Psalmul 50
1. | Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta |
2. | Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. |
3. | Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. |
4. | Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. |
5. | Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. |
6. | Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. |
7. | Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. |
8. | Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. |
9. | Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. |
10. | Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. |
11. | Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. |
12. | Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. |
13. | Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. |
14. | Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. |
15. | Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. |
16. | Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. |
17. | Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. |
18. | Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. |
19. | Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. |
20. | Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei. |
Psalmul 45
1. | Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară. |
2. | Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pământul şi se vor muta munţii în inima mărilor. |
3. | Venit-au şi s-au tulburat apele lor, cutremuratu-s-au munţii de tăria lui. |
4. | Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel Preaînalt a sfinţit locaşul Lui. |
5. | Dumnezeu este în mijlocul cetăţii, nu se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineaţă. |
6. | Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au împărăţiile; dat-a Cel Preaînalt glasul Lui, cutremuratu-s-a pământul. |
7. | Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob. |
8. | Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe pământ. |
9. | Pune-va capăt războaielor până la marginile pământului, arcul va sfărâma şi va frânge arma, iar pavezele în foc le va arde. |
10. | Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu, înălţa-Mă-voi pe pământ. |
11. | Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob. |
Psalmul 46
1. | Toate popoarele bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie. |
2. | Că Domnul este Preaînalt, înfricoşător, Împărat mare peste tot pământul. |
3. | Supusu-ne-a nouă popoare şi neamuri sub picioarele noastre; |
4. | Alesu-ne-a nouă moştenirea Sa, frumuseţea lui Iacob, pe care a iubit-o. |
5. | Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă. |
6. | Cântaţi Dumnezeului nostru, cântaţi; cântaţi Împăratului nostru, cântaţi. |
7. | Că Împărat a tot pământul este Dumnezeu; cântaţi cu înţelegere. |
8. | Împărăţit-a Dumnezeu peste neamuri, Dumnezeu şade pe tronul cel sfânt al Său. |
9. | Mai-marii popoarelor s-au adunat cu poporul Dumnezeului lui Avraam, că ai lui Dumnezeu sunt puternicii pământului; El S-a înălţat foarte. |
Psalmul 70
1. | Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac. |
2. | Întru dreptatea Ta, izbăveşte-mă şi mă scoate, pleacă urechea Ta către mine şi mă mântuieşte. |
3. | Fii mie Dumnezeu apărător şi loc întărit, ca să mă mântuieşti, |
4. | Că întărirea şi scăparea mea eşti Tu. |
5. | Dumnezeul meu, izbăveşte-mă din mâna păcătosului, din mâna călcătorului de lege şi a celui ce face strâmbătate, |
6. | Că Tu eşti aşteptarea mea, Doamne; Domnul este nădejdea mea din tinereţile mele. |
7. | Întru Tine m-am întărit din pântece; din pântecele maicii mele Tu eşti acoperitorul meu; întru Tine este lauda mea pururea. |
8. | Ca o minune m-am făcut multora, iar Tu eşti ajutorul meu cel tare. |
9. | Să se umple gura mea de lauda Ta, ca să laud slava Ta, toată ziua mare cuviinţa Ta. |
10. | Nu mă lepăda la vremea bătrâneţilor; când va lipsi tăria mea, să nu mă laşi pe mine. |
11. | Că au zis vrăjmaşii mei mie şi cei ce păzesc sufletul meu s-au sfătuit împreună, |
12. | Zicând: Dumnezeu l-a părăsit pe el, urmăriţi-l şi-l prindeţi pe el, că nu este cel ce izbăveşte. |
13. | Dumnezeule, nu Te depărta de la mine; Dumnezeul meu, spre ajutorul meu ia aminte! |
14. | Să se ruşineze şi să piară cei ce defăimează sufletul meu, să se îmbrace cu ruşine şi înfruntare cei ce caută să-mi facă rău. |
15. | Iar eu pururea voi nădăjdui spre Tine şi voi înmulţi lauda Ta. |
16. | Gura mea va vesti dreptatea Ta, toată ziua mântuirea Ta, al căror nume nu-l cunosc. |
17. | Intra-voi întru puterea Domnului; Doamne, îmi voi aduce aminte numai de dreptatea Ta. |
18. | Dumnezeule, m-ai învăţat din tinereţile mele şi eu şi astăzi vestesc minunile Tale. |
19. | Până la bătrâneţe şi cărunteţe, |
20. | Dumnezeule, să nu mă părăseşti, |
21. | Ca să vestesc braţul Tău la tot neamul ce va să vină, |
22. | Puterea Ta şi dreptatea Ta, Dumnezeule, până la cele înalte, măreţiile pe care le-ai făcut. Dumnezeule, cine este asemenea Ţie? |
23. | Multe necazuri şi rele ai trimis asupra mea, dar întorcându-Te mi-ai dat viaţă şi din adâncurile pământului iarăşi m-ai scos. |
24. | Înmulţit-ai spre mine mărirea Ta şi întorcându-Te m-ai mângâiat şi din adâncurile pământului iarăşi m-ai scos. |
25. | Că eu voi lăuda cu instrumente de cântare adevărul Tău, Dumnezeule, cânta-voi ţie din alăută, Sfântul lui Israel. |
26. | Bucura-se-vor buzele mele când voi cânta ţie şi sufletul meu pe care l-ai mântuit. |
27. | Încă şi limba mea toată ziua va rosti dreptatea Ta, când vor fi ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută să-mi facă rău. |
Psalmul 72
1. | Cât de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepţi la inimă. |
2. | Iar mie, puţin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puţin a fost de nu s-au poticnit paşii mei. |
3. | Că am pizmuit pe cei fără de lege, când vedeam pacea păcătoşilor. |
4. | Că n-au necazuri până la moartea lor şi tari sunt când lovesc ei. |
5. | De osteneli omeneşti n-au parte şi cu oamenii nu sunt biciuiţi. |
6. | Pentru aceea îi stăpâneşte pe ei mândria şi se îmbracă cu nedreptatea şi silnicia. |
7. | Din răutatea lor iese nedreptatea şi cugetele inimii lor ies la iveală. |
8. | Gândesc şi vorbesc cu vicleşug, nedreptate grăiesc de sus. |
9. | Până la cer ridică gura lor şi cu limba lor străbat pământul. |
10. | Pentru aceasta poporul meu se ia după ei şi găseşte că ei sunt plini de zile bune |
11. | Şi zice: „Cum? ştie aceasta Dumnezeu? Are cunoştinţă Cel Preaînalt? |
12. | Iată, aceştia sunt păcătoşi şi sunt îndestulaţi. Veşnic sunt bogaţi”. |
13. | Iar eu am zis: „Deci, în deşert am fost drept la inimă şi mi-am spălat întru cele nevinovate mâinile mele, |
14. | Că am fost lovit toată ziua şi mustrat în fiecare dimineaţă”. |
15. | Dacă aş fi grăit aşa, iată aş fi călcat legământul neamului fiilor Tăi. |
16. | Şi mă frământam să pricep aceasta, dar anevoios lucru este înaintea mea. |
17. | Până ce am intrat în locaşul cel sfânt al lui Dumnezeu şi am înţeles sfârşitul celor răi: |
18. | Într-adevăr pe drumuri viclene i-ai pus pe ei şi i-ai doborât când se înălţau. |
19. | Cât de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor. |
20. | Ca visul celui ce se deşteaptă, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai făcut. |
21. | De aceea s-a bucurat inima mea şi rărunchii mei s-au potolit. |
22. | Că eram fără de minte şi nu ştiam; ca un dobitoc eram înaintea Ta. Dar eu sunt pururea cu Tine. |
23. | Apucatu-m-ai de mâna mea cea dreaptă. Cu sfatul Tău m-ai povăţuit şi cu slavă m-ai primit. |
24. | Că pe cine am eu în cer afară de Tine? Şi afară de Tine, ce am dorit pe pământ? |
25. | Stinsu-s-a inima mea şi trupul meu, Dumnezeul inimii mele şi partea mea, Dumnezeule, în veac. |
26. | Că iată cei ce se depărtează de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leapădă de Tine. |
27. | Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea, ca să vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului. |
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.