne, Iisuse Hristoase,
    Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi și toată lumea Ta;
  • Să citească, după putință, Paraclisul Maicii Domnului, pomenindu-i pe cei bolnavi, cu
    încredințarea că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este grabnic ajutătoare.

Să ne rugăm, așadar, cu toții, de la mic la mare, ca Milostivul Dumnezeu să stăvilească, prin mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și a tuturor Sfinților, boala molipsitoare ce s-a răspândit deja în mai multe țări din lume și a cuprins și țara ce ne găzduiește, Italia!

Cu părintească îngrijorare, dar cu neclintită nădejde în mila și purtarea de grijă a lui Dumnezeu,

† Episcopul Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

Sursa: https://basilica.ro/episcopul-italiei-mesaj-privind-raspandirea-coronavirusului-in-peninsula/?fbclid=IwAR0XWcwmG8nTxDm_1N9XiPksU2aaqpJupL_n1s5Ay8IkysRaPG7gLvM18Nw

Rugăciunile de mulțumire după Dumnezeiasca Împărtășire

biserica-217x300

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

IXCX-Sf-Împărtăşanie

 

Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă…, și acum…

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă­vește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin

Stihuri de îndemn:

După ce vei primi împărtășirea sfântă
A făcătoarelor de viață Daruri,
Laudă adu și mulțumire mare,
Și cu căldură Domnului te roagă:
Slavă Ție, Doamne! Slavă Ție, Doamne!
Slavă Ție, Dumnezeului nostru!

Apoi următoarele rugăciuni:

Rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare

Mulțumesc Ție, Doamne, Dum­ne­zeul meu, că nu m-ai lepădat pe mine, pă­cătosul, ci părtaș a fi Sfin­telor Tale Taine m-ai învrednicit. Mulțumesc Ție că pe mine, ne­vred­nicul, a mă îm­pă­r­tăși cu Preacu­ra­tele Tale Daruri m-ai învrednicit. Ci, Stăpâne, Iubitorule de oameni, Care pentru noi ai murit și ai înviat și ai dăruit nouă aceste înfrico­șătoare și de viață făcătoare Taine, spre binefacerea și sfințirea sufle­te­lor și a trupurilor noastre, dă să-mi fie și mie acestea spre tămăduirea sufletului și a trupului, spre izgo­ni­rea a tot potriv­nicul, spre lumi­narea ochilor inimii mele, spre împăcarea sufleteștilor mele pu­teri, spre cre­dință neînfruntată, spre dragoste ne­fățarnică, spre de­săvâr­șirea înțe­lep­ciunii, spre paza poruncilor Tale, spre adăugirea dumnezeiescului Tău har și spre dobândirea împărăției Tale. Ca, întru sfințenia Ta, cu acestea fiind păzit, să pomenesc harul Tău pururea și să nu mai viez mie, ci Ție, Stăpâ­nului și Binefăcă­torului nostru. Și așa, ieșind dintru a­ceastă viață întru nădejdea vieții celei veș­nice, să ajung la odihna cea de-a pururea, unde este glasul cel neîn­cetat al celor ce Te laudă și dulceața cea fără de sfârșit a celor ce văd fru­mu­­sețea cea nespusă a feței Tale. Că Tu ești dorirea cea ade­vărată și veselia cea nespusă a celor ce Te iubesc, Hris­­toase, Dum­nezeul nostru, și pe Tine Te laudă toată făptura în veci. Amin.

Altă rugăciune a Sfântului Vasile cel Mare

Stăpâne, Hristoase Dumnezeule, Îm­păratul vea­cu­rilor și Făcătorul tutu­ror, mulțumesc Ție pentru toate bună­tățile câte mi-ai dat mie și pen­tru îm­păr­tășirea cu Preacuratele și de viață făcă­toarele Tale Taine. Deci, mă rog Ție, Bunule și Iubitorule de oameni, pă­zește-mă sub acoperă­mân­tul Tău și sub umbra aripilor Tale, și-mi dă­ruiește, până la suflarea cea mai de pe urmă, cu cuget curat și cu vrednicie, să mă îm­păr­tășesc cu Sfin­­tele Tale Taine, spre iertarea pă­ca­telor și spre viața de veci. Că Tu ești Pâinea vieții, Izvorul sfin­țirii, Dătă­torul bunătăților, și Ție slavă înăl­țăm, îm­preună și Părintelui și Sfân­tului Duh, acum și pururea și în vecii ve­cilor. Amin.

Rugăciunea Sfântului Simeon Metafrastul

Cel ce de bunăvoie mi-ai dat mie spre hrană Trupul Tău, foc fiind, care arde pe cei nevrednici, să nu mă arzi pe mine, Făcătorul meu, ci mai vârtos intră în alcătuirea mădularelor mele și întru toate încheieturile, în rărunchi și în inimă, și arde spinii tu­tu­ror păca­telor mele; curățește-mi sufletul; sfințește-mi gândurile și oa­sele; numărul deplin al celor cinci simțuri îl luminează; peste tot mă pă­trunde cu frica Ta; pururea mă acoperă și mă apără și mă păzește de tot lucrul și cuvântul pierzător de suflet; curățește-mă, spală-mă și mă în­dreptează; înțelepțește-mă și mă lu­minează; arată-mă locaș numai al Du­hului Tău și să nu mai fiu sălaș pă­catului, ci Ție casă, prin primirea Îm­păr­tășaniei. Ca de foc să fugă de mine tot lucrul rău, toată patima. Ru­gători aduc pentru mine pe toți sfinții, pe mai-marii cetelor celor fără de trup, pe Înaintemergătorul Tău, pe în­țe­lepții Apostoli, și cu aceștia și pe Prea­cinstita și Preacurata Maica Ta, ale căror rugăciuni primește-le, Mi­los­tive Hristoase al meu, și pe mine, slujito­rul Tău, fiu al luminii mă fă; că Tu Însuți ești, Bunule, sfințirea și lu­mi­narea sufletelor noastre și Ție, după cuviință, ca unui Dumnezeu și Stăpân, toți slavă Îți înălțăm în toate zilele. Amin.

Rugăciunea Sfântului Chiril al Alexandriei

Trupul Tău cel sfânt, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să-mi fie mie spre viața de veci, și Sân­gele Tău cel scump, spre iertarea păcatelor. Și să-mi fie mie Împărtă­șania aceasta spre bucurie, spre sănă­tate și spre veselie. Și la înfrico­șă­toarea și a doua venire a Ta, învrednicește-mă pe mine, păcătosul, să stau de-a dreapta slavei Tale, pentru rugă­­ciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor sfinților Tăi. Amin.

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu:

Preasfântă Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, care ești lumina întune­ca­tului meu suflet, nădejdea, acope­ră­mântul, scăparea, mângâierea și bucuria mea, mulțumesc ție, că m-ai în­vred­nicit pe mine, nevrednicul, să fiu păr­taș Preacuratului Trup și Scumpului Sânge al Fiului tău. Ci tu, care ai năs­cut Lumina cea ade­vă­rată, lumi­nează-mi ochii cei înțele­gă­tori ai inimii. Ceea ce ai născut Iz­vorul nemuririi, înviază-mă pe mine, cel omorât de păcat. Ceea ce ești Maica iubitoare de milostivire a Dum­­nezeului celui mi­lostiv, miluiește-mă și dă umilință și zdrobire inimii mele și sme­renie gândurilor mele și ridicare din robia cugetelor mele. Și mă în­vred­nicește, până la sfârșitul vieții, fără de osândă să primesc sfințirea Prea­cu­ratelor Taine, spre tămă­du­irea su­fletului și a trupului. Și-mi dă, Stă­până, la­crimi de pocăință și de mărtu­risire, ca să te laud și să te măresc pe tine în toate zilele vieții mele, că bi­necuvân­tată și preamărită ești în veci. Amin.

Apoi:

Acum liberează pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace; că văzură ochii mei mân­tuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor: lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel.

Sfinte Dumne­zeule…, Prea­sfântă Treime…,

Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăția…

Rugăciuni înainte de Împărtășirea cu Dumnezeieștile Taine

121105_euharistia-viata

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă…, și acum…

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă­vește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin

Doamne, miluiește (de 12 ori),

Veniți să ne închinăm… (de trei ori), apoi

Psalmul 50,

http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=50

Și îndată:

Canonul Sfintei Împărtăşiri

Acest canon face parte din Rânduiala Sfintei Împărtășiri.

Cântarea 1:

Irmos: Veniți, popoare, să cântăm…
Stih: Inimă curată zidește întru mine, Dum­­nezeule, și duh drept înnoiește întru cele din­lăuntru ale mele.

Pâine a vieții celei veșnice să-mi fie mie Trupul Tău cel sfânt, Milos­tive Doamne, și scump Sângele Tău, și tă­mă­duire durerilor celor de multe feluri.

Stih: Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.

Învrednicește-mă, Stăpâne, pe mine, nevrednicul, să mănânc Trupul Tău cel preacurat și să beau Sângele Tău cel preascump, cu credință și cu dragoste.

Slavă…,

Întinat fiind cu lucruri netrebnice, eu, ticălosul, nu sunt vrednic să mă îm­păr­­tășesc cu preacuratul Tău Trup și cu dumnezeiescul Tău Sânge, Hris­­toase; ci fă-mă vrednic de aceasta.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Dumnezeiască Mireasă, ceea ce ești bună și binecuvântată, care ai odrăslit Spicul cel nearat spre mântuire lumii, învrednicește-mă ca, mân­cându-L pe Acesta, să mă mântuiesc.

Cântarea 3:

Irmos: Pe piatra credinței întărindu-mă…

Dă-mi, Hristoase, picături de la­crimi, care să-mi curățească necu­răția inimii mele, ca, fiind curățit, în cuget curat, cu credință și cu frică să vin, Stăpâne, spre împărtășirea Da­rurilor Tale.

Spre iertarea păcatelor să-mi fie mie Preacuratul Tău Trup și dum­ne­­ze­ies­cul Tău Sânge, și spre îm­păr­­tă­șirea cu Duhul Sfânt, și spre viața de veci, Iubitorule de oameni, și spre în­de­păr­tarea durerilor și a necazurilor.

Slavă…,

Doamne, învrednicește-mă să mă îm­­părtășesc fără de osândă cu prea­curat Trupul Tău și cu scumpul Tău Sân­ge, și să slăvesc bunătatea Ta.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Preacurată, ceea ce ești masă a Pâinii Vieții, care S-a pogorât de sus, pentru milă, și a dăruit lumii viață nouă, în­vrednicește-mă acum și pe mine, ne­vrednicul, să gust cu frică din Acesta și să fiu viu.

Doamne, miluiește (de trei ori).

Sedealna:

Foc și lumină să-mi fie mie primi­rea Preacuratelor și de viață făcă­toare­lor Tale Taine, Mântui­torule, arzând ne­ghina păcatelor și lumi­nându-mă peste tot, spre cuvân­ta­rea de Dum­ne­zeu cea adevărată; că nu voi da înșelă­ciunii vrăjmașului cele sfinte, nici Îți voi da sărutare înșe­lă­toare, ci ca desfrâ­nata, căzând îna­intea Ta, și ca tâlharul, măr­tu­ri­sindu-mă, strig către Tine: Po­me­nește-mă, Doamne, când vei veni întru împărăția Ta.

Cântarea 4:

Irmos: Venit-ai din Fecioară…

Întrupându-Te, Mult-milostive, voit-ai a Te da spre junghiere, ca un miel, pentru păcatele noastre. Pen­tru aceasta mă rog Ție să curățești și păcatele mele.

Tămăduiește rănile sufletului meu, Doamne, și mă sfințește tot și mă în­vred­nicește, Stăpâne, să fiu părtaș dum­nezeieștii Tale Cine celei de taină eu, ticălosul.

Slavă…

Să stăm toți cu frică și cu cutre­mur, ținând ochii inimii sus și stri­gând către Mântuitorul: Întărește-ne și ne înțe­lep­­­țește, Milostive Doamne, întru frica Ta.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Fă și mie milostiv pe Cel ce L-ai purtat în pântecele tău, stăpână, și mă păzește pe mine, robul tău, neîn­tinat și fără de prihană, ca, primind înăuntrul meu Mărgăritarul cel duhovnicesc, să mă sfințesc.

Cântarea 5:

Irmos: Dătătorule de lumină…

Precum ai zis mai înainte, Hris­toase, fii acum cu smeritul robul Tău și pe­trece întru mine, precum ai fă­găduit, că, iată, mănânc Trupul Tău cel dumnezeiesc și beau Sângele Tău.

Cuvinte al lui Dumnezeu și Dum­ne­zeule, cărbunele Trupului Tău să-mi fie mie, întunecatului, spre lumi­nare, și Sângele Tău spre curățirea întinatului meu suflet.

Slavă…,

Având suflet întinat și buze necurate, nu cutez să mă apropii de Tine, Hristoase, și să primesc Trupul Tău; ci fă-mă vrednic de aceasta.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Marie, Maica lui Dumnezeu, care ești sălaș scump al bunei miresme, cu rugă­ciunile tale fă-mă vas ales pentru a mă împărtăși cu Sfintele Taine ale Fiului tău.

Cântarea 6:

Irmos: Întru adâncul păcatelor…

Mintea și sufletul, inima și trupul, sfin­țește-mi-le, Mântuitorule, și mă în­vred­nicește fără de osândă, Stă­pâne, să mă apropii de înfrico­șă­toa­rele Tale Taine.

Ca, înstrăinându-mă de patimi, să am adăugirea harului Tău și întă­rirea vieții, prin împărtășirea cu Sfintele Tale Taine, Hristoase.

Slavă…,

Cu frică și cu cutremur să ne apro­­piem toți de dumnezeieștile Taine ale lui Hristos și să primim adevăratul și sfântul Lui Trup și adevăratul, sfân­tul și scumpul Lui Sânge.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Dumnezeule, Cuvântul lui Dum­nezeu cel Sfânt, sfințește-mă acum cu totul pe mine, cel ce vin către dumneze­ieștile Tale Taine, pentru ru­­găciunile Sfintei Maicii Tale.

Apoi: Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă…, Și acum…

Condacul:
Podobie: Cele de sus…

Să nu mă treci cu vederea, Hris­toase, pe mine, cel ce primesc Pâinea, adică Trupul Tău, și dumnezeiescul Tău Sânge, și mă împărtășesc cu Prea­­curatele și înfricoșătoarele Tale Taine, Stăpâne; să nu-mi fie mie, ticălo­su­lui, spre osândă, ci spre viața veșnică și fără de moarte.

Cântarea 7:

Irmosul: Chipului celui de aur…

Împărtășirea nemuritoarelor Tale Tai­ne, Hristoase, să-mi fie mie acum izvor de bunătăți, lumină, viață, nepă­­­ti­­mire și solire spre adăugirea și în­mulțirea dumnezeieștii Tale bună­tăți, ca să Te slăvesc pe Tine, Cel ce singur ești bun.

Izbăvește-mă de patimi, de vrăj­mași, de nevoi și de tot necazul, pe mine, cel ce mă apropii acum cu cu­tre­mur, cu dragoste și cu sfială, Iubi­­to­rule de oa­meni, de Tainele Tale cele nemuri­toare și dumne­zeiești, și-Ți cânt Ție: Bine ești cuvântat, Doamne, Dum­nezeul părinților noștri.

Slavă…,

Suflete al meu ticălos, suflete pă­timaș, înspăimântează-te văzând prea­­slă­­vitele Taine; lăcrimează suspi­nând și bătându-te în piept, strigă și zi: Doam­­ne, curățește-mă pe mine, desfrânatul.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Ceea ce ai născut pe Mântuitorul Hristos mai presus de minte, de Dum­­nezeu dăruită, ție, celei curate, mă rog acum eu, robul tău cel necurat: Pe mine, cel ce voiesc să mă apropii acum de Tainele cele Preacurate, cu­rățește-mă întru totul de întină­ciu­nea trupului și a sufletului.

Cântarea 8:

Irmos: Pe Cel ce în cuptorul cel cu foc…

Cereștilor, înfricoșătoarelor și Sfin­­­telor Tale Taine, Hristoase, și Cinei Tale celei dumnezeiești și de taină și pe mine, cel deznădăjduit, acum păr­taș a fi mă învrednicește, Dumne­ze­ule, Mân­tuitorul meu.

Către a Ta milostivire alergând, Bu­nule, cu frică strig către Tine: Pe­­­trece întru mine, Mântuitorule, și eu întru Tine, precum ai zis; că iată, în­drăz­nind spre mila Ta, mănânc Trupul Tău și beau Sângele Tău.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Mă cutremur, primind focul, să nu mă aprind ca ceara și ca iarba. O, în­fri­­­co­șă­toare Taină! O, mi­losti­vire a lui Dumnezeu! Cum eu, tină fiind, mă împărtășesc cu dumne­zeies­cul Trup și Sânge și mă fac fără stricăciune!

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Cu adevărat, Maica lui Dumne­zeu, în pântecele tău S-a copt Pâinea cea dumnezeiască a Vieții, păzind nevă­tă­mat pântecele tău cel nevinovat. Pen­tru aceasta te lăudăm pe tine ca pe hrănitoarea noastră, întru toți vecii.

Cântarea 9:

Irmos: Fiul Părintelui celui fără de început…

Bun este Domnul, gustați și vedeți; că de demult, pentru noi, precum suntem noi făcându-Se, și o dată pe Sine Părintelui Său ca jertfă adu­cându-Se, puru­rea Se jun­ghie, sfin­țind pe cei ce se împărtășesc cu Dânsul.

Cu sufletul și cu trupul să mă sfin­­țesc, Stăpâne, să mă luminez, să mă mântuiesc, să-Ți fiu Ție locaș prin îm­părtășirea Sfintelor Taine, avându-Te pe Tine locuitor întru mine, împreună cu Tatăl și cu Duhul, Fă­cătorule de bine, Mult-milostive.

Slavă…,

Ca focul și ca lumina să-mi fie mie Trupul și Sângele Tău cel scump, Mân­­tuitorul meu, arzând materia pă­catului și mistuind spinii pati­mi­lor și lu­mi­nân­du-mă tot pe mine, cel ce mă în­chin Dumnezeirii Tale.

Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:

Dumnezeu S-a întrupat din sân­giu­i­rile tale cele curate. Pentru aceasta te laudă pe tine, stăpână, tot neamul și te slăvește mulțimea îngerilor, că prin tine au văzut pe Cel ce stă­pâ­nește toate, luând ființă omenească.

Psalmul 22
Al lui David

Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi. La loc de pășune, acolo m-a sălășluit; la apa odihnei m-a hrănit. Sufletul meu l-a întors, povățuitu-m-a pe căile dreptății, pentru numele Lui. Că de voi și umbla în mijlocul morții, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine ești. Toiagul Tău și varga Ta, acestea m-au mângâiat.Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu și paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic. Și mila Ta mă va urma în toate zilele vieții mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile.

Psalmul 23
Al lui David

Al Domnului este pământul și plinirea lui; lumea și toți cei ce locuiesc în ea.Acesta pe mări l-a întemeiat pe el și pe râuri l-a așezat pe el.Cine se va sui în muntele Domnului Și cine va sta în locul cel sfânt al Lui? Cel nevinovat cu mâinile și curat cu inima, care n-a luat în deșert sufletul său și nu s-a jurat cu vicleșug aproapelui său. Acesta va lua binecuvântare de la Domnul și milostenie de la Dumnezeu, Mântuitorul său. Acesta este neamul celor ce-L caută pe Domnul, al celor ce caută fața Dumnezeului lui Iacob. Ridicați, căpetenii, porțile voastre și vă ridicați porțile cele veșnice și va intra Împăratul slavei. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul Cel tare și puternic, Domnul Cel tare în război. Ridicați, căpetenii, porțile voastre și vă ridicați porțile cele veșnice și va intra Împăratul slavei. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei.

Psalmul 115

Crezut-am, pentru aceea am grăit, iar eu m-am smerit foarte. Eu am zis întru uimirea mea: Tot omul este mincinos! Ce voi răsplăti Domnului pen­tru toate câte mi-a dat mie? Pa­ha­rul mântuirii voi lua și numele Dom­nului voi chema. Făgăduințele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot po­porul Său. Scumpă este îna­intea Dom­nului moartea cuvioșilor Lui. O, Doam­ne, eu sunt robul Tău, eu sunt robul Tău și fiul roabei Tale; rupt-ai legăturile mele. Ție-Ți voi jertfi jertfă de laudă și nu­mele Dom­nului voi chema. Făgădu­in­țele mele le voi plini Domnului, îna­intea a tot poporul Lui, în curțile casei Dom­nului, în mij­locul tău, Ierusalime.

Slavă…, Și acum…, Aliluia (de trei ori) și trei metanii. Și aceste tropare:

Fărădelegile mele trece-le cu ve­derea, Doamne, Cel ce Te-ai născut din Fecioară, și curățește inima mea, fă­când-o biserică a Preacu­ratului Tău Trup și Sânge, și nu mă lepăda pe mine de la fața Ta, Cel ce ai nemă­su­rată mare milă.

Slavă…,

Spre împărtășirea Sfintelor Tale Taine cum voi îndrăzni eu, nevred­nicul? Că de voi cuteza să mă a­pro­pii de Tine, laolaltă cu cei vrednici, haina mă vă­dește că nu este de cină și osândă voi pricinui prea păcătosului meu su­flet; ci curățește, Doamne, necu­răția sufletului meu și mă mântuiește, ca un iubitor de oameni.

Și acum…,

Mare este mulțimea greșelilor mele, Născătoare de Dumnezeu. La tine alerg, Curată, mântuire trebuindu-mi. Cerce­­tează neputinciosul meu suflet și te roagă Fiului tău și Dumne­zeu­lui nostru să-mi dă­ruiască iertare de relele ce am făcut, ceea ce ești una binecuvântată.

Iar în Sfânta și Marea Joi, se zice acesta:

Când măriții ucenici, la spălarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău cre­din­cios, cu iubirea de ar­gint îmbol­nă­vin­du-se, s-a întunecat și ju­de­căto­rilor celor fără de lege pe Tine, Ju­de­cătorul cel drept, Te-a dat. Vezi, iu­bitorule de avuții, pe cel ce pentru acestea spân­zurare și-a ago­nisit; fugi de sufletul nesățios, care a îndrăznit unele ca aces­tea asupra Învățătorului, Cel ce ești spre toți bun, Doamne, slavă Ție!

Apoi: Doamne, miluiește (de 40 de ori) și metanii câte vei putea. După aceasta, zicând aceste stihuri, fii cu luare-aminte spre în­dreptarea ta:

Trupul Stăpânului vrând să-L pri­­mești spre hrană,
Fii cu frică să nu te arzi, că foc este;
Sângele Lui vrând să-L bei spre împărtășire,
Mergi și cu cei ce te-au mâhnit te împacă,
Și așa îndrăznește de ia hrana sfântă.
Vrând să te-mpărtășești cu Jertfa cea de Taină,
Cu al Stăpânului Trup făcător de viață,
Întru acest chip te roagă cu cu­tremur:

Rugăciunea întâi, a Sfântului Vasile cel Mare:

Stăpâne Doamne, Iisuse Hris­toase, Dumnezeul nostru, Cel ce ești iz­vo­rul vieții și al nemuririi, Fă­cătorul a toată făptura văzută și nevăzută, Fiul Tatălui celui fără de început, Cel ce ești îm­preună-veșnic cu Dânsul și împreună fără de început, Care pen­tru multa bu­nă­tate, în zilele cele din urmă, ai purtat Trup și Te-ai răs­tignit, și Te-ai jertfit pentru noi, cei nemul­țumitori și nerecunoscători, și cu Sângele Tău ai înnoit firea noastră cea stricată prin păcat, Însuți Îm­părate, Cel ce ești fără de moarte, primește și pocăința mea, a păcă­to­sului, și pleacă urechea Ta către mine și as­cultă graiurile mele, că am greșit, Doamne; greșit-am la cer și în­a­intea Ta și nu sunt vrednic a căuta spre înălțimea slavei Tale. Că am mâniat bunătatea Ta, călcând învățătu­rile Tale și neascultând poruncile Tale. Ci Tu, Doamne, fără răutate fiind, În­delun­g-răbdător și Mult-milostiv, nu m-ai dat pe mine să pier cu fără­de­le­gile mele, în tot chipul aștep­tând în­toar­­cerea mea. Că Tu ai zis, Iubi­torule de oameni, prin proorocul Tău: „Cu vrere nu voiesc moartea păcă­to­­sului, ci să se întoarcă și să fie viu”. Că nu vrei, Stăpâne, să pierzi făptura mâi­nilor Tale, nici nu vo­iești pier­derea oamenilor, „ci vrei ca toți să se mântuiască și la cu­noș­tința adevă­rului să vină”. Pentru aceasta și eu, deși sunt ne­vrednic cerului și pă­mân­­tului și acestei vieți trecătoare, pentru că m-am supus cu totul pă­catului și m-am făcut rob dezmier­dă­rilor și am necinstit chi­pul Tău, dar fiind făptura și zidirea Ta, nu dez­nă­­dăjduiesc de a mea mântuire, eu ti­că­losul, ci, nădăj­duind în milosti­virea Ta cea fără de margini, vin către Tine: Primește-mă deci și pe mine, Iubi­torule de oameni Hristoase, ca pe desfrânata și ca pe tâlharul, ca pe va­meșul și ca pe fiul cel pierdut, și ridică sarcina cea grea a păcatelor mele, Cel ce ridici păcatul lumii și tămăduiești neputințele oamenilor; Cel ce chemi la Tine pe cei os­teniți și împovărați și le dai odihnă; Cel ce n-ai venit să chemi la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși, și mă cură­țește de toată necurăția trupului și a sufletului. Învață-mă să săvâr­șesc sfin­­țenie întru frica Ta, ca, întru cu­rată mărtu­risirea cugetului meu, pri­mind părticica Sfintelor Tale Taine, să mă unesc cu Sfântul Tău Trup și Sânge și să Te am pe Tine locuind și petrecând întru mine împreună cu Tatăl și cu Sfân­tul Duh. Așa, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să ­nu-mi fie mie spre osândă îm­părtășirea Preacura­te­lor și de viață făcă­toa­relor Tale Taine, nici să ajung neputincios cu su­fletul și cu trupul, împărtășindu-mă cu nevrednicie; ci dă-mi, până la suflarea mea cea mai de pe urmă, fără de osândă să pri­mesc părticica Sfintelor Tale Taine, spre îm­păr­tășirea cu Duhul Sfânt, ca merinde pentru viața de veci și spre răs­puns bine primit la înfricoșă­to­rul Tău scaun de judecată, ca și eu, dimpreună cu toți aleșii Tăi, să fiu părtaș bunătă­ților Tale celor nestri­că­cioase, pe care le-ai gătit, Doamne, celor ce Te iubesc pe Tine, întru care ești prea­slăvit în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a doua, a Sfântului Ioan Gură de Aur:

Doamne, Dumnezeul meu, știu că nu sunt vrednic, nici în stare ca să intri sub acoperământul casei sufletului meu, pentru că este cu totul pustiu și surpat și nu afli în mine loc potrivit ca să-Ți pleci capul. Ci, pre­cum din înăl­țime Te-ai plecat pentru noi, pleacă-Te și acum spre smerenia mea. Și, precum ai binevoit a Te culca în peșteră și în ieslea necuvântă­toa­relor, așa binevo­iește a intra și în ieslea ne­cuvântătorului meu suflet și în întinatul meu trup. Și, precum n-ai socotit lucru nevrednic a intra și a cina împreună cu păcătoșii în casa lui Simon cel lepros, așa bine­voiește a intra și în casa sme­ritului, leprosului și păcătosului meu suflet. Și, precum n-ai îndepărtat pe des­frânata cea păcătoa­să, cea asemenea mie, care a venit și s-a atins de Tine, așa Te mi­lostivește și de mine, pă­că­tosul, care vin să mă ating de Tine. Și, precum nu Te-ai scâr­bit de întinata și necurata ei gură, ce Te-a să­ru­tat, așa nu Te scârbi nici de întinata și mai ne­curata mea gură, nici de buzele mele cele necurate și pângărite și de limba mea cea cu totul necu­rată. Ci să-mi fie mie căr­bunele Prea­sfân­­tului Tău Trup și al Scumpului Tău Sânge spre sfințire și spre luminare, spre însănătoșirea sme­­ri­­tului meu su­flet și trup, spre ușurarea greutății greșelilor mele celor multe, spre paza de toată lucrarea diavoleas­că, spre îndepărtarea și mutarea răului și vicleanului meu obicei, spre omo­rârea patimilor, spre plinirea porunci­lor Tale, spre adăugirea dumnezeiescului Tău har și spre dobândirea îm­părăției Tale. Că nu vin la Tine ca un nepă­sător, Hristoase Dumne­zeule, ci încre­zân­du-mă în bună­tatea Ta cea nespusă și ca nu cumva, rămâ­nând de­parte prea multă vreme de împărtă­șirea Ta, să fiu prins de lupul cel înțe­le­gător. Pentru aceasta mă rog Ție, Cel ce singur ești sfânt, Stăpâne: Sfin­țește-mi sufletul și trupul, mintea și inima, rărunchii și mă­runtaiele; în­noiește-mă tot și înrădă­ci­nează frica Ta întru mă­dularele mele și sfin­țenia Ta fă-o neștearsă de la mine. Și-mi fii mie ajutător și folositor, în­dreptând în pace viața mea și în­vred­nicindu-mă a sta de-a dreapta Ta, cu sfinții Tăi, pentru rugă­ciu­nile și mij­locirile Preacu­ratei Maicii Tale și ale slujitorilor Tăi celor fără trup, ale prea­curatelor pu­teri, și pen­tru ale tutu­ror sfinților, care din veac au bineplăcut Ție. Amin.

Rugăciunea a treia, a Sfântului Simeon Metafrastul:

Doamne, Cel ce singur ești curat și fără stri­căciune, Care, pentru ne­spusa milostivire a iubirii de oa­meni ai luat toată firea noastră din curatele și fe­cioreștile sângiuiri ale celei ce Te-a născut pe Tine mai pre­sus de fire, cu venirea Dumne­ze­ies­cului Duh și cu bunăvoirea Tatălui celui de-a pururea veșnic, Hristoase Iisuse, înțelepciunea lui Dumnezeu, pacea și puterea; Cel ce ai primit cu trupul Tău patimile cele de viață fă­cătoare și mântuitoare: crucea, pi­roa­nele, sulița, moartea, o­moară-mi patimile cele trupești, care îmi stri­că sufletul. Cel ce cu îngroparea Ta ai prădat împărăția iadului, îngroapă-mi sfaturile mele cele vicle­ne prin gân­duri bune și risipește duhu­rile cele viclene. Cel ce cu învierea Ta cea de a treia zi și de viață purtătoare ai ridicat pe strămoșul cel căzut, ri­dică-mă și pe mine, cel ce am alunecat în păcat, pu­nându-mi înainte chipuri de po­că­ință. Cel ce cu prea­slăvită înăl­țarea Ta la cer ai îndumnezeit trupul pe care L-ai luat și L-ai cinstit cu șe­derea de-a dreapta Tatălui, învred­ni­cește-mă prin împărtășirea Sfintelor Tale Taine să dobândesc partea cea de-a dreapta a celor mântuiți. Cel ce prin pogo­rârea Mângâietorului Duh ai făcut vase cinstite pe Sfinții Tăi Ucenici, arată-mă și pe mine a fi locaș al venirii Lui. Cel ce vei veni iarăși să judeci toată lumea întru dreptate, bi­ne­voiește să Te în­tâmpin și eu pe nori, pe Tine, Judecă­torul și Fă­cătorul meu, împreună cu toți sfinții Tăi, ca neîn­cetat să Te slăvesc și să Te laud pe Tine, împreună cu Pă­rintele Tău cel fără de început și cu Prea­sfântul și Bu­nul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a patra, a Sfântului Simeon Metafrastul:

Precum voi sta înaintea înfricoșă­torului și nefă­țarnicului Tău scaun de judecată, Hristoase Dumne­zeule, primind întrebare și dând răspuns de re­lele ce am făcut, așa și astăzi, mai în­a­inte de a sosi ziua osândirii mele, stând la sfântul Tău altar, îna­intea Ta și înaintea înfricoșătorilor și sfinților Tăi îngeri, fiind îndu­ple­cat de măr­turia cugetului, pun înainte faptele mele cele rele și fărădelegile, dându-le pe față și vădindu-le. Ci vezi, Doam­ne, smerenia mea și-mi iartă toate pă­catele mele; vezi că s-au în­mulțit mai mult decât perii capului meu fărăde­legile mele. Căci ce rău n-am săvârșit? Ce păcat n-am făcut? Ce rău nu mi-am închipuit în sufletul meu? Că iată și cu faptele am făcut desfrânare și prea­desfrânare, mândrie, trufie, batjocură, hulă, vorbă deșartă, înfierbântare la râs, beție, lăcomie a pântecelui, mâncare fără măsură, răutate, pizmă, iu­bire de argint, iubire de avuție, că­mă­tărie, iu­bire de mine însumi, iubire de mă­rire, răpire, nedreptate, agonisire de rușine, invidie, gră­ire de rău, fără­de­­lege; toate simțirile și toate mădu­­­la­rele mi le-am întinat și le-am stricat și de nici o treabă le-am făcut, ajun­gând cu totul sălaș diavolului. Și știu, Doamne, că fără­delegile mele au co­vâr­șit capul meu, dar mulțimea în­du­ră­rilor Tale este nease­mănată, și mila bunătății Tale cea fără de rău­tate este nespusă și nu este nici un păcat care să biruiască iu­birea Ta de oameni. Pentru aceasta, Prea­mi­nunate Împărate, fără de rău­tate Doamne, fă minunate mi­lele Tale spre mine păcă­tosul; arată-mi pu­terea bunătății Tale, arată-mi tă­ria milosti­virii Tale celei în­durate și mă primește pe mine, păcă­tosul, cel ce mă întorc; primește-mă cum ai pri­mit pe fiul cel pierdut, pe tâlharul și pe desfrânata. Primește-mă pe mine cel ce peste mă­sură Ți-am greșit și cu cu­vântul și cu fapta și cu pofta cea fără de cale și cu gândul cel dobitocesc. Și, precum ai primit pe cei ce au venit în ceasul al unsprezecelea, care nimic vrednic n-au lucrat, așa mă primește și pe mine, păcătosul; că mult am greșit și m-am spurcat și am scârbit Duhul Tău cel Sfânt și am mâniat milosti­virea Ta cea iubi­toare de oameni, cu fapta, cu cu­vântul și cu gândul, noaptea și ziua, pe față și într-ascuns, cu voie și fără de voie. Și știu că vei pune înaintea mea păcatele mele în același chip în care le-am făcut, și mă vei întreba de cele ce cu știință, fără de iertare, am greșit. Ci, Doamne, nu cu judecata Ta cea dreaptă, nici cu mânia Ta să mă mustri pe mine și nici cu urgia Ta sa mă pedepsești. Milu­iește-mă, Doamne, că nu sunt numai neputincios, ci și zidirea Ta sunt. Că Tu, Doam­ne, ai întărit peste mine frica Ta, dar eu am făcut răutate îna­intea Ta. Ție Unuia am greșit; dar Te rog să nu intri la judecată cu robul Tău. Că de vei căuta la fără­de­legi, Doamne, Doamne, cine va putea sta înaintea Ta? Că eu sunt adâncul păcatului și nu sunt vrednic, nici în stare a căuta și a privi înălțimea ce­rului, din pricina mulțimii păca­telor mele celor fără de număr; că toate lucrurile rele și închi­puirile și mește­­­șu­girile diavolești, toată răutatea ia­dului, îndemnurile spre păcat, dez­mier­dările și alte patimi nenumă­rate n-au lipsit de la mine. Căci, cu ce fel de păcate nu m-am stricat? De care rele n-am fost prins? Tot pă­catul l-am făcut, toată desfătarea ne­­iertată am lăsat să intre în sufletul meu. Ne­trebnic m-am făcut înain­tea Ta, Dum­ne­zeul meu, și înaintea oamenilor. Cine mă va ridica pe mine, cel ce am căzut întru atâ­tea păcate rele? Doam­ne, Dum­nezeul meu, spre Tine nădăj­duiesc. De mai este pentru mine nă­dejde de mân­tuire, de biruiește iubirea Ta de oa­meni mulți­mea fă­rădelegilor mele, fii mie Mân­tuitor și, după îndu­rările și mi­lele Tale, slă­bește, lasă, iartă, toate câte am greșit Ție; că s-a umplut de multe rele su­fletul meu și nu aflu întru mine nădejde de mântuire. Mi­luiește-mă, Dumne­zeule, după mare mila Ta, și să nu-mi răs­plătești mie după faptele mele, ci întoarce-mă, spri­­jinește-mă, izbă­vește sufletul meu de relele ce au crescut într-însul și de agoni­si­rile lui cele cum­plite. Miluiește-mă pentru mila Ta, ca unde s-a înmulțit pă­catul să prisosească harul Tău, și să Te laud și să Te slăvesc în toate zilele vieții mele. Că Tu ești Dum­ne­zeul ce­lor ce se pocăiesc și Mântui­to­rul celor ce gre­șesc și Ție slavă înălțăm, îm­preună și Părintelui Tău celui fără de început și Preasfântului și Bu­nului și de viață Făcătorului Tău Duh, acum și pu­rurea și în vecii ve­cilor. Amin.

Rugăciunea a cincea, a Sfântului Ioan Damaschin:

Stăpâne Doamne, Iisuse Hris­toase, Dumnezeul nostru, Cel ce singur ai putere a ierta păcatele oameni­lor, ca un bun și iubitor de oameni, treci cu vederea toate greșelile mele cele cu știință și cu neștiință, și mă învred­­ni­cește să mă împărtășesc, fără de osândă, cu dumnezeieștile, preaslă­vitele, prea­cu­ra­tele și de viață făcă­toa­rele Tale Taine, nu spre osândă, nici spre adău­girea păcatelor, ci spre cură­țire și sfin­țire și spre dobândirea vieții și îm­părăției ce va să fie, spre zid și ajutor, spre izgonirea celor po­trivnici și spre pierderea greșe­lilor mele celor multe; că Tu ești Dum­nezeul milei și al îndu­ră­rilor și al iubirii de oameni și Ție slavă înăl­țăm, împreună și Tatălui și Duhului Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a șasea, a Sfântului Vasile cel Mare:

Știu, Doamne, că mă împărtășesc cu nevrednicie cu Preacuratul Tău Trup și Scump Sângele Tău, și vinovat sunt, și osândă mie însumi mă­nânc și beau, neputându-mi da seama, pre­cum se cu­vine, de Trupul și Sângele Tău, Hris­toase, Dum­ne­zeul meu. Ci în­drăznind spre îndurările Tale, mă apropii de Tine, Cel ce ai zis: „Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sân­gele Meu întru Mine rămâne și Eu întru dânsul”. Deci, mi­los­tivește-Te, Doamne, și nu mă pe­depsi pe mine, păcătosul, ci fă cu mine după mila Ta. Și să-mi fie mie Sfintele Tale Taine spre tămăduire și curățire, spre lu­minare și pază, spre mân­tuirea și sfin­țirea sufletului și a tru­pului; spre izgo­nirea a toată nălu­cirea, a faptei celei rele și a lucrării dia­vo­lești, care se lu­crează cu gândul întru mădu­larele mele, spre în­drăz­ni­rea și dra­gostea cea către Tine, spre îndrep­ta­rea și întărirea vieții, spre în­mul­țirea faptei celei bune și a desă­vârșirii, spre plinirea poruncilor și spre împăr­tășirea cu Sfântul Duh, ca me­rin­de pentru viața de veci și spre răs­puns bineprimit la înfricoșătorul Tău tron de judecată, iar nu spre certare sau spre osândă.

Rugăciunea a șaptea, a Sfântului Simeon Noul Teolog:

Din buze întinate, din inimă pân­gă­rită, din limbă necurată, din suflet spurcat, primește-mi rugăciunea, Hris­­toase al meu, și neînlăturându-mi nici cu­vin­tele, nici obișnuințele, nici neru­șinarea, dă-mi mie a grăi cu în­drăz­neală cele ce voiesc, Hristoase al meu, și mai vârtos mă și învață ce mi se cuvine a face și a grăi. Greșit-am mai mult decât desfrânata care, aflând unde sălăș­lu­iești, cumpărând mir, cu îndrăz­neală a venit să ungă pi­cioa­rele Tale, ale Stă­pânului meu Hristos și Dumne­zeului meu. Cum pe aceea, apropiindu-se din inimă, n-ai lepă­dat-o, nici de mine nu Te scârbi, Cuvinte, ci dă-mi să țin și să sărut picioarele Tale și cu izvor de lacrimi, ca și cu niște mir de mare preț, cu îndrăzneală să le ung. Spală-mă cu lacri­mile mele, curățește-mă cu ele, Cuvinte. Iartă-mi greșelile și îmi dă îndreptare. Știi mulțimea răută­ților mele, știi și bubele mele, și răni­le mele le vezi, dar și credința mi-o știi, vo­ința mi-o vezi și suspinurile mi le auzi. Nu se ascunde înaintea Ta, Doam­­ne, Dumnezeul meu, Fă­cătorul și Izbă­vi­torul meu, nici picătura de lacrimi, nici din picătură vreo parte. Cele încă nesăvârșite de mine le-au cunoscut ochii Tăi și în cartea Ta se află scrise și cele încă nefăcute de mine. Vezi smerenia mea, vezi-mi os­teneala câtă este și toate păcatele mi le iartă, Dum­­ne­zeule a toate, încât, cu inima cu­rată, cu gândul înfri­coșat și cu su­fletul sme­rit să mă împărtășesc cu Tainele Tale cele preacurate și prea­­sfinte, cu care se îndumnezeiește și se face viu tot cel ce mănâncă și bea din ele cu inimă cu­rată; că Tu ai zis, Stă­­pânul meu: „Cel ce mănâncă Tru­pul Meu și bea Sângele Meu întru Mine rămâne și Eu întru dânsul”. Cu totul adevărat este cuvântul Stăpânului și Dumnezeului meu, că cel ce se împărtășește cu Darurile cele dumnezeiești și îndumnezeitoare nu este singur, ci cu Tine, Hristoase al meu, Cel ce ești din Lumina cea cu trei străluciri, Care luminează lumea. Deci, pentru ca să nu rămân singur, fără de Tine, Dătătorule de viață, su­­flarea mea, viața mea, bucuria mea, mântu­irea lumii, pentru aceasta m-am apro­piat de Tine, precum vezi, cu lacrimi și cu sufletul umilit. Mă rog să iau izbăvire de gre­șelile mele și să mă împărtășesc fără de osândă cu Tainele Tale cele dătătoare de viață și fără de prihană, ca să rămâi, precum ai zis, cu mine, cel de trei ori ticălos, ca să nu mă răpească cu vi­cleșug înșelătorul, aflându-mă de­păr­­tat de harul Tău, și, înșelându-mă, să mă depărteze și de îndumnezei­toarele Tale cuvinte. Pentru aceasta cad înaintea Ta și cu căldură strig căre Tine: Precum pe fiul cel pierdut și pe desfrânata, care au venit la Tine, i-ai primit, așa mă primește și pe mine, desfrânatul și spurcatul, Mi­los­­tive, care cu suflet umi­lit vin acum la Tine. Știu, Mântuitorule, că altul ca mine n-a greșit Ție, nici a fă­cut faptele pe care le-am făcut eu. Dar și aceasta știu, că mărimea gre­șe­li­lor mele și mulțimea păcatelor mele nu covârșesc răbdarea cea multă a Dum­nezeului meu, nici iubirea Lui de oa­meni cea înaltă; ci pe cei ce fier­­binte se pocăiesc, cu mila îndurării îi cu­rățești și îi luminezi și cu lumina îi unești, părtași Dumnezeirii Tale fă­cân­­du-i fără pizmu­ire; și lucru străin de gân­durile îngerești și ome­nești vor­bești cu ei, de multe ori, ca și cu niște prieteni ai Tăi adevărați. Acestea mă fac îndrăzneț, acestea îmi dau aripi, Hris­toase al meu, și, pu­nându-mi nă­dejdea în multele Tale binefaceri față de noi, bucurându-mă și cutremurându-mă, cu focul mă îm­părtășesc; iarbă uscată fiind eu, și – străină minune! – mă ră­co­resc nears, ca rugul de demult care, aprins fiind, nu se mistuia. Pen­tru aceasta, cu gând mulțumitor și cu mul­țumi­toare inimă, cu mulțumitoare mădu­lare ale su­fle­­­tului și ale trupului meu, mă închin și Te măresc și Te preaslăvesc pe Tine, Dumnezeul meu, Cel ce cu ade­vărat ești binecuvântat, acum și în veci. Amin.

Rugăciunea a opta, a Sfântului Ioan Gură de Aur:

Dumnezeule, slăbește, lasă, iartă-mi toate greșelile câte Ți-am greșit Ție, sau cu cuvântul, sau cu fapta, sau cu gândul, cu voie sau fără de voie, cu ști­ință sau cu neștiință, toate mi le iartă ca un bun și de oameni iubitor. Și, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale slujitorilor Tăi în­geri, ale sfintelor puteri și ale tuturor sfinților, care Ți-au bineplăcut Ție din veac, binevoiește ca fără de osândă să pri­mesc Sfântul și Prea­curatul Tău Trup și Scumpul Tău Sânge, spre tă­măduirea sufletului și a trupului și spre curățirea gândurilor mele celor rele. Că a Ta este împărăția și pu­terea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a noua, a Sfântului Ioan Gură de Aur:

Nu sunt vrednic, Stăpâne Doamne, să intri sub acope­rământul sufletului meu, ci, de vreme ce Tu, ca un iubitor de oameni, vrei să locuiești întru mine, îndrăznind, mă apropii. Poruncește-mi și voi deschide ușile pe care Tu Însuți le-ai zidit și intră cu iubirea Ta de oameni, pe care pururea o ai. Intră și luminează cugetul meu cel întunecat. Și cred că aceasta vei face, că n-ai îndepărtat pe desfrânata care a venit la Tine cu lacrimi, nici pe vameșul care s-a pocăit nu l-ai alungat, nici pe tâlharul care a cu­noscut împărăția Ta nu l-ai izgonit, nici pe prigonitorul Pavel care s-a po­căit nu l-ai lăsat cum era; ci pe toți care au venit la Tine cu po­căință i-ai rânduit în ceata prietenilor Tăi, cel ce singur ești binecuvântat, totdeauna, acum și în vecii ne­sfâr­șiți. Amin.

Rugăciunea a zecea, a Sfântului Ioan Gură de Aur:

Doamne Iisuse Hristoase, Dum­ne­zeul meu, slă­bește, lasă, milos­ti­vește-Te și-mi iartă mie, păcăto­su­lui, netrebni­cului și nevrednicului robului Tău, că­de­rile în păcat, smintelile și gre­șelile mele, toate câte am pă­că­tuit față de Tine, din tinerețile mele până în ziua și ceasul de acum, fie cu știință, fie din neștiință, cu cuvântul, sau cu fapta, sau cu gândul, sau în cuget, cu deprinde­rile și cu toate sim­țurile mele. Și, pentru rugăciunile celei ce fără de prihană Te-a născut pe Tine, ale Preacuratei și pururea Fecioarei Maria, Maicii Tale, singura nădejde neînfruntată și ocroti­toare și izbăvi­toare a mea, învredni­cește-mă, fără de osândă, să mă îm­păr­tășesc cu Preacuratele, nemuritoarele, de viață făcătoa­rele și înfricoșătoarele Tale Taine, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci, spre sfințire, spre lu­minare, spre tărie, spre vindecare și spre sănătatea sufletului și a trupului și spre șter­gerea și pierderea cu totul a cugetelor, a gândurilor și a de­prin­­derilor mele celor rele și a nălu­ci­rilor de noapte ale du­hurilor celor vi­clene și întunecate. Că a Ta este împărăția și pu­terea, slava, cinstea și închi­nă­ciunea, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pu­rurea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a unsprezecea, a Sfântului Ioan Damaschin:

Înaintea ușilor casei Tale stau și de gândurile cele rele nu mă depărtez. Ci Tu, Hristoase Dumnezeule, Care ai în­dreptat pe vameșul și ai miluit pe canaa­neanca și ai deschis tâlha­rului ușile raiului, des­chide-mi și mie îndu­rările iubirii Tale de oameni și mă pri­mește pe mine, cel ce vin și mă ating de Tine, ca pe desfrânata și ca pe cea cu scurgerea de sânge. Că aceasta, atingându-se de marginea hainei Tale, prea lesne a luat tămă­duire, iar aceea, cuprinzând prea­cu­­ratele Tale picioare, a dobândit dez­­legare de păcate. Iar eu, ticălo­sul, întreg Trupul Tău cutezând a-L primi, să nu fiu ars, ci mă primește ca și pe dân­sele și-mi luminează sim­­țirile cele sufle­tești, ar­zând nele­giu­irile păcatelor mele, pentru rugă­ciu­­nile celei ce fără de sămânță Te-a născut pe Tine și ale puterilor cerești, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a douăsprezecea, a Sfântului Ioan Gură de Aur:

Cred, Doamne, și mărturisesc că Tu ești cu adevărat Hristos, Fiul lui Dum­nezeu celui viu, Care ai venit în lume să mântuiești pe cei păcă­toși, dintre care cel dintâi sunt eu. Încă cred că acesta este însuși Prea­curat Trupul Tău și acesta este însuși Scump Sân­gele Tău. Deci, mă rog Ție: Mi­luiește-mă și-mi iartă gre­șe­lile mele cele de voie și cele fără de voie, cele cu cuvântul sau cu fapta, cele cu știință și cu neștiință, și mă în­vred­nicește, fără de osândă să mă îm­pă­r­tășesc cu Preacura­tele Tale Taine, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci. Amin.

Deci, mergând să te împărtășești, să zici în taină, aceste stihuri ale lui Metafrast:

Iată, mă apropii de sfânta îm­părtă­șire.
Și-mpărtășindu-mă, Doamne, să nu mă arzi;
Că Tu ești foc și arzi pe cei nevrednici,
Ci curățește-mă de toată-nti­narea.

Apoi:

Cinei Tale celei de taină, Fiul lui Dumnezeu, astăzi părtaș mă pri­mește, că nu voi spune vrăjmașilor Tăi Taina Ta, nici sărutare îți voi da ca Iuda; ci, ca tâlharul mărturi­sin­du-mă, strig Ție: Pomenește-mă, Doamne, întru Îm­pă­răția Ta.

După aceea, stihurile acestea:

Sângele cel îndumnezeitor privind, te înspăimântează, omule.
Că foc este și arde pe cei nevrednici.
Dumnezeiescul Trup mă îndum­ne­­zeiește și mă hrănește,
Îmi îndumnezeiește sufletul și-mi hră­nește minu­nat mintea.

Apoi aceste tropare:

Îndulcitu-m-ai cu dorul Tău, Hris­­­toase, și m-ai schimbat cu dumne­zeiasca Ta dragoste; ci arde, cu focul cel fără de materie, păcatele mele și mă în­vrednicește a mă sătura de desfătarea care este întru Tine, ca, de amândouă ve­selindu-mă, să slă­vesc, Bunule, ve­ni­rea Ta.

Întru strălucirile sfinților Tăi, cum voi intra eu, nevrednicul? Că, de voi îndrăzni să intru în cămară, haina mă vădește, că nu este de nuntă, și voi fi legat și lepădat de îngeri. Ci curățește, Doamne, întinăciunea su­fle­tului meu și mă mântuiește, ca un Iubitor de oameni.

După aceea se zice această rugăciune:

Stăpâne, Iubitorule de oameni, Doam­ne, Iisuse Hristoase, Dumne­zeul meu, să nu-mi fie mie spre osândă Sfintele acestea, pentru că sunt nevrednic, ci spre curățirea și sfințirea sufletului și a trupului și spre arvunirea vieții și a împărăției ce va să fie. „Iar mie bine-mi este a mă alipi de Dumnezeu și a pune în Domnul nădejdea mântuirii mele”.

Și iarăși: Cinei Tale celei de taină…

Și așa, cu umilință, să mergem să ne împărtășim.

Mică priveghere la 12 noaptea

Marele duhovnic Paisie Olaru spunea atât de frumos că „orice rugăciunea este dar de la Dumnezeu”, iar dacă vrem ca Dumnezeu să ne îndeplinească toate dorințele trebuie să citim dimineața Acatistul Maicii Domnului, iar seara Paraclisul Maicii Domnului, Crezul, neapărat o dată pe zi, iar Psalmul 50, de câte ori putem. În același timp, când avem o problemă ce pare de nerezolvat, să facem 12 metanii la 12 noaptea.

Rugăciunea Tatăl nostru se spune de câte ori putem

În ceea ce privește rugăciunea Tatăl nostru, sfântul părinte ne îndeamnă să o spunem tot timpul în decursul unei zile alături de rugăciunea inimii:

 „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”.

În ceea ce privește rugăciunile de noapte, la ora 12 ar fi bine să facem cel puțin 12 metanii și la fiecare metanie să spunem: ”Maica Domnului, nu mă lăsa!”. Nu în ultimul rând, atunci când citim un acatist sau un paraclis ar fi foarte bine să facem câte 24 de metanii.

De asemenea, părintele Paisie a lăsat credincioșilor și un sfat cu mare însemnătate: „Dar dacă te scoli dimineata si te învârtești așa, prin casă – că mai am asta de făcut, mai am si treaba astălaltă -, apoi nu-ti merge bine toată ziua. Asa că să faci oleacă de canon în fiecare zi, ca dreptul Iov, care aducea jertfă în fiecare zi pentru feciorii lui – poate au greșit ceva cu gândul”.

NOVENA la Sf. Monica patroana soțiilor maltratate și a mamelor deznădăjduite

agiamonica01

SF. MONICA – MAMA SF. AUGUSTIN DIN HIPPONA

Sf. Monica s-a născut într-o familie de creștini din Tagaste, in Algeria, țară despărțită de Roma prin Marea Mediterana, în anul 332 D.Hr. S-a căsătorit cu un păgân, un funcționar de la guvernul din Roma, pe nume Patriciu. Creștinii erau puțini la număr în acele vremuri. Căsătoria a fost binecuvântată cu trei copii, cel mai mare si cel mai cunoscut dintre ei fiind Augustin.
Patriciu nu era un soț model, dar Monica se ruga necontenit pentru convertirea lui. Blânda sa pietate, răbdarea și perseverența ei au dat în final roade. La un moment dat, Patriciu a acceptat botezul, dar a murit după un an.
Fiul ei, Augustin, era mereu un motiv de îngrijorare pentru Monica. Inteligent și plăcut, Augustin urma exemplu tatălui lui. Refuzase botezul și trăia o viată pasională alături de amanta lui. Ani de zile Monica s-a rugat, a postit și a plâns în tăcere pentru Augustin.
Dumnezeu asculta. A auzit, și în sfârșit a răspuns la rugăciunile acestei mame credincioase: Augustin a renunțat la viata păcătoasă și a primit botezul de la Sf. Ambrozie din Milano, în duminica Paștilor din anul 387 D.Hr.
Mama lui Augustin, Sf. Monica, a murit la scurt timp după aceea, la vârsta de 55 de ani, cu sufletul împăcat că fiul ei auzise chemarea Domnului si ca lucrul ei pe pământ se încheiase.

Sf. Monica este patroana părinților care au necazuri, a soțiilor maltratate, a mamelor deznădăjduite,  a văduvelor și a alcoolicilor. Ziua ei este sărbătorită pe 4 mai (calendarul ortodox) și 27 august (calendarul catolic).

NOVENA

Patronaj: patroana părinților care au necazuri, a soțiilor maltratate, a mamelor deznădăjduite,  a văduvelor și a alcoolicilor.

Rugăciunea zilnică (Rugăciune la Sf. Monica)

Mamă exemplară a marelui Sf. Augustin, te-ai ținut cu stăruința de fiul tău nesupus, nu prin amenințări nesocotite, ci prin rugăciuni înlăcrimate către Ceruri. Mijlocește pentru toate mamele din zilele noastre și ajută-le ca ele sa învețe cum să-și atragă copiii către Dumnezeu. Învață-le cum pot rămâne aproape de copii lor, chiar și de fiii și fiicele risipitoare care din nefericire au luat-o pe căi greșite. Iubită Sfântă Monica, soție și mamă zbuciumată, multe dureri ți-au străpuns inima în timpul vieții. Și cu toate acestea nu ți-ai pierdut speranța sau credința. Cu încredere, perseverentă și credință adâncă, te-ai rugat zilnic pentru convertirea iubitului tău soț, Patriciu, și a iubitului tău fiu, Augustin. Dăruiește-mi și mie aceeași tărie, răbdare și încredere în Domnul. Mijlocește pentru mine, iubită Sf. Monica, ca Dumnezeu să-mi poată auzi ruga pentru (se spune intenția…….) și să-mi dăruiască harul de a-I accepta voința în toate lucrurile, prin Domnul Nostru Iisus Hristos fiul Tău, care fiind Dumnezeu împreună cu tine viețuiește și domnește în unire cu Duhul Sfânt în toți vecii vecilor. Amin.

Prima zi

Amintește-ți, iubită Sf. Monica, bucuria ce ți-a inundat sufletul atunci când Augustin, fiul rugăciunilor și lacrimilor tale, și-a închinat Domnului viata lui. Te rugam să-i vorbești Domnului despre cererile noastre din novena, atunci când te afli in prezenta lui. Dobândește pentru noi, dacă așa va fi voința Lui sfânta, harurile pe care le cerem prin puterea ta de mijlocire, pentru ca noi sa ne putem bucura de fericirea rugăciunii ascultate. Amin.

Rugăciunea zilnica

(3) Tatăl Nostru,

(3) Bucură-te, Marie, cea plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei și Binecuvântat este rodul trupului tău, Iisus,

(3) Slavă Tatălui,
Sfântă Monica, roagă-te pentru noi

Ziua a doua

Slavita Sf. Monica, patroana a tatilor si a mamelor, te rugam sa iei sub protectia ta copiii nostri, mai ales pe cei care s-au indepartat de la caile Domnului. Te rugam ajuta-i ca ei sa fie intotdeauna credinciosi juramintelor primite la botez. Da-le puterea de a merge intotdeauna pe caile Domnului, in ciuda ispitelor si a falselor valori pe care le gasesc in lumea de azi. Roaga-te si mijloceste pentru ca ei  sa poata impartasi cu tine bucuriile vietii vesnice in Paradis. Amin.

Rugăciunea zilnică
(3) Tatăl Nostru, (3) Bucură-te, Marie, (3) Slavă Tatălui,
Sfântă Monica, roagă-te pentru noi

Ziua a treia

O, slăvită Sf. Monica, după o viață de rugăciuni înlăcrimate, post și sacrificii, ti s-a harazit fericirea de a fi martora atat la convertirea sotului, cat si a fiului tau. Dupa ce fiul tau, Augustin, s-a reintors la credinta, ai spus „Dumnezeu mi-a daruit aceasta mai mult decat din belșug…. Ce mai caut eu aici?”. Dupa cateva zile ai murit linistita si impacata cu Dumnezeu. Dobandeste-ne si noua aceeasi pace, credinta si acceptare a vointei Domnului, ca sa ne putem trai vietile in seninatate si sa avem parte de mantuirea vesnica. Amin.

Rugăciunea zilnică
(3) Tatal Nostru, (3) Bucura-te, Marie, (3) Slava Tatalui,
Sfanta Monica, roaga-te pentru noi

Ziua a patra


O, slavita Sf. Monica, tu vezi ca in lumea noastra de astazi sunt o multime de mame si sotii care sufera mult pentru sotii si copiii lor. Stii ce simt, pentru ca si tu ai trecut prin aceleasi dificultati teribile, dar le-ai depasit cu bine, pentru ca ai crezut ca sotul si copilul cu probleme erau incercari venite de la Dumnezeu. Ai suferit si te-ai rugat pentru ei fara incetare. Dumnezeu a atins inimile sotului si ale copilului tau, Augustin. Ajuta-ne te rugam sa dobandim aceeasi perseverenta si credinta, pentru ca si noi sa-l putem ”atinge” si ”convinge” pe Dumnezeu cu rugaciunile noastre. Amin.

Rugăciunea zilnică
(3) Tatăl Nostru, (3) Bucură-te, Marie, (3) Slava Tatalui,
Sfanta Monica, roaga-te pentru noi

Ziua a cincea


O, slavita Sf. Monica, aducem in fata ta povestile multor mame ce muncesc în străinatate pentru ca familiile lor sa aiba o viata mai buna. In fiecare seara adorm cu gândul la soții și copiii lor, dorindu-și sa fie aproape de cei dragi. Dar trebuie sa se sacrifice pentru ca fiii si fiicele lor sa mearga la scoala si sa aiba un viitor mai bun. Te rugam sa aperi aceste mame si sa le dai copiilor lor inspiratia de a invata bine. Iși cerem mijlocirea, pentru ca sotii si copiii acestor femei sa invete ca comunice intre ei si sa faca o punte peste departarea dintre ei. Ajuta-le te rugam ca distanta fizica pe care o indura sa nu devina o piedica pentru o viata fericita de familie. Amin.

Rugăciunea zilnică
(3) Tatăl Nostru, (3) Bucură-te, Marie, (3) Slavă Tatălui,
Sfanta Monica, roaga-te pentru noi

Ziua a șasea

O, slavita Sf. Monica,tu ai muncit mult pentru convertirea sotului si a fiului tau, pentru ca ai dorit ca ei sa ajunga la viata vesnica. Cerul a fost mereu telul tau; ai calatorit departe in cautarea fiului tau si te-ai rugat multe ore, pentru ca iti doreai ca familia ta sa se poata intr-o zi reuni in Paradis. Reusita pe pamant nu te-a atras deloc, chiar daca Augustin, fiul tau, a devenit faimos pentru elocventa si inteligenta lui. Iti doreai ca si el sa-si petreaca restul vietii pregatindu-se pentru Cer si intalnirea cu Dumnezeu.Te imploram sa asculti rugamintea noastra, ca gandul Cerului si al vietii vesnice sa ne patrunda intreaga viata, iar reusita pamanteasca sa nu ne poata orbi. Călăuzeste-ne catre Iisus Mantuitorul si pregateste-ne pentru marea reintalnire cu El. Amin.

Rugăciunea zilnică
(3) Tatăl Nostru, (3) Bucura-te, Marie, (3) Slava Tatalui,
Sfanta Monica, roaga-te pentru noi

Ziua a șaptea

O, slavita Sf. Monica, atunci cand isi amintea drumul catre convertire, fiul tau Augustin nu putea uita lacrimile si rugaciunile tale. Te-a vazut cand stateai treaza noaptea si te rugai lui Dumnezeu- ca sa-i atinga lui inima si sa-l faca sa se lepede de pacate. Augustin spunea ca s-a convertit datorita rugaciunilor tale continue si insistente, pentru ca nici Dumnezeu nu putuse rezista in fata statorniciei si rabdarii tale atunci cand te rugai pentru el. Cu atat mai mult acum cand esti in Ceruri credem in puterea de mijlocire a rugaciunilor tale!. Mijloceste pentru noi si asculta-ne rugamintile. Roaga-te la bunul Dumnezeu ca si noi sa fim convertiti si sa ne schimbam obiceiurile rele cu unele bune. Amin.

Rugaciunea zilnica
(3) Tatal Nostru, (3) Bucura-te, Marie, (3) Slava Tatalui,
Sfanta Monica, roaga-te pentru noi

Ziua a opta

O, slavita Sf. Monica, tu l-ai insotit pe Augustin atunci cand isi incepuse viata monastica, impreuna cu cativa prieteni. Te-ai bucurat de o viata inchinata rugaciunii si ai fost fericita, pentru ca stiai ca fiul tau a luat o hotarare buna. Si tu ai vrut sa-ti petreci restul vietii in rugaciune, in legatura stransa cu Isus. Calauzeste-ne, ca si noi sa putem ajunge la o viata mai profunda de rugaciune si sa putem face din rugaciune viata noastra. Calea catre acest fel de viata incepe atunci cand nevoile noastre devin mai simple. Atunci cand inimile noastre sunt linistite pentru ca dorinta fata de bunurile materiale a murit, cand ne deschidem catre o viata mai profunda de rugaciune, precum aceea pe care ati inceput-o tu si fiul tau. Calauzeste-ne pe aceasta cale. Amin.

Rugăciunea zilnică
(3) Tatal Nostru, (3) Bucură-te, Marie, (3) Slava Tatalui,
Sfanta Monica, roaga-te pentru noi

Ziua a noua

O, slăvită Sf. Monica, in aceasta ultima zi a novenei noastre iti aducem inainte grijile multor mame tinere, mame adolescente care inca nu sunt pregatite pentru a creste copii. Sarcinile nedorite sunt o mare problema in zilele noastre. Din aceasta cauza, multi tineri trebuie sa-si intrerupa scoala si sa-si ia asupra lor raspunderi la care nu pot face fata. Lumineaza-i pe tinerii nostri si da-le invatatori care sa-i faca sa inteleaga ca relatiile intime in afara casatoriei sunt periculoase si pacatoase. Inspira-i sa se bucure de tinerete fara a pacatui si calauzeste-i catre bucuria lucrurilor spirituale. Amin.

Rugăciunea zilnică
(3) Tatăl Nostru, (3) Bucura-te, Marie, (3) Slava Tatalui,
Sfanta Monica, roaga-te pentru noi

Traducere si adptare facute de www.novena.ro

 

Terapia dependenţei de pornografie – Virgiliu Gheorghe

bg1

“Mai devreme sau mai târziu, majoritatea consumatorilor de pornografie ajung să-şi dorească din toată inima să se poată elibera de aceasta, de iadul în care s-a transformat viaţa lor. Lucrul nu este însă chiar atât de simplu, căci, odată ajuns dependent, nu mai este suficient să vrei să te poţi lăsa, trebuie să afli şi voinţa sau puterea să faci acest lucru. Cu alte cuvinte, ai nevoie de ajutor. De aceea s-a şi dezvoltat atât de mult în ultimii ani psihoterapia dependenţei sexuale.

Dependenţa înseamnă, în primul rând, dereglarea unor sisteme corticale, cum ar fi cele ale producţiei de dopamină, noradrenalină şi serotonină. Nici o altă activitate nu te mai poate motiva suficient în afara comportamentului care a generat dependenţa, în cazul nostru vizionarea de pornografie sau orice fantasmă sau act care mai poate induce excitaţia sexuală. Căci, relaţiile conjugale fireşti nu mai spun mare lucru dependentului de sex. Apoi, problemele pe care le ridică consumul de pornografie sunt de natură psihologică: scăderea respectului de sine, izolarea socială, pierderea capacităţii de comunicare şi, mai presus de toate, reveriile şi coşmarurile erotice care nu mai dau pace minţii. Ce putem face?

În România, nu s-a dezvoltat încă psihoterapia dependenţei de sex, astfel încât e mai greu de aflat o persoană potrivită să acorde un real ajutor. De altfel, după cum observa Patrick Carnes, riscul ca înşişi terapeuţii să ajungă dependenţi de sex e destul de mare, în condiţiile în care se află permanent în contact cu persoane obsedate de acest lucru.

Dar românii au un avantaj în faptul că tradiţiile şi credinţa, mediul natural şi relaţiile comunitare nu au fost cu totul distruse. încă mai există repere ale normalităţii, mai ales în direcţia relaţiilor dintre oameni, care sunt mult mai vii şi mai omenoase decât în Occident. Cu toate acestea, dat fiind agresivitatea acestui tip de dependenţă, e bine de ştiut care sunt câteva dintre concluziile la care a ajuns cercetarea occidentală în domeniu, atât în ceea ce priveşte tehnicile psihoterapeutice, cât şi factorii de risc. Vom începe cu cei din urmă pentru că sunt mai uşor de evitat, putând constitui un punct de plecare în cadrul terapiei.

Sistemele de emisie a dopaminei, serotoninei şi noradrenalinei adecvate, «puse în practică». După cum afirmă acest medic, «una din descoperirile care au rezultat din ancheta noastră a fost că femeile dependente, care solicită ajutor psihoterapeutic, sunt adesea abuzate sexual de către terapeuţii lor».

De asemenea, ratele de asigurări pentru malpraxis ale terapeuţilor au crescut vertiginos în ultimii ani, în parte din cauza proceselor intentate unui număr semnificativ dintre colegii lor, care au abuzat sexual sau au exploatat pacienţi în timpul tratamentului. Acest lucru indică faptul că acest comportament sexual compulsiv constituie o problemă chiar şi pentru specialiştii din branşa terapeuţilor.” ]

Factorii alimentari

Epuizarea sexuală pe care o provoacă pe termen lung pornografia şi masturbarea înseamnă apariţia unei disfuncţii la nivelul axei hipotalamus-hipofiză-suprarenale-testicule/ovare şi afectează, de asemenea, ficatul şi pancreasulîn genere, imunitatea slăbeşte, individul confruntându-se cu o mulţime de suferinţe şi afecţiuni.
Toate acestea produc o puternică stare de slăbiciune, o stare de epuizare nervoasă, care nu-i permite omului să se mai lupte cu dependenţa. Pur şi simplul nu mai are forţă şi nu mai întrevede speranţa unei altfel de vieţi.

Având în vedere acestea, se recomandă o alimentaţie cât mai bogată în vitamine, minerale şi enzime pentru a uşura funcţiile digestive şi hepatice şi pentru a contribui la refacerea organelor afectate. Este de dorit, aşadar, o dietă bogată în vegetale – fructe, legume – cât mai multe crudităţi, ceaiuri sau bitter de plante, precum şi orice supliment alimentar care susţine refacerea ficatului şi a sistemului nervos. Ca terapie pentru dezintoxicare, metoda Gerson dă rezultate deosebite.

Din suplimentele alimentare recomandate de dr. M Richards, reţinem:

• Complexul de vitamine B, în special vitaminele Bl, B3, B6, B9 şi B12. Vitamina B3 reduce senzaţiile de anxietate şi depresie şi favorizează transformarea triptofanului în serotonină. Vitamina B12 s-a dovedit eficientă atât în depresii cât şi în alte afecţiuni neuropshihiatrice.

• Vitamina C (1-2 g pe zi) contribuie la sinteza neurotransmiţătorilor, întăreşte imunitatea şi favorizează absorbţia fierului şi a calciului.

Sunt esenţiale şi vitaminele: A, D, E; mineralele: Ca, Mg, Zn, K, Seleniu; suplimentele: Ginkgo Biloba, Ginseng, Omega 3, Coenzima Q10, ulei de peşte sau oricare alt protector hepatic. De mare importanţă este consumul aminoacizilor triptofan şi tirozină din care se sintetizează serotonină, dopamina şi noradrenalina. Aminoacizii se găsesc în cantitate mare în germenii de cereale, dar pot fi luate şi separat ca extracte naturale.

Nu este recomandată carnea, mai cu seamă cea cumpărată din comerţ, fiind încărcată de hormoni. Aceşti hormoni pot interveni negativ în metabolismul hormonal al organismului, întreţinând starea de boală sau agravând-o. Trebuie evitaţi, de asemenea, conservanţii şi aditivii alimentari, care, la rândul lor, intoxică organismul.

Glutamatul, de pildă, care şi aşa este produs în exces în organism din cauza stării prelungite de excitare sexuală la care acesta este supus, în condiţiile în care se va afla în exces şi în alimente consumate, va accentua procesul de neurotoxicitate, adică de distrugere a celulei nervoase.

Din păcate, acesta este prezent în aproape orice produs din carne, în cipsuri, sosuri, în tot ce presupune folosirea unui potenţator de gust.

Desigur, drogurile, băutura, fumatul trebuie eliminate cu totul. Chiar medicamentele trebuie luate cu mult discernământ, pentru a nu intoxica în plus organismul. In genere, orice excitant precum nessul, ciocolata, cafeaua şi chiar zahărul sunt extrem de nocive. In schimb, sunt recomandate mierea, polenul lăptişorul de matcă şi celelalte produse apicole.

Evitarea circumstanţelor favorizante consumului

Ca şi în cazul consumului de droguri sau a altor dependenţe, este necesar să fie evitate conjuncturile care favorizează consumul, cel puţin prin presiunea amintirii sau a obişnuinţei. Din păcate, pornografia îşi întinde plasa asupra multora dintre aspectele sau situaţiile vieţii omului modern. Dintre toate, computerul şi internetul ocupă primele locuri. De exemplu, terapeuţii recomandă ca pe perioada dezintoxicării să fie evitat cât mai mult calculatorul şi internetul. Sunt dependenţi care au aşa de bine fixată asociaţia internet-pornografie, încât, atunci când se apropie de tastatură, încep imediat să se excite sexual. Dacă, totuşi, nu poate fi evitată munca pe computer şi internet, este necesar să existe instalat programul care filtrează mesajele pornografice şi se recomandă ca să se aşeze computerul undeva la vedere, astfel încât prezenţa privirii celorlalţi să susţină hotărârea de a nu accesa mesaje porno. Mai există şi alte circumstanţe favorizante consumului de pornografie specifice fiecărei persoane. Toate acestea trebuie ocolite cât mai mult, mai cu seamă pe parcursul terapiei, fără însă a fi pierdute din vedere ulterior.

Lupta cu depresia

Pornografia, ca oricare altă dependenţă, induce aşa-zisul sevraj. în lipsa vizionării materialelor pornografice sau a actelor care produc excitaţie sexuală, îşi fac apariţia stările anxioase şi depresive, irascibilitatea, durerile
etc. Sevrajul se instalează din cauza scăderii nivelului de dopamină noradrenalină şi serotonină, dar şi a afectării altor mecanisme neuronale. Problema este aceea că toate aceste stări negative, mai cu seamă depresia, sunt cele mai bune aliate şi argumente ale consumului. Sub presiunea lor, greu se poate rezista. în cazurile avansate ale dependenţei, depresiile pot merge până la stări suicidale.

Este esenţială înţelegerea fenomenului. La început, pornografia provoacă excitaţie sexuală şi o anumită stare de euforie, dar, odată cu trecerea timpului, din cauza fenomenului de neuroadaptabilitate, se ajunge ca, în lipsa excitaţiei sexuale, să se instaleze depresia, anxietatea şi celelalte stări ce constituie sevrajul. Neurologic vorbind, apare o dereglare a comunicării interneuronale, la nivelul serotoninei, dopaminei şi noradrenalinei.

La început, depresia este mai slabă, însă se intensifică, devenind din ce în ce mai apăsătoare şi mai neliniştitoare.

Creierul însă, în urma sesiunilor prelungite şi frecvente de excitaţie sexuală, este învăţat că pornografia este singura capabilă să anihileze starea depresivă. Este vorba de un fel de condiţionare în contextul căreia se dezvoltă exacerbat traseele neuronale ale excitaţiei sexuale şi ale descărcării orgasmice ca răspuns la stresul produs de sevraj.

Aşadar, când creşte nivelul depresiei, dependentul de pornografie caută aproape inconştient imaginile sau comportamentele erotice care să-i reducă stresul prin intermediul excitaţiei sexuale. Odată începută vizionarea, creşte excitaţia sexuală, dar şi anxietatea, până când are loc descărcarea orgasmică. Atunci se instalează o anumită stare de relaxare şi liniştire. Problema este că, odată cu avansarea dependenţei, intervalele de relaxare postorgasmică sunt tot mai scurte. Astfel că, din nou se instalează sevrajul şi dorinţa revenirii la consumul de pornografie.

Acţiunea este ciclică, un ciclu vicios în care nivelul euforiei scade cu timpul, crescând însă nivelul stărilor depresive. Aceasta îl împinge pe consumator către consumul unor cantităţi tot mai mari de drog, în cazul nostru către pornografie tot mai inedită şi mai violentă. Numai prin creşterea dozei poate fi anihilat parţial regresul stărilor euforice sau, mai corect, poate fi îndepărtate stările depresive care planează ameninţător. In stadiile foarte avansate ale epuizării sexuale, dispare complet orgasmul, iar individul se află hăituit de o suferinţă de care nu mai poate scăpa. Desigur, idealul e să înceteze consumul de pornografie, însă condiţionarea corticală nu îngăduie aceasta, şi nici obsesiile psihice asociate.

In acest context, în procesul terapeutic trebuie să se ţină seama de această problemă şi trebuie făcut în aşa fel încât depresiile să nu crească peste pragul în care condiţionarea îl aruncă pe dependent în braţele pornografiei.

Căile sunt multiple:

– trebuie evitat cât mai mult stresul, mai ales pe perioada terapiei, căci stresul constituie unul dintre principalii factori de risc în consumul de pornografie. într-un studiu realizat în Statele Unite, 57% dintre consumatorii fideli au făcut uz de sexul online pentru a scăpa de stres” ;

– medicamentos, cu precizarea că nu trebuie luate antidepresive puternice, căci sunt extrem de toxice, şi dau la rândul lor dependenţă, împiedicând chiar refacerea sistemului dopaminergic. Unele dintre ele sunt foarte periculoase, distrugând mai mult decât reparând. Mai curând ar trebui îndreptată privirea către ceaiurile, uleiurile sau esenţele de plante care liniştesc tensiunea nervoasă, şi contribuie la un somn odihnitor (vezi valeriana, teiul, talpa gâştii etc.).

Aceeaşi acţiune ca a antidepresivelor, dar fără a da dependenţă sau alte efecte adverse, se constată şi în cazul administrării unor aminoacizi din care organismul sintetizează neurotransmiţătorii implicaţi în depresie şi anxietate: serotonină, dopamina şi nordrenalina. Extrasul de Griffonia simplicifolia – 5HTP este un metabolit al triptophanului şi un precursor direct al serotoninei. 100-200 mg pe zi pot reduce major simptomele slăbiciunii nervoase şi ale depresiei, îmbunătăţind starea de spirit şi dând un somn odihnitor. Serotonină este foarte importantă pentru acţiunea sa antibulimică, antifobică, antiobsesională, anticompulsivă, cât şi pentru controlul agresivităţii, al apetitului, emoţiilor, pentru inducerea calmului, somnului, deşteptării din somn, şi nu în ultimul rând, este esenţială în procesul cognitiv.

Aminoacizii fenilalanina şi tirozina sunt precursorii dopaminei şi -ai noradrenalinei. Suplimentarea lor ajută la sinteza celor doi neurotransmiţători, adică la restabilirea funcţiilor pe care aceştia le reglează: motivaţia, memorizarea, atenţia, concentrarea şi învăţarea.

– alimentaţia propusă la primul punct ajută la refacerea sistemului nervos şi a ficatului, a nivelelor de dopamină, GABA, endorfine etc., şi astfel diminuează simptomele sevrajului;

– tratamentul cu venin de albine, fie administrat direct prin înţepături, fie prin injecţii este evidenţiat tot mai mult ca unul dintre cele mai eficiente în reabilitarea sistemelor dopaminergic şi epinefrinic. Apitoxinul poate fi una dintre soluţiile viitorului în tratarea dependenţei şi a Parkinsonului. Din păcate, nu poate fi o afacere pentru transnaţionalele farmaceutice, lucru pentru care e puţin probabilă răspândirea lui.

– activităţile practice, efortul fizic, ieşitul în natură, grădinăritul etc. ajută mult pentru că eliberează mintea de povara gândurilor obsesive prin stoparea deprivării senzoriale impuse de viaţa la bloc, de beton şi plastic; trebuie să reţinem că în mod deosebit exerciţiile fizice zilnice intense pot ajuta mult omul să se elibereze de depresia ce urmează dependenţei de pornografie.

Exerciţiile fizice

Efortul fizic, sportul joacă un rol esenţial. Poate fi principala piesă a terapiei dependenţei de pornografie, fiindcă efortul susţinut produce o cantitate mare de endorfine, care, pe de o parte relaxează sistemul nervos contra-carând efectul hormonilor excitatorii, iar pe de altă parte dau o stare de linişte şi euforie, care poate contrabalansa neurologic atracţia către euforia excitaţiei sexuale.

De asemenea, după studii realizate în ultimii ani, efortul fizic e capabil să ridice nivelele de serotonină, dopamină şi noradrenalină la fel de mult ca antidepresivele. Este vorba de cel mai bun antidepresiv care ajută în toate funcţiile corticale, în tot ce înseamnă sănătatea a omului modern. Sute de studii vorbesc despre beneficiile exerciţiilor fizice pentru sănătatea mentală, dar în societatea românească acestea rămân aproape necunoscute. Nu este numai dezinteresul companiilor farmaceutice care luptă împotriva oricărui remediu natural al bolii psihice, fiindcă aceasta le aduce anual în jur de 80 miliarde de euro, ci trăim şi consecinţele unui mod de viaţă extrem de sedentar.

În faza iniţială a dependenţei, o jumătate de oră de două ori pe zi de efort fizic este suficient. Unele studii vorbesc de minimum 150 minute pe săptămână. Cele mai eficiente exerciţii sunt cele aerobice, dar şi cele anaerobe joacă un rol important. Timpul alocat şi gradul de efort sunt cei doi factori de .care depinde refacerea sistemului nervos şi a organismului în ansamblul lui. Insă legea este: cu cât mai mult efort fizic, cu atât mai repede se va putea depăşi, neurologic vorbind, tensiunea anxioasă a sevrajului produs de lipsa pornografiei.
Din prima zi pot fi simţite îmbunătăţiri ale stării psihice, iar după 6-9 săptămâni se va putea constata un regres al afecţiunii.

Sprijinul familiei

Un rol esenţial îl joacă soţia sau soţul, în cazul în care femeia e cea care consumă pornografie. Terapeuţii insistă ca soţul dependent să-şi mărturisească slăbiciunea, să nu o ascundă faţă de soţia sa, care va trebui să-l sprijine afectiv. Aceasta, bunăoară, când, într-adevăr, există dorinţa sinceră de a scăpa de dependenţă. Oricum, familiile închegate rămân cea mai puternică pavăză împotriva efectelor negative ale pornografiei. în nici un caz nu trebuie făcut compromisul de a accepta deviaţia de la o viaţă conjugală firească, pentru că altfel femeia nu ar face decât să întreţină fantasmele sexuale ale soţului şi epuizarea sexuală corespunzătoare oricărei perversiuni. Trebuie evitate certurile, reproşurile, îndeobşte stresul care decurge din acestea.

Lupta cu fantasmele

Una dintre problemele cele mai mari pe care le ridică pornografia este războiul cu fantasmele erotice. Imaginile şi filmele pornografice văzute sau perversiunile practicate de-a lungul timpului devin intruzive, constrângătoare şi obsesive. De fapt, războiul psihologic pe care-l duce pornografia împotriva psihicului uman se rezumă la aceste reverii şi coşmaruri pornografice care scapă de sub control, incitând, hormonal, la descărcarea sexuală.

Psihoterapeuţii recomandă folosirea unei tehnici numită paza minţii (“safeguarding”)

“«Paznicul» reprezintă acele gânduri negative folosite pentru a întrerupe fanteziile sexuale. Ori de câte ori pacienţii au fantezii sexuale, aceştia sunt învăţaţi să-şi păzească gândurile; de exemplu, aceştia îşi pot reproduce mental imaginea unui gândac ce se târăşte pe corpul lor, sau un sistem de televiziune public ce le transmite gândurile, sau imaginea unui ofiţer de poliţie care le urmăreşte comportamentul sexual. Prin această metodă, participanţii învaţă cum să-şi întrerupă fanteziile şi, se crede, că aceasta înlocuieşte gradual vechea conexiune neurologică cu una diferită şi mai sigură.”

Psihoterapia ortodoxă

Factorul religios este esenţial pentru eliberarea de pornografie. Cercetările demonstrează că viaţa religioasă ajută la eliberarea de pornografie mai mult chiar decât un mariaj fericit. “Kern (2004) a descoperit că fiecare unitate de creştere a prezenţei la biserică era asociată cu o descreştere de 26 de procente din cota de consum de pornografie pe internet”.

în acest context, psihoterapia dependenţei de pornografie trebuie să aibă în vedere refacerea relaţiei omului cu Biserica. Aceasta mai cu seamă în contextul ultimelor cercetări din domeniul psihotereapiei, care arată că cea mai potrivită metodă de tratament psihoterapeutic pentru un popor este aceea care are în vedere tradiţiile şi religia acestuia. în acest context, studiul publicat de Asociaţia Americană pentru Psihologie recomandă pentru popoarele aflate într-un spaţiu al Ortodoxiei, folosirea cu prioritate a psihoterapiei ortodoxe. Aceasta ar trebui să aibă, aşadar, cele mai bune rezultate pentru români.
De altfel, psihoterapia ortodoxă are câteva avantaje faţă de celelalte psihoterapii, după cum vom vedea în continuare. Avantajele sunt date de experienţa bimilenară în tratarea sufletului omenesc, dar şi de avantajul de neegalat pe care îl are de a beneficia de ajutorul lui Dumnezeu.

Spovedania rupe cercul vicios al vinei, depresiei şi deznădejdii

în primul rând, una dintre cele mai mari greutăţi pe care le întâmpină cel cufundat în mocirla pornografiei este starea de vinovăţie care-l deprimă, îi scade respectul de sine şi-l deznădăjduieşte. Sentimentul de vinovăţie, deşi nu este întotdeauna conştientizat cu luciditate, îl face pe dependent să piardă încrederea în sine şi-l convinge că nu mai există drum de întoarcere, că de acum trebuie să meargă înainte orice ar fi. Psihologii încearcă să-l elibereze pe pacient de acest sentiment de vinovăţie, să-i redea încrederea în sine şi curajul de a se lupta cu boala, însă tehnicile psihoterapeutice nu sunt atât de eficiente, în acest punct, psihoterapia ortodoxă dă rezultate extraordinare. Aceasta pentru că vina nu este numai produsul unui complex psihologic oarecare. Ea se raportează la ierarhia de valori a individului şi are în vedere relaţiile de dragoste şi prietenie, încredere reciprocă şi sinceritate, toate cu caracter ontologic. Omul religios resimte mult mai dureros această vină, însă, totodată, el are posibilitatea să se elibereze de ea prin iertarea lui Dumnezeu, într-adevăr, spovedania face mai mult decât o mulţime de tehnici psihoterapeutice. Căci, atâta timp cât păcatul este iertat, omul se eliberează de povara sa şi poate nădăjdui într-o schimbare. El ştie că nimeni şi nimic nu mai are voie să-l judece atâta timp cât, instanţa supremă, Bunul Dumnezeu, l-a iertat. De această iertare, de micşorarea sentimentului de vină şi de restaurarea încrederii în sine are neapărată nevoie bolnavul pentru a începe lupta cu el însuşi în cadrul procesului de vindecare.

Credinţa puternică premiză şi garanţie a însănătoşirii

O altă problemă pe care o întâmpină cel care vrea să renunţe la pornografie o constituie emoţiile puternice -euforie, anxietate, repulsie şi frică – pe care i le-au imprimat în corpul amigdalian imaginile pornografice. Acestea oferă suportul stărilor obsesive. A le şterge complet e un lucru imposibil, însă ele pot fi estompate sub presiunea unor alte experienţe emoţionale la fel de puternice, dar care să aibă un caracter pozitiv. Unele ca acestea sunt prilejuite de trăirile religioase. Cu cât credinţa e mai puternică, cu cât dragostea faţă de Dumnezeu şi faţă de cei din jur e mai profundă, cu atât e mai uşoară vindecarea prin experierea stărilor de har pe care le prilejuiesc slujbele Bisericii.

Războiul cu fantasmele erotice

Războiul cu fantasmele pornografice şi păzirea minţii ca metodă de igienă mentală sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri în cadrul învăţăturii psihoterapeutice a Bisericii. Dar, în loc de a propune asocierea imaginilor pornografice care asaltează mintea cu oarece grozăvii, psihoterapia ortodoxă îndeamnă la reflexia pe marginea gândului la moarte. Conştiinţa că suntem muritori, iar pornografia nu face decât să ne ruineze trupul şi să ne apropie moartea este mai mult decât un păzitor al minţii, mai cu seamă atunci când omul realizează că practicile pornografice îi distrug sufletul şi-l conduc la osândă veşnică.

De asemenea, în ascetica ortodoxă, paza minţii include apelarea la ajutorul lui Dumnezeu de câte ori se iveşte atacul fantasmelor pornografice care irump din zona subconştientului. Chemarea numelui Domnului (“Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”), s-a constatat în psihoterapia ortodoxă, are cea mai mare putere în păzirea minţii.

Terapia trebuie să se desfăşoare însă sub supravegherea unui iscusit duhovnic care nu numai că poate ierta păcatul prin taina mărturisirii, dar poate şi călăuzi sau susţine îndeaproape bolnavul pe calea vindecării.

Pornografia are un potenţial extraordinar în a devia atenţia, energiile şi sensul omului în lume. Mişcarea pe care o impune este aceea de închidere patologică a individului în el însuşi, o înşurubare în propriul ego obsedat egoist de obţinerea plăcerii şi hăituit de suferinţa tot mai mare pe care o experimentează cu timpul. Prin aceasta, mesajul pornografic desocializează şi însingurează, încât vindecarea nu poate veni decât prin parcurgerea drumului invers de la eu către ceilalţi, adică prin comunicare şi dăruire până la lepădare de sine şi jertfă. Cine cunoaşte dragostea creştină, cine suferă pentru ceilalţi şi este milostiv, mult mai greu va fi prins în capcanele pornografiei i mult mai uşor se va vindeca.

După cum ciuma se răspândea cu rapiditate în marile cetăţi, unde canalizările se realizau la suprafaţă şi contaminau adesea apa potabilă, tot aşa pornografia se răspândeşte cu prioritate acolo unde oamenii sunt bombardaţi permanent cu mesajul erotic – reclame stradale, ziare, reviste, televizor – unde slăbeşte comunicarea interpersonală, creşte stresul, nemulţumirea, izolarea etc. Aşadar, consumul de pornografie este şi el un simptom al vieţii bolnave pe care o trăieşte omul modern.

Familiile care reuşesc să se elibereze de hipnoza televiziunii şi a internetului, de privarea senzorială presupusă de viaţa la bloc şi cultivă întâlnirile cu prietenii au mai multe şanse să nu fie afectaţi de invazia pornografiei ce marchează lumea în care am ajuns să trăim. Toate cercetările privind terapia dependenţei demonstrează, de altfel, că viaţa cât mai mult simplificată, asemănătoare celei trăite odinioară, ajută cel mai mult la eliberarea din robia dependenţei şi recuperarea de pe urma acesteia.

Acest capitol se adresează în special acelora care, dintr-un motiv sau altul au ajuns dependenţi de pornografie, dar trebuie înţeles faptul că materialul de faţă nu şi-a propus să epuizeze subiectul.

Dependenţa sexuală este una dintre cele mai grave boli cu care se confruntă omul contemporan. Afecţiunea aceasta, mai mult decât oricare alta, marchează omul atât la nivelul psihic neurologic cât şi la cel fiziologic, încât trebuie tratată cu toată atenţia înţelegând că aceasta ne pune în primejdie viaţa.

In mod evident însă, cel mai bine este să ne păzim cât putem mai mult ca să nu ne contaminăm cu acest virus, evitând astfel consecinţele dezastruoase ale consumului de pornografie. Dacă toţi am înţelege aceasta, lumea în care trăim ar putea deveni cu mult mai bună.

Dragostea este cu totul altceva decât sexul

Tot omul are ascunse în adâncul sufletului său dorinţa de a iubi şi nevoia de a fi iubit. Numai dragostea ne poate face cu adevărat fericiţi. Dar dragostea e cu totul altceva decât sexul. Poţi iubi pe cineva până la a-ţi da viaţa pentru el, fără ca relaţia sexuală să intre în ecuaţia acestei iubiri. Dragostea faţă de părinţi sau faţă de copii, prietenia dusă până la jertfirea de sine, dragostea fidelă faţă de cineva care se află departe sunt doar câteva dintre multele fire ale iubirii care te pot lega de orice om din lumea aceasta. Tot aşa pot exista relaţii sexuale fără ca acestea să aibă nimic comun cu sentimentul de dragoste, ci dimpotrivă.

Relaţiile sexuale lipsite de dimensiunea afectivă nu au făcut fericit pe nimeni. In schimb, dragostea este cea mai importantă resursă de fericire din viaţa omului. Luate separat, dragostea şi sexul au foarte puţine lucruri comune. Atât din punct de vederea neurologic şi hormonal, cât şi psihologic şi emoţional avem de-a face cu două realităţi complet diferite. Desigur, nu acelaşi lucru se poate spune atunci când vorbim despre dragostea dintre bărbat şi femeie în cadrul relaţiilor maritale, când aceasta se împlineşte şi prin unirea trupească a celor doi.

Dar nici nu ştim dacă e corect să-i mai spunem acesteia “sex” în accepţiunea mediatică a termenului. Zicem aceasta fiindcă sexul definit mediatic sau consumerist îmbracă haina recreaţionalului, a euforicului sau a sportului de performanţă. Sexul liberalizat şi distrofic combinat cu perversiunea a ajuns să se mişte undeva în zona patologiei şi a horror-ului. Sexul acesta care este propus tinerilor ca antidepresiv sau drog extatic nu are absolut nimic comun cu dragostea, deşi se grefează iniţial pe dorinţa tânărului sau a omului de a iubi şi pe instinctul de a procrea.

Sexul liberal şi pervers funcţionează sută la sută ca un drog. Odată ce ai gustat, doreşti şi mai mult, şi mai mult, până când nu mai poţi trăi fără el, până când constaţi că ţi-ai sărăcit capacitatea de a mai iubi, ţi-ai ruinat sănătatea biologică şi pe cea mentală. E o cale de pe care, odată pătruns, nu mai poţi ieşi fără traume profunde. Un joc cu propriii hormoni şi neurotransmiţători în care ne batem joc în primul rând de sistemul nervos, de întregul nostru trup şi psihic.

Excitaţia indusă de sexul decuplat de relaţia afectivă devine o stare de fapt a consumatorului de pornografie sau a dependentului de sex. Este o excitaţie fără finalitate, care, dublată de obsesia fantasmelor porno, răpeşte liniştea mentală şi sufletească, inducând irascibilitate şi anxietate, depresie, probleme de memorie şi de atenţie. Liniştea postorgasmică devine încet, încet, o fata morgana pe fondul unei tristeţi de fond care înnegurează viaţa individului.

La celălalt pol, se află tinerii care în miezul tainei vieţii conjugale se unesc trupeşte, după cum şi sufleteşte se iubesc şi se respectă ca persoane. Pentru aceştia, actul sexual nu este un divertisment şi nici nu se aşteaptă ca acesta să le aducă marea fericire. Nu în orgasm a stat vreodată în istorie rezolvarea problemelor umanităţii şi nici fericirea oamenilor, după cum se insinuează de la revoluţia sexuală a anilor ’70 până astăzi. Pur şi simplu, dragostea în sine, prezenţa celuilalt sau gândul la el e suficient pentru ca neuromecanismele stării de bine, a euforiei şi a bucuriei de a trăi să fie puse în mişcare.
Acest lucru este demonstrat astăzi de neuropsihologia modernă. Numai faptul că oxitocina – hormonul ataşamentului, se eliberează în organism doar că te gândeşti la persoana iubită, spune extrem de mult privind sensul dragostei şi puterea ei. De bună seamă, taina minţii şi a sufletului uman este inepuizabilă, însă măcar la acest nivel, la care ştiinţa a reuşit să pătrundă, putem constata că binele şi liniştea, fericirea şi pacea sufletească nu se pot obţine altfel decât pe calea iubirii.

Din păcate, astăzi, sub domnia banului şi a consumismului, în epoca publicităţii, a mass-mediei şi a tehnicilor de control al populaţiei, o înţelegere sănătoasă a tainei iubirii împlinite bunăoară în cadrul relaţiilor maritale este greu de dobândit. în acest context, este esenţial efortul fiecăruia dintre noi de a cunoaşte adevărul. Altfel ne vom mişca asemenea unor animale mânate de instincte sau a unor roboţi umani programaţi să funcţioneze după un soft străin de fiinţa umană care ne conduce la autodistrugere. Finalul este dezastruos. Cele câteva cazuri prezentate pe parcursul acestei cărţi sunt relevante. Pornografia conduce la distrugerea completă a individului şi la disoluţia civilizaţiei umane. Şi pentru că nu am ajuns încă până la punctul în care să ne forţeze cineva să mergem pe calea aceasta – deşi Huxley zice că acolo se va tinde -, să alegem cât mai putem dragostea, viaţa de familie şi credinţa în Dumnezeu, singurele prin care ne putem dobândi fericirea.”

Virgiliu Gheorghe

Pornografia-maladia-secolului-XXI-Virgiliu-GheorghePornografia-maladia-secolului-XXI-Virgiliu-Gheorghe

Ce Psalmi se citesc pentru diferite nevoi și trebuințe

Regele_David_3

Iată cât de frumos definea Părintele Arsenie Boca Psaltirea și „efectele” ei binefăcătoare și iluminatoare asupra sufletului oamenilor: Regele David Psalmi „Calea prin care l-a învățat și l-a curățit Dumnezeu pe David, regele-prooroc, ne-a lăsat-o scrisă. E Psaltirea. Toate cuvintele Psaltirii dovedesc cunoștința cea din pățanie, sau învățăturile din durere, singura cale care poate învăța ceva pe oameni. Și așa e toată Psaltirea: o mărturie strălucitoare a bunătății lui Dumnezeu, ținută în mână de David, ca o făclie, mângâind orice suflet zdrobit de pe urma păcatelor. Lumina ei atrage luarea aminte la cârmuirea lui Dumnezeu asupra vieții omenești, îndeamnă sufletul la ascultare și smerenie, cu care oricine poate birui toate protivniciile (potrivniciile) din calea mântuirii, și poate răbda toate palmele ispitelor.” Psaltirea poate fi folosită ca o armă împotriva ispitelor zilnice, necazurilor, supărărilor, suferințelor, împrejurărilor grele ale vieții și încercărilor de tot felul. Trebuie citită cu binecuvântarea duhovnicului. Psalmi pentru diferite trebuințe Psalmii sunt rugăciuni puternice, care pot fi folosite pentru diferite trebuințe și depășirea problemelor din viața de zi cu zi. Fiecare psalm este bogat în semnificații și mai ales în învățături mântuitoare.

Sporirea înțelepciunii, luminarea minții – psalmul 2

Stingerea certurilor în familie și a necazurilor care tulbură viața – psalmul 3

Izbăvire din primejdii, mâhnire, tristețe, mâniere, somn odihnitor – psalmul 4

Scoaterea ticăloșiilor vătămătoare din inimă (îndepărtarea patimilor) curățirea inimii de păcate– psalmul 5

Boli mintale, tulburare, suferință, cerere de vindecare, primirea iubirii de oameni a lui Dumnezeu – psalmul 6

Nedreptățire, descurajare din cauza răutății oamenilor – psalmul 7

Rugăciunea săracului, încercări și ispite, îndepărtarea duhurilor rele – psalmul 9 Conflicte cu casnicii, un psalm al nădejdii pentru dobândirea încrederii neclintite în Dumnezeu – psalmul 10

Pentru ajutorul celor prigoniți pe nedrept, izbăvirea de oameni vicleni, clevetitori, și de lucruri zadarnice și amăgitoare – psalmul 11

Strigătului unui om care se simte abandonat de Dumnezeu, suferință fizică sau morală – psalmul 12

Dorința de a conviețui în pace cu semenii – psalmul 14

Primejdie, încercări, încercări din partea vrăjmașilor văzuți și nevăzuți – psalmul 16 Rugăciune în vremea patimilor, suferință sau boală, lăsarea în voia lui Dumnezeu – psalmul 21

Pace interioară, liniștirea sufletului, chemarea milei lui Dumnezeu – psalmul 22 Probleme care par fără rezolvare, deschiderea minții – psalmul 23

Pocăință, singurătate – psalmul 24

Calomniere din partea oamenilor, rugăciunea celui nevinovat, învățarea rugăciunii curate – psalmul 25

Luminarea ochilor minții (a ochilor sufletești), mângâiere în suferințe – psalmul 26 Psalmul omului care trece prin suferințe, întâmplare rea, nenorocire, boală – psalmul 27 Vremea rea, tunete, fulgere, ieșirea sufletului din trup – psalmul 28

Construirea sau înnoirea unei case, vindecarea bolnavului – psalmul 29

Rugăciunea celui vinovat de păcat, care cere iertare de la Dumnezeu, îmbărbătare, curaj – psalmul 20

Sursa: https://lataifas.ro/religii-si-credinte/79310/ce-psalmi-se-citesc-pentru-diferite-nevoi-si-trebuinte/

ÎNDREPTAR PENTRU SPOVEDANIE

spovedanie_1

Rugăciune înainte de spovedanie

dsc_6184_oana_nechifor

Mărturisesc înaintea lui Dumnezeu, Celui închinat în Sfânta Treime, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, înaintea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria, înaintea tuturor îngerilor, a tuturor sfinţilor lui Dumnezeu şi înaintea sfinţiei voastre părinte, că eu păcătosul, în toată clipa şi în tot ceasul am greşit înaintea lui Dumnezeu cu păcatele şi răutăţile mele pe care le mărturisesc:

Credinţa

  1. Nu am crezut în Dumnezeu, şi nu m-am raportat la El ca la persoana dumnezeiască, ci ca la o putere extraodinară;
  2. Intentionat am tăgăduit existenţa lui Dumnezeu, declarându-mă ateu;
  3. Mai am îndoială în existenţa Lui, şi în învăţătura bisericii;
  4. M-am împotrivit voit învăţăturii Bisericii cuprinse în Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie şi istorie;
  5. Am refuzat cuvântul lui Dumnezeu, socotind Scriptura invenţie omenească;
  6. N-am vrut să aud vorbindu-se despre Dumnezeu, credintă, religie;
  7. Am negat existenţa sufletului, a îngerilor, susţinând că sunt nascocirile preoţilor;
  8. Am avut gânduri de hulă împotriva lui Dumnezeu, a Maicii Domnului, a Sfinţilor sau a altor lucruri sfinte (trebuiesc spuse gândurile de hula);
  9. Am ţinut calendarul pe stilul vechi, crezând mai mult în calendar decât în învăţătura Bisericii Ortodoxe;
  10. Am fost naş la Botez sau la Cununie la persoane de altă credinţă;
  11. Am participat la slujbe cu cei de alte credinţe şi m-am rugat împreună cu ei, căzând sub afurisenia Bisericii;
  12. M-am lepădat de Dumnezeu cu cuvântul, cu gândul, chiar şi în scris, trecând la alte confesiuni, religii sau grupări oculte;
  13. M-am lepădat de  Biserica Ortodoxă, trecând la alte credinţe eretice, sectare, schismatice sau filosofi orientale, printr-un ritual de-al lor;
  14. Am practicat yoga, bioenergie, parapsihologie, radiestezie, telepatie, hipnotism, spiritism, meditaţie transcendentală, zen, budismul şi alte asemenea acestora. Am îndemnat şi pe alţii la aşa ceva.
  15. Am crezut în filosofiile orientale ( Budism, Zen, Hinduism, s.a.) şi în învăţătura lor (reincarnare, karma);
  16. Am avut îndoieli asupra credinţei Ortodoxe în ce priveşte cinstirea Maicii Domnului, a Sfintei Cruci, a Sfintelor Icoane, a Sfintelor Moaşte, a Sfintelor Taine (Botezul, Mirungerea, Pocăinţa sau Spovedania, Împartaşania, Preoţia, Nunta şi Sfântul Maslu) sau a altor învăţături ortodoxe;
  17. Am batjocorit semnul Crucii, facându-l strâmb când m-am închinat;
  18. Nu m-am ruşinat de Dumnezeu când păcătuiam; voit Îl ignoram în mintea mea, ca să nu mă mustre conştiinţa;
  19. Am crezut în spiritism; m-am dus la cei care pretend că vorbesc cu morţii;
  20. Am crezut că există strigoi, vârcolaci, zmei, ozn-uri, fantome, şi alte chipuri de înşelare a satanei;
  21. Am mers la ghicitul viitorului meu sau al altora (deschisul carţii, tarot, cafea, bobi, în palmă, sau alte mijloace de ghicit);
  22. Am descântat sau mi s-a descântat când suferam de dureri de cap sau alte neputinţe;
  23. Am practicat ghicitul pentru mine sau pentru altii;
  24. Am crezut în vise şi vedenii;
  25. Am hipnotizat, am adus oameni în transă, am căutat să prezic lucrurile viitoare, m-am ocupat cu telepatia; am crezut că toate acestea sunt lucruri bune şi folositoare;
  26. Am sfătuit pe alţii să meargă la vrăjitori sau să facă lucruri vrăjitoreşti;
  27. Am facut şi eu însumi farmece, vrăjitorii, am ghicit, am explicat visele, vedeniile, zodiacal; am făcut şi alte lucruri vrăjitoreşti (ce anume?);
  28. Am crezut în noroc, destin (predestinaţie), horoscop, astrologie, etc.
  29. Am crezut în superstiţii (că este semn rău când îţi ţiuie urechea, se zbate ochiul, când îţi iese înainte cu găleata goală, când îţi trece prin faţă pisica neagră sau preotul, am folosit culoarea roşie împotriva deochiului, am purtat amulet şi talismane, etc.);
  30. Am luat parte la discreditarea preoţilor şi a învăţături bisericii, făcând glume pe seama lor;
  31. Am susţinut ideile despre avort, homosexualitate, schimbarea sexului, eutanasia, clonarea, naşterea in vitro şi altele, pe care biserica le condamnă ca păcat;

Nădejdea

  1. Am păcătuit cu premeditare, zicând că Dumnezeu, este milostiv şi mă va ierta, de aceea pot să păcătuiesc mereu;
  2. Mi-am pus în minte să păcătuiesc cât voi putea, amânând pocăinţa (zicând că mă voi pocai la anul, la batrâneţe, pe patul morţii);
  3. Am învinuit pe Dumnezeu pentru nedorinţa mea de îndreptare, zicând că, dacă va voi Dumnezeu eu mă voi mântui, iar dacă nu, mă voi pierde;
  4. M-am deznădăjduit de mila lui Dumnezeu, crezând că nu mă va ierta, de aceea am păcătuit mereu;
  5. Am stat de vorbă cu gânduri sinucigaşe;
  6. Mi-am pus în minte să mă sinucid şi chiar am încercat să fac aceasta;
  7. Nu am avut încredere în purtarea de grijă al lui Dumnezeu;
  8. Am zis că Dumnezeu ne-a dat uitării, că nu se mai ocupă de noi;
  9. În necaz, ispite, pagube, suferinţe, mi-am pierdut nădejdea în Dumnezeu că mă poate asculta şi ajuta;
  10. Când am păcătuit greu, mi-am pierdut nădejdea în Dumnezeu, zicând ca nu mă va ierta niciodată şi că nu mă pot mântui niciodata;

Dragostea

  1. Am defăimat, jignit, batjocorit, bătut pe părinţii mei trupeşti sau duhovniceşti;
  2. Am silit pe alţii să păcătuiască sau i-am ajutat la păcat (la care anume);
  3. Am purtat numele de creştin, dar cu viaţa am fost mai rău decât un pagân smintind pe cei ce mă cunoşteau;
  4. Am profanat biserici, troiţe sau morminte;
  5. M-am rugat lui Dumnezeu să-mi ajute la păcat;
  6. Am defaimat schiopii, ologii, ciungii, cocoşaţii, urâţii, ş.a, nesocotind ca şi ei sunt oameni şi zidiri ale lui Dumnezeu;
  7. Am iubit mai mult lucrurile şi stările de bine (averea, luxul, deşertăciunile lumeşti jocurile, cântecele, glumele, ş.a.) decât pe oameni şi pe Dumnezeu;
  8. În loc de a mă împăca, am dat în judecată pe aproapele meu;
  9. Nu am avut dragoste să-L cunosc pe Dumnezeu din frumuseţile naturii şi din tot ce ne înconjoară;
  10. Neavând dragoste faţă de aproapele, nu m-am silit cu toata puterea de a mângâia pe cei întristaţi, de a învăţa pe cei neştiutori şi de a apăra pe cei nedreptăţiţi;

Mândria

  1. Am căutat să plac oamenilor şi nu lui Dumnezeu;
  2. Am batjocorit pe alţii că sunt blânzi, răbdători, că merg la biserică, că postesc şi se roagă, că se spovedesc şi se împărtăşesc, păzind poruncile lui Dumnezeu;
  3. Am râs de cei ce nu au mers la jocuri, petreceri, fumat şi beţii;
  4. M-am ruşinat a face semnul Sfintei Cruci când am trecut pe lângă biserici sau troiţe;
  5. Am păcătuit de frica sau ruşinea oamenilor pentru a nu fi luat în râs sau pentru a mă arăta grozav;
  6. Am jurat strâmb la judecată sau în alte împrejurări;
  7. Am pus pe alţii să jure strâmb pentru mine;
  8. Am jurat mincinos cu mâna pe Sf. Cruce, Biblie sau în faţa Sfântului Altar;
  9. Am folosi numele lui Dumnezeu şi al sfinţilor fără de rost, la toate nimicurile, ca un tic verbal;
  10. Nu m-am arătat recunoscător lui Dumnezeu şi semenilor mei pentru binefacerile primite;
  11. M-am mascat, ca să arăt urât sau m-am machiat să arat “mai” frumoasă de cum sunt;
  12. Am făcut vrajbă între mireni / clerici, provocând tulburare;
  13. Am mărturisit strâmb împotriva aproapelui în faţa oamenilor, aducându-i astfel necinste, înjosindu-l, pricinuindu-i păgubire sufletească sau materială, necazuri şi suferinţe;
  14. Am minţit de frică să nu pătimesc ceva rău;
  15. Am minţit pentru a ieşi în evidenţă;
  16. La judecată am mitui cu bani sau alte bunuri pentru ca să ies nevinovat sau să-mi micşoreze pedeapsa;
  17. Am stat la îndoială dacă să spun adevărul;
  18. Am fost nestatornic în cuvântul dat, în credinţă şi făgăduinţă, minţind pe alţii şi păgubindu-mi sufletul;
  19. Am vorbit cu două înţelesuri, fiind duplicitar;
  20. Am fost linguşitor cu oamenii mari;
  21. Am minţit în faţa judecătorilor ca pârât, ca inculpat sau ca martor;
  22. Am minţit la spovedanie, de ruşine, din teamă de a dezvălui unele însuşiri rele ale mele sau unele păcate ruşinoase;
  23. M-am lăudat, m-am înălţat cu gândul;
  24. Sunt mofturos şi din mândrie sau poftă îmi împlinesc mofturile;
  25. Am obiceiuri rele şi din mândrie nu le părăsesc;
  26. Sunt încăpăţânat, nesupus, ambiţios şi mândru în comportament;
  27. Sunt orgolios, nu suport să mi se poruncească, să mi se arate adevărul sau să fiu criticat, deşi recunosc în sinea mea că sunt vinovat;
  28. Mă încredîn foţele mele întelectuale, trupeşti sau sufleteşti;
  29. Mă încred în bunurile lumeşti, în oamenii mari şi mă laud cu acestea;
  30. Sunt îndrazneţ, doritor de a face numai ce doresc eu, sunt batjocoritor, obraznic, fals şi fără de sfială, mă supăr repede;
  31. Sunt încăpăţânat, neascultator, împietrit, aspru şi plin de mine însumi;
  32. Mă mândresc cu podoabele hainelor şi cu frumuseţea lor;
  33. Mă mândresc cu podoabele casei mele, pe care am dat sume mari de bani;
  34. Mă mândresc cu avere străină dobândită pe nedrept, cu prieteni sau cu rudele bogate, cu titluri înalte în societate sau cu starea mea socială;
  35. Mă mândresc cu podoaba părului meu, cu chipul meu frumos, cu sănătatea mea, cu tinereţea sau cu vârsta înaintată pe care am apucat-o, cu tot ce am frumos şi bun, uitând că toate sunt daruri de la Dumnezeu.
  36. Din mândrie şi ca să arăt bine, îmi îngrijesc cu pre multă atenţie părul, tenul, unghiile pe care le las să creascăşi pe care le vopsesc, arătând prin aceasta că, Dumnezeu nu m-a facut aşa cum trebuie;
  37. Am purtat bijuterii, haine scumpe la moda şi extravagante cu dorinţa de a atrage atenţia celor din jurul meu;
  38. M-am îmbrăcat necuviincios arătându-mi în felurite feluri goliciunea trupeasca (prin fuste scurte, rochii decoltate sau mulate,…);
  39. Unde am mers am stat în faţă ca să fiu văzut/ă şi admirat/ă;
  40. M-am împărtăşit îmbracată necuviincios, cu chipul şi buzele vopsite, cu capul descoperit, cu pantaloni strâmţi, arătând lipsa de evlavie;
  41. Am postit cu gând de slavă deşartă, să slăbesc, nu din evlavie spre a dobândii har dumnezeiesc;
  42. Când am întâlnit un preot sau un călugăr pe stradă, am crezut că-mi aduce ghinion;
  43. Din mândrie am râs de păcatele altuia, dispreţuindu-l şi vorbindu-l de rău, iar pe ale mele nu le-am luat în seamă;
  44. Din mândrie am defăimat pe cei săraci, lipsiţi, neştiutori, pe cei ce au greşit cu ceva, pe cei neputincioşi şi pe cei ce au sărăcit din anumite motive sau necazuri, în loc să-i compătimesc şi să mă rog lui Dumnezeu pentru ei;
  45. Din mândrie m-am socotit deştept, înţelept, talentat şi cu multe calităţi;
  46. M-am mândrit şi m-am socotit mai presus decât ceilalţi cu frumusetea, cu ştiinţa, cu felul de a vorbi, cu glasul meu, nesocotind ca aceste daruri nu sunt ale mele, ci ale lui Dumnezeu, Care mi le-a dat, şi  pe care le pot pierde;
  47. M-am mândrit cu sărăcia, cu hainele modeste, cu postul, cu slăbiciunea trupului, cu visele şi vedeniile pe care pretind că le-am avut;
  48. M-am rugat cu glas tare sau am cântat mai tare decât alţii ca să fiu auzit şi laudat;
  49. Am dat milostenii la săraci de văzul lumii, ca să fiu lăudat, mândrindu-mă prin aceasta;
  50. Din mândrie şi slavă deşartă am intrat în Sfântul Altar fără binecuvântare de la preot;
  51. Din mândrie şi curiozitate, am iscodit despre casa şi bogăţia altora;
  52. M-am trufit şi semeţit;
  53. Am fost făţarnic şi mi-a plăcut mult să fiu cinstit şi lăudat de oameni;
  54. Am păcătuit cu: iubirea de sine, cu părerea (uneori bună alteori rea) de sine şi cu trufaşa încredere în sine.
  55. Am deznădăjduit, spunând că nu am încredere în mine, în loc să caut curajul în mine şi încrederea în Dumnezeu;
  56. Mi-a plăcut să umblu după voia mea şi am urât ascultarea;
  57. Am fost stăpânit în toată vremea de duhul mulţumirii de sine, adică am fost mulţumit cu starea şi asezarea mea sufletească, socotind ca nu sunt aşa de rău ca ceilalti oameni;
  58. N-am avut adevarata cunoştinţă de sine, adevărata mustrare de sine spre pocăinţă, fiind stăpânit în toată vremea de îngâmfare şi pretuirea de sine, îndreptăţindu-mă;
  59. Am vrut şi mi-a plăcut să am întotdeauna dreptate, sa nu fiu contrazis;
  60. Mi-a plăcut să vorbesc mult şi să fiu ascultat de ceilalţi;
  61. Am fost stapânit de “trâmbiţarea” de sine, adică am spus altora faptele mele;
  62. Fiind stăpânit de mândrie şi încăpăţânare, m-am contrazis cu cei mai mari ai mei, subliniind importaţa mea;
  63. Fiind mândru şi semet, am urât pe cei ce m-au mustrat şi am iubit pe cei ce m-au laudat;
  64. Având unele bunătăţi duhovniceşti, n-am recunoscut ca le am ca dar de la Dumnezeu, socotindu-mă vrednic de ele, datorită eforturilor mele;
  65. Am defăimat legile canonice şi liturgice pe care le-au rânduit Sfinţii Părinţi în biserică şi nu am voit să mă supun întru toate predaniilor Bisericii, socotindu-le depăşite sau greşite;
  66. Am defăimat, am jignit, am judecat şi clevetit pe alţii;
  67. Am păcătuit înaintea lui Dumnezeu cu gândul de hulă, de necredinţă, de încăpăţânare, de îngâmfare, de neînfrânare, de iubirea de stapânire şi de altele asemenea acestora.
  68. M-am mândrit ca eu aş fi feciorelnic cu trupul, judecând în mintea mea pe cei ce nu mai sunt;
  69. Din cauza mândriei şi a lenevirii mele am devenit nesimtitor şi împietrit la inimă şi n-am stins focul mâniei şi al iuţimii.

Mânia

  1. Am fost iute la mîniei;
  2. Am ucis cu voia sau fara de voia mea;
  3. Am jurat răzbunare la mânie sau la beţie, şi am împlinit jurământul în loc să renunţ la el pentru pace;
  4. M-am jurat să mor, să orbesc, să mă ardă focul, să moară mama, tata, copilul meu etc.;
  5. Am blestemat / m-am blestemat;
  6. Am drăcuit, (naiba),/ m-am drăcuit;
  7. Mi-am dorit moartea;
  8. Am avut gânduri sinucigaşe;
  9. În loc de a mă împăca, am dat în judecată pe aproapele meu;
  10. Am avut gând de răzbunare şi chiar m-am răzbunat asupra vrăjmaşilor mei, dorindu-le necazuri, chiar şi moartea; i-am pizmuit, i-am batut, sau le-am făcut alt rău;
  11. Am fost rău cu aproapelui meu: l-am ocărât, l-am defăimat, făcându-i viata grea prin tot felul de insulte si ponegriri, spunând despre el multe neadevaruri, ucigându-l sufleteste.
  12. Am îndemnat şi pe alţii la bătăi şi ucideri;
  13. Am ucis pe aproapele cu arma, prin junghiere, sufocare, otrăvire…, cu voie sau fără de voie;
  14. Am făcut avort (cu voie sau fără voie);
  15. Am născut copil mort;
  16. Am avut copil care a murit nebotezat;
  17. M-am purtat crud cu animalele, păsările şi alte vieţuitoare, ucigându-le;
  18. M-am iuţit şi m-am mâniat de foarte multe ori în viaţa mea, cu motiv şi fără motiv;
  19. Din cauza mâniei mi-am pierdut răbdarea şi pacea minţii şi a inimii;
  20. Nu m-am împotrivit celor ce au făcut glume pe seama lui Dumnezeu şi a Bisericii lui Hristos;
  21. De multe ori, în timpul rugăciunii, mi-am amintit cu ură şi cu mânie faţa celui care m-a supărat şi am avut în minte gândul de răzbunare;
  22. Am ţinut minte răul făcut de alţii;
  23. Am duşmănie asupra aproapelui meu şi nu pot să-l iert;

Lenevia

  1. Nu mi-am facut pravila de rugăciune şi canonul rânduit de către duhovnic, din lenevie;
  2. Am stat la masă fără a face rugăciune şi m-am ridicat fără a mulţumi lui Dumnezeu pentru toate câte mi-a dat.
  3. Am fost autor moral, prin nepăsare, la sinuciderea cuiva;
  4. M-am lenevit de a lucra toată fapta bună prin gând, prin cuvânt şi prin lucru, după a mea putere;
  5. M-am lenevit de a mă ruga lui Dumnezeu cât mai des;
  6. Am dormit prea mult amânând rugaciunea sau alte moment importante din zi;
  7. M-am lenevit de a citi Sfânta Scriptură şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi;
  8. M-am lenevit de a fi treaz cu mintea (de a nu fi visător) în fiecare clipă, spre a nu fi păcălit de ispitele cele subţiri ale diavolilor;
  9. Din lenevie nu am a făcut semnul Sfintei Cruci, metaniile şi închinăciunile corect;
  10. De multe ori am acoperit lenea mea de a mă ruga lui Dumnezeu, cu unele pricini părute a fi folositoare;
  11. M-am lenevit de a-mi face timp şi a ajuta pe fratele meu căzut în îndoială sau deznădejde;
  12. Seara, din pricina oboselii, m-am culcat fără rugăciune, iar dimineaţa, din pricina grabei, am plecat la activităţile mele fără a-mi face rugăciunea, îndreptăţindu-mă că am această îngăduinţă din pricina împrejurărilor;
  13. M-am lenevit să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate, aşteptând să-mi vină cele de trebuinţă fără a mă ruga şi a mulţumi;
  14. Din lene am lăsat să se strice icoanele şi alte podoabe sfinte;
  15. Mi-a fost lene să-mi cercetez cu de-amănuntul păcatele mele;
  16. M-am lenevit să-mi aprind candela;
  17. Mi-am îndreptăţit lenea zicând, că m-aş ruga mai mult dacă aş fi călugăr, dar aşa, fiind în lume nu este cu putinţă;
  18. M-am lenevit a chema preotul să facă sfeştenie în casă, Sfântul Maslu, sau alte slujbe la vremea potrivită;
  19. Din lene şi nepăsare m-am lenevit de a mă spovedi la vreme de ispită;
  20. Din lene am lăsat să se strice mâncare;
  21. Când am facut păcate grele; am umblat din duhovnic în duhovnic, cautând pe cel mai îngăduitor;
  22. Am putut dar nu am vrut să împiedic pe aproapele de a păcătui (Caz concret);
  23. Nu m-am rugat pentru aproapele şi pentru toată lumea;
  24. Nu am mângâiat pe cei întristaţi;
  25. M-am împărtăşit fiind supărat şi învrăjbit;
  26. Nu am pus cuvânt bun şi de garantie pentru cei care îi stiam vrednici;
  27. Nu am săturat pe cei flamânzi;
  28. Nu am dat să bea celui însetat;
  29. Nu am îmbrăcat pe cel gol;
  30. Nu am cercetat pe cel bolnav, pe cel din închisoare;
  31. Nu am primit pe cel străin;
  32. Nu am îngropat pe cel mort;
  33. Nu m-am ostenit să cunosc dogmele, învăţăturile şi rânduielile de credinţă;
  34. Nu m-am ostenit să învăţ Crezul şi credinţa Ortodoxă;
  35. M-am lenevit de multe ori a merge la biserică;

Lăcomia

  1. Am mâncat şi băut cu lăcomie, peste măsură;
  2. Nu am postit în zilele rânduite de biserică: miercurea, vinerea şi în cele patru posturi de peste an;
  3. M-am lăcomit la mâncare,
  4. M-am îmbătat;
  5. Am mâncat sânge de animale;
  6. Mi-am făcut pântecele dumnezeu, slujindu-i lui şi facându-i totdeauna voia, procurând mâncăruri gustoase, scumpe şi de multe feluri;
  7. Mi-am îngrăşat trupul cu mâncăruri şi băuturi peste măsură, şi am devenit leneş, trândav şi greoi;
  8. Am fost stăpânit de nesăturare, de cârtire şi nemulţumire în timpul mesei;
  9. Fiind rob al pântecelui, am aşteptat să vină Paştile, Crăciunul sau alte praznice mari doar spre a face dezlegare la toate mâncărurile şi băuturile;
  10. Nu am ţinut post miercurea şi vinerea;
  11. Nu am ţinut cele patru posturi de peste an;
  12. Am mâncat carne în săptămâna brânzei;
  13. Deşi am postit posturile am dat la alţii mâncare de dulce;
  14. Din cauza săturării pântecelui, mi-am făcut mintea groasă şi molatică, scăzându-mi trezvia, atenţia
  15. şi memoria;
  16. Am postit cu scopul de a face rău vrăjmaşilor mei;
  17. Am postit după a mea rânduială şi părere, încălcând postul rânduit de biserică;
  18. Am postit numai de mâncare dar nu şi de păcate, fiind duşmănos şi rău;
  19. Am fumat;
  20. Am ajutat pe cei ce fumează oferindu-le ţigări şi chibrite; am oferit ţigări în schimbul unor servicii, facându-mă astfel părtaş la păcatul lor;
  21. Am folosit droguri sub diferite forme şi intensităţi (exemplu);
  22. Am avut dorinţa de îmbogăţire;
  23. Am lucrat Duminica şi în sărbătorile bisericeşti, la mine sau la alţii;
  24. Am făcut duminica lucrurile care puteau fi amânate pentru a doua zi: cumpărături, mâncare, spalat etc.;
  25. M-am lăcomit la avuţii;

Invidia

  1. Am invidiat pe aproapele pentru darul ce i l-a dat Dumnezeu.
  2. Am vorbit de rău şi ironic, faptele bune ale aproapelui;
  3. Am oprit pe alţii de la faptele cele bune;
  4. Am invidiat pe alţii pentru bunastarea lor şi m-am bucurat uneori pentru necazurile lor;
  5. Nu mi-am reparat greşala, când am nedreptăţit pe aproapele, nici nu mi-am cerut iertare;
  6. Din pricina invidiei nu am răspuns la salut, nici nu am salutat pe cei ce erau mai buni sau mai înzestrati cu daruri decât mine;
  7. Din pricina invidiei mi-am umplut sufletul de patimi şi ciudă, întunecându-l cu multe păcate grele.
  8. Sunt foarte duşmănos şi rău;
  9. Nu am avut recunoştinţă faţă de cei ce-mi fac bine;
  10. Ţin minte raul;
  11. Am batjocorit pe aproapele şi mă bucur când alţii sunt batjocoriţi;

Iubirea de arginţi

  1. Am fost zgârcit şi împietrit cu inima;
  2. Nu m-a interesat sărăcia şi lipsurile altora;
  3. Am fost nesăţios, viclean şi nedrept, însuşindu-mi bunuri straine pentru a mă îmbogăţi;
  4. Am fost grabnic a lua şi zăbavnic a da;
  5. Am dat milostenie cu îndoială şi cu zgârcenie, ocărând uneori pe cei care-mi cereau;
  6. Pentru zgârcenia mea nu am dat milostenie şi slujbe la biserică pentru răposaţii din neamul meu;
  7. Am asuprit pe cei săraci, pe văduve şi pe orfani, pe cerşetori şi pe cei neputincioşi sau lipsiţi;
  8. Am oprit plata celor ce mi-au lucrat, pe motiv ca nu au făcut ceea ce mă aşteptam să facă pe acea plată;
  9. Am făgăduit a da daruri la Biserică, la cei necăjiţi, săracilor, şi nu am dat, calcându-mi făgăduinţa;
  10. Am făcut pariuri;
  11. Am câştigat bani şi averi, cu vicleşug;
  12. Am jucat jocuri de noroc, păgubindu-mă băneşte pe mine sau pe alţii;
  13. Prin viclenia sau falsitatea mea am înşelat statul (făcând şi declaraţii false), pe aproapele sau Biserica;
  14. Am avut de gând să fur sau chiar am furat;
  15. Nu mi-am plătit datoriile cuvenite;
  16. Am vândut marfă falsificată, stricată;
  17. Am înşelat la cântar, nu am spus adevărul la vânzare sau la cumpărare spre a înşela;
  18. Am silit pe alţii să cumpere scump de la mine marfă proastă, să-mi lucreze sau să-mi vândă ieftin;
  19. Am făcut afaceri necurate din care au rămas oameni înşelaţi, pe drumuri sau chiar în temniţă;
  20. Am făcut trafic cu droguri, femei, arme etc.
  21. Am răpit/sechestrat alte personae;
  22. Am luat dobândă;
  23. Am aşteptat mită sau alte daruri;
  24. Am nedreptăţit pe aproapele, ţinând seama de îmbrăcăminte, sau poziţia sa socială, căutând folosul meu;
  25. M-am mâhnit pentru sărăcia mea materială, tulburându-mă foarte tare şi am dorit să mă îmbogăţesc;
  26. Am furat de la cei din familie, de la stat, de unde am lucrat şi nu am întors cele furate;
  27. M-am pornit cu ură împotriva celor ce m-au furat sau păgubit, dându-i în judecată, bătându-i sau facândule alte rele;
  28. Am păgubit pe aproapele de cinste, de merite, de funcţie şi de locul său;
  29. Am găsit lucruri furate şi ştiind ale cui sunt nu le-am înapoiat, păstrându-le pentru mine;
  30. Am tăinuit lucruri împrumutate sau date spre păstrare, neîndurându-mă a le înapoia;
  31. Am păstrat în casă lucruri furate, am cumpărat lucruri de care am ştiut că sunt furate;
  32. Am jefuit averile morţilor din mormintele;
  33. Nu am respectat făgăduinţa dată de a face parastase şi liturghii după moartea părinţilor sau a celor care m-au rugat;
  34. Am luat de la Biserică lucruri, bani, lumânări, untdelemn, icoane etc. şi nu le-am înapoiat;
  35. Am invidiat bisericile şi mănăstirile, zicând că au prea mult;
  36. Am răpit cu sila, cu minciuni, cu jurăminte false sau prin judecată pământul aproapelui meu;
  37. Am sfătuit pe alţii să fure, să facă rău, ajutându-i şi eu la acestea;
  38. Nu mi-am respectat nici contractul, nici făgăduinţa făcută;
  39. Nu am lucrat după puterea mea la locul de muncă, nefăcându-mi datoria;
  40. Având posibilitatea să înlătur pagubele aproapelui, nu l-am ajutat;
  41. Am furat în grupuri, îngrozind lumea;
  42. Am bănuit, am năpăstuit, am pedepsit pe altii pentru pierderea avutului meu;
  43. Am fost risipitor cu mine dar zgârcit cu alţii;

Desfrânarea

  1. Am avut relaţii intime cu fete, nefiind căsătorit (păcatul curviei);
  2. Am săvârşit păcatul malahiei (masturbării);
  3. Am făcut păcatul malahiei cu altcineva;
  4. Mi-am stricat fecioria prin păcatul malahiei;
  5. Am săvârşit păcatul desfrânării cu gândul, păcătuind prin imaginaţie; îmi plănuiam cum am să-l săvârşesc atunci când voi avea ocazia;
  6. Am cârtit împotriva lui Dumnezeu, cerând să mă scutească de războiul desfrânarii, dar eu nu m-am străduit să mă înfrânez;
  7. Am căutat prilej de a păcătui;
  8. Mi-am expus intimitatea la baie sau plajă;
  9. Am păcătuit prin diferite metode (sterilet, prezervativ etc.), în întelegere cu soţia/soţul sau cu cine am avut relaţii intime, sa nu avem copii;
  10. Am păcătuit cu soţia/soţul sau cu altcineva, împotriva firii (perversiuni sexual);
  11. Am avut gânduri şi pofte trupeşti necuviincioase (uneori şi când am privit la icoane); am păstrat în suflet acele gânduri şi nu le-am alungat, îndulcindu-mă de ele;
  12. În loc de a-mi stapâni poftele, am căutat să le aprind şi mai tare prin imagini sau prin imaginaţie;
  13. Am rostit cuvinte şi am făcut gesturi necuviincioase în faţa copiilor şi a celor mai în vârsta;
  14. Am pastrat în casă, tablouri sau poze cu desfrânari; le-am expus pe pereti;
  15. Am cumpărat, am citit, am dat şi altora cărţi, reviste, publicaţii sau filme pornografice;
  16. Am privit fete sau femei căsătorite cu gând de poftă trupească;
  17. Ca femeie am privit băieţă sau bărbaţi căsătoriţi, cu gând de poftă trupească;
  18. Am săvârşit păcatul sodomiei (femeie cu femeie sau bărbat cu bărbat);
  19. Am păcătuit, curvind cu mintea şi cu inima, chiar în vremea rugaciunii;
  20. Am rapit sau violat cu forţa;
  21. Am desfrânat cu rude;
  22. Am curvit cu soţia/soţul înainte de cununia religioasă, dar şi cu alte personae, unele căsătorite la rândul lor;
  23. Am curvit cu animale;
  24. Fiind căsătorit/ă, am preacurvit cu altcineva;
  25. Am trăit trupeşte cu soţia/soţul în zile de post, Duminica şi în sărbători, în timpul perioadelor lunare sau în perioada lăuziei;
  26. Ca părinte am culcat în pat cu mine fete sau baieţi mai marişori, sau i-am pus să doarmă împreună, ignorând faptul că se pot naşte stări desfrânate;
  27. Fiind copil am jucat diferite jocuri desfrânate, necuviincioase, cu alte fete sau băieţi;
  28. Nu am purtat grijă de copiii mei şi le-am îngăduit să privească la filme imorale, chiar şi în prezenţa mea;
  29. Am frecventat case şi locuri pentru curvie sau preacurvie;

Diverse

  1. M-am împărtăşit cu Sfintele Taine ale Domnului nostru Iisus Hristos nefiind spovedit sau nu am primit dezlegare de la duhovnic pentru împărtăşanie;
  2. După spovedanie şi împărtăşanie m-am întors din nou la păcatele vechifără nici o remuşcare, îndreptăţindu-mă că sunt neputincios;
  3. Am scuipat după ce m-am împărtăşit;
  4. Am făcut făgăduinţe bune lui Dumnezeu la vreme de strâmtoare, iar când mi-a fost mai bine le-am calcat;
  5. Nu am mers Duminica şi în sărbători la biserică, din lenevie, dezinteres, sau pentru că mi-am făcut alte planificări;
  6. Uneori, duminica în timpul Liturghiei am stat acasă uitându-mă la slujba de la televizor sau ascultând la radio, fără a avea un motiv binecuvântat;
  7. Am venit la biserică după ce a început slujba şi am plecat înainte de a se termina, asemanându-mă cu Iuda, vânzătorul care a plecat de la Cina de Taina înainte de a se încheia;
  8. Duminica şi în sărbători nu am făcut fapte bune potrivit vredniciei zilei;
  9. Am făcut chefuri la mine acasă, am fost la alţii la chefuri, în discoteci sau cluburi unde m-am dezlănţuit în dans şi băutură;
  10. Mergând la biserica mi-am ales un loc de cinste spre a fi văzut de alţii, uneori, vorbind şi tulburând pe cei din jur;
  11. Ca femeie, fiind în rânduiala firii (perioada lunară), m-am atins de lucruri sfinţite (am sarutat sfintele icoane, am luat anafură, aghiasmă, ulei sfinţit sau m-am împartaşit);
  12. Am luat anafură după ce am mâncat sau băut de dimineaţă, ori când am trăit trupeăte cu soţia/soţul, sau când am avut “scurgeri” în vis;
  13. Nu am ascultat cu toată evlavia şi credinţa slujbele din biserică;
  14. În timpul slujbelor am dormit sau m-am gândit la lucruri desarte;
  15. Am împiedicat pe copiii mei de a merge pe calea credinţei sau să se călugărească, să meargă la biserică, ba i-am şi pedepsit pentru asta;
  16. Ca părinte nu m-am ruşinat de copiii mei, dezbracându-mă în faţa lor;
  17. Ca părinte duhovnicesc (naş) nu am purtat grijă de fiii mei sufleteşti, atât cât mi-a stat în putinţă;
  18. Ca bărbat nu mi-am iubit soţia; am batjocorit-o, am certat-o, am batut-o, am ignorant-o, nu am ajutat-o şi nu m-am străduit să caut şi să găsesc armonia şi pacea în viaţa de familie;
  19. Ca soţie nu am ascultat de soţul meu, ci l-am certat, l-am ocarât, l-am batjocorit, l-am certat, l-am ignorant, nu l-am ajutat şi nu m-am străduit să caut şi să găsesc armonia şi pacea în viaţa de familie;
  20. Am silit pe soţul meu, din pricina mândriei şi a slavei deşarte, să cheltuiască bani pe îmbrăcăminte luxoasă şi la modă, pe plăceri şi deşertăciuni lumeşti;
  21. Nu m-am supus soţului/soţiei la îndatoririle conjugale, motiv pentru care am stricat armonia în familie şi a păcătuit;
  22. M-am despărţit de soţie/soţ fără motiv binecuvântat şi m-am recăsătorit, despărţind familie;
  23. Nu m-am îngrijit de mântuirea copiilor mei; nu i-am dus la spovedanie şi împărtăşanie şi nu le-am dat pildă prin viaţa şi comportarea mea;
  24. Când copiii mei au avut apucături rele nu i-am mustrat, nu i-am pedepsit şi nu i-am oprit de la acestea;
  25. Ca părinte, am îngăduit copiilor mei să trăiască în concubinaj, uneori chiar în casa mea;
  26.  Ca părinte m-am purtat prea aspru şi am pedepsit pe nedrept pe copiii mei;
  27. Am povăţuit pe copiii mei sau pe cei din familia mea să “calce peste toţi” numai să iasă ei deasupra tuturor;
  28. Am purtat ură împotriva părinţilor mei pentru că nu am fost lăsat în voia mea, să fac ceea ce îmi plăcea mie;
  29. Nu am ascultat sfaturile părinţilor mei;
  30. Nu am cinstit pe parinţii mei, şi m-am purtat urât cu ei;
  31. Mi-am blestemat părinţii, i-am batjocorit, i-am batut, le-am spus cuvinte jignitoare, le-am dorit boală, necaz şi chiar moartea;
  32. I-am părăsit la nevoie, la boală şi în neputinţe, neajutându-i;
  33. Am văzut goliciunea părinţilor mei;
  34. Nu am ascultat de cei mai mari ai mei (profesori, conducători, sefi) atunci când m-au învăţat de bine;
  35. Nu am ascultat de părinţii mei duhovniceşti (duhovnic şi naşi), nu m-am rugat pentru ei, i-am batjocorit, i-am vorbit de rău, i-am urât;
  36. Am luat anticoncepţionale pentru a nu rămâne însărcinată sau pentru a avorta; am îndemnat şi pe alte femei să facă la fel, sau le-am ajutat într-un anumit fel;
  37. Am îndemnat/obligat sau am fost de acord ca soţia mea să facă avort;
  38. Am ajutat pe altă femeie (sau pe medic) să facă avort, sau am dat bani pentru a face avort;
  39. Am părăsit de bună voie copiii, lăsându-i în voia soartei;
  40. Mi-am petrecut multă vreme prin cluburi şi discoteci;
  41. Am râs fără de măsură, cu nepăsare faţă de alţii;
  42. Am mers la biserică (ca femeie) în perioada lăuzieii fără a-mi face îmbisericirea;
  43. M-am căsătorit cu rude;
  44. Nu m-am silit să câştig virtuţile dragostei creştine în legătură cu Dumnezeu şi cu aproapele;
  45. Nu am ţinut seama de smerenie şi răbdare, prin care se învinge răul şi se câştigă virtutea;
  46. Din cauza nepăsării mele, m-a stapânit uitarea, lenea, neevlavia şi nefrica de Dumnezeu;
  47. Fiind cuprins de nesimţire, de împietrirea inimii, am pierdut râvna, pocăinţa şi umilinţa, precum şi orice simţire a lui Dumnezeu;
  48. Fiind cuprins de nesimţire pentru păcatele mele, m-am apucat să învăţ pe alţii;
  49. De multe ori, fiind în biserică, atâta nesimţire am avut faţă de acest loc sfânt, încât am stat uneori cu dormitare, la vorbe deşarte şi cu glume;
  50. În toate lucrurile, cuvintele şi gândurile mele nu am cultivat răbdarea şi blândeţea lăsându-mă stăpânit în toată vremea de iuţimea, nerăbdarea, amărăciunea, supărarea, tulburarea, neliniştea, neîngăduinţa, răutatea şi viclenia;
  51. Am fost nemulţumitor şi cârtitor la obligaţiile pe care le aveam;
  52. Nu am fost atent la slăbiciunile şi neputinţele mele, ci la ale altora;
  53. În timpul rugaciunii nu m-am silit sa-mi concentrez atenţia spre a înţelege cele citite cu mintea şi inima;
  54. Uneori stând la rugăciune am avut gânduri spurcate; alteori am pierdut rugăciunea prin răspândirea la planuri nefolositoare;
  55. În vremea rugăciunii am avut uneori cereri nechibzuite către Dumnezeu şi, dacă nu le-am dobândit, m-am întristat şi nu m-am mai rugat;
  56. Am amânat rugăciunea;
  57. În vremea rugăciunii am lăsat mintea să-şi închipuiască pe Dumnezeu sau pe alţi sfinţi, în loc să o menţin atentă la sensul cuvintelor din rugăciune;
  58. Am gândit că sunt sporit duhovniceşte;
  59. În vremea rugăciunii, de multe ori m-am aflat dormitând cu mintea şi chiar cu trupul; alteori stând de vorbă cu gândurile şi imaginile care-mi veneau în minte, luând aminte la ele am râs, sau m-am lăsat tulburat şi de alte patimi;
  60. Când cineva m-a rugat să mă rog pentru el, eu fiind lenes, am pus motivul că sunt nevrednic de această rugăminte, sau doar l-am pus pe pomelnic la biserică, să se roage alţii pentru el;
  61. Alteori m-am rugat pentru alţii, şi dacă Dumnezeu le-a împlinit cererea lor, pentru a lor credinţă, eu m-am mândrit laudându-ma cu lucru strain, ca şi cum, pentru a mea rugaciune s-a facut aceasta;
  62. Am osândit pe alţii şi i-am judecat din ura şi răutate;
  63. Am clevetit (vorbit de rău) omorând cinstea altora prin vorbirea de rău şi prin defăimarea lor;
  64. Am pârât, am ocarât, am defăimat, am certat, am mustrat, am blestemat şi am batjocorit pe alţii;
  65. De multe ori nu mi-am oprit limba de la multe vorbe deşarte (bârfe);
  66. Uneori am avut obiceiul de a mă lăuda şi a spune minciuni spre a fi apreciat;
  67. De multe ori am vorbit cu viclenie şi făţărnicie spre a fi lăudat de oameni;
  68. De multe ori am lăudat lucrurile cele rele ale altora şi am vorbit de rău pe cei buni şi lucrurile lor cele bune;
  69. Am avut obiceiul de a povesti la superlativ (de a lăuda) faptele cele rele ale oamenilor care au fost tâlhari, desfrânaţi, beţivi;
  70. Am vorbit (sau am conceput) de multe ori glume cu, cuvinte sfinte;
  71. Am laudat pe unii în faţă iar cand nu erau de faţă i-am vorbit de rău;
  72. Am vorbit de multe ori cu viclenie şi linguşire pe alţii;
  73. M-am ruşinat de a opri pe alţii (cunoscuţi de ai mei) de la vorbirea de rău, de la clevetire, de la nedreptate şi de la orice fel de păcat; uneori m-am însoţit şi eu cu ei la acestea;
  74. Am jignit pe aproapele;
  75. Am uitarea de Dumnezeu lăsându-mă cuprins de cele cotidiene;
  76. Nu am avut evlavie faţă de cele afiorisite lui Dumnezeu şi de cele sfinte;
  77. Am dispreţuit pe alţii;
  78. Am drăcuit (naiba) neştiind că aceasta este blestem;
  79. Am avut îndoieli faţă de Dumnezeu / biserică / preoţi sau episcopi;
  80. Am fost laş uneori;
  81. Am avut afecţiune pentru cele pământeşti,
  82. Am fost nemulţumitor faţă de Dumnezeu şi de oameni;
  83. Am cârtit;
  84. Am fost obraznic;
  85. Am înşelat pe alţii;
  86. Am fost ironic;
  87. Am blasfemiat;
  88. M-am gândit uneori obsesiv, cum să-mi împlinesc patima;

Toate acestea pe care le-am mărturisit şi altele mai mari decât acestea de care nu-mi aduc acum aminte am făcut şi de care mă căiesc. Voiesc şi mă hotărăsc să nu le mai fac, deşi mă simt neputincios. Îl rog pe Dumnezeu prin sfinţia voastră, să-mi întărească această voinţă şi hotărâre, spre îndreptarea şi mântuirea mea.

Rânduiala ce se face pentru cei ce sunt tulburaţi şi supăraţi de duhuri necurate din Molitfelnic (se face numai de către preot)

Iisus-Hristos-Mantuitorul-Nostru-Marturisitorii-Ro

Preotul face începutul obişnuit: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia…, Doamne miluieşte (de 12 ori). Slavă… Şi acum…, Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori), după care se citesc psalmii:

Psalmul 142: Doamne, auzi rugăciunea mea… Psalmul 22: Domnul mă paşte şi nimic nu‑mi va lipsi… Psalmul 26: Domnul este luminarea mea… Psalmul 67: Să se scoale Dumnezeu… Psalmul 50: Miluieşte‑mă Dumnezeule…

Apoi:

Întru tot sfântă de Dumnezeu Născătoare, în vremea vieţii mele nu mă părăsi, ajutorului omenesc nu mă încredinţa, ci primeşte rugăciunea mea.

După aceea preotul zice:

Cu mila şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni a Unuia‑Născut Fiul Tău, cu Care eşti binecuvântat, împreună cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Canonul de rugăciune către Domnul nostru Iisus Hristos,

către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu,

către puterile cele fără de trup,

către Sfinţii Apostoli şi

către toţi sfinţii.

Cântarea 1, glasul al 2‑lea:

Irmosul:

(letrină două rânduri) Veniţi, popoarelor, să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea şi a trecut poporul pe care «l‑a scos din robia egiptenilor, căci cu slavă S‑a preaslăvit».

Făcătorul şi Izbăvitorul meu şi Domnul, ajutorul credincioşilor, grăbeşte de mă izbăveşte de această nevoie, strigă Ţie robul Tău, Unule, Iubitorule de oameni.

Cel ce însuţi ştii neputinţa noastră, de acest necaz de acum şi de pieirea ce l‑a cuprins, scapă cât mai curând şi mântuieşte, Mântuitorule, pe robul Tău.

Slavă…

Cetele îngereşti ale puterilor celor fără de trup, cu Apostolii şi cu mucenicii, rugaţi pe Stăpânul tuturor să izbăvească de această nevoie prea grea, pe robul Său.

Şi acum…, a Născătoarei:

Pururea Fecioară, ceea ce eşti scăparea credincioşilor şi ajutătoare tare a noastră, a robilor tăi, de această nevoie de acum, izbăveşte pe robul tău cu rugăciunile tale, stăpână.

Cântarea a 3‑a:

Irmos: Întăreşte‑ne pe noi…

(letrină două rânduri) Precum de demult pe robul Tău Iacob l‑ai izbăvit de pizmuirea lui Esau, aşa izbăveşte şi pe robul Tău de această nevoie de acum, ca un iubitor de oameni.

Iubitorule de oameni, Mântuitorule, Te chem pe Tine, fiind în necaz şi întristare: nu mă trece cu vederea pe mine, robul Tău, ci grăbeşte de mă mântuieşte, ca un îndurat.

Slavă…

Tu, Cel ce singur eşti bun şi milostiv, singur îndurat şi miluitor, îndurător făcându‑Te prin rugăciunile sfinţilor Tăi, slobozeşte pe robul Tău.

Şi acum…, a Născătoarei:

Pe Dumnezeu, pe Care L‑ai născut, roagă‑L, curată, cu toţi îngerii şi Apostolii, cu proorocii şi cu mucenicii, să izbăvească din nevoi pe robul tău.

Irmosul:

Întăreşte‑ne pe noi întru Tine, Doamne, Care prin lemnul crucii ai omorât moartea, şi sădeşte frica Ta în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.

Apoi pomeneşte pe cel bolnav, zicând ectenia:

Miluieşte‑ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu‑ne Ţie auzi‑ne şi ne miluieşte.

Încă ne rugăm Domnului Dumnezeului nostru ca să audă glasul rugăciunii noastre şi să uşureze, să miluiască pe robul Său şi să arate peste dânsul mila Sa cea mare; să întoarcă toată mânia ce este pornită cu dreptate asupra lui şi să‑i ierte mulţimea greşealelor; să‑l izbăvească pe dânsul de toată bântuiala şi pedeapsa, silnicia şi chinuirea vicleanului diavol; să depărteze de la dânsul toată nălucirea satanei cea cu totul vicleană, spăimântarea, îngrozirea şi toată puterea lui cea chinuitoare, şi degrab să‑i dea sănătate sufletească şi trupească cu bunătatea Sa şi să‑l miluiască pe el şi pe noi; să zicem toţi: Doamne, auzi‑ne şi ne miluieşte.

Auzi‑ne pe noi Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor ce sunt pe mare departe, şi milostiv fii nouă, Stăpâne, pentru păcatele noastre şi ne miluieşte pe noi.

Ecfonis:

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

SEDEALNA, glasul al 2‑lea:

Ceea ce eşti rugătoare caldă şi zid nebiruit, izvor de milă şi lumii scăpare, cu osârdie strigăm către tine, Născătoare de Dumnezeu, stăpână, vino degrab şi ne izbăveşte pe noi din nevoi, ceea ce singură eşti grabnic folositoare.

Cântarea a 4‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) Ai venit din Fecioară nu sol, nici înger, ci Tu însuţi, Domnul, Te‑ai întrupat şi m‑ai mântuit pe mine, omul; pentru «aceasta strig Ţie: Slavă puterii Tale, Doamne».

Pe robul Tău, care cumplit este învăluit de furtuna nevoilor, Stăpâne, şi de marea necazurilor acum este înviforat, la limanul cel prea lin, îndreptează‑l.

Cei ce necăjesc pe robul Tău, Hristoase, s‑au înmulţit şi limba şi‑au ascuţit ca o sabie cu două tăişuri. Deci vezi‑l, Iubitorule de oameni, şi din nedreaptă moarte izbăveşte pe robul Tău.

Slavă…

Arhanghelilor, stăpâniilor, puterilor şi îngerilor, Apostolilor, mucenicilor, cuvioşilor, proorocilor şi drepţilor, rugaţi‑vă toţi pentru aceasta ce se chinuieşte acum în prea mare necaz.

Şi acum…, a Născătoarei:

Ceea ce eşti prealăudată, oamenilor gata ajutătoare, potoleşte valurile cele furioase ale ispitelor şi pe robul tău ce aleargă sub acoperământul tău vindecă‑l, stăpână.

Cântarea a 5‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) Făcătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor Doamne, spre lumina poruncilor Tale îndreptează‑ne pe noi, căci «afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim».

Cel ce ai plinit oarecând rugăciunile lui Iezechia, Doamne plineşte degrab şi rugăciunea mea, Cel ce eşti singur bun, şi mântuieşte pe robul Tău de toată nevoia.

Cel ce pe ucenicul Tău Petru l‑ai scos oarecând din temniţă, cu putere dumnezeiască, prin mâna îngerului, izbăveşte, Doamne, pe robul Tău care cumplit se chinuieşte.

Slavă…

Oştile îngereşti şi soborul Apostolilor şi al proorocilor, al li preamăriţilor mucenici şi al cuvioşilor, împreună faceţi rugăciune pentru cel ce este în nevoi cumplite.

Şi acum…, a Născătoarei:

Maica lui Hristos‑Dumnezeu, grăbeşte de izbăveşte pe credinciosul robul tău de această cumplită şi rea nevoie ce a venit acum asupră‑i, ca să te mărească cu inima şi cu gura.

Cântarea a 6‑a:

Irmos: De adâncul greşealelor…

(letrină două rânduri) Cel ce de demult ai izbăvit din pântecele chitului pe proorocul Tău, Stăpâne, Doamne, izbăveşte şi pe robul Tău, ca în credinţă şi cu dragoste să Te slăvească pe Tine.

Precum ai izbăvit pe Daniel de lei, Hristoase, izbăveşte‑mă acum şi pe mine robul Tău, Stăpâne, de demonii cei cumpliţi şi din stricăciune şi din moarte mă scoate.

Slavă…

Mântuieşte pe robul Tău, care este în primejdie, Mântuitorule, pentru rugăciunile sfinţilor îngeri, ale proorocilor şi ale mucenicilor, şi pentru cererile preaînţelepţilor Tăi ucenici.

Şi acum…, a Născătoarei:

Nu trece cu vederea, Fecioară, pe robul tău cel greu tulburat şi de nepricepere cuprins, ci ca totdeauna izbăveşte pe cel ce aleargă sub acoperământul tău, Preacurată.

Irmosul:

De adâncul greşealelor fiind înconjurat, chem adâncul cel de «nepătruns al milostivirii Tale; Dumnezeul meu, din stricăciune «scoate‑mă».

Apoi pomeneşte pe cel bolnav, zicând ectenia:

Iară şi iară cu pace Domnului să ne rugăm.

Pentru izbăvirea şi slobozirea robului lui Dumnezeu (N), de silnicia şi bântuiala diavolului şi de toate uneltirile lui, Domnului să ne rugăm.

Apără, mântuieşte, miluieşte şi păzeşte pe robul Tău şi pe noi, Dumnezeule, cu harul Tău.

Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata…, preotul, ecfonisul:

Că Tu eşti Împăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

CONDACUL, glasul al 4‑lea:

Către Născătoarea de Dumnezeu acum cu osârdie să alergăm noi păcătoşii şi smeriţii, şi să cădem cu pocăinţă, strigând dintru adâncul sufletului: stăpână, ajută‑ne, milostivindu‑te spre noi; sârguieşte că pierim de mulţimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi deşerţi, că pe tine singură nădejde te‑am câştigat.

Cântarea a 7‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) Porunca tiranului nebăgând‑o în seamă, preaînţelepţii tineri n‑au slujit chipului celui de aur din câmpul Deira şi, «aruncaţi fiind în văpaia focului, răcorindu‑i pe dânşii îngerul, au «cântat, zicând: binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri». Precum de demult pe cei trei tineri din cuptorul cel cu foc i‑ai izbăvit, Te rugăm, Îndurate, izbăveşte ca un bun şi pe robul Tău, Stăpâne, de nevoia ce a venit asupră‑i şi de aprinderea ispitirilor celor greu de purtat, ca să Te slăvesc pe Tine.

Cel ce Însuţi ştii neputinţa omenească, Hristoase, Care ai arătat în necazuri mângâiere, Iubitorule de oameni, izbăveşte de această nevoie de acum şi pe robul Tău care cântă: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă…

Mulţimea îngerilor, a Apostolilor, a proorocilor, a dumnezeieştilor mucenici, împreună cu adunarea cea dumnezeiască a strămoşilor, rugaţi pe Cel preabun ca să întoarcă acum în bucurie plângerea celui ce strigă: bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum…, a Născătoarei:

Ceea ce eşti singura nădejde şi ajutorul celor credincioşi, Născătoare de Dumnezeu, grăbeşte de ajută robului tău celui tulburat de necazuri din toate părţile, cuprins de nepricepere şi în nevoie aflându‑se, care aleargă către tine în nădejdea sufletului.

Cântarea a 8‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) Pe Dumnezeu, Care S‑a pogorât în cuptorul cel cu foc la tinerii cei de demult şi văpaia în răcoreală o a prefăcut, ca pe «Domnul lăudaţi‑L toate făpturile şi‑L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Precum ai primit rugăciunile lui Pavel şi ale lui Sila şi din legături pe dânşii i‑ai izbăvit, şi glasurile noastre, ale nevrednicilor celor ce strigăm, auzi‑le acum, Milostive, şi izbăveşte pe robul Tău de stricăciune şi de moarte.

Nu întoarce faţa Ta de la mine, robul Tău, Hristoase, că sunt în necaz; degrab mă auzi, Mântuitorule, şi mă izbăveşte de această tulburare de acum; prin noi strigă către Tine robul Tău, Îndurate.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Dumnezeule, pentru rugăciunile slujitorilor celor fără de trup, ale Apostolilor, ale cetelor mucenicilor şi ale sfinţilor prooroci, ale preacuvioşilor şi ale tuturor drepţilor, izbăveşte pe robul Tău de această nevoie cumplită.

Şi acum…, a Născătoarei:

Scăparea creştinilor, ajutătoarea celor înviforaţi în cele cumplite, Preasfântă Fecioară, nu trece cu vederea pe robul tău ce se afundă în primejdii şi alergă acum la acoperământul tău cel puternic.

Cântarea a 9‑a:

Irmosul:

(letrină două rânduri) Pe Dumnezeu Cuvântul, Care, cu înţelepciune mai presus de cuvânt, de la Dumnezeu a venit ca să înnoiască pe «Adam cel căzut cumplit în stricăciune din pricina mâncării, şi din Sfânta Fecioară în chip de negrăit S‑a întrupat pentru noi credincioşii, cu un gând în cântări să‑L slăvim».

Întristarea robului Tău, din pricina primejdiei de acum, şi furtuna cea mare şi cumplită, schimbă‑le, Stăpâne, şi întoarce plângerea acestuia în bucurie de‑a pururea, ca în credinţă şi cu dragoste neîncetată să Te slăvească pe Tine.

Mulţimea cea nemăsurată a răutăţilor mele să nu biruiască milostivirea Ta cea multă, Îndurate, strigă prin noi către Tine robul Tău; cu mila Ta cea obişnuită mântuieşte‑mă şi mă izbăveşte, Hristoase, de toată vătămarea, Cel ce singur eşti mult‑Milostiv.

Slavă…

Iartă‑mă pe mine, Doamne, iartă‑mă când mă vei judeca pentru ca să mă osândeşti la foc; nici cu mânia Ta să mă mustri pe mine, Te roagă pe Tine, Hristoase, Fecioara care Te‑a născut, mulţimea îngerilor şi adunarea mucenicilor.

Şi acum…, a Născătoarei:

Preasfântă Fecioară, cu slujitorii cei fără de trup şi cu sfinţii îngeri, cu Apostolii, cu proorocii, cu mucenicii şi cu toţi sfinţii, roagă pe Preabunul Dumnezeu, să izbăvească de această chinuire pe robul tău.

Apoi: Cuvine‑se cu adevărat să te fericim…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia… şi troparele:

Toate oştile îngereşti, Înaintemergătorule al Domnului, cei doisprezece Apostoli şi toţi sfinţii cu Născătoarea de Dumnezeu, faceţi rugăciune ca să ne mântuim noi.

Stăpână şi Maica Izbăvitorului, primeşte rugăciunea nevrednicilor tăi robi; mijloceşte către Cel ce S‑a născut din tine, o, stăpâna lumii, şi fii nouă mijlocitoare.

Preotul pomeneşte la ectenic pe cel bolnav, precum s‑a arătat după Cântarea a 3‑a, zicând ectenia: Miluieşte‑ne pe noi, Dumnezeule. Apoi ia untdelemn din candelă şi unge pe cel bolnav, zicând această

Rugăciune

(letrină două rânduri) Părinte Sfinte, doctorul sufletelor şi al trupurilor, Care ai trimis pe Unul‑Născut Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, să vindece toată boala şi din moarte să izbăvească, tămăduieşte şi pe robul Tău acesta (N) de neputinţă trupească şi sufletească ce l‑a cuprins, şi‑l fă să vieze cu harul Hristosului Tău. Pentru rugăciunile preacuratei stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu folosirile cinstitelor, cereştilor celor fără de trup puteri; ale cinstitului şi măritului prooroc Înaintemergătorului şi Botezătorului Ioan, ale sfinţilor măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli, ale sfinţilor, măriţilor şi bunilor biruitori mucenici, ale sfinţilor şi de Dumnezeu purtătorilor părinţilor noştri; ale sfinţilor şi tămăduitorilor fără de arginţi Cosma şi Damian, Chir şi Ioan, Pantelimon şi Ermolae, Samson şi Diomid, Mochie şi Anichit, Talaleu şi Trifon; ale sfinţilor şi drepţilor dumnezeieştilor părinţi Ioachim şi Ana şi ale tuturor sfinţilor. Că Tu eşti izvorul tămăduirilor, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Unuia‑Născut Fiului Tău şi Preasfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Apoi adaugă şi Molitfele Marelui Vasile.

O pravilă de rugăciune către Maica Domnului a Sfântului Dimitrie al Rostovului

sfantul_ierarh_dimitrie_mitropolitul_rostovului1

 ” Un oarecare stareţ dintre Părinţii purtători de Dumnezeu, stand la rugăciune şi fiind în răpire, a auzit glasul Domnului nostru Iisus Hristos, Care grăia cu Preacurata şi Preasfânta Născatore de Dumnezeu, Maica Sa, zicandu-i :
” Maică, spune-mi, care sunt cele mai mari dureri pe care le-ai răbdat pentru Mine, trăind în lume ?
Şi a zis Preasfântă :
” Fiule şi Dumnezeul meu! Cele mai mari cinci dureri pe care le-am răbdat pentru Ţine au fost acestea :
prima, când am auzit de la Simion Proorocul că vei fi omorât;
a două – când căutându-te în Ierusalim, trei zile nu Te-am văzut;
a treia – când am auzit că ai fost prins şi legat de către iudei;
a patra – când Te-am văzut răstignit pe Cruce între tâlhari;
a cincea – când te-am văzut pus în mormânt.”
Şi a zis Domnul către dânsa : „Îți spun, Maică, dacă cineva va pomeni zi de zi fiecare durere a ta, rostind totodată rugăciunea Mea, adică ”Tatăl nostru” şi heritirisirea îngerească, adică „Născătoare de Dumnezeu Fecioră, bucură-te…” ,
pentru cea dintâi durere îi voi da cunoaşterea păcatelor sale şi căinţă pentru ele;
pentru a două îi voi da iertarea tuturor păcatelor;
pentru a treia îi voi da înapoia virtuţile sale, pe care le-a pierdut prin păcate;
pentru a patra îl voi hrăni în ceasul morţii lui cu Trupul şi Sângele Meu cele Dumnezeieşti;
pentru a cincea Mă voi arată lui, Însumi când va fi să moară şi voi primi sufletul lui în viaţă veşnică. Amin „

 

00001182

Insuflat de vedenia acelui stareţ purtător de Dumnezeu , Sfântul Dimitrie al Rostovului a alcătuit următoarea pravilă de rugăciune.

Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, Care nu m-ai pierdut pe mine, păcătosul, cu fărădelegile mele, ci până acum rabzi păcatele mele! ( metanie )

Învredniceşte-ne , Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim noi. Dăruieşte-mi, Doamne, să nu Te mânii pe Tine, Ziditorul meu, nici cu cuvântul, nici cu lucrul, nici cu gândul, ci toate faptele, vorbele şi gândurile mele să fie spre slava preasfânt numelui Tău. ( metanie )

Dumnezeule , milostiv fii mie, păcătosului, în toată viaţă mea, la ieşirea mea din această viaţă şi după sfârşitul meu nu mă părăsi. ( metanie ).

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, primeşte-mă pe mine, cela ce am murit cu sufletul şi cu mintea. Primeşte-mă pe mine, păcătosul, curvarul, spurcatul cu sufletul şi cu trupul. Alungă-l pe neruşinatul diavol şi nu întoarce faţa Ta de la mine, nu grăi, Stăpâne :” Nu ştiu cine eşti!”, ci ia aminte la glasul rugăciunii mele; mântuieşte-mă ca Cela ce ai mulţime de îndurări şi nu voiești moartea păcătosului.

Nu mă voi lasă, Ziditorul meu, până când nu mă vei ascultă şi nu-mi vei da iertare de toate păcatele mele. Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, cu mijlocirile cinstitelor cereşti şi netrupești puteri, ale sfântului slăvitului meu înger păzitor, ale Prorocului, Înaintemergatorului şi Botezătorului Tău Ioan, ale de Dumnezeu grăitorilor Apostoli, ale Sfinţilor şi bunilor biruitori Mucenici, ale cuviosilor şi de Dumnezeu purtătorilor Părinţilor noştri şi ale tuturor sfinţilor Tăi, miluieşte-mă şi mântuieşte-mă pe mine, păcătosul. Amin.

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlinești, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, şi ne curățește pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi ( de trei ori, cu semnul crucii şi metanie mică ).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor . Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri! Sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşalele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri şi nu ne duce pe noi în ispită şi ne izbăveşte de cel viclean. Amin.

(Dacă este preot, spune: Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi slavă în veci. Amin)

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine; binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Rugăciunea întâia

O, Maică Preamilostivă, Fecioară Marie! Eu, păcătosul şi netrebnicul robul tău, pomenind durerea pe care ai răbdat-o când ai auzit de la Simeon Proorocul despre nemilostiva ucidere a Fiului Tău şi Domnului nostru Iisus Hristos, aduc ţie această rugăciune şi arhanghelicească heterisire: primeşte-le în cinstea şi pomenirea durerilor tale şi roagă-L pe Fiul tău, pe Domnul nostru Iisus Hristos, să îmi dea cunoaşterea păcatelor mele şi căinţă pentru ele. ( metanie )

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri! Sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşalele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri şi nu ne duce pe noi în ispită şi ne izbăveşte de cel viclean. Amin.

(Dacă este preot, spune: Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi slavă în veci. Amin)

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine; binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Rugăciunea a doua

O, de Dumnezeu fericită şi preanevinovată Fecioară Marie, primeşte de la mine, păcătosul şi netrebnicul robul tău, această rugăciune şi arhanghelicească heretisire în cinstea şi spre pomenirea durerii pe care ai răbdat-o când L-ai uitat în Templu pe Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos şi nu L-ai văzut trei zile, roagă-L şi cere iertarea şi lăsarea tuturor păcatelor mele, ceea ce eşti una binecuvântată. (metanie )

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri! Sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşalele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri şi nu ne duce pe noi în ispită şi ne izbăveşte de cel viclean. Amin.

(Dacă este preot, spune: Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi slavă în veci. Amin)

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine; binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Rugăciunea a treia

O, Maică a Luminii, preabinecuvântată Fecioară de Dumnezeu Născătoare! Primeşte de la mine, ticălosul şi nevrednicul robul tău, această rugăciune şi arhanghelicească heretisire în cinstea şi spre pomenirea durerii pe care ai răbdat-o când ai auzit că Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, a fost prins şi legat. Pe Acesta roagă-L să-mi înapoieze virtuţile pe care le-am pierdut prin păcat, căasă te măresc, Preacurată, în veci. (metanie)

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri! Sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşalele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri şi nu ne duce pe noi în ispită şi ne izbăveşte de cel viclean. Amin.

(Dacă este preot, spune: Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi slavă în veci. Amin)

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine; binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Rugăciunea patra

O, Izvor al milostivirii, Fecioară de Dumnezeu Născătoare! Primeşte de la mine ticălosul şi nevrednicul robul tău, această rugăciune şi arhanghelicească heretisire în cinstea şi spre pomenirea durerii pe care ai răbdat-o când L-ai văzut pe Fiul tău, Domnul nostru Iisus Hristos, pe cruce între tâlhari. Pe acesta roagă-L, Stăpâna, să îmi dea darul milostivirii Sale în ceasul morții mele şi să mă hrănească cu Trupul şi Sângele Său cele Dumnezeieşti, ca să te slăvesc, Apărătoare, în veci . ( metanie )

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri! Sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşalele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri şi nu ne duce pe noi în ispită şi ne izbăveşte de cel viclean. Amin.

(Dacă este preot, spune: Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi slavă în veci. Amin)

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine; binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.

Rugăciunea a cincea

O, Nădejdea mea, Preacurată Fecioară de Dumnezeu Născătoare! Primeşte de la mine, ticălosul şi nevrednicul robul tău, această rugăciune şi arhanghelicească heretisire în cinstea şi spre pomenirea durerii pe care ai răbdat-o când L-ai văzut pe Fiul tău , Domnul nostru Iisus Hristos, pus în mormânt. Pe Acesta roagă-L, Stăpână, să mi Se arate mie în ceasul morţii mele şi să primească sufletul meu în viața veşnică. Amin

O, preamilostivă Fecioară, Doamnă de Dumnezeu Născătoare, turturea iubitoare de fii, a cerului şi al pământului singură stăpânitoare Împărăteasă, ceea ce îi primeşti cu dragoste pe toţi cei ce se roagă ţie, mângâierea celor necăjiţi !

Primeşte de la mine, păcătosul şi netrebnicul robul tău, această încincită rugă, prin care pomenesc bucuriile tale pământeşti şi cereşti, cu umilinţă strigând către tine unele ca acestea:

Bucură-te, că fără de sămânţă ai zămislit în pântece pe Hristos, Dumnezeul nostru.

Bucură-te, că în pântece L-ai purtat fără de durere.

Bucură-te, că ai născut prin minunată iconomie.

Bucură-te, că ai primit de la magii – împăraţi daruri şi închinare.

Bucură-te, că între învăţătorii Templului L-ai aflat pe Fiul tău.

Bucură-te, că Cel născut din tine preaslăvit S-a sculat din morţi.

Bucură-te, că L-ai văzut înălțându-se pe Ziditorul tău, la Care însăţi te-ai înălţat cu sufletul şi cu trupul.

Bucură-te pentru fecioria ta, ceea ce eşti mai slăvită fără de asemănare decât îngerii şi decât toţi sfinții.

Bucură-te, că în apropierea Preasfintei Treimi străluceşti.

Bucură-te, Făcătoarea noastră de pace.

Bucură-te, Stăpânitoare ce porunceşti tuturor puterilor cereşti.

Bucură-te, că mai mult decât toţi ai îndrăznire către Fiul şi Dumnezeul tău.

Bucură-te, milostivă Maică a tuturor celor ce aleargă la tine.

Bucură-te, că veselia ta nu se sfârşeşte în veci! Şi mie, nevrednicului, după nemincinoasă făgăduinţă a ta, în ziua ieșirii mele din trup arată-te milostivă, ca să ajung, călăuzit fiind de tine, în Ierusalimul cel de Sus, unde cu slavă împărățeşti cu Fiul Tău şi Dumnezeul nostru, Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, dimpreună cu Tatăl şi cu Preasfântul Duh în vecii cei nesfârşiţi. Amin.

Din buze întinate, din inima pângărită, din limba necurată, din suflet spurcat, primeşte, Doamnă Împărăteasă, această laudă, Bucuria mea. Primeşte-o cum au fost primiţi cei doi oboli ai văduvei şi dăruieşte-mi să îţi aduc dar vrednic de bunătatea ta.

O, Stăpâna mea, Preacurată Fecioara, cerească Împărăteasa! După cum voiesti învaţă-mă ce se cuvine să-ţi grăiesc ţie, Maica lui Dumnezeu, singura scăpare şi mângâiere a păcătoşilor.

Bucură-te, Stăpână, ca şi eu, robul tău, mult gresit, să strig cu bucurie către tine, Prealăudată Maică a lui Hristos Dumnezeul nostru . Amin.

La preasfântă icoană ta căutând, te văd că şi cum ai fi de faţă şi căzând cu credinţă la tine, mă închin ţie ca unei Născătoare de Dumnezeu, te cinstesc şi mă rog ţie cu lacrimi : acoperă-mă cu acoperământul tău, că tu ai dat intrare neamului omenesc în Împărăţia cerurilor. Amin.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născatoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru, ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu- Cuvântul L-ai născut, pe tine, cea cu adevărat de Născătoare de Dumnezeu, te mărim!

Slavă şi mulţumită Domnului pentru toate!

Sursa: Fragment preluat din cartea: „Calea împărătească – Învăţături şi pravile de rugăciune”, autor Sfântul Dimitrie al Rostovului

Pravilă de rugăciune de la un pustnic bătrân

crw_3541

Îţi mulţumim Doamne pentru toate binefacerile Tale, care ni le-ai făcut şi ni le faci nouă!  o metanie

Îţi mulţumim Doamne pentru toate suferinţele şi patimile Tale, şi pentru tot ce-ai lucrat pentru mântuirea noastră!  o metanie

Îţi mulţumim Doamne pentru bunătăţile pe care ni le-ai dat nouă şi pentru că nu ne-ai pierdut din cauza  fărădelegilor noastre!  o metanie

Iartă Doamne păcatele şi greşelile fraţilor şi surorilor şi a tuturor celor pe care îi pomenesc în rugăciunile mele!  o metanie

Iartă Doamne păcatele şi greşelile fraţilor, surorilor şi a tuturor celor care mă pomenesc în rugăciunile lor şi se gandesc la mântuirea sufletului meu şi a familiei mele!  o metanie

Ascultă Doamne smeritele noastre rugăciuni, a celor ce cerem Milostivirii Tale, ce ştii că ne sunt nouă de trebuinţă sufletului şi trupului şi dăruieşte robilor Tăi ce-i pomenesc în rugăciunile mele!  o metanie

Dă-le lor şi nouă iertare păcatelor şi izbăvire de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi. Măreşte credinţa, nădejdea şi dragostea în sufletul nostru, primeşte-ne în pocăinţă şi revarsă peste noi toţi Harul Tău. Trimite pe Sfinţii Tăi Îngeri Doamne, să ne înveţe a lucra cu stăruinţă orice faptă bună, pentru a ne păzi de tot păcatul şi sminteala, pentru a ne ţine pe toţi uniţi în legătura păcii, a dragostei şi a ascultării de Sfanta noastră Biserică Ortodoxă şi de conducătorii ei cei duhovniceşti, care se ostenesc a ne arăta căile Tale!  o metanie

Scrie Doamne şi numele nostru în Cartea Vieţii Tale, şi fereşte-ne de ceasul încercărilor. Ajută-ne Doamne să sfârşim cu bine viaţa aceasta, dăruindu-ne sfarşit uşor şi fără dureri şi îngeri milostivi care să ne întărească şi să călătorească cu noi la Împărăţia Ta!  o metanie

Apără şi păzeşte Doamne, pe părinţii noştri cei duhovniceşti, pe Prea Fericitul Părintele nostru Patriarh (…), Sfantul Sinod cu toţi episcopii noştri, toată preoţimea, diaconimea pe misionarii creştini care se ostenesc în propovăduirea Evangheliei, pe călugări şi călugăriţe, monahi şi monahii pe pustnicii şi sihaştrii din peşteri şi crăpăturile pămantului şi pe tot Clerul Bisericii Tale Creştine Ortodoxe!  o metanie

Miluiește Doamne – pe toţi cei ce sunt bolnavi(…),pe cei călătoresc pe uscat, pe apă și prin aer, pe văduve şi pe orfani, pe bătrani şi pe copii, pe toţi care sunt în războaie, în cutremure, incendii, inundații și secete, în arșița frigului, în suferinţă şi necazuri, în lipsuri şi dureri, -după mare mila Ta!  o metanie

Iartă Doamne pe toţi vrăjmaşii, rău voitorii şi clevetitorii noştri, toţi cei caută să ne împileze şi să ne facă rău şi să aducă vină nedreaptă asupra noastră. Smereşte-i pe ei Doamne ca să cunoască că Tu eşti Apărătorul nostru (deşi suntem şi noi păcătoşi) şi ne păzeşte de răutatea lor!  o metanie

Iartă Doamne păcatele părinţilor care ne-au născut(…), naşilor care ne-au botezat/cununat (…), finilor noștri, bunicilor, moșilor și strămoșilor noștri și a întregii noastre familii, învăţătorilor care ne-au învăţat carte, şi la toţi miluitorii, ajutătorii, găzduitorii şi la toţi binefăcătorii noştri, la tot neamul nostru cel creştinesc, căruia îi trebuie mila şi ajutorul Tău şi la cei vii şi la cei adormiți!  o metanie

Iartă-i Doamne şi Părintelui meu duhovnic (…), păcatele, datoriile, obligaţiile şi orice făgăduinţă ce a făcut înaintea Ta, şi n-a putut-o îndeplini. Dăruieşte-i dezlegare şi iertare de orice greşeală. Primeşte-i osteneala ce face pentru noi, şi ascultă smeritele noastre rugăciuni, învrednicindu-ne de viaţă veşnică şi fericită, unde este lumina Ta! Amin.                  o metanie

Iartă-i Doamne, pe toţi prietenii și cunoscuții cu care am viețuit și viețuiesc în lumea aceasta şi s-au smintit din cauza mea, cu care am adus hulă impotriva Duhului Sfant, am făcut păcate de moarte şi păcate strigătoare la cer şi pe cei vii şi pe ce între timp au adormit!  o metanie

Iartă Doamne, păcatele la toţi adormiţii din neamurile noastre, bunicii, moşii şi strămoşii noştri, părinţii, fraţii şi surorile, cu tot neamul nostru cel adormitși pe cei pe care-i pomenesc în rugăciunile mele! (aici se pomenesc morţii…)o metanie

Iartă Doamne, şi sufletele cele botezate în numele tău Prea Sfantă Treime, care au murit nepregatiți şi se află în iad, şi n-au fost vrăjmaşi ai Tăi, iar aici pe pămant nu au pe nimeni să se roage pentru ei, miluieşte-i Doamne, după mare mila Ta!  o metanie

Doamne Sfinte Împărate

Varsă-ţi marea bunătate

Peste noi cei umiliţi

În puteri ne întăreşte

De păcate ne fereşte,

Fă-ne Doamne fericiţi!

AMIN

Cărui Sfânt să ne rugăm când suntem bolnavi

agioi-pantes-in

In orice fel de boală să ne rugăm Sfântului Mare Mucenic şi tămăduitor Pantelimon (27 iulie), către Sfinţii Doctori fără de arginţi şi mari făcători de minuni Cosma şi Damian (1 noiembrie) şi la icoana Maicii Domnului „Tămăduitoarea” (18 septembrie). Dintre cetele îngereşti, mare tămăduitor se dovedeşte a fi Sfântul Arhanghel Rafail (8 noiembrie).

In durerile de cap ne sunt de folos rugăciunile către Sfântul Ioan Botezătorul (7 ianuarie), iar în alte boli – vezi cele de mai jos: *

Bolile de ochi, orbirea – Sfântul Mare Mucenic Dimitrie (26 octombrie), Sfântul Mare Mucenic Mina (11 noiembrie), Sfântul Mucenic Longhin Sutaşul (26 octombrie) şi Sfânta Muceniţă Paraschevi (28 octombrie); rugăciune la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „de la Kazan” (22 octombrie).*

Durerile de dinţi – Sfântul Mucenic Antipa, episcopul Pergamului (11 aprilie).

* Bolile de urechi (pierderea auzului) – icoana Maicii Domnului „Bucurie neaşteptată” (25 ianuarie).

* Muţenia (pierderea vorbirii, gângăveala) – Sfântul Ioan de Rila (19 octombrie),

* Bolile de gât – Sfântul Vlasie (11 februarie).

* Bolile de piept (inimă, plămâni) – Sfântul Dimitrie al Rostovului (28 octombrie);

* cancer la sân (femeile) -Sfântul Teodosie cel Mare (11 ianuarie);

* puţinătatea laptelui la mamele cu prunci – Sfântul Ipatie, tămăduitorul de la Pecerska (31 martie).

* Bolile stomacului şi ale intestinelor – Sfântul Teodor Studitul (11 noiembrie), Sfântul Serafim de Sarov (2 ianuarie);

* hernie – Sfântul Mare Mucenic Artemie (20 octombrie).

* Boli ale mâinilor – Sfântul Ioan Damaschin (4 decembrie) şi rugăciune la icoana Maicii Domnului „Trihe-rusa” (28 iulie),

* Boli de mijloc (lumbago, sciatică) -Sfântul Serafim de Sarov (2 ianuarie).

* Boli ale femeilor – Sfântul Mucenic Ipatie al Gangrei (31 martie);

* nerodire (nenaşterea de prunci) – Sfinţii şi dumnezeieştii Părinţi Ioachim şi Ana (9 septembrie) şi Sfântul Proroc Zaharia şi Dreapta Elisabeta (5 septembrie);

* naştere grea – Sfânta Melania Romana (31 decembrie), Sfânta Mare Muceniţă Anastasia izbăvitoa-rea de otravă (22 decembrie) şi rugăciune la icoana Maicii Domnului „Ajutătoarea la naştere” (26 decembrie);

* stări de rău, convulsii (la femeile însărcinate şi la copii mici) – Sfântul Mucenic Nichita (15 septembrie) şi Sfântul Mare Mucenic Pantelimon (27 iulie).

* Boli ale picioarelor – Sfântul Serafim de Sarov (2 ianuarie), Sfinţii patimitori Boris şi Gleb (24 iulie) şi Sfântul Dimitrie cel Nou din Basarabi (27 octombrie),

* Pierderea memoriei (aterosclero-za şi altele) – Fericitul Andrei cel nebun pentru Hristos (2 octombrie).

* Friguri, temperatură – Sfântul Apostol Petru (29 iunie).

* Lepră – Sfântul Antonie cel Mare (17 ianuarie) şi Sfântul şi Dreptul Iov, mult pătimitorul (6 mai),

* Furuncul (abces) – Sfinţii doctori fără de arginţi Chir şi Ioan (31 ianuarie).

* Boli de piele şi felurite răni (cancer de piele) – Sfântul Artemie făcătorul de minuni (20 octombrie).

* Vărsat de vânt (variolă) – Sfântul Mucenic Conon (5 martie).

* Lovituri (mâini, picioare şi altele) – Sfântul împărat Constantin cel Mare, cel întocmai cu apostolii (21 mai).

* Boli de sânge (hemofilie, leucemie şi altele) – Sfântul Mucenic Ioan Ostaşul (30 iulie),

* Boli de nervi – Sfântul Efrem Şirul (28 ianuarie), icoana Maicii Domnului „Rugul aprins” (4 septembrie).

* Tulburări ale somnului (dormitul mult) – Sfântul Marcel, întemeietorul „Mănăstirii fraţilor Achimiţi” (29 decembrie),

* Insomnie – Sfinţii cei 7 tineri din Efes (4 august),

* Paralizie – Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi (14 octombrie),

* Reţinere de apă în organism, edem, umflături – Sfântul Ipatie (31 martie).

* Cancer – Sfântul Nectarie din Eghina (9 noiembrie).

* Epilepsie (stare de leşin) – Sfântul Mucenic Vit (15 iunie).

* Boli psihice – Sfântul Mucenic Trifon (1 februarie), Sfântul Mucenic Ciprian şi Sfânta Muceniţă Iustina (2 octombrie), Preacuviosul Nifon (23 decembrie), Preacuviosul Naum al Ohridei (23 decembrie).

* Răceală, febră – Sfinţii 40 de Mucenici din Sevasta (9 martie),

* Tuse puternică – Sfântul Roman de Târnovo (17 februarie).

* Muşcătură (de şarpe), înţepături (de insecte) – Sfântul Apostol Filip (14 noiembrie), Sfântul Apostol Pavel (29 iunie) şi Sfântul Alexie, omul lui Dumnezeu (17 martie).

* Pierderea poftei de mâncare, greaţă, vomat – Sfântul Alexandru din Svir (30 august),

* In nevroze puternice şi felurite forme de „fobie” – Sfinţii Mucenici Ciprian şi Iustina (2 octombrie) şi Sfântul înger păzitor (8 noiembrie),

* Otrăvire – Sfântul Chirii cel întocmai cu Apostolii (14 februarie),

* Alcoolism, narcomanie, fumat (şi orice alt chip asemănător) – Sfântul Mucenic Bonifatie (19 decembrie), Sfântul Cuvios Moise Arapul (28 august),

* In bolile în care nu mai este nădejde de tămăduire, cei care pătimesc greu şi nu pot să moară – Sfântul Atanasie Athonitul (5 iulie).

Sursa: http://stnicholaschurch.net/documente/Carui_Sfant_ne_rugam_cand_suntem_bolnavi.pdf

Psalmii 20 și 75 – pentru cei care merg să se judece cu cineva

regele-david-e1458592043251

Psalmul 20

1. Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul şi întru mântuirea Ta se va bucura foarte.
2. După dorirea inimii lui i-ai dat lui, şi de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe el.
3. Că l-ai întâmpinat pe el cu binecuvântările bunătăţii, pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă.
4. Viaţă a cerut de la Tine şi i-ai dat lui lungime de zile în veacul veacului.
5. Mare este slava lui întru mântuirea Ta, slavă şi mare cuviinţă vei pune peste el.
6. Că îi vei da lui binecuvântare în veacul veacului, îl vei veseli pe dânsul întru bucurie cu faţa Ta.
7. Că împăratul nădăjduieşte în Domnul şi întru mila Celui Preaînalt nu se va clinti.
8. Află-se mâna Ta peste toţi vrăjmaşii Tăi, dreapta Ta să afle pe toţi cei ce Te urăsc pe Tine.
9. Îi vei pune pe ei ca un cuptor de foc în vremea arătării Tale;
10. Domnul întru mânia Sa îi va tulbura pe ei, şi-i va mânca pe ei focul.
11. Rodul lor de pe pământ îl vei pierde şi sămânţa lor dintre fiii oamenilor.
12. Că au gândit rele împotriva Ta, au cugetat sfaturi care nu vor putea să stea.
13. Că îi vei pune pe ei pe fugă şi cu arcul Tău vei ţinti capul lor.
14. Înalţă-Te, Doamne, întru tăria Ta, cânta-vom şi vom lăuda puterile Tale.

 

Psalmul 75

1. Cunoscut este în Iudeea Dumnezeu; în Israel mare este numele Lui.
2. Că s-a făcut în Ierusalim locul Lui şi locaşul Lui în Sion.
3. Acolo a zdrobit tăria arcurilor, arma şi sabia şi războiul.
4. Tu luminezi minunat din munţii cei veşnici.
5. Tulburatu-s-au toţi cei nepricepuţi la inimă, dormit-au somnul lor şi toţi cei războinici nu şi-au mai găsit mâinile.
6. De certarea Ta, Dumnezeule al lui Iacob, au încremenit călăreţii pe cai.
7. Tu înfricoşător eşti şi cine va sta împotriva mâniei Tale?
8. Din cer ai făcut să se audă judecată; pământul s-a temut şi s-a liniştit,
9. Când s-a ridicat la judecată Dumnezeu, ca să mântuiască pe toţi blânzii pământului.
10. Că gândul omului Te va lăuda şi amintirea gândului Te va prăznui.
11. Faceţi făgăduinţe şi le împliniţi Domnului Dumnezeului vostru. Toţi cei dimprejurul Lui vor aduce daruri
12. Celui înfricoşător şi Celui ce ia duhurile căpeteniilor, Celui înfricoşător împăraţilor pământului.

O reţetă a Sfântului Efrem Sirul pentru opt boli ale sufletului

 72569_rugaciunea-sfantului-efrem-sirul

Cele opt gânduri din care vine tot ce-i rău şi din care omul nostru lăuntric se îmbolnăveşte adânc şi de moarte sunt următoarele: lăco­mia pântecelui, curvia, iubirea de arginţi, mânia, întristarea nepotrivită, trândăvirea, slava deşartă, trufia. Tocmai acestea poartă război cu fiecare om.

Şi tu, fiule, dacă vrei să birui lăco­mia pântecelui, să îndrăgeşti înfrânarea, să ai fri­că de Dumnezeu, şi vei birui.

Dacă vrei să birui curvia, să îndrăgeşti privegherea şi însetarea, să te gândeşti întotdeauna la moarte şi sa nu stai niciodata de vorbă cu femeile, şi vei birui.

Dacă vrei să birui iubirea de arginţi, să îndrageşti neagonisirea şi necheltuirea.

Dacă vrei să birui mânia, să ţii minte cum Domnul nostru Iisus Hristos nu S-a mâniat pe evrei, cu tot răul pe care I l-au făcut, ci chiar S-a rugat pentru ei.

Dacă vrei să birui întristarea nepotrivită, să nu te mâhneşti nicicând pentru cele vremelnice, ci dacă te vor răni cu vorba, sau nu îţi vor da pace, sau te vor necinsti, nu te întrista, ci, dimpotrivă, bucură-te. Întristează-te doar când păcătuieşti, dar şi aici să păstrezi măsura, ca să nu cazi în deznădejde şi să pieri.

Dacă vrei să birui trândăvirea, îndeletniceşte-te macar o scurtă vreme cu vreo rucodelie, sau citeşte, sau roagă-te deseori.

Dacă vrei să bi­rui slava deşartă, să nu iubeşti laudele, nici cin­stirile, nici hainele bune, nici şederea pe locuri­le de frunte, nici întâietăţile, ci, dimpotrivă, să te bucuri atunci când eşti ocărât şi defaimat în chip mincinos, şi să te mustri pe tine însuţi, zicându-ţi că eşti mai păcătos decât orice om.

Dacă vrei să birui trufia, orice ai face, să nu zici că lucrul acela s-a făcut cu puterile tale, ci fie că posteşti, fie că petreci vremea în priveghere, fie că dormi pe pământul gol sau îngenunchezi adesea făcând me­tanii, să spui: “Cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu acoperământul lui Dumnezeu se face aceasta, nu cu puterea mea”…

Nimic nu poate fi mai simplu şi accesibil de­cât această reţetă a lui Efrem împotriva celor opt boli ale sufletului – iar pentru ca ea să fie mai puternică şi mai eficace, adaugă rugăciunea ace­luiaşi Efrem: “Doamne şi Stăpânul vieţii mele! Duhul trândăvirii, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie, iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei daruieşte-mi mie, slugii Tale.”

Extras din Reţetar duhovnicesc sau doctorie duhovnicească adunată din lume”, Ed. Sophia, 2010, p.102-104 Sursa: ortodox.md

Sfaturi de folos ale părintelui Lavrentie Sovre de la Sfânta Mănăstire Frăsinei

Pr Lavrentie coperta2

„Dacă acesta, pe care l-ai avortat, era un suflet ales prin care Dumnezeu voia să-ţi mântuiască neamul tău? Dacă mama poetului Mihai Eminescu nu voia să-l nască, nu îl mai aveam pe Eminescu.”

Un frate era de rând la bucătărie şi părintele i-a spus: “Fiule, atât să vorbeşti la bucătărie, da şi nu. Altceva nimic. Că tăcerea şi liniştea sunt începutul rugăciunii.”

 “Ţine posturile de la cap la coadă. Duminica şi în sărbători mergi la biserică. Nu înjura, nu drăcui şi îţi va merge bine.”

Un frate, după ce a terminat o ascultare şi se certase cu şeful ascultării, i-a spus părintelui. Părintele i-a răspuns: “Fiule, ai pierdut toată osteneala, nu fi certăreţ, ci blând.”

“Fiule, …mai bine decât să bagi în minte tot felul de cugetări din astea despre Dumnezeu, sileşte-te să-L bagi pe Dumnezeu în inima ta luptându-te cu patimile din ea, căci El nu stă într-o minte semeaţă, ci într-o inimă smerită şi curată.”

“În mănăstire trebuie să fii ca o albină, să culegi ce este bun şi ce e rău să laşi în voia lui Dumnezeu.”

 “Monahul este în lume ca peştele pe uscat.”

După părerea părintelui, fratele începător trece prin trei etape pentru ca la sfârşit să câştige statornicia şi răbdarea, cele două virtuţi ce el le considera necesare oricărui călugăr.

Astfel, prima perioadă, o numea a evlaviei, în care fratele intră în obştea Sf. Mănăstiri îi vede pe toţi părinţii şi fraţii sfinţi, ceea ce îi dă o neîndrăzneală şi o smerenie bună încât îşi face ascultările cu dragoste, neosândind şi nejudecând pe nimeni.

A doua perioadă, o numea a transformărilor, în care fratele începe să cunoască mai de aproape pe vieţuitorii acelei obşti şi prin ispita vrăjmaşului diavol, începe să le vadă şi neputinţele lor fireşti. El, atunci, uitând să-şi privească păcatele sale începe să cârtească, să judece pe convieţuitorii lui şi chiar să-i osândească. De acum, spunea părintele, apare gândul nestatorniciei, crezând că în alt loc vei găsi ceva mai bun. Dar boala, de fapt este în acel frate, căci a pierdut evlavia faţă de ceilalţi şi a uitat să se osândească pe sine şi aşa a căzut în părere de sine.

Iar ultima perioadă este aceea în care apare adevărata sporire duhovnicească, când acel frate a învăţat să poarte sarcina celorlalţi, să îşi vadă păcatele sale şi să nu ia seama la păcatele altora.

Iar după această perioadă, după cum zicea părintele, apare statornicia, iar împreună cu ea virtutea răbdării. De aceea, pe toţi ucenicii îi sfătuia, nu numai prin viaţa sa, care era un exemplu de statornicie, ci şi prin sfaturi, să urmeze această faptă bună.

“Să taie lemne pe tine dar de aici să nu pleci! Uite şi eu sunt aici din 1944 şi cu timpul te obişnuieşti cu ascultările, începi să-i cunoşti pe toţi din mânăstire încât ştii să te porţi cu ei în aşa fel încât să treci pe lângă ei fără să fii vătămat sufleteşte de neputinţele lor.”

„Copilul meu, să faci mereu fapte bune şi să spui că n-ai făcut nimic.”

“Smerenia arde pe draci, fiule, nici postul, nici rugăciunea, nici o altă nevoinţă nu e urâtă de draci ca nevoinţa aceea de a-şi învăţa omul mintea de-a se prihăni pe sine.”

“Spune doar atât, Iartă-mă! Şi mai mult nu. Nu vă îndreptăţi, ci atât să spuneţi. Am greşit, iartă-mă! Ce este mai mult e de la draci! Dacă staţi jos cu mintea, nu cădeţi. Cum v-aţi înălţat, gata aţi căzut.”

“Fiule, decât să cânţi cu mândrie, mai bine nu cânţi.”

“Fiule, nu fugi de greu. Unde este greu acolo este şi cununa mai mare.”

„Ai intrat în biserică, ai intrat în cer. Nu te mai uiţi cine intră şi cine iese, nici nu te gândeşti la lucruri deşarte, ci mintea să o ai la slujbă.”

“Fiule, cum ai intrat în biserică, în ceruri ai intrat, toate după slujbă să le laşi, gândul tău să fie numai la Dumnezeu.”

“Fiule, dacă mâinile lucrează şi mintea se roagă, Dumnezeu te ajută să termini cu bine orice ascultare”.

 ”Fiule, noi avem un mai mare război, cel cu dracii pe care trebuie să-i biruim, lasă tu ziarele şi politica şi te roagă pentru lume.”

Lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus – Nicolae Steinhardt

646x404

…Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său.

Dacă unul îşi reprimă cu sârg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie daca nu avem smerenie, va urma a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.

Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.

Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţile noastre.

Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a răului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart… este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea,orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu…”

Nicolae Steinhardt

Sursa: https://mymindismyshelterdotcom.wordpress.com/2013/02/26/lasa-gunoiul-vecinului-acolo-unde-vecinul-insusi-l-a-pus/

Canoane de rugăciuni pentru diferite trebuinţe

Parintele Lavrentie

(1923-2002)

Aceste canoane de rugăciuni se recomandă a fi făcute unul o dată şi numai cu binecuvântarea şi sfatul părintelui duhovnic. Acolo unde nu este trecut cât timp se citeşte un acatist, rugăciune etc, înseamnă ca trebuie cerută binecuvântarea duhovnicului, căci numai duhovnicul ştie puterea fiecăruia dintre noi.

  1. Pentru boală:
  1. Pentru serviciu:
  1. Pentru reuşită la proces:
  1. Pentru plecarea în străinătate:
  1. Pentru patima beţiei:
  1. Pentru împăcarea în familie:
  1. Pentru cununie:
  • Luni, Miercuri, Vineri – Ac. Sf. Ier. Nicolae
  • Marţi, Joi, Sâmbătă – Acatistul Sf. Ier. Spiridon
  1. Pentru concubinaj:
  • 80 de zile – Ac. Sf. Muc. Mina (seara şi dimineaţa)
  • 7 Psaltiri (în aceste 80 zile)
  • Luni, Marţi, Joi, Sâmbătă: Ac. SI: Ier. Spiridon
  1. Pentru hoţie:
  1. Pentru boală:
  • Acatistul Sf. Muc. Pantelimon
  • Luni, Marţi – Acatistul Sf. Ioan Botezătorul
  • Miercuri, Vineri – Ac. Sfântului Acoperământ
  • Joi, Sâmbătă – Acatistul Sf. Ier. Spiridon
  1. Pentru zămislirea de prunci:
  • Luni – Acatistul Sf. Ioan Botezătorul
  • Marţi, Joi – Acatistul Sf  ler. Spiridon
  • Miercuri, Vineri – Ac. Sfântului Acoperământ
  • Sâmbătă, Duminică – Ac. Sf. Muc. Pantelimon
  • 40 de zile – Acatistul Sf. Părinţi Ioachim şi Ana
  1. Pentru dezlegarea graiului:
  • Luni, Miercuri, Vineri – Ac. Sf. Ioan Botezătorul
  • Marţi, Joi, Sâmbătă, Duminică – Ac, Sf. Ier. Spiridon
  1. Pentru luminarea mintii:
  1. Pentru liniştea copilului:
  1. Pentru izbăvirea de pagubă şi necaz:
  • 40 de zile – Ac. Sf. Muc. Mina (seara şi dimineaţa)
  • Psaltirea de 3 ori (in aceste 40 de zile)
  • Marţi, Joi, Sâmbătă, Duminică – Acatistul Sf. Ier.  Spiridon
  1. Pentru întoarcerea acasă:
  1. Pentru întărirea credinţei şi luminarea minţii:
  1. Pentru cereri:
  • Luni, Miercuri, Vineri – Acatistul Sf. Ier. Spiridon
  • Paraclisul Maicii Domnului (seara)
  • Psalmii 37 ,67, 50, 142 (zilnic)
  • Anafură şi Aghiazmă Mică (zilnic)
  1. Pentru sporul casei:
  • Luni, Marţi, Joi, Sâmbătă – Acatistul Sf. Ier. Spiridon
  • Paraclisul Maicii Domnului (seara)
  • Miercuri, Vineri – post (dimineaţa Anafură şi Aghiazmă)
  • Sâmbătă o pâine şi o lumânare la Biserică
  1. Pentru femeia gravidă:
  • Luni, Miercuri, Vineri – Ac. Sf. Muc. Pantelimon
  • Marţi, Joi, Sâmbătă – Ac. Sf. Stelian
  • Acatistul Sfântului Acoperământ (zilnic)
  • O dată pe lună (timp de 3 luni) – Sfânta împărtăşanie
  1. Pentru demonizaţi:
  • Luni, Miercuri – Ac. Sf. Ioan Botezătorul
  • Marţi, Joi – Ac. Sf. Ier, Spiridon
  • Miercuri, Vineri – Ac. Sfântului Acoperământ
  • Sâmbătă, Duminică – Ac. Sf. Muc. Pantelimon
  • Psalmii 37, 67, 50,142 (zilnic)
  • Ulei de la Sfântul Maslu în mâncare; Anafură şi Aghiazmă
  • O data la 3 săptămâni – Sfânta împărtăşanie
  1. Pentru gând bun de cununie:
  1. Pentru ferirea de rele:
  • 40 de zile – Psaltirea de 3 ori
  • Zilnic – Acatistul Sfântului Acoperământ
  1. Pentru morţi. hrană şi lumină:
  • Canonul de Pocăinţă al Domnului Iisus Hristos
  • lumânare şi o pâine la Biserică
  1. Pentru soacră:
  • 40 de zile – Ac. Sf. Ier. Spiridon (zilnic)
  • Miercuri, Vineri – Ac. Sf. Muc. Mina
  • Psalmii 37, 67, 50, 142 zilnic
  • Psaltirea de 3 ori (in aceste 40 de zile)
  1. Pentru concubinaj cu străini:
  1. Pentru cununie grabnică:
  • Psalmii 37, 67, 50, 142
  • Psaltirea de 3 ori
  • Luni. Miercuri, Vineri – Ac. Sf.  Ier. Nicolae
  • Marţi, Joi, Sâmbătă: Ac. Sf. Ier. Spiridon
  • Sâmbătă şi Duminică – Ac. Buneivestiri
  1. Canon de mulţumire:
  1. Pentru boala psihică:
  • Ac. Sf. Muc. Pantelimon (zilnic)
  • Luni. Miercuri, Vineri – Ac. Sfântului Acoperământ
  • Sâmbătă, Duminică – Ac. Sf.  Ier. Spiridon
  1. Canon de mulţumire:
  • Tatăl nostru, Crezul, Psalmul 50
  • Paraclisul Maicii Domnului
  • Canon de pocăinţă al Domnului nostru Iisus Hristos
  • Duminica la Biserica – Anafură şi Aghiazmă
  • în cele 4 posturi de peste an – mâncare de post
  1. Boală de epilepsie:
  • Luni, Marţi – Ac. Sf . Ioan Botezătorul
  • Miercuri, Vineri – Ac. Sfântului Acoperământ
  • Sâmbătă, Duminică – Ac. Sf. Muc. Pantelimon
  • O dată pe lună timp de un an – Sfânta Împărtăşanie.

Sursa:  http://www.lavrentie-sovre.eu/Canoane,%20rugaciuni/Canoane_de_rugaciuni.htm

Paraclis la năvălirea neamurilor

Maica-Domnului-2zs3dm54xtkatunebfn7cw

Începutul obişnuit.

Apoi troparele Paraclisului Maicii Domnului (pe forma glasului 2):

Către Născătoarea de Dumnezeu, a­cum cu osârdie să alergăm noi, pă­cătoșii și smeriții, și să cădem cu pocăință, strigând din adâncul sufletului: Stăpână, ajută-ne, milostivindu-te spre noi; grăbește că pierim de mulțimea păcatelor; nu întoarce pe robii tăi în de­șert, că pe tine, singură nădejde te-am câș­ti­gat.

Slavă…, Și acum…

Nu vom tăcea, Născătoare de Dum­nezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că, de nu ai fi stat tu îna­inte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom depărta de la tine, Stăpână, că tu izbă­vești pe robii tăi pururea din toate nevoile.

Apoi Psalmul 50.

CANONUL, Glasul al 2-lea

Cântarea 1

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Preacurată Maică-Fecioară, ceea ce de proroci ai fost cântată şi de Moisi văzută în rugul ce ardea fără de ardere, cu mâna ta cu care ai ţinut pe Cel Prea-Puternic biruieşte pe vrăjmaşii ce se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu şi se oştesc asupra noastră.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Dumnezeul părinţilor noştri, Cel ce pe faraon în mare l-ai cufundat şi întru adânc ai aşternut carele şi călăreţii lui, Hristoase, Împăratul cel Nebiruit, scoală-Te şi acum spre ajutorul nostru pentru rugăciunile celei ce Te-a născut, Iisuse, Cel ce eşti una cu Tatăl.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Preasfântă Pârgă a Sionului drept-credincios, precum ai zdrobit cu putere nevăzută toată oastea cea fără-de-Dumnezeu, aşa şi acum ajută nouă, şi cu slava cu care eşti mai slăvită decât serafimii, fulgeră şi risipeşte pe cei ce hulesc asupra Domnului şi ne urăsc pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov, Cuvântule al Tatălui şi Unsul lui Dumnezeu, Cel ce eşti dinainte de Veac, pentru rugăciunile celei ce Te-a născut sub ani, fii Apărătorul nostru, al celor răscumpăraţi de Tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.

O, voivodeasă a credincioşilor, ceea ce porţi diadema celei mai înalte sfinţenii, pe tine te chemăm să mijloceşti la Dumnezeu iertare, căci pentru păcatele noastre suntem asupriţi, şi cu milostivirile tale, Preacurată, îndură-L pe Ziditorul şi Împăratul a-toate să dea prin noi slavă Numelui Său.

Cântarea a treia

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Adunatu-s-au mai marii pământului împotriva Domnului şi a Unsului Său,nădăjduind întru puterea lor, dar noi întru Numele Domnului nădăjduind şi ajutorul tău chemând, cu credinţa puterii dumnezeieşti mărim puterile tale, Maică a Celui Preaînalt.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Cel ce dai tărie şi putere celor slabi şi înalţi fruntea robilor Tăi, dă acum tărie oştii Tale celei credincioase asupra hulitorilor vrăjmaşi, şi înalţă slava Ta închizând gurile lor, pentru rugăciunile Ceea ce Te-a născut pe Tine, Dumnezeul părinţilor noştri.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Pe oastea urâtorilor de Dumnezeu şi pe căpeteniile lor ce însetează de ucideri şi de junghieri, o, tu care eşti a Duhului Sfânt preaputernică Stăpână, străjuieşte şi ajută robilor tăi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti plină de Dar şi ai surpat meşteşugirea diavolului, zdrobeşte şi acum puterea viclenilor ce se uneltesc împotriva aleşilor Fiului Tău, şi ocroteşte cu rugăciunea ta inimile ce tind către tine, o, Preasfântă Fecioară.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.

În chipul Crucii asupra moştenitorilor credinţei punându-şi mâinile Iacov cel ce s-a numit întâiul Israil, aşa şi acum, ceea ce eşti mai sfântă decât toţi sfinţii, cu puterea Crucii prin care Dumnezeu a răscumpărat neamul omenesc, biruieşte, Maică-Fecioară şi Împărăteasa noastră, pe cei ce gândesc să surpe slava robilor tăi.

Cântarea 4

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Ceea ce prin curăţia ta ai nimicit tot gândul celui necurat, varsă sabia Duhului cea cu două ascuţişuri împotriva cugetelor necuvioşilor, şi cu farul dreptei credinţe întoarce sufletele noastre la pocăinţă izbăvitoare.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Ceea ce şezi de-a dreapta Împăratului veacurilor ca o Împărăteasă a milostivirilor de El dăruite, plineşte rugăciunea împăratului David şi întoarce-i deodată înfruntaţi şi ruşinaţi pe vrăjmaşii care se oştesc asupra Sfinţilor, şi iscuseşte-ne întru poruncile dumnezeieşti.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Arată-te şi acum Apărătoare Doamnă şi vor cunoaşte toate neamurile, Stăpână, că n-ai lăsat pe vrăjmaşii Fiului Tău să se bucure de sângele Sfinţilor Lui, nici n-ai dat pe cei cuvioşi ai Lui spre mâncare celor mândri, ci de-a pururea eşti Acoperământul cinstitorilor de Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Ceea ce eşti plină de dar, Marie, numai tu împreună cu voirea ai şi puterea, ceea ce ai născut pe Cel ce toate ţi le plineşte, Mireasă Nenuntită a Celui Preaînalt.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.

Întru uimirea sprijinirii tale la tine năzuim: vino degrab să ne izbăveşti de năvala războinicilor celor silnici, şi de stăpânirea fricii Tale nu-şi vor mai afla inimile, o, ceea ce prin inima ta ai răbdat sabie spre mântuirea lumii.

Cântarea 5

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Doamnă a Biruinţei, risipeşte-i pe craii cei tirani ai ţărilor barbare împotriva turmei Tale care cu mânie sălbatică răcnesc asupra ta, şi auzi, Preacurată, lacrima poporului ce te preamăreşte.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Ceea ce ai născut pe Fiul lui Dumnezeu, care stăpâneşte gânditor peste puterile cele cereşti, trimite-ne spre ajutor îngeri apărători, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, Doamna bucuriei noastre.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Lacrimi şi mâhnire ne-au împresurat, şi potop de gânduri rele săgetează împotriva inimilor robilor tăi, ci tu, Stăpână, ca o grabnic izbăvitoare, milostiveşte-te şi surpă pe vrăjmaşii cei fără de Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Să nu dai în mâinile celor rău-cugetători moştenirea ta, Curată, ca nu cumva să zică: unde este Născătoarea de Dumnezeu întru care au nădăjduit?, ci neatinşi păzeşte pe cei iubitori de tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.

Toate împărăţiile pământului să cunoască stăpânirea Ta, să se tulbure neamurile de tăria Ta cea nebiruită şi să se cutremure popoarele ce nu ştiu puterea Ta, Iisuse, Judecătorul tuturor.

Cântarea 6

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Arc de aramă fă braţele poporului tău celui credincios şi-l întăreşte cu putere dumnezeiască, tu cea cu totul fără prihană, din cer dăruindu-i luminare şi ştiinţă spre lauda ta.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Pe noi cei ce credem că eşti cinstită întru numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului şi ne închinăm naşterii Tale minunate, să nu ne dai vrăjmaşilor noştri, ci până în sfârşit risipeşte-i, să cunoască tăria ta, Maică-Fecioară.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Suspinând plecăm genunchii şi strigăm: Greşit-am înaintea lui Dumnezeu, Stăpână, ci tu, cu mijlocirea ta de Maică milostiveşte-L, să nu ne pedepsească rău-cugetătorii pentru cugetele noastre nepocăite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Dumnezeul părinţilor noştri şi Dumnezeul veacurilor, Dumnezeule cel mai presus de veacuri, vino şi acum la poporul ce Te iubeşte şi ne ridică din prăpastia depărtării de Tine, şi ne adună întru Tine, Iubitorule de oameni, Iisuse.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.

Lăsat-au trupurile robilor Tăi şi nu era cine să le îngroape, aruncat-au rămăşiţele celor aleşi ai Tăi şi nu era cine să-i cunoască, şters-au pomenirea sfinţilor Tăi şi nu era cine să-i cinstească. Dumnezeule şi Tatăl nostru, vino şi apără pe Sfinţii Tăi!

Prochimen, glasul al 4-lea:

Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace.

Stih: Lumină spre descoperirea neamurilor.

Apostolul (Evr. VII,7-17)

Diaconul: Înțelepciune. Preotul: Pace ție. Cântărețul: Și duhului tău.

Evanghelia (Luca I, 39-49, 56)

 

Slavă…,glasul al 2-lea:

Părinte, Cuvinte și Duhule, Treime Sfântă, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum…

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dum­ne­zeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.

 

Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărăde­legile noastre.

Stihirile Paraclisului, glasul al 6-lea

Podobie: Toată nădejdea…

Ajutorului omenesc nu ne încredința pe noi, Preasfântă Stăpână, ci primește rugăciunea robilor tăi, că necazurile ne cuprind și nu putem răbda săgetările diavolilor; acoperământ nu ne-am agonisit nicăieri unde să scăpăm noi, păcătoșii, pururea fiind biruiți; mângâ­iere nu avem afară de tine, stăpâna lumii. Nă­dejdea și folositoarea credincioșilor, nu trece rugăciunile noastre, ci le fă de folos.

Nimeni din cei ce aleargă la tine nu iese rușinat, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; ci, cerând dar bun, primește dăruirea către cere­rea cea de folos.

Prefacerea celor necăjiți, izbăvirea celor neputincioși fiind, izbăvește pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, pacea celor din războaie, liniștea celor înviforați, singura folosi­toare a credincioșilor.

 

Preotul: Mântuiește, Dumnezeule, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta…

Strana: Doamne miluiește (de 12 ori),

Preotul: Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni…

Cântarea 7

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Nu am întins mâinile noastre, Stăpâne, către alt Dumnezeu, chiar dacă am greşit, dar nu ne-am depărtat de la Tine şi la nimeni nu năzuim afară de Tine, pentru acesta miluieşte-ne pe noi pentru rugăciunile Maicii Tale.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Câini mulţi ne-au înconjurat, tauri graşi ne-au cuprins, clătinat-au capul, zis-au cine ne va izbăvi pe noi din mâinile lor. Dar tu, Stăpână, Curată, cu toiagul Dumnezeului tău ajutor goneşte-i departe.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Împărăteasă Prealăudată, ceea ce ai născut pe Mântuitorul lumii Hristos, Împăratul împăraţilor, păzeşte cetatea aceasta, şi de amara luare de robire, de pradă, de năvălirea vrăjmaşilor izbăveşte-o.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

De războiul cel dintre noi şi de reaua întovărăşire, de tulburarea şi bântuirea cea ascunsă a vrăjmaşilor şi de vânzarea vicleanului, izbăveşte, ceea ce eşti cu totul fără prihană, Maică-Fecioară, cetăţile tale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.

Zid nesurpat şi turn de tărie pe tine te-am agonisit întru năvălirile şi năpădirile barbarilor neamuri celor ce se bucură de sângiuiri rele şi la tine scăpând, Curată, ne mântuim.

Cântarea 8

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Ca pe o turmă fiara cea cu multe capete a necredinţei i-a înconjurat pe mieii Tăi cei cuvântători; ci întâmpină-i Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, cu acoperământul tău.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Limba cea semeaţă şi trufaşă s-a făcut iubitoare de război, şi ca nişte urâtori de bine, război neîmpăcat a ridicat asupra noastră, ci întâmpină-i, Împărăteasa celor blânzi şi smeriţi cu inima.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Cu tabără gândită a oştii celei cereşti, înconjoară şi îngrădeşte cetatea ta, iar cu strălucirea cercetării tale supărările vrăjmaşilor fă-le deşarte; ci întâmpină-i, Fecioară Sfântă, de Dumnezeu Născătoare.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Precum odinioară au urât pe proroci aşa şi acum pe sfinţi, că Unuia Dumnezeu au slujit şi prorocii şi sfinţii; ci întâmpină-i pe fiii întunericului cu fulgerele mâniei tale sfinte, Crăiasa celor cu inima curată.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Sârguieşte, Maică a lui Dumnezeu, într-ajutorul nostru, că de nu vei mijloci tu, cum vom dobândi iertare de la Împăratul cel Ceresc, căci numai rugăciunile tale, Preasfântă, ne izbăvesc pe noi din dreapta Sa mânie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.

Ceea ce ai zdrobit iară şi iară silnicia celor necinstitori, vino şi acum, Preasfântă Fecioară, şi nimiceşte uneltirile asupra sufletelor noastre, căci în tine nădăjduim, milostivă Stăpână.

Cântarea 9

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Ceea ce eşti cununa virtuţilor, virtute, bărbăţie şi înţelepciune dăruieşte poporului Tău, risipind pâlcurile celor potrivnici, Ceea ce eşti cu totul fără de prihană.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Ceea ce eşti zid nesurpat şi turn neînvăluit al creştinilor, întărâtările celor cumpliţi şi fără de Dumnezeu, năvălirea tiranilor şi îngrozirea barbarilor risipeşte-le, Fecioară Preacurată.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Îngerul de demult apărându-l pe Ghedeon, oştile potrivnice de tot le-a pierdut. Şi acum trimite, Stăpână, înger puternic şi înger de bun sfat, ca să zdrobească pe vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi ce ne luptă pe noi.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Se biruieşte rânduiala firii unde voieşte Dumnezeu, Acela ce toate cu iubire le lucrează. Fecioară-Maică, ceea ce mai presus de fire L-ai născut, izgoneşte pe cei ce voiesc să piardă grădina ta şi florile sfinţeniei Fiului tău.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi!

Auzi-ne, Curată, tânguirea şi pocăinţa din inimă, şi îmblânzeşte urgia lui Dumnezeu ce vine asupra noastră prin neamurile care nu te cinstesc şi fă cunoscut numele şi tăria ta tuturor marginilor lumii, Marie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Cuvântul lui Dumnezeu Cel ce ai legat prin Cruce puterea diavolului şi ai unit cu pământul pe cele cereşti prin Născătoarea de Dumnezeu, zdrobeşte şi acum, Împărate, războiul de asupra robilor Tăi, şi împacă-ne pe noi cu Tatăl.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor amin.

Întinde-ţi acoperământul tău, Stăpână, ca pe nor luminos, şi acoperă cetatea ta şi cu braţele tale întru care ai îmbrăţişat pe Domnul Hristos, îmbrăţişând-o pe aceasta nesurpată, păzeşte-o, căci cu numele Tău pururea se făleşte.

Toată nădejdea spre Tine o punem Maica lui Dumnezeu, păzeşte-ne sub sfânt acoperământul Tău. Nu ne încredinţa pe noi ajutorului omenesc, Preasfântă Stăpână.

Maica lui Dumnezeu, pe cei ce se luptă cu noi, surpă-i cu dreapta Ta cea stăpânitoare şi atotputernică şi celor ce sunt în scârbe le ajută, pe cei asupriţi îi mângâie şi-i dezleagă de păcate pe cei ce se roagă ţie, că toate le poţi câte le voieşti.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea-nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

 Rugăciune la năvălirea neamurilor

Stăpâne Doamne Dumnezeul nostru, Ţie ne închinăm şi pe Tine Te rugăm noi, păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi, ca să cauţi spre cererile noastre, a păcătoşilor şi netrebnicilor robilor Tăi şi să ne miluieşti, Stăpâne, că fărădelegile şi păcatele noastre ne-au covârşit; făcutu-ne-am ocară neamurilor, defăimare şi batjocură celor fără de Dumnezeu, şi ne-am smerit până la moarte.

Cine nu ne va plânge şi cine va tângui această robie a noastră, că acestea toate au venit asupra noastră pentru păcatele şi fărădelegile şi hulele noastre; pentru aceasta fiii Sionului cei cinstiţi acum suntem socotiţi ca nişte vase de lut, că s-a înnegrit aurul credinţei, s-a schimbat argintul cel bun; noi, nazireii Sionului cei ce am strălucit mai mult decât zăpada, ne-am făcut ca nişte orbi; cei ce ne-am înnălbit mai mult decât laptele, mai mult decât cerneala ne-am întunecat; cei ce ne-am hrănit cu Pâinea cerească acum ne-am îmbrăcat cu grozăvie, şi s-au mărit fărădelegile noastre mai mult decât fărădelegile sodomenilor, iar din fii ai luminii, ne-am făcut fii ai întunericului, din fii ai împărăţiei ne-am făcut robi ai vrăjmaşilor celor fără de lege şi ai neamurilor celor necredincioase; am greşit, am făcut fărădelegi, am nedreptăţit călcând poruncile Domnului Dumnezeului nostru!

Să nu ne dai pe noi lor până în sfârşit pentru Numele Tău, Doamne, şi să nu strici aşezământul Tău şi să nu depărtezi mila Ta de la noi, pentru îndurările Tale, Părintele nostru Cel din ceruri, şi pentru milostivirile Unuia-Născut Fiul Tău şi pentru mila Sfântului Tău Duh, să nu pomeneşti fărădelegile şi păcatele noastre, ci degrabă să ne ajungă pe noi îndurările Tale, Doamne, că am sărăcit foarte; ajută-ne nouă Dumnezeule, Mântuitorul nostru, celor ce dăm slavă numelui Tău!

Primeşte mărturisirea noastră, a păcătoşilor şi a nevrednicilor robilor Tăi, pentru Sângele cel scump şi sfânt al Fiului Tău, al Domnului nostru Iisus Hristos, care pentru viaţa lumii s-a vărsat, pentru Sfinţii Lui Apostoli şi mucenici care s-au nevoit pentru numele Lui a-şi vărsa sângele lor, pentru sfinţii prooroci, părinţi şi patriarhi care s-au nevoit bine a plăcea sfântului Tău Nume.

Doamne, să nu treci cu vederea cererile noastre, nici să ne părăseşti, pentru că nu întru dreptăţile noastre nădăjduim, ci spre milele Tale prin care neamul nostru se mântuieşte. Deci ne rugăm şi ne cucerim bunătăţii Tale: să nu ne lepezi de la faţa Ta, nici să te îngreţoşezi de nevrednicia noastră, ci ne miluieşte după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale, trece cu vederea fărădelegile şi păcatele noastre!

Stăpâne Atotputernice, auzi glasul rugăciunii noastre, a păcătoşilor şi ascultă poporul Tău; întăreşte oastea în vreme de război şi o împuterniceşte şi-i dă virtute precum ai dat lui Iisus al lui Navi şi lui David, proorocul Tău, asupra potrivnicilor. Aşa Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru întăreşte şi ajută poporul Tău, cei numiţi cu sfântul Tău Nume, că afară de Tine alt Dumnezeu nu ştim. Numele Tău numim, Hristoase, că Tu eşti Cel ce lucrezi toate.

Caută din cer, Doamne şi priveşte din locaşul Tău cel sfânt al slavei Tale, unde este râvna Ta şi tăria Ta, unde este mulţimea milei şi îndurărilor Tale, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi numele Tău este peste noi. Întoarce-Te, Doamne, pentru robii Tăi, pentru sfântă biserica Ta, pentru toţi sfinţii Tăi din veac, pentru că potrivnicii noştri au călcat sfinţenia Ta. Noi, robii Tăi, ne-am făcut ca din început, când nu ne-ai stăpânit pe noi, ca nişte necuraţi noi toţi ne-am făcut, ca o cârpă lepădată este toată dreptatea noastră şi am căzut ca frunzele pentru fărădelegile noastre şi nu este cel ce cheamă Numele Tău şi-şi aduce aminte de Tine, şi după dreptate, Stăpâne, Ţi-ai întors faţa Ta dinspre noi şi pentru păcatele noastre ne-ai dat vrăjmaşilor celor trufaşi, mândri, şi neamurilor necredincioase. Doamne, Dumnezeul nostru, să nu Te mânii până în sfârşit, că de vei deschide cerul, cutremur vor lua de la Tine munţii şi se vor topi şi va arde focul pe vrăjmaşii noştri cei potrivnici şi fără de Dumnezeu şi înfricoşat va fi numele Tău potrivnicilor Tăi.

Caută cu îndurare, că din veac n-au privit ochii noştri către Dumnezeu străin, iar acum, Stăpâne, caută din cer şi ne miluieşte pe noi pentru numele Tău cel sfânt şi ne izbăveşte de vrăjmaşii noştri cei fără de Dumnezeu şi ne slobozeşte de meşteşugurile şi măiestriile şi cursele lor. Să nu depărtezi de la noi ajutorul Tău cel tare, că noi nu suntem harnici să biruim cele ce ni se întâmplă împotrivă. Tu, Doamne, puternic eşti să ne mântuieşti pe noi de vrăjmaşii noştri potrivnici şi necredincioşi.

Întăreşte poporul Tău şi oastea noastră o îngrădeşte şi o împuterniceşte, o îmbărbătează în vreme de război. Surpă şi zdrobeşte şi pierde pe barbarii cei fără de Dumnezeu şi necredincioşi şi pe agareni şi dă slavă numelui Tău celui Sfânt, ca nu cumva să zică neamurile: Unde este Dumnezeul lor?

Pentru rugăciunile prea-binecuvântatei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria, şi pentru solirile tuturor sfinţilor Tăi, Tu eşti Dumnezeu, ajutorul şi tăria noastră şi Ţie slavă înălţăm: Tatălui celui fără-de-început şi Unuia-Născut Fiului Tău şi Preasfântului şi de Viaţă făcătorului Duhului Tău, acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

 

Rugăciunea Sfântului Macarie Filadelful la venirea asupra noastră a altor neamuri

Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru, puternic în milă şi bun întru tărie ca să ne întărească şi să ne mântuiască pe noi pe toţi? Nu tăcea, nici nu te îmblânzi, Dumnezeule, spre răsplătirea celor mândri, că iată vrăjmaşii Tăi s-au întărâtat şi cei ce Te urăsc pe Tine s-au înălţat. Până când întorci faţa Ta dinspre noi? Până când se vor făli păcătoşii? Până când călcătorii de lege vor avea stăpânire? Până când se va înălţa toiagul nelegiuiţilor peste soarta sfinţilor?

Vai, că s-a umplut smerenia noastră şi ne-am micşorat decât toate neamurile. Vai, că cei ce ne mâhnesc pe noi foarte s-au întărit şi rana tare nouă s-a făcut. Plânge-voi cu amar pentru zdrobirea mea ca si Ieremia; că ne-am scuturat ca frunza printre neamuri, pentru nelegiuirile noastre, şi cu morţii cei din iad ne-am socotit. Dar nădăjdui-voi iarăşi ca Zaharia spre Tine, Doamne, cel ce eşti voitorul milei si Dumnezeul îndurător, cel ce risipeşti sfaturile celor tari şi primeşti rugăciunile celor smeriţi.

Vai, că ne-am făcut ocară celor de-aproape şi celor de departe, care s-au abătut din calea cea dreaptă spre stricarea dogmelor şi s-au lepădat cu totul întru fără de lege. Neştiind ei cuvântul cel preaînţelept al proniei Tale, cercetarea noastră părăsire o socotesc, căci se cădea a auzi din sfintele cuvinte că, certându-ne Dumnezeu, ne înţelepţim ca să nu ne osândim împreună cu lumea. Că nu cei morţi se învrednicesc silinţei tămăduirii, ci cei ce viază în boală dobândesc cercetarea doctorilor si cât de târziu este să înţeleagă că această rană a toată lumea în bucurie mai presus de lume se va preface. Dar n-au cunoscut, nici nu au înţeles şi pentru aceasta suntem ocărâţi.

Nădăjduirea ce avem spre Tine, Dumnezeul nostru cel adevărat, milă o numesc şi pentru că propovăduindu-te pe Tine Unul-născut din Tatăl cel fără de început, Fiu deofiinţă cu Părintele Tău cel de o fire şi cu Preasfântul Tău Duh, o Singură Fire şi o Singură Fiinţă şi o Singură Putere, şi pentru că noi Unuia Dumnezeu ne închinăm, ei de aceea socotesc că pătimim acestea. Rana robiei nu o socotesc că ne este pedeapsă pentru greşeli, ci pedepsire pentru păgânătate şi de a Ta răbdare râzând, hulesc dumnezeirea Ta şi batjocoresc purtarea Ta de grijă cea de lume mântuitoare.

Lasă Doamne, lasă, Preaiubitorule de oameni Dumnezeule îndurate, Preaîndurate şi milostive Stăpâne şi nu ne mustra pe noi mai mult cu mânia Ta ca să nu pierim, nici cu urgia Ta să ne cerţi pe noi ca să nu ne facem ca din început pe când nu eram ai Tăi. Fii cu noi tare în războaie, că nu este peste putinţă Ţie a mântui pe mulţi.

Întăreşte-ne pe noi, Doamne Dumnezeul nostru, că spre Tine am nădăjduit şi întru numele Tău am îndrăznit şi să se întărească acum cuvântul Tău, Doamne, care ai grăit spre noi că eşti cu noi în toate zilele până la sfârşitul veacului. Să se înalţe capul creştinilor şi să se ruşineze cei ce ne prigonesc, să se înspăimânteze cei ce ne îngrozesc şi să se întoarcă înapoi, să se strice tăria lor şi stăpânirea lor să nu fie.

Să cunoască toţi că Domnul este numele Tău, Tu Însuţi înălţat peste tot pământul şi a Ta este împărăţia şi puterea şi slava. Ţie se cuvine a ne închina, adevăratului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru, împreună cu Părintele Tău cel fără de început şi Preasfântului Duh, făcătorul de viaţă Duhul Tău, acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

 

Rugăciunea Sfântului patriarh Calist la primejdia poporului

Doamne şi Dumnezeule al milei, a toată bunătatea Dătătorule şi Dumnezeule al minunilor, Părintele îndurărilor, limanul milostivirii, izvorul cel nedeşertat al iubirii de oameni, Cela ce cu înţelepciunea pe toate le cârmuieşti, Cela ce smereşti şi iarăşi înalţi, Cela ce mândrilor le stai împotrivă, iar smeriţilor le dai dar, cu stăpânirea Ta se ţine toată zidirea gândită şi simţită.

Judecăţile Tale sunt adânc nepătruns şi căile neurmate. Cu Duhul Tău toate se rânduiesc şi în mâna Ta este suflarea tuturor celor vii. Ţie se pleacă stelele şi toate Ţi se supun. Ţie slujeşte toată zidirea si toate puterile cereşti se cutremură si cu neîncetate slavoslovii Te cinstesc. Toate făpturile cu glasuri negrăite Te laudă. Deci, Tu, Soare gândit al dreptăţii, Dumnezeule adevărate care pe toate le faci şi le prefaci cu singură voia Ta, cu blând şi milostiv ochi caută spre poporul Tău cel păcătos şi deznădăjduit şi trimite peste dânsul milele Tale cele bogate.

Cruţă moştenirea Ta, cruţă poporul Tău, cruţă via pe care a zidit-o dreapta Ta; având bunătatea Ta cea firească, mijlocind pentru noi. Binecuvântarea cea părintească cu socoteală nebunească s-a tăgăduit şi diavolului au afierosit-o. Dar Tu, Stăpâne, opreşte toiagul păcătoşilor ce se năpusteşte asupra sorţii drepţilor; să nu ne dai uitării până în sfârşit pentru Numele Tău cel sfânt şi pentru mila cea negrăită ce se varsă din bunătatea Ta. Dăruieşte ca întru adâncă linişte ca să petreacă neamul Tău cel sfânt şi toată tulburarea şi bântuiala ce se ridică asupra lui, cu dreapta Ta cea nebiruită risipeşte-le. Amin.

Altă rugăciune a aceluiaşi Patriarh

Împărate fără de început, Nevăzut, Neurmat, Neajuns şi Netâlcuit, Cel ce cuprinzi cu mâna toată zidirea şi o păzeşti, stăpânind-o şi cârmuind-o cu cuvânt negrăit, cel ce suferi fărădelegile ninivitenilor, iar apoi pocăinţa şi întoarcerea lor ai primit, iertându-i pentru nemărginita bunătate şi îndelungă-răbdarea Ta, toate fărădelegile şi greşelile după obişnuinţă şi nespusă iubirea Ta de oameni, primeşte şi rugăciunile noastre precum pocăinţa ninivitenilor, primeşte lacrimile şi suspinurile. Cererea noastră cea smerită, că nicidecum nu putem, după ce am păcătuit, să căutăm către Tine, Cel Singur fără de păcat. Primeşte strigările cele ce dintru adânc, ca nişte tămâie adusă Ţie, Stăpânului; primeşte rugăciunile ticălosului popor; biruiască adâncul milostivirii Tale mulţimea păcatelor noastre şi dă poporului Tău izbăvire şi slobozire de ispite şi cumpăna morţii.

Aşa, Doamne Dumnezeul nostru, ascultă-mă în ceasul acesta pe poporul Tău şi pe mine, păcătosul, şi opreşte braţul păcătoşilor ce se ridică peste soarta drepţilor pe care Tu Singur îi păzeşti şi eşti cunoscut de dânşii, ca şi prin noi, netrebnicii robii Tăi, să se slăvească Preasfântul Tău nume, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în veciii vecilor. Amin.

Altă rugăciune a aceluiaşi

Preabunule Doamne, Ziditorul totului, a Cărui milă este nemăsurată şi iubire de oameni neasemănată, Cel ce ai ridicat toate fărădelegile noastre şi le-ai pironit pe Cruce, ca să ne sfinţeşti pe noi, Tu Doamne, Cel Unul fără de păcat, neprimitor de toată întinăciunea, pe Tine ne bizuim, la Tine tindem cu rugăminte la noianul iubirii Tale de oameni celei negrăite şi nemăsurate, şi strigăm către Tine, Doamne cel lesne de împăcat, mântuieşte-ne pe noi!

Nu aducem cântările şi laudele noastre ca ale fariseului, ci ca ale vameşului, şi nu ca tâlharul cel necunoscător, ci ca cel binecunoscător, şi cu mulţumire strigăm: pomeneşte-ne pe noi, Doamne, după mare Mila Ta!

Biruiască mila Ta cea bogată fărădelegile noastre, chiar dacă nu ne-am pocăit după cuviinţă şi nu ne-am întors cu totul din păcat, ci covârşeşte spre noi mărimea iubirii Tale de oameni, îndură-te şi împacă-Te, ca Unul ce eşti îndelung-răbdător asupra poporului Tău. Opreşte secera morţii ca să nu vină peste noi, opreşte tăierea ei cea grabnică şi fără de vreme; opreşte stricăciunea şi toată boala cea pierzătoare.

Ţie Unuia am greşit, dar la Tine Unul gândim aşa, Doamne: ascultă-ne pe noi, păcătoşii şi netrebnicii robii Tăi, şi să nu lepezi cererile noastre în ceasul acesta. Treci cu vederea greşelile noastre cele de voie si cele fără de voie, cele întru cunoştinţă si întru necunoştinţă, ca să se slăvească şi întru noi sfântul Tău nume, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Altă rugăciune a aceluiaşi Patriarh

Lesne-Iertătorule, Doamne şi mult-Milostive, Dătătorule a toată zidirea cea cuvântătoare şi gândită, Cel ce pe fiinţă dintre cele ce nu sunt tuturor dăruieşte, şi pre bine a fi cu înţelepciune nouă ne-ai dăruit, să nu ne treci cu vederea, cei ce cu slavoslovii şi cu cântări mulţumitoare cădem la neasemănata bunătatea Ta. Să nu lepezi rugăciunile şi cererile noastre cele curăţitoare. Binevoieşte din sfânt lăcaşul Tău şi vezi şi cercetează viţa aceasta şi o desăvârşeşte pe dânsa, pe care a sădit-o dreapta Ta. Şi ne scoate pe noi dintru această cumplită şi pierzătoare boală şi de tăria morţii sufleteşti şi trupeşti, că înfricoşată şi această neaşteptată primejdie ne ameninţă nu numai trupurile, ci şi sufletele desăvârşit le despărţeste, fară de pocăinţă aflându-ne noi, păcătoşii, ne închinăm Ţie şi ne rugăm să auzi rugăciunea şi cererea poporului Tău şi să-Ţi întorci mânia Ta de la noi.

Aşa, Doamne Sfinte, să nu te mânii asupra noastră până în veci, nici să ne întâmpini cu dreapta urgia Ta, că nimeni nu poate să stea înaintea Ta sau să îndrăznească; nici un om trăind, nicidecum nu se va îndrepta înaintea Ta. Că toată dreptatea omului este ca o cârpă lepădată, aceea ce îi curge sânge după cum zice marele glăsuitor Isaia, pentru că munţii şi dealurile de frica Ta ţinute fiind, se clatină si se înfricoşează.

Doamne, încetează urgia Ta de la noi, scapă-ne din robia celor necredincioşi şi de robia cea făcută în mintea noastră prin întreita învăluire şi prin furtuna ispitelor de faraon cel gândit. Că nici putem cu amândouă greşind, să-Ţi cântăm Ţie cântare de mulţumire pe pământ străin. Adu-Ţi aminte de noi, Doamne, întru mila Ta şi îndurările Tale şi trimite-ne nouă înger credincios păzitor căruia încredinţează viaţa noastră ca să ne scoată din înfricoşata urgie a morţii şi din sabia aceasta nenădăjduită. Ca prin izbăvirea acesta şi răsuflare, să te slăvim pe Tine, Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt, pe Dumnezeirea Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea în veci. Amin.

NOTĂ: rugăciunile sunt din Molitfelnic, rediortosite şi uşor editate, iar canonul l-am rescris integral – maica Neonila, 28 august 2015, Petru Vodă

Sursa: http://manastirea.petru-voda.ro/2015/08/28/paraclis-la-navalirea-neamurilor/

Rugăciune către Sfânta Marta (Novenă)

4-6-2

Această rugăciune se va spune fie timp de nouă zile consecutiv , fie timp de nouă marți la rând, având o lumânare sfințita aprinsă.

stsm_micon

Sfântă Marta, mă îndrept către tine plină de încredere, cerându-ţi ajutor. Cred cu tărie că mă vei ajuta şi mă vei sprijini când mi-e greu. Spre a-ţi arata recunoştinţa mea, îţi făgăduiesc să fac cunoscută şi altora această rugăciune. Te rog cu umilinţă să îmi aduci alinare în suferinţele şi necazurile mele. În numele negrăitei bucurii care ţi-a cuprins inima când i-ai oferit adăpost Mântuitorului lumii în casa ta din Betania, te implor roagă-te pentru noi şi familia mea că să-L păstrăm pe Dumnezeu în inimi, astfel încât să ne învrednicim a primi ajutor în nevoile noastre, mai ales în durerea care mă copleşeşte acum……/aici se spune dorinţa.
Te implor ajutătoarea celor aflaţi în suferinţă, înfrânge orice greutate precum ai înfrânt balaurul care zace la picioarele tale.

Apoi se spune:

Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă­vește de cel rău (de trei ori).

Bucură-te Marie, cea plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul trupului tău Iisus. Sfântă Marie, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoşii, acum şi în ceasul morţii noastre. Amin (de trei ori).

Sfântă Marta, roagă-te pentru mine şi familia mea.

Se spune nouă zile de marţi, iar pe timpul rugăciunii se aprinde o lumânare sfinţită.