Psalmi care se citesc după ce ai căzut în păcat – Psalmii 50, 45, 46, 70, 72


Psalmul 50

1.Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2.Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3.Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4.Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5.Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6.Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
7.Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
8.Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9.Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10.Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11.Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
12.Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13.Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
14.Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
15.Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16.Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
17.Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18.Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19.Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
20.Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Psalmul 45

1.Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară.
2.Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pământul şi se vor muta munţii în inima mărilor.
3.Venit-au şi s-au tulburat apele lor, cutremuratu-s-au munţii de tăria lui.
4.Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel Preaînalt a sfinţit locaşul Lui.
5.Dumnezeu este în mijlocul cetăţii, nu se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineaţă.
6.Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au împărăţiile; dat-a Cel Preaînalt glasul Lui, cutremuratu-s-a pământul.
7.Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.
8.Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe pământ.
9.Pune-va capăt războaielor până la marginile pământului, arcul va sfărâma şi va frânge arma, iar pavezele în foc le va arde.
10.Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu, înălţa-Mă-voi pe pământ.
11.Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.

Psalmul 46

1.Toate popoarele bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie.
2.Că Domnul este Preaînalt, înfricoşător, Împărat mare peste tot pământul.
3.Supusu-ne-a nouă popoare şi neamuri sub picioarele noastre;
4.Alesu-ne-a nouă moştenirea Sa, frumuseţea lui Iacob, pe care a iubit-o.
5.Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.
6.Cântaţi Dumnezeului nostru, cântaţi; cântaţi Împăratului nostru, cântaţi.
7.Că Împărat a tot pământul este Dumnezeu; cântaţi cu înţelegere.
8.Împărăţit-a Dumnezeu peste neamuri, Dumnezeu şade pe tronul cel sfânt al Său.
9.Mai-marii popoarelor s-au adunat cu poporul Dumnezeului lui Avraam, că ai lui Dumnezeu sunt puternicii pământului; El S-a înălţat foarte.

Psalmul 70

1.Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac.
2.Întru dreptatea Ta, izbăveşte-mă şi mă scoate, pleacă urechea Ta către mine şi mă mântuieşte.
3.Fii mie Dumnezeu apărător şi loc întărit, ca să mă mântuieşti,
4.Că întărirea şi scăparea mea eşti Tu.
5.Dumnezeul meu, izbăveşte-mă din mâna păcătosului, din mâna călcătorului de lege şi a celui ce face strâmbătate,
6.Că Tu eşti aşteptarea mea, Doamne; Domnul este nădejdea mea din tinereţile mele.
7.Întru Tine m-am întărit din pântece; din pântecele maicii mele Tu eşti acoperitorul meu; întru Tine este lauda mea pururea.
8.Ca o minune m-am făcut multora, iar Tu eşti ajutorul meu cel tare.
9.Să se umple gura mea de lauda Ta, ca să laud slava Ta, toată ziua mare cuviinţa Ta.
10.Nu mă lepăda la vremea bătrâneţilor; când va lipsi tăria mea, să nu mă laşi pe mine.
11.Că au zis vrăjmaşii mei mie şi cei ce păzesc sufletul meu s-au sfătuit împreună,
12.Zicând: Dumnezeu l-a părăsit pe el, urmăriţi-l şi-l prindeţi pe el, că nu este cel ce izbăveşte.
13.Dumnezeule, nu Te depărta de la mine; Dumnezeul meu, spre ajutorul meu ia aminte!
14.Să se ruşineze şi să piară cei ce defăimează sufletul meu, să se îmbrace cu ruşine şi înfruntare cei ce caută să-mi facă rău.
15.Iar eu pururea voi nădăjdui spre Tine şi voi înmulţi lauda Ta.
16.Gura mea va vesti dreptatea Ta, toată ziua mântuirea Ta, al căror nume nu-l cunosc.
17.Intra-voi întru puterea Domnului; Doamne, îmi voi aduce aminte numai de dreptatea Ta.
18.Dumnezeule, m-ai învăţat din tinereţile mele şi eu şi astăzi vestesc minunile Tale.
19.Până la bătrâneţe şi cărunteţe,
20.Dumnezeule, să nu mă părăseşti,
21.Ca să vestesc braţul Tău la tot neamul ce va să vină,
22.Puterea Ta şi dreptatea Ta, Dumnezeule, până la cele înalte, măreţiile pe care le-ai făcut. Dumnezeule, cine este asemenea Ţie?
23.Multe necazuri şi rele ai trimis asupra mea, dar întorcându-Te mi-ai dat viaţă şi din adâncurile pământului iarăşi m-ai scos.
24.Înmulţit-ai spre mine mărirea Ta şi întorcându-Te m-ai mângâiat şi din adâncurile pământului iarăşi m-ai scos.
25.Că eu voi lăuda cu instrumente de cântare adevărul Tău, Dumnezeule, cânta-voi ţie din alăută, Sfântul lui Israel.
26.Bucura-se-vor buzele mele când voi cânta ţie şi sufletul meu pe care l-ai mântuit.
27.Încă şi limba mea toată ziua va rosti dreptatea Ta, când vor fi ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută să-mi facă rău.

Psalmul 72

1.Cât de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepţi la inimă.
2.Iar mie, puţin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puţin a fost de nu s-au poticnit paşii mei.
3.Că am pizmuit pe cei fără de lege, când vedeam pacea păcătoşilor.
4.Că n-au necazuri până la moartea lor şi tari sunt când lovesc ei.
5.De osteneli omeneşti n-au parte şi cu oamenii nu sunt biciuiţi.
6.Pentru aceea îi stăpâneşte pe ei mândria şi se îmbracă cu nedreptatea şi silnicia.
7.Din răutatea lor iese nedreptatea şi cugetele inimii lor ies la iveală.
8.Gândesc şi vorbesc cu vicleşug, nedreptate grăiesc de sus.
9.Până la cer ridică gura lor şi cu limba lor străbat pământul.
10.Pentru aceasta poporul meu se ia după ei şi găseşte că ei sunt plini de zile bune
11.Şi zice: „Cum? ştie aceasta Dumnezeu? Are cunoştinţă Cel Preaînalt?
12.Iată, aceştia sunt păcătoşi şi sunt îndestulaţi. Veşnic sunt bogaţi”.
13.Iar eu am zis: „Deci, în deşert am fost drept la inimă şi mi-am spălat întru cele nevinovate mâinile mele,
14.Că am fost lovit toată ziua şi mustrat în fiecare dimineaţă”.
15.Dacă aş fi grăit aşa, iată aş fi călcat legământul neamului fiilor Tăi.
16.Şi mă frământam să pricep aceasta, dar anevoios lucru este înaintea mea.
17.Până ce am intrat în locaşul cel sfânt al lui Dumnezeu şi am înţeles sfârşitul celor răi:
18.Într-adevăr pe drumuri viclene i-ai pus pe ei şi i-ai doborât când se înălţau.
19.Cât de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor.
20.Ca visul celui ce se deşteaptă, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai făcut.
21.De aceea s-a bucurat inima mea şi rărunchii mei s-au potolit.
22.Că eram fără de minte şi nu ştiam; ca un dobitoc eram înaintea Ta. Dar eu sunt pururea cu Tine.
23.Apucatu-m-ai de mâna mea cea dreaptă. Cu sfatul Tău m-ai povăţuit şi cu slavă m-ai primit.
24.Că pe cine am eu în cer afară de Tine? Şi afară de Tine, ce am dorit pe pământ?
25.Stinsu-s-a inima mea şi trupul meu, Dumnezeul inimii mele şi partea mea, Dumnezeule, în veac.
26.Că iată cei ce se depărtează de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leapădă de Tine.
27.Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea, ca să vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului.